Totuşi…

10mIsaia 9:1-10:4

Isaia 9:1a

„Totuşi

întunericul

nu

va

împărăţi

veşnic.”

 

Chiar dacă unii oameni continuă să stea în întuneric, Dumnezeu le mai dă har să se întoarcă la lumină. Aşa şi părinţii continuă să le dea har copiilor ca să se îndrepte. Câteodată se întreabă dacă au priceput copiii ceva din toată învăţătura dată de ei. Învăţarea unui copil este un proces lung, cu multe succese şi insuccese. Chiar şi părinţii cei mai înţelepţi fac greşeli în educarea copiilor.

Harul este educarea (învăţarea) copilului cu o atitudine plină de dragoste, generozitate şi răbdare chiar şi atunci când copilul nu merită.

Nu aştepta de la copilul tău mai mult decât poate, şi nu-l compara cu alţii de vârsta lui.

Prinde ocazia să-l lauzi când a făcut ceva bine.

Fii clară în aşteptările tale şi spune-i în cuvinte simple.

Fă-ţi timp să stai cu copilul, nu fi grăbită când îl înveţi.

Repetă (cu dragoste) regulile casei până înţelege.

Alege ce este important pentru copil şi pentru tine. Învaţă pe copil să aleagă binele, să facă diferenţa între greşeală şi neascultare.

Disciplinează copilul cu dragoste, cu fermitate, cu dreptate şi fii consecventă în regulile tale.

Învaţă pe copil ce spune Dumnezeu despre atitudini şi acţiuni. Fii un model pentru el.

Nu uita, copilul ţi-a fost dat pentru o vreme (scurtă). Iubeşte-l. Timpul trece repede şi statutul tău de părinte se schimbă în statutul de bunică. Încrede-te în harul Domnului să-ţi dea puterea să-ţi împlineşti datoria de părinte, văzând în fiecare zi un nou început, un nou har de a trăi această experienţă unică în viaţă. Când copilul creşte şi pleacă de acasă nu mai poţi să-l înveţi ci doar să te rogi pentru el. Proverbe 22:6 ne spune: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie să o  urmeze şi când va îmbătrâni nu se va abate de la ea.”

Doamne, Tu ai har pentru mine chiar dacă nu merit.

 

Dorinţa inimii mele este să am har faţă de alţii,

chiar dacă nu merită!

 

Trecut, prezent şi viitor

trecut, prezent, viitorIsaia 9:1-7

Isaia 9:6

„Căci un Copil ni S-a născut,

un Fiu ni S-a dat

şi domnia va fi pe umărul Lui.

Îl vor numi:

Minunat sfetnic,

Dumnezeu tare,

Părintele veşniciilor,

Domn al păcii.”

*

Copilul Isus este un conducător veşnic şi drept (domnia Lui va creşte şi o pace fără de sfârşit va fi în Împărăţia Lui). Care crezi că este responsabilitatea ta? Să prezinţi Împărăţia Lui?

Este venirea acestui Copil o sărbătoare pentru tine? Cum te bucuri?

În centrul bucuriei noastre trebuie să fie Mesia care a alungat întunericul din inima noastră prin lumina Lui minunată. Astăzi El domneşte în inimile noastre. Avem încredere în viitor şi aşteptăm pacea perfectă în Împărăţia Lui care va veni aşa cum este scris.

Cum te ajută pe tine faptul că ştii că Isus este Lumina?

Ai păşit din întuneric la lumină, prin credinţă? Dacă nu ai păşit, de ce nu ai făcut-o încă?

Unde este lumină este viaţă!

Dacă ai păşit prin credinţă, cum ţi-a luminat Domnul viaţa? Cum te călăuzeşte El?

Domnul vrea să ne dea lumina Lui. Tot ce există are nevoie de lumină ca să trăiască. Lumina Domnului străluceşte şi întunericul nu o poate birui. Sursa luminii este Dumnezeu şi Cuvântul Lui. Când Cuvântul Domnului vorbeşte printr-un profet,  întunericul dispare. Dumnezeu ne învaţă să ne uităm în trecut, să-L vedem cum a lucrat, cum a eliberat poporul de sub atacurile străine, cum a fost credincios promisiunilor Lui.

Cunoşti tu cum a lucrat Domnul în poporul Lui?

Cum te-a eliberat Domnul pe tine din întuneric? Cum poţi prezenta credincioşia Lui faţă de tine?

Când Îl vedem pe Dumnezeu că a lucrat în trecut, avem speranţă că viitorul este în mâna Lui. Nu abilităţile umane nici tacticile militare ne aduc biruinţa, ci biruinţa este a Domnului. Crezi tu? Ştii povestea lui Ghedeon? Domnul S-a luptat pentru popor.

Doamne Isuse, Te laud

pentru că Tu ai alungat întunericul din inima mea!

Prunc Divin

9 cristPrunc divin

Autor: Petru Coman

A venit aceeasi vreme ce-o cunoasteam an de an
Iar Parintele din ceruri bucuros de al Sau plan
Spune si-astazi omenirii: „Isus e-al Luminii dar …”
Si-o mireasma-mbietoare ne-nveleste cu-al Sau har.

