Te-ai coborât

2 christmasTe-ai coborât

*

Autor: Valentin Popovici

*

Te-ai coborât la noi, Isuse,
Din uimitoarea Ta splendoare,
În grajd, în iesle, fân şi paie,
În întuneric şi răcoare.

*

O, nu-nţelegem ce minune,
Ce taină, trupul Tău ascunde,
C-ai vrut să-Ţi legi nemărginirea
De ani şi ore şi secunde.

Tu n-ai ales palat de aur,
Şi nici a regilor odaie,
Ci Te-ai născut umil în iesle:
Un Dumnezeu culcat în paie!

Cezar August, cu fală mare,
A poruncit recensământul;
Iar Tu ne-arăţi că-ntotdeauna,
Cei blânzi vor moşteni pământul.

Despoţii lumii vin şi astăzi
Cu forţa lor în arsenale;
Iar Tu Te strângi micuţ şi gingaş
În scutecele maicii Tale.

Milionarii de la Bursă
Adună banii în chimire;
Iar Tu, sărac, ne-nveţi secretul,
Că harul e în umilire.

Aşa a fost de când e lumea:
Cine-i bogat are puterea;
Dar Tu, Puternicul lui Iacov,
Smerit, împarţi cu noi durerea.

…Ne-ai învăţat ce-i umilinţa
Şi ce înseamnă ascultare,
Când ai venit la noi, Isuse,
Un copilaş la Întrupare.

Advertisements

A căzut o stea

10 cristA căzut o stea…

*

Autor: Costache Ioanid

*

A căzut o stea,
steluţă de nea,
pe urechea mea,
şi mi-a povestit,
până s-a topit,
basmul unui vis,
pe care l-am scris,
— pentru cei mărunţi,
nu pentru cărunţi —.
Şi steluţa mea
astfel povestea:

“Mări, se făcea
şi se năzărea…
prin vâlcele sumbre
şoptitoare umbre…
Şi-auzeai cum gem
lângă Betleem
oile, stând ghem,
câinii când şi când,
vitele pe rând,
molcom rumegând.

Iar colo în şură
peste-ngrăditură
se uitau, pleoştite
şi nedumerite,
caprele zburlite.
Se-ndesau amarnic
către cel comarnic,
pe-un mieluţ să-L vadă
în ieslea de zadă,
pe-un mieluţ plăcut
cum n-au mai văzut
să fi fost născut
într-un aşternut
bun doar de… păscut.
Şi Cel miel curat
plângea-nsomnurat,
cu părul inele
şi cu gene grele.

Numai biet măgarul
ce purta samarul
pricepu tot rostu´:
— “Ăsta… nu-i de-al nostru!…
Ochii doar mi-arunc
şi pricep că-i prunc,
copil de păstori
sau de călători…

Atunci ţapii, ciutele
şi caprele slutele,
cu toate cornutele,
capul şi-l dădură
mai fără măsură
peste-ngrăditură.
Sprinten ca o coarbă,
mestecând în barbă
un firuţ de iarbă,
ţapul de îndată
s-a urcat pe-o roată
şi-a sărit buimac
sus pe-un bulumac,
vrând fără ruşine
să vadă mai bine
omenescul fiu.
Iar un ied zglobiu
behăia mereu:
— Neneee… vreau şi eeeu…

Numai Dumănica
n-a-nţeles nimica.
Şi-a cuprins-o frica.

Şi atunci măgarul
ce purta samarul,
cum sta mai deoparte,
spuse, ca din carte:
— Ei, sunt multe-n lume!
Să le ştii anume,
va să fii umblat
ţări în lung şi-n lat,
ape-n curmeziş,
culmi de munţi pieptiş,
fiare să răpui…
precum eu făcui!…
Şi-apoi nu-i oricine
un măgar ca mine!
V-am mai spus, îmi pare,
să sunt de neam mare:
că eu în Sihar
am un unchi măgar
la un cărturar.
Şi că, după tată,
— ştie lumea toată —
mi se trage viţa
chiar din măgăriţa
ce-o purta în ham
însuşi Balaam!
Deci, mai din bătrâni,
mai umblând prin stâni,
multe am în sac!
Dar… mai bine tac,
poate nu vă plac.

Un mieluţ bălai
prinse iute grai:
— Haide, moş Asine,
zi-ne încă, zi-ne!
Că eu tare-aş vrea
să aflu ceva.
Uite, ieri, un baci
povestea dibaci
că i-a spus un vraci
despre un prooroc
tot de prin Iudeea
(de-i zicea… Miheea)
care-a scris răvaş
că-n acest oraş
are să se nască
Odrasla cerească,
Marele Păstor
şi Izbăvitor,
carele va şti
şerpii birui!
Şerpii birui!…
Oare-aşa va fi?

