Valentin Popovici

by

Ziua Domnului

1 ziua DomnuluiStrigăte de biruinţă, osanale şi urale
Se înalţă, Israele, azi în corturile tale!
Vechi stindarde se ridică pretutindeni, maiestos,
Răspândind în tot pământul biruinţa lui Hristos!

*

Azi e ziua ce ne-a dat-o Dumnezeu ca sărbătoare,
Ca să ştie toată lumea cât e Dumnezeu de mare.
Azi e ziua-n care Domnul, Creatorul tuturor,
A-nviat din groapa morţii, pârga învierilor!

*

Soarele din înălţime ca un steag de strălucire,
Se avântă să ne spună că Dumnezeu e iubire!
Iar Biserica-mbrăcată în porfir de in curat,
Cântă-n clocot de iubire Mirelui cel aşteptat.

*

Flutură peste palate, peste tronuri şi toiege,
Flamura care vesteşte că Isus Hristos e Rege.
Nu e alt Stăpân în lume, e un singur Domnitor;
Domnul vieţii, Domnul slavei, e Stăpânul tuturor!

*

Astăzi masa-i pregătită, şi ospăţul nunţii gata,
Iar Biserica se-adună ca să strige: Maranata!
Şi în orice adunare la un loc cu toţi cei sfinţi:
E şi Domnul ce ne poartă-n carul Său de biruinţi!

*

by Valentin Popovici

by

Betel

111*

Pe drumul vietii, cateodata,
Ma vad inconjurat de ingeri…
Si-atunci, in noaptea-ntunecata,
Nu simt nici crucea apasata
Nici rana mare din infrangeri.

*

Si nu stiu ce sa fac in pripa,
La zvonul lin de cete sfinte:
Si-n falfaitul de aripa
Pe-o piatra-mi cade in risipa
Ulei de-aducere aminte.

*

Sunt clipe mai presus de fire
Cand mangaierea parinteasca
Mi-atinge fruntea cu iubire,
Si Domnul toarna fericire
Din cerul sfant, sa ma-ntareasca.

*

Aici in Luz e frig afara,
Cetatea-i plina de infrangeri;
Dar o numesc Betel de-aseara,
Caci am vazut spre cer o scara
Si imprejurul meu, doar ingeri!

*

Valentin Popovici

by

Mama

Mama

de Valentin Popovici

* 4 frezii

A fost odată printre noi,
A fost ca-ntr-o poveste,
Din neam de-acela de eroi,
O mamă-n zilele de-apoi
A fost… şi nu mai este!

*

A fost odată ca un vis
Ce nu se mai destramă,
Ca un surâs de Paradis,
Un strop de farmec nedescris,
A fost o dulce mamă!

*

Ne-a dat tezaurul bogat,
În sfânta ei credinţă:
Un Dumnezeu adevărat,
Şi-un foc în piept, şi-un trai curat,
Şi-a cerului dorinţă.

*

…O, Doamne-atâta mi-ai lăsat,
Doar chipul ei în ramă…
Dar ştiu că-n Cerul minunat,
Ce Tu, Isuse, ni l-ai dat,
Mă-aşteaptă scumpa mamă!

*

Daţi click pe imaginea de mai jos

by

Anul Nou

2013

Am mai trecut o cotitură şi-am mai legat în vremi un nod,
Am mai închis ‘napoi o poartă şi-am mai trecut peste un pod.
Iar Timpul, scotocind desaga, o nouă haină iar îşi scoate.
Un an s-a dus şi altul vine, şi toate-s noi şi vechi sunt toate.

*

S-a-ntors clepsidra vremii iarăşi, stăm la un prag de vremuri noi,
Dar cine ştie-n calendare dacă mai sunt şi alte foi?
În sacul vremii pe golite, câte surprize ne aşteaptă?
Şi nu cumva pe scara vremii, aceasta e ultima treaptă?

*

Când Anul Vechi a dat salutul, avea o teamă la apel,
Căci Anul Nou stătea în faţă, dar nu vedea ce-i după el.
S-a dat onor la schimbul gărzii, dar mai solemn ca altădată,
De parcă anii, pe la vamă, nu vor mai trece niciodată.

