Cauţi prezenţa Domnului?

 

18 fIsaia 6

*

Isaia 6:3

*

„Sfânt,

Sfânt,

Sfânt

este Domnul oştirilor.”

*

Doamne,

mi-aş dori să Te văd şezând pe scaunul de domnie. Isaia Te-a văzut pe un scaun de domnie foarte înalt. M-aş bucura să văd poalele mantiei Tale umplând Templul (şi templul vieţii mele) cu prezenţa Ta. Aş vrea să strig şi eu cu serafimii: sfânt, sfânt, sfânt eşti, Doamne al  oştirilor! Cred că inima mea s-ar zgudui în prezenţa Ta. Aş spune şi eu ca şi Isaia: vai de mine! Sunt pierdută, sunt o femeie cu buze necurate. Am nevoie de atingerea Ta ca să fiu curăţită. Tu ai un cărbune şi pentru buzele mele. Tu poţi să îndepărtezi nelegiuirile mele de la mine. Tu poţi să ispăşeşti păcatul meu.

Doamne, vreau să-Ţi aud glasul. Te rog să-mi vorbeşti.

Unde mă trimiţi? Care este mesajul pe care vrei să-l duc mai departe?

Ajută-mă să-Ţi spun: iată-mă, trimite-mă!

Nu mă lăsa să am o inimă împietrită, o ureche surdă, un ochi rău sau orb. Nu mă lăsa să fiu tare de urechi, să îmi astup ochii, să nu înţeleg cu inima şi să fiu nepricepută.

Ajută-mă să vestesc mesajul Tău chiar dacă este în pustiu sau lipsă, oameni mulţi sau puţini, căci Tu ai oameni pe care vrei să-i salvezi.

Deschide-mi ochii ca să Te văd, Doamne,

Şi fă-mi urechea să Te asculte.

Inima îmi zice din partea Ta: ,,Caută faţa Mea!” şi faţa Ta, Doamne, o caut!

Îţi spune Domnul să cauţi faţa Lui?

Cum cauţi tu faţa Domnului?

Ţi-ai dori să-L vezi pe Domnul? Tânjeşte inima ta după prezenţa Lui?

Doamne, dă-mi o inimă care caută prezenţa şi sfinţenia Ta!

 

Păcatul şi sfinţenia

17 fIsaia 6:3

*

„Sfânt,

Sfânt,

Sfânt

este

Domnul oştirilor.”

*

Învaţă pe copilul tău sau al altora, ce este păcatul, cum să recunoască şi să mărturisească păcatul. Inima lui Isaia a fost plină de bucurie când a fost iertat de păcat. Dumnezeu l-a ajutat să vadă că El este Sfânt. În prezenţa lui Dumnezeu (care este fără păcat), Isaia a putut să vadă păcatul lui. Dumnezeu este bun în toate timpurile şi iartă pe păcătoşi. Recunoaşterea păcatului nu este un lucru natural, uşor, normal. Răspunsul natural este negarea sau învinovăţirea altora. Învaţă pe copil să explice ce a făcut rău (am spart un geam), apoi să spună „îmi pare rău” şi „te rog iartă-mă”. Iartă şi disciplinează după gravitatea faptului. Evită reacţiile care pot aduce frica sau nemărturisirea răului în viitor. Nu fă să pară mai grav decât este, pentru că va urma o altă greşeală în curând. Nimeni nu are copii perfecţi. Tu vrei binele copilului tău şi doreşti ca el să recunoască că a păcătuit (greşit), că trebuie rezolvată problema (păcatul), că nu trebuie să mintă (păcat), nici să ascundă realitatea. Învaţă pe copilul tău să spună mai des (ori de câte ori e nevoie), „îmi pare rău că am greşit” şi „te rog, iartă-mă”. Odată cu încurajările tale vei descoperi că va spune „am fost nervos”, „am fost egoist”, urmate de recunoaşterea lucrurilor care ar putea fi îndreptate: „trebuia să fiu mai răbdător”, „trebuia să mă gândesc şi la alţii”. Această purtare va dezvolta în copil un model de ascultare de părinţi şi de Dumnezeu.