Iar cel întrebat
zise apăsat:
—Da!… E-adevărat.
D-apoi ştiţi voi oare,
când va fi El mare,
cine-L va purta
pe spinarea sa
ca pe-un heruvim,
în Ierusalim?
— Păi… nu ştim! nu ştim!
— Să vă spun atunci.
(Că voi sunteţi prunci…)
Cel ce-L va purta
pe spinarea sa
va fi… un asin…
de ştiinţă plin
ca un cărturar,
ca un fariseu!
(Poate-oi fi chiar eu!…)
Eu, de mă-ntâlnesc
cu-acel Fiu ceresc,
iute-L şi ghicesc.

Şi tăcură toate
vitele mirate.

Numai Dumănica
n-a-nţeles nimica.
Şi-o cuprinse frica…

Atunci o oiţă
cu ochi de crăiţă,
cu glăscior sfiit,
astfel a grăit:
— Eu eram odată
pe-o iarbă-nspicată.
Şi-am văzut în zare
un chip ca de soare
ce zbura aproape
şi striga pe ape
că Isus Păstorul
şi Izbăvitorul
va fi dus pe uliţi
prejmuit de suliţi,
blând şi fără glas
în al morţii ceas,
precum mergem noi
noatine şi oi…
Că va fi hulit
şi batjocorit,
pe lemn ţintuit.
Că-n ceasul de sânge
norii se vor strânge,
munţii se vor frânge,
îngerii vor plânge…

— Asta nu se poate!
se porniră toate.
— Voi sări să-L apăr,
din coarne să scapăr!
zise din proţap
inimosul ţap!
— Dar nici noi, berbecii,
n-om sta ca dovlecii!
Coarnele le-om face
sfredel de bărdace,
foarfec de cojoace,
pentru cel ce-ar fi
şi ar îndrăzni
Pruncu-a-L necăji!
Fie om duşman
sau şarpe viclean!
— Eu… (îmi ştiţi amarul)
glăsui măgarul,
…numai o copită
bine potrivită
în acel zevzec,
şi-apoi pot să plec,
că tot dau în sec…

Dar atunci deodată
o capră tărcată
a rămas mirată,
cu gura căscată,
cu ochii ţintiş
către-acoperiş,
de unde, furiş,
dintr-un ascunziş,
cobora pieziş,
cobora în jos
şarpe veninos,
cu luciri sticloase,
cu limbile scoase,
cu trupul molatec,
cu ochi de jăratec,
iscodind sălbatic.

Iute bieţii boi
se dau înapoi.
Capre, ţapi şi miei
se bagă sub ei.
Tremură-n proţap
inimosul ţap,
legănând în barbă
firul lui de iarbă.
Iar sărman măgarul,
ce purta samarul,
privea tulburat,
cu capul plecat,
pe genunchi lăsat
şi dând în vileag
coada ca un steag
ca semn înălţat
că se dă mâncat…

Numai Dumănica
nu ştia nimica.
Dormea mititica…

Şarpele venea
şi se cobora.
Ceata tremura
măgarul gemea.

Dar atunci… Minune!
Cine-o poate spune?
Toţi privesc grămadă
la ieslea de zadă
unde Bălăiorul
a întors căpşorul,
ochii Și-a deschis,
ca din zări de vis.
Că în ei juca
Şi în ei sclipea
blândă mângâiere…
dar şi o putere!
Flori de busuioc…
dar şi-un arc de foc
săgetând pe loc!

Şarpele se-opreşte
şi înmărmureşte,
neputând să-L vadă,
neputând să şadă.
Bate-ncet din coadă.
Parcă se înnoadă,
parcă se deznoadă…
Apoi, zdup! grămadă
drept sub o cireadă
păgubaş de pradă.

Iar toţi cei din şură
stau şi tac din gură
şi privesc amarnic
ieslea de comarnic
şi privesc umil
tainicul Copil.

