Am auzit

Isaia 6:8-13

„Am auzit glasul Domnului întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia: „Într-una veţi auzi şi nu veţi înţelege, într-una veţi vedea şi nu veţi pricepe!” Împietreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii, ca să nu vadă cu ochii, să nu audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine şi să nu fie tămăduit.” Şi eu am întrebat: „Până când Doamne?” El a răspuns: „Până când vor rămâne cetăţile pustii şi lipsite de locuitori, până când nu va mai fi nimeni în case şi ţara va fi pustiită de tot, până va îndepărta Domnul pe oameni şi ţara va ajunge o mare pustie. Şi chiar a zecea parte de va mai rămâne din locuitori, vor fi nimiciţi şi ei la rândul lor. Dar, după cum terebintul şi stejarul îşi păstrează butucul din rădăcină când sunt tăiaţi, tot aşa o sămânţă sfântă se va naşte iarăşi din poporul acesta.”

 

Când ţi-a pus Domnul ultima întrebare? Ce te-a întrebat?

Domnul a pus o întrebare lui Isaia. Răspunsul lui a fost lucrarea lui.

Care a fost chemarea lui Isaia? Cum ai descrie-o?

Care este chemarea ta?

Este o onoare sau o povară pentru tine lucrarea la care te-a chemat Domnul?

Când auzim Cuvântul Domnului, inima noastră poate fi deschisă sau împietrită. Cu cât este mai împietrită inima cu atât este mai greu să-L auzim pe Dumnezeu.

Îl auzi tu pe Dumnezeu? Auzi chemarea Lui? Cum este inima ta?

Isaia a răspuns „da” Domnului înainte de a şti la ce este chemat. Domnul l-a trimis cu un mesaj greu la popor. Întrebarea lui a fost: „Până când?” Tot restul vieţii lui (patruzeci de  ani) a fost mesagerul Domnului (vestind judecata Domnului), având perspectiva şi priorităţile Domnului înaintea ochilor lui.

 

Doamne, vreau să aud glasul Tău şi întrebările Tale pentru mine. Vreau să înţeleg chemarea Ta cu mintea, cu inima şi să spun: „Da, Doamne, iată-mă, trimite-mă.”

 

Doamne, ajută-mă să Te aud şi cu inima!

Datori

Ioan 13

Ioan 13:14

„Deci, dacă Eu,

Domnul şi Învăţătorul vostru,

v-am spălat picioarele

şi voi sunteţi datori

să vă spălaţi picioarele unii altora.“

*

Doamne Isuse,

Tu i-ai iubit pe ucenicii Tăi până la capăt. Din iubire pentru ei Te-ai plecat să-i slujeşti. Le-ai spălat picioarele.

Doamne, vreau şi eu din dragoste pentru alţii să-i slujesc. Cum aş putea să-i ajut pe alţii să fie mai curaţi? Învaţă-mă pentru că nu ştiu.

Te rog să mă ierţi că de multe ori motivaţia mea nu este corectă în slujire şi uneori chiar vreau ca alţii să mă slujească pe mine.

Vreau să am bucurie şi dragoste în slujire, pentru ca cei slujiţi să nu fie o povară nici pentru mine nici pentru ei.

Mă gândesc cum ar putea slujirea mea să aducă o curăţire fizică sau spirituală în viaţa altora. Dă-mi, Te rog, ochi să văd, urechi să aud, inimă să simt ce se poate face.

Doamne, şi eu am nevoie de curăţire. Te rog să nu mă laşi să-mi ascund păcatul sau să nu îl recunosc. Mustră-mă şi ceartă-mă căci vreau să rămân pe calea cea dreaptă. Mai bine în mâna Ta decât în mâna duşmanilor.

 

Fie inima ta plină de bucurie şi dragoste în slujire!