Acţiunile tale vor învăţa copilul. Dacă tu eviţi să recunoşti păcatul sau responsabilităţile tale, dacă te scuzi când întârzii, dacă eşti iritată, neprietenoasă, geloasă, copilul te observă. Cea mai bună învăţătură pentru copil este modelul părintelui.

Foloseşte exemple din Scriptură ca să explici ce este păcatul. De exemplu: Adam a aruncat vina pe Eva (Genesa 3:12), Moise a fost încăpăţânat (Exod 3:11-4:17), David nu a folosit puterea lui spre a face bine altuia şi a pierdut încrederea poporului (2 Samuel 11:2-5), Iona a fost nervos (Iona 1-4), Petru a făcut o promisiune şi a călcat-o (Marcu 14:29-30, 72), Pavel a recunoscut păcatul lui (Romani 7:15-24). Folosind Biblia îl ajuţi pe copil să vadă răspunsul Domnului la păcatul omului. Viaţa de fiecare zi ne ajută să vorbim despre păcat, mărturisire şi iertare. Când vorbeşti despre iertarea altora şi ceri altora iertare, copilul va înţelege că păcatul este serios, grav. Va ajunge să înţeleagă că are nevoie de Domnul mai mult decât de un prieten, va ajunge să înţeleagă că are nevoie de un Salvator din păcat şi din robia păcatului. Nu amâna rezolvarea problemei pe mâine.

Doamne, iartă-mi păcatele şi binecuvântează inima mea!

1 Decembrie, Ziua Naţională a României

1 dec.1 Decembrie, Ziua Naţională a României

94 de ani de la

Marea Unire

din 1918 !!!

Data de 1 decembrie este Ziua Naţională a României. Această zi a fost adoptată ca zi naţională în data de 1 august 1990 în cinstea evenimentului din 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia. În acea zi a avut loc Marea Unire, adică unirea Transilvaniei cu România. Acest eveniment istoric reprezintă unirea tuturor românilor  (??? ) într-un singur stat naţional.

Ziua de 1 decembrie este sărbătoare publică. În toate oraşele ţării sunt organizate parade militare, ceremonii de comemorare a eroilor ţării şi spectacole artistice. În timpul serii se organizează focuri de artificii.

,,Să mulţumim lui Dumnezeu pentru România!!!” ,,Să ne întoarcem faţa spre Dumnezeu şi să-L căutăm cu toată inima!” ,,Să ne rugăm pentru România!”

1. Noi în cel dintâi război
Am ajuns prin moarte noi
Doamne, ocroteşte-i pe români
Am dat sânge şi sudoare
Pentru România Mare
Doamne, ocroteşte-i pe români

2. Am dat viaţă şi soldaţi
Pentru-o patrie de fraţi
Doamne, ocroteşte-i pe români
Am dat fapta, am dat zisa
De la Nistru pân’ la Tisa
Doamne, ocroteşte-i pe români

3. Dar pe urmă-n ’40
Anul marii făr’de-legi
Doamne, ocroteşte-i pe români
Două fiare ne-au muşcat
Ultimatum şi dictat
Doamne, ocroteşte-i pe români

4. Biata lume nu ştia
Că-ntr-o zi la Moscova
Doamne, ocroteşte-i pe români
Au semnat un pact neghiob
Molotov şi Ribbentrop
Doamne, ocroteşte-i pe români

5. Iar fascismul mondial
Ne-a luat parte din Ardeal
Doamne, ocroteşte-i pe români
Şi lui Horty i l-a dat
Doamne, ocroteşte-i pe români

6. Stalin cu teroarea sa
Ne-a luat Basarabia
Doamne, ocroteşte-i pe români
Şi cu Hitler în acord
Bucovina de la nord
Doamne, ocroteşte-i pe români