Doar abia târziu
prind a îngâna
unul altuia:
— Oare nu cumva?…
— Oare nu cumva??…

Dar steluţa mea,
mări se topea…
basmul contenea…

*

Credinţa şi vindecarea

Ioan 4:43-54

„După aceste două zile Isus a plecat de acolo, ca să se ducă în Galilea. Căci El Însuşi spusese că un prooroc nu este preţuit în patria sa. Când a ajuns în Galilea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului, căci fuseseră şi ei la praznic. Isus S-a întors deci, în Cana din Galilea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaş împărătesc, al cărui fiu era bolnav. Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudea în Galilea. S-a dus la El şi  L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte. Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu nici un chip nu credeţi!“ Slujbaşul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuţul meu!“ „Du-te“ i-a zis Isus, „fiul tău trăieşte.“ Şi omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus şi a pornit la drum. Pe când se pogora el, l-au întâmpinat robii lui şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte. El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine şi ei i-au zis: „Ieri în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.“  Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus : „Fiul tău trăieşte.“  Şi a crezut el şi toată casa lui. Acesta este iarăşi al doilea semn, făcut de Isus după ce S-a întors din Iudea în Galilea.“

Sunt oameni care te primesc bine şi sunt oameni care nu te primesc bine. Ce faci tu când oamenii nu te primesc bine? Fugi? Te rogi pentru relaţiile tale? Nu fi îngrijorată, pentru că nici pe Domnul nu L-au iubit toţi oamenii, deşi le-a făcut numai bine. Datoria noastră este să facem binele fără să aşteptăm recunoştinţă.

Ce faci tu când copilul tău este bolnav? Unde alergi? Dacă Domnul îţi cere un lucru mic îl faci? Cum ştii ce spune Cuvântul Domnului să faci (în cazul tău)? Citeşti Biblia sau asculţi ce spun alţii din experienţele lor? Crezi tu ce spune Domnul sau ai nevoie să vezi o minune? Roagă-te pentru sănătatea ta şi a celor din casa ta.

 

Domnul să te binecuvânteze cu credinţă şi sănătate!

 

 

Ştiu

Ioan 4:1-30

*

Ioan 4:25

„Ştiu,

a zis femeia

că are să vină

Mesia.“

*

*

 

Această femeie păcătoasă a crezut că Mesia va veni şi va învăţa pe alţii adevărul lui Dumnezeu în timp ce evreii credeau că Mesia îi va elibera de romani.

De multe ori Îl căutăm şi noi pe Mesia să ne elibereze din anumite situaţii şi nu-L căutăm pentru adevărul lui Dumnezeu.

Ucenicii care plecaseră după mâncare s-au întors şi se mirau că Domnul stătea de vorbă cu o femeie, dar au învăţat deja un lucru: când nu înţelegi lucrurile Domnului nu pune la îndoială căile Lui.

Când ceea ce face Domnul nu poate fi înţeles cu mintea mea, trebuie să tac.

Un om poate să ascundă păcatul lui, dar odată ce Dumnezeu îl eliberează, este gata să strige şi să spună tuturor ce mare este Dumnezeu.

Nu te uita la păcate cât de mari sunt, ci, uită-te cât de mare-i Dumnezeu, care poate ierta şi elibera pe toţi cei ce primesc oferta Lui.

Dacă treci astăzi prin probleme mari, aminteşte-ţi cât de mare este Dumnezeu, nu cât de mare este problema ta.

Femeia aceasta a alergat şi a spus tuturora, plină de bucurie, despre Domnul. Când Domnul face o minune în viaţa cuiva nu poate fi ascunsă.

Ce minune a făcut Domnul în viaţa ta în săptămâna aceasta? Sau în anul acesta? Cu cine ai împărtăşit-o? Câţi oameni au venit să asculte cuvintele Domnului?

În mărturisirea noastră nu trebuie să ne gândim ce vor spune alţii despre noi, ci, să ne gândim ce vor spune oamenii despre Isus.

 

Domnul să-ţi descopere adevărul Lui în problemele din viaţa ta.

 

Participi la bucuriile altora?

Ioan 2:1-11

„A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana din Galilea. Mama lui Isus era acolo. Şi la nuntă a fost chemat şi Isus cu ucenicii Lui. Când s-a isprăvit vinul, mama lui Isus i-a zis: „Nu mai au vin. “ Isus i-a răspuns: „Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu mi-a venit încă ceasul.“ Mama Lui le-a zis slugilor: „Să faceţi orice vă va zice.“ Şi acolo erau şase vase de piatră, puse după obiceiul de curăţire al iudeilor şi în fiecare vas încăpeau câte două sau trei vedre. Isus le-a zis: „Umpleţi vasele acestea cu apă.“  Şi le-au umplut până sus. „Scoateţi acum“ le-a zis El, „şi aduceţi nunului.“  Şi i-au adus. Nunul, după ce a gustat apa făcută vin, el nu ştia de unde vine vinul acesta (slugile însă care scoseseră apa, ştiau), l-a chemat pe mire şi i-a zis: „Orice om pune la masă întâi vinul cel bun şi după ce oamenii au băut bine, atunci îl pune pe cel mai puţin bun. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.“  Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galilea. El Şi-a arătat slava Sa şi ucenicii Lui au crezut în El.“

Nunta este o bucurie. Participi tu la bucuriile altora sau îţi place singurătatea?