*

A venit din cer „Copilul”, sfantul Fiu de Dumnezeu
O ce har, ce slava mare! Cant cu ingerii si eu
„Maretia Intruparii”, ce-au cantat-o-n toiul noptii
Ca-n dorinta arzatoare, „Mantuiti” sa fim cu totii.

Slava, cinste si marire Prunc Divin venit de sus
Tu prin marea-ntelepciune spre lumina ne-ai condus
Oameni, semintii si Neamuri au acum un „Salvator”
Pruncul cel iubit, Mesia este-al nost „Mantuitor”.

… cand eram urcat pe valuri am privit atent in sus
Din splendoarea Sa mareata mi-a vorbit atunci Isus:
-„ …lumea ti-a adus o vreme nume, bogatii, onor
Insa, de-astazi inainte vreau sa-ti fiu Mantuitor”.

Am vazut atunci valul cum s-a cufundat, s-a dus
Si-am strigat cuprins de teama: „Scapa-ma sfinte Isus”
– Tu ai coborat in valuri si mi-ai fost ocrotitor
Iar de-atunci scumpe Isuse „Te-am ales Mantuitor”.

Cel ce Te-ai nascut in paie, intr-un grad, loc umilit
Astazi vino scump Isuse, „Vino-n locul pregatit,
Vino-n inima curata ce Te-asteapta cu mult dor,
Fii Stapan pe veci de-acum, fii Domn si Mantuitor …”

Slava, slava, slava Tie; Prunc nascut in Betleem
Ce-ai venit in lumea noastra ca Salvator sa avem!
Slava, cinste si onoare; fii in veci glorificat
Caci in marea Ta lucrare pe multi, ne-ai rascumparat.

24.12.2005 – Petru Coman – Petrosani

Credinţa

Ioan 4:43-54

 *

Ioan 4:50b

*

„Şi omul acela

a crezut

cuvintele pe care i le spusese Isus

şi a pornit la drum.“

*

Slujbaşul acesta L-a chemat pe Domnul Isus acasă la el ca să-i vindece copilul. Domnul Isus a vrut să-i crească credinţa zicându-i: Nu vin cu tine, du-te singur, copilul tău trăieşte. Slujbaşul a crezut şi a plecat acasă singur, fără Domnul.

De multe ori cerem şi noi ceva, dar nu credem ceea ce ne spune Domnul Dumnezeu, şi rostim mereu şi mereu aceleaşi rugăciuni.

Domnul Dumnezeu vrea ca noi să credem înainte de a vedea.

În familiile noastre astăzi, vrem să vedem credinţa reală crescând. Vrem să vedem cum Dumnezeu răspunde la credinţa reală.

Se vede în casa ta răspunsul la rugăciunea făcută cu credinţă?

Pentru care rugăciune crezi tu că aşteaptă Domnul de la tine credinţă şi ascultare?

Avraam a crezut pe Dumnezeu când i-a cerut un lucru foarte greu.

Ce cere Domnul Dumnezeu de la tine? Cum umbli tu: prin credinţă sau prin vedere?

Opusul credinţei este frica. Dacă alegi frica nu poţi rezolva problema. Frica paralizează. Fugi de frică! Cum? Alergând după credinţă.

Alege astăzi credinţa!

Domnul să-ţi mărească credinţa ta!

Un singur părinte

 

Ioan 4:43-54

*

Ioan 4:46

„În Capernaum era un

slujbaş împărătesc

al cărui fiu

era bolnav.“

*

Nu ştim ce s-a întâmplat cu mama acestui copil bolnav.

În fiecare familie intervin situaţii când unul dintre părinţi lipseşte şi celălalt trebuie să poarte toate responsabilităţile. Poate fi o situaţie de călătorie sau afacere (business), o urgenţă sau boală, moartea şi divorţul. Trebuie explicată orice schimbare în familie. Chiar şi copii mici se îngrijorează. Ei simt tristeţea, singurătatea şi nesiguranţa. Copiii ştiu când lucrurile nu sunt cum ar trebui să fie. De multe ori simt că nu li se spune adevărul.

Divorţul este lucrul cel mai greu pentru copii, de aceea trebuie multă atenţie la explicare.

Moartea unui părinte este o ocazie de a discuta despre viaţa după moarte, despre credinţă şi înviere.

Când copilul rămâne numai cu un părinte, va încerca să schimbe regulile, să vadă ce anume rămâne la fel. Va trebui să fii la fel cu dragostea şi cu disciplina, nu să îţi plângi de milă sau să răsfeţi copilul.

Menţine rutina normală, deoarece aceasta contribuie la stabilitatea casei. Oboseala fizică este un pericol. Roagă-te  pentru înţelepciune; trebuie să păstrezi echilibru. Cere ajutor copilului, vecinului, rudelor, prietenilor.

Cum vorbeşti tu cu copilul despre lucruri grele şi triste?

Cum ai explica tu unui copil ce este divorţul?

 

Domnul să protejeze familia ta!