7. Ăi mai mari tâlhari ne-au frânt
Ne-au luat ţară şi pământ
Doamne, ocroteşte-i pe români
Nimenea n-a auzit
Plânsul nostru răstignit
Doamne, ocroteşte-i pe români

8. Astfel am intrat şi noi
În al doilea război
Doamne, ocroteşte-i pe români
Haideţi, dom’le Mareşal
În Moldova şi-n Ardeal
Doamne, ocroteşte-i pe români

9. Noi de dor de noi luptam
Pentru ţară, pentru neam
Doamne, ocroteşte-i pe români
Pentru vechile hotare
Pentru România Mare
Doamne, ocroteşte-i pe români

10. Şi-am pierdut, şi-am fost răpuşi
Şi-am fost ocupaţi de ruşi
Doamne, ocroteşte-i pe români
Aliaţii au tăcut
Stalin a făcut ce-a vrut
Doamne, ocroteşte-i pe români

11. Şi-am murit de mii de ori
S-avem iarăşi trei culori
Doamne, ocroteşte-i pe români
Şi-am plătit cât nu se poate
Sfânta noastră libertate
Doamne, ocroteşte-i pe români

12. Ţara-i mică, vremea-i grea
Ce-o mai fi, om mai vedea
Doamne, ocroteşte-i pe români
De uitat, nu vom uita
Ţara noastră cum e ea
Doamne, ocroteşte-i pe români

13. Cât o fi român-român
Pruncul va primi la sân
Doamne, ocroteşte-i pe români
Adevăru-adevărat
Despre tot ce s-a-ntâmplat
Doamne, ocroteşte-i pe români

14. Ţinte minte, fiul meu
Că există Dumnezeu
Doamne, ocroteşte-i pe români
Şi un jurământ te leagă
Ţara noastră nu-i întreagă
Însă asta doar până-ntr-o zi

15. Când vei fi şi tu bărbat
Să te simţi mereu soldat
Doamne, ocroteşte-i pe români
Pentru vechile hotare
Pentru România Mare
Doamne, ocroteşte-i pe români

Versuri: Adrian Păunescu

Doamne, binecuvântează România!!!

Doamne, binecuvântează-i pe români oriunde s-ar afla ei!!!

România, La mulţi ani!!!

rom

 

ROMANIA, LA MULTI ANI!
Simbata Romania implineste 94 de ani de la Marea Unire! Ii spunem la Multi Ani si cerem binecuvintarile lui Dumnezeu peste ea! E bine pentru o natiune sa-si puna soarta in mina lui Dumnezeu si sa-I ceara calauzirea. Mai ales in aceste vremuri tulburi cind natiunea se framinta cu alegerile. E bine ca Romania sa-si aminteasca ca bunastarea ei depinde de Dumnezeu nu de omul muritor. Politicienii, Executivul, legiuitorii nu i-o pot da. Daca Romania a ajuns la 94 de ani si azi e mai libera, mai in siguranta si mai prospera ca nici o data in istoria ei, asta se datoreaza doar dragostei si milei lui Dumnezeu. Si a faptului ca generatiile de dinaintea noastra, cu mult mai simple si sarace ca noi, au fost credincioase lui Dumnezeu si au pastrat si pretuit valorile crestine.

E frumos, deci, sa ne indreptam gindurile catre Dumnezeu in aceste zile. Zilele trecute Uganda a sarbatorit 50 de ani de independenta. A implinit 50 de ani. In 1962 si-a obtinut independenta de sub tutela britanica. La a 50-a aniversare Uganda si-a intors fata spre Dumnezeu, i-a multumit pentru libertate si i-a cerut calauzirea spre viitor. Nu a celebrat cu festivaluri ori celebrari destrabalate. Dimpotriva, presedintele ei, un crestin, a cerut natiunii sa celebreze cei 50 de ani de libertate cu post si rugaciune, marturisirea pacatele, si sa ceara iertarea lui Dumnezeu. Presedintele si-a marturist propriile pacate in public si a dedicat viitorul natiunii lui Dumnezeu. http://www.wnd.com/2012/11/ugandan-president-repents-of-personal-national-sins/print/

Si Romania are nevoie de astfel de lideri politici. In loc de vulgaritate si murdarie morala, curatenie de inima si moralitate. In loc de murdarie in Parlament, sfintenie si motivarea natiunii la curatie morala. In loc de alergare dupa lucrurile materiale, cautarea si alergarea dupa valorile spirituale crestine.