Mama Domnului a fost o bună observatoare a ceea ce se întâmplă în jur. Te rogi tu ca să fii o bună observatoare a lucrurilor din viaţa ta? Te rogi ca să vezi ce se întâmplă în casa ta? Sau la lucru? Sau la biserică? Dumnezeu poate să dezvolte această calitate şi să ne folosească spre folosul altora. Observaţiile noastre pot ajuta să se rezolve problema şi de aceea ne rugăm pentru înţelepciunea care vine de sus.

Mama Domnului nu a luat-o înaintea Fiului ca să rezolve ea problema. Tu ce faci? Aduci problemele tale înaintea Domnului sau te grăbeşti să le rezolvi tu?

Numai Domnul poate rezolva problema! Chiar şi pe cea mai mică.

Orice problemă rezolvată de Domnul măreşte credinţa noastră şi-L slăveşte pe El.

Domnul să te ajute să fii o bună observatoare a lucrurilor şi situaţiilor din jurul tău, pe care să le aduci înaintea Lui prin rugăciune.

 

Roagă-te Domnului pentru fiecare lucru!

 

Iubeşti colinda?

Noaptea, când pe deal păstorii

Străjuiesc în pace turma,

Îngeri mii din cer se-arată!

Străluceşte zarea toată!

Ascultaţi păstori, cântul lor în zori:

Adorăm pe Fiul, Adorăm pe Fiul,

Cel venit din cer, pe Emanuel!

 

Îngeri albi la ceruri zboară

Prin câmpii păstori coboară

Ca să vadă o minune

Prunc venit din altă lume

În umil sălaş, Sfântul Copilaş.

Haideţi cu păstorii, haideţi cu păstorii

Pruncul să-L vedem, jos la Betleem.

 

Steaua-n răsărit răsare,

Magii vin din depărtare.

Dăruiesc cu bucurie

Aur, smirnă şi tămâie.

Şi se-nchină-apoi. Dar, ce faceţi voi?

Ne-nchinăm cu magii, ne-nchinăm cu magii

Pruncului iubit, Rege preamărit!

 

Într-o noapte bolta toată

Se va lumina de-odată.

Îngeri sfinţi vor umple zarea

Şi va-ncepe sărbătoarea

Celor mântuiţi, în văzduh răpiţi.

  Adorăm pe Fiul, Adorăm pe Fiul

          Care vine iar, în slavă şi har!

(Colind tradiţional spaniol)

 

 

Ce minune îţi doreşti în viaţa ta?

Ce minune a făcut Domnul în viaţa ta anul acesta?

 Ioan 2:1-11  ,,Isus transformă apa în vin.”

Ioan 2:11b

,, El Şi-a arătat slava.”

 

Ce minune a făcut Domnul în viaţa ta astăzi? Te rogi pentru o minune? Vrei să vezi slava Lui?

Domnul Isus are putere să transforme şi autoritate să curăţească. Crezi că ai nevoie de o transformare radicală? Crezi că ai nevoie de o curăţire mare în viaţa ta? În mintea ta?

Cum reacţionezi când Domnul îţi arată păcatul?

Minunile (vindecările) fizice sunt semne care arată spre minunile care vizează spiritul.

Dacă credinţa este adevarată se vede din fapte. Credinţa în Isus aduce viaţă nouă şi bucurie. Maria, mama Domnului, a crezut că Domnul poate face o minune. Minunea a adus bucurie.

Entuziasmul pentru Dumnezeu vine dintr-o relaţie adâncă cu Cristos. Cum stai cu entuziasmul pentru Cristos? Te bucură pe tine minunile lui Cristos?

Domnul Isus a venit să transforme obiceiurile în învaţături pline de viaţă şi bucurie.

Ce anume trebuie transformat în viaţa ta? Vorbirea, mânia, supărarea, amăraciunea, practici nesănătoase, atitudini nepotrivite, obiceiuri rele, relaţii rupte, etc.?

Dumnezeu vrea să curăţească închinarea noastră şi astăzi.

Închinarea trebuie să-L laude pe Dumnezeu nu pe mine.

Te bucuri să te închini Domnului în felul tău sau cauţi să placi Domnului în închinarea ta?

Ce a schimbat Domnul în viaţa ta săptămâna aceasta?

Ce crezi că trebuie să faci ca să înţelegi lucrurile spirituale?

 

Doamne, Tu ai fost chemat la nunta din Cana

 unde ai făcut o mare transformare şi o mare curăţire în Templu.

Te chem şi eu în viaţa mea să faci o mare transformare

şi o mare curăţire în templul vieţii mele.