Ne-am gindit potrivit ocaziei sa publicam din nou, asa cum am facut-o acum un an, o Proclamatie rostita de primul presedinte american George Washington in 1789. Este un mesaj spiritual in care Presedintele aminteste Americii ca isi datoreaza libertatea si bunastarea doar lui Dumnezeu, “dadatorul tuturor lucrurilor bune.” Proclamatia din 1789 a stabilit in mod oficial ultima zi de joi a lui noiembrie ca ,,Zi a Multumirii” pentru intreaga natiune americana. Uram si noi Romaniei binecuvintarile lui Dumnezeu, amintindu-i ca fara El nu se poate astepta la un viitor binecuvintat. Supravietuirea multiseculara cu care ne mindrim se datoreaza in primul rind credintei pe care noi si cei de dinaintea noastra au avut-o in Dumnezeu, si respectului deosebit pe care l-au avut fata de valori, in primul rind viata, familia si casatoria. Doar aceste institutii ne pot asigura supravietuirea si in viitor. Bizuinta pe lucrurile trecatoare ori structurile europene nu se pot substitui acestor garantii incercate de timp.

Proclamatia Prezidentiala a Multumirii (1789)

CONSIDERIND ca este datoria fiecarei natiuni sa recunoasca providenta Dumnezeului celui Atotputernic, sa asculte de voia Lui, sa-I fie multumitoare pentru binecuvintarile Lui, si sa Îi implore in umilinta protectia si bunavointa; si avind in vedere ca ambele Camere ale Congresului, prin comitetele lor comune, mi-au cerut sa “recomand poporului Statelor Unite o Zi Publica a Multumirii si Rugaciunii, sa fie tinuta prin rugaciuni din inimi multumitoare pentru multele si evidentele binecuvintari ale Dumnezeului Celui Atotputernic, in special dindu-le oportunitatea sa-si stabileasca in  pace o forma de guvernamint pentru siguranta si fericirea proprie;”

Recomand si desemnez ca Joi, Noiembrie DouaZecisiSase, sa fie devotata de cetatenii acestui Stat in onorarea marei si glorioase Fiinte care este Creatorul binevoitor al tuturor lucrurilor bune care au fost, sunt, si vor fi; ca toti sa ne unim in acea zi sa-I dam rugaciunile noastre sincere si umile pentru purtarea de grija plina de dragoste si protectia oamenilor acestei tari inainte de a deveni o natiune; pentru harul mult si evident si interventiile facute de el in razboiul care tocmai s-a terminat; pentru linistea, unitatea, si bunastarea de care toti am avut parte de atunci incoace; pentru ca am putut in liniste si intelegere sa formam Constitutii pentru guvernare in siguranta si fericire, cit si pentru Constitutia nationala care am adaopta-o recent; pentru libertatea civila si religioasa cu care suntem binecuvintati; pentru mijloacele de care dispunem sa obtinem si sa transmitem invataturi folositoare; si, in general pentru toate binecuvintarile, multe si diferite care El in bunavointa Lui a socotit de bine sa ni le dea.

Iar apoi, ca sa ne unim si in umilinta sa facem rugaciuni si cereri cu reverenta catre marele Domn si Stapin al Natiunilor si sa-L rugam sa ierte pacatele natiunii si altele; sa ne imputerniceasca pe toti, in public sau in casele noastre, sa ne facem datoria fata de societate; sa facem din Guvernul National o binecuvintare pentru toti oamenii, fiind in permanenta un Guvern intelep, drept, si de drept, cu legi drepte care sa fie aplicate in intregime si de buna credinta; sa protejeze si sa calauzeasca toate natiunile (in special pe cele care ne-au aratat bunavointa); si sa le binecuvinteze cu stapiniri bune, pace, si intelegere; sa promoveze cunosterea si practicarea adevaratei religii si virtuti, si sa creasca cunostinta intre ele si noi; si, in general, sa acorde intregii umanitati o prosperitate paminteaca cum El o socoteste mai potrivita.

Data si semnata de mine, in orasul New York, in ziua de Trei Octombrie, in Anul Domnului Nostru, O Mie Sapte Sute Optzeci si Noua.

Gaorge Washington, Presedinte
Statele Unite ale Americii

Versiunea Engleza

WHEREAS it is the duty of all nations to acknowledge the providence of Almighty God, to obey His will, to be grateful for His benefits, and humbly to implore His protection and favor; and Whereas both Houses of Congress have, by their joint committee, requested me “to recommend to the people of the United States a DAY OF PUBLIC THANKSGIVING and PRAYER, to be observed by acknowledging with grateful hearts the many and signal favors of Almighty God, especially by affording them an opportunity peaceably to establish a form of government for their safety and happiness:”

NOW THEREFORE, I do recommend and assign THURSDAY, the TWENTY-SIXTH DAY of NOVEMBER next, to be devoted by the people of these States to the service of that great and glorious Being who is the beneficent author of all the good that was, that is, or that will be; that we may then all unite in rendering unto Him our sincere and humble thanks for His kind care and protection of the people of this country previous to their becoming a nation; for the signal and manifold mercies and the favorable interpositions of His providence in the course and conclusion of the late war; for the great degree of tranquility, union, and plenty which we have since enjoyed; for the peaceable and rational manner in which we have been enable to establish Constitutions of government for our safety and happiness, and particularly the national one now lately instituted;- for the civil and religious liberty with which we are blessed, and the means we have of acquiring and diffusing useful knowledge;- and, in general, for all the great and various favors which He has been pleased to confer upon us.
And also, that we may then unite in most humbly offering our prayers and supplications to the great Lord and Ruler of Nations and beseech Him to pardon our national and other transgressions; – to enable us all, whether in public or private stations, to perform our several and relative duties properly and punctually; to render our National Government a blessing to all the people by constantly being a Government of wise, just, and constitutional laws, discreetly and faithfully executed and obeyed; to protect and guide all sovereigns and nations (especially such as have shown kindness unto us); and to bless them with good governments, peace, and concord; to promote the knowledge and practice of true religion and virtue, and the increase of science among them and us; and, generally to grant unto all mankind such a degree of temporal prosperity as he alone knows to be best.
GIVEN under my hand, at the city of New York, the third day of October, in the year of our Lord, one thousand seven hundred and eighty-nine.

Signed: George Washington
Source: The Massachusetts Centinel, Wednesday, October 14, 1789

(Alianţa Familiilor din România)

În prezenţa TA

Isaia 6

Isaia 6:3b

*

„Sfânt,

sfânt,

sfânt

este Domnul oştirilor!”

 *

Doamne, vreau să stau în prezenţa sfinţeniei Tale ca să Te văd şi să recunosc păcatele mele pentru care să fiu iertată. În umilinţă vreau să recunosc că sunt pierdută fără de Tine. Mulţumesc că datorită Domnului Isus sunt iertată. El a murit pentru păcatele mele. Mulţumesc că îmi curăţeşti gura şi inima şi mă pregăteşti pentru lucrarea Ta.

Mulţumesc că mi Te descoperi, mă ierţi şi mă foloseşti în lucrarea Ta.

Mă bucur că am o viziune. Mă bucur că am iertarea Ta şi mi-ai dat o misiune.

Dumnezeul Cel sfânt, ne cheamă la o viaţă separată de lume şi în unitate cu El. El fixează standardul pentru gândirea noastră, pentru purtarea noastră, care este foarte diferit de standardele societăţii în care trăim.

Cine îţi fixează ţie standardele: Domnul sau societatea?

Recunoşti tu că Domnul împărăţeşte (este pe scaunul de domnie)?

Crezi că S-a dat o Jertfă pentru tine?

Dacă nu crezi, de ce nu crezi? Nu pierzi nimic, doar câştigi dacă alegi să crezi.

Dacă tu crezi, cum Îi mulţumeşti?

Chemarea lui Dumnezeu nu este numai pentru cei angajaţi de biserică sau pentru cei ce au o slujbă în biserică. Fiecare are o chemare! O viaţă pusă de o parte pentru Domnul, pentru gloria Lui, este chemarea fiecărui credincios.

Ce anume în viaţa ta trebuie curăţit ca să auzi chemarea Lui?

Cum este închinarea ta? Cum este cântarea ta? Cânţi Domnului sau cânţi despre Domnul?

Doamne, în închinarea mea ajută-mă să văd (recunosc) sfinţenia Ta, ca să mă închin cu umilinţă şi respect, cu bucurie şi în adevăr.

Doamne, umple inima mea cu cântare despre sfinţenia Ta!

La mulţi ani, România!!!

La
*
Mulţi
*
Ani,
*
România!!!
*
*
*
*
Mama…Poveste scrisă
*
de Dan Puric
Intr-o zi, asteptand sa vina liftul la parterul unui hotel am vazut, intr-un tarziu, cum, in pragul usilor automate care se deschideau, a aparut faptura blanda a unui copilas de o mare frumusete. In spate, discreta ca o umbra, mama lui.
Dar, vai, la prima miscare pe care a facut-o, mi-am dat seama ca pustiul suferea de un handicap. Se misca greu, cu o incordare a intregului sau trupusor ce facea ca aerul sa se crispeze. Isi indrepta ochii rugatori spre mama sa si apoi, simtind sprijinul, indrazni sa paseasca. Dar pasul acela era cat o Golgota, nu pentrul sufletul lui, inca nestiutor, cat pentru biata sa mama.
Si astfel, de acolo, din lift am vazut cum a coborat dragostea absoluta a mamei pentru copilul ei. Zeci de brate invizibile se intindeau in jurul lui ca aerul sa nu-l sfarame, sau ca privirea curioasa a celor din jur sa nu-i raneasca sufletul mai mult decat o facuse viata. Il apara parca, mangaindu-l incontinuu.
Si, nu stiu de ce, in clipa aceea am  avut revelatia ca asa trebuia iubit si acest popor roman de o frumusete rara, dar handicapat de o istorie mizerabila.
M-am gandit instantaneu ca numai dragostea materna, cu dimensiunea ei absoluta ce putea iubi neclintit in fata istoriei potrivnice, ne mai poate ridica din tragedia prezenta.
Dragostea de  mama are ceva din dragostea lui Dumnezeu catre om, este acea “dragoste care  nu cade niciodata”.
Oare, astfel de mame nu sunt in fond niste martiri anonimi, ce zilnic isi ascund jertfa in tresaririle tacute ale fiintei?
Si, de ce oare, m-a dus gandul ca la o prabusire dureroasa in gol, la poporul roman ?
Pesemne ca am fost rapit de amintirea acelui biet preot de tara care, in timp ce neamul romanesc gemea sub piroanele criminale ale comunismului ce-ncerca sa-i  zdrobeasca atata trupul cat si fiinta, indraznea sa spuna :”Ideologiile nu sunt bune pentru ca nu au mama”.
Am citit candva o mica povestioara. Se spune ca, intr-o companie comerciala, un om tanar si cumsecade a murit. Mare a fost durerea colegilor sai, cand au vazut ce s-a intamplat, dar mai mare a fost surprinderea cand au aflat, nu se stie cum, ca sufletul bietului om, ajunsese in iad.
Iar povestea spune mai departe cum, revoltati, acestia s-au dus pana la portile Iadului ca sa-l scoata de acolo. Dar, cu toate rugamintile si eforturile, nu au reusit.
Apoi a venit directorul companiei, care s-a dus la randul sau sa-i roage pe cei care ii rapisera sufletul bietului om, sa-l elibereze. Dar totul a fost zadarnic.
Disperati, in cele din urma, oamenii au apelat la episcopul locului, sa-ncerce sa faca ceva. Dar si in fata acestuia, portile Infernului au ramas inchise. Si astfel, peste toata aceasta nedreptate, zilele treceau fara speranta, adancind durerea celor care il iubeau.
Pana cand, intr-o dimineata, in fata portii Iadului, cu pasi marunti, garbovita  parca de o durere care-i tinea inima ca intr-un   cleste, aparu o batranica.
-“Tu, cine mai esti?”rasuna vocea, o voce inspaimantatoare  coborata ca un trasnet din neantul Infernului.
Necutremurata de nimic, decat de propria-i durere, batrana raspunse:
_”Sunt mama lui. Lasati-ma sa intru! “
Si abia atunci, ca prin minune, portile Iadului s-au deschis, s-au deschis pentru intaia oara iar mama a intrat acolo ca sa-si salveze fiul.
Niciun copil din lume nu a crescut vreodata atat de mult fata de mama lui, incat sa poata sa nu-i spuna mama. Ce sfanta ierarhie!
De cand am fost mic si pana-n ultima ei clipa, mama imi dadea un sfat:
-“Dragul mamei, nu-ti arata inima oricui!”
Si nu stiu de ce, atunci cand imi spunea adevarul acesta, frumosii ei ochi albastri, erau strafulgerati pentru o clipa de o indefinita tristete. Parca ar fi vrut sa ma apere pentru tot restul vietii, si realiza ca nu putea.
Dureroasa fatalitate, ce o facea  sa-si traiasca viata din inabusite strangeri de inima, infinite griji ce-i marcau necrutator fiinta.
O asiguram instinctiv ca totul o sa fie bine. Ca apoi, pe ascuns, sa ma arunc in valurile vietii. Iar viata, imi cerea sa nu imi ascund inima si abia atunci, destinul indiferent o lovea cu tarie, zdrobind-o.
Prabusit, dezamagit cumplit de tradarile vietii, ma-ntorceam in mica ei garsoniera.
Mama se facea ca nu-mi vede rana adanca ce ma-ngenunchease. Imi facea de mancare, apoi imi intindea masa avand grija sa am in farfurie bucatile cele mai bune.
-“Lasa, dragul mamei, ca trece si asta!”
Inima mea se refacea incet-incet, oblojita de invizibile si tandre mangaieri.
N-aveam de unde sa stiu ca, vindecat, plecand apoi, inima ei ramanea cuprinsa de un suvoi de tristete, coplesita de singuratati.
Se spune ca in “realitatea de Rai” oamenii aveau trupul acoperit de haina de har a inimii. Si atunci, oamenii isi vorbeau de la inima la inima. Ce minune facuse Dumnezeu, cand spusese ca “totul o sa fie la vedere!”
Dar, ce cumplit ca acest “totul”a fost distrus, mai apoi, prin pacat. Si atunci, de rusine, se spune ca inima s-a ascuns in trup.
“Trei inimi ai in tine, muritorule!” spun sfintii, “Cea a lui Dumnezeu, cea a sufletului tau si cea de carne si sange prin care curge viata . Si toate trei bat dimpreuna. Dar atunci cand in tine, inima Domnului nu mai bate, sa stii ca esti in  moarte sufleteasca.
Dar eu, simt ca langa inima lui Dumnezeu, mai este o inima …cea  a mamei.
Iar cand aceasta nu mai bate…esti singur!