*

Ne vin răvaşe din Scriptură, că-n vremurile de apoi,
Vor fi războaie, boli şi ură, şi Anticristul printre noi;
Că-n mulţi iubirea şi credinţa se vor răci în sloi de gheaţă,
Iar strâmbătatea şi desfrâul vor umple legile din viaţă.

*

Dar iar ne mai sosesc răvaşe că Dumnezeu e-Atotstăpân,
Că-n mâna Lui stă Universul, şi toate doar prin El rămân.
Într-o clipită hotărâtă, El va striga timpului: GATA!
Şi timpul va preda ştafeta, ca să înceapă judecata!

*

Eşti pregătit de întâlnirea cu Marele Judecător?
El vrea să-ţi dea prin har iertarea, să-ţi fie azi Mântuitor.
Al veşniciilor Părinte, ce-a înnoit un an pe cale,
Vrea şi pe noi să ne-nnoiască, pentru ospăţul slavei Sale!

Valentin Popovici

by

Crăciunul

cris 15CRĂCIUNUL

*

Autor: Valentin Popovici

Noi n-am ştiut că-n noaptea-aceea rece,
La Betleem, în iesle, lângă boi,
Plângând ni se năştea în grajd un Rege,
Din cerul slavei coborât la noi.

*

Ni Te vestiseră demult bătrânii,
Şi-n visul lor profeţii Te-au văzut,
Te aşteptau şi robii şi stăpânii,
Dar ai venit, şi nu Te-am cunoscut.

De-atâtea ori, cu glasuri legănate,
Preoţii ne citeau din sulul scris,
Şi toţi stăteam cu suflete furate
De dorul lui Iehova cel promis.

Dar cine-ar fi putut atunci cunoaşte
Că Tu, Mesia, aşteptat din veac,
Vei coborî smerit şi Te vei naşte
Ca cel mai slab din oameni şi sărac !

Credeam că ceru-n fulgere aprinse
Ne va orbi cu ochii Tăi de jar,
Când colo Tu Te naşti pe paie-ntinse
La pâlpâirea unui felinar !

Palatele erau şi-aşa prea multe,
Puteai găsi în ele pat curat,
Dar ai lăsat ciobanii să-Ţi asculte
Duiosul plâns, Copile minunat !

Tu, Creatorul lumilor de astre,
În paie, Doamne, să ajungi să stai ?
Din tronul Tău, pe drumurile noastre,
Uitat şi nici măcar un pat să n-ai ?

Dar azi, când casele sunt pline,
Când toţi sătui trăiesc în bogăţii,
Se mai gândeşte cineva la Tine,
Copile sfânt, că iarăşi ai să vii ?

O, cum să nu ! Isuse, ia priveşte:
Palatele, Te-aşteaptă luminos,
Şi-mpodobită lumea pregăteşte
Şi pentru Tine un Crăciun frumos…

Ţi-au scos în frig, afară, lângă poartă,
Cumva pe-aicea iarăşi de-ai să treci,
O iesle, ca să-mparţi aceeaşi soartă,
În staul să Te naşti, în paie reci !

by

Atâtea taine…

cris 16Atâtea taine…

Autor: Valentin Popovici

Atâtea taine, Creatorul, ni le-a desfăşurat pe drum,
Şi mintea noastră-i aşa mică, nu le cuprinde nicidecum!
Dar dintre toate, e misterul cel mai adânc şi nepătruns:
Chiar El S-a coborât în iesle, şi Faţa-n scutec Şi-a ascuns…

*

Cine-ar putea să înţeleagă tăriile din început,
Când Dumnezeu a zis să fie, şi toate bine s-au făcut?
…Dar iată un mister mai mare: În leagănul din Betleem,
Cuvântul S-a făcut pe Sine un Trup în lumea de blestem.

*

Cum am putea pătrunde taina, când negura din veşnicii,
Ţâşni cu iureş de lumină în miile de galaxii?
…Dar iată un mister mai mare: În bezna neagră de păcat,
A apărut aici Lumina, Isus, Mesia Întrupat.

*

Cum să-nţelegem noi Iubirea ce ne-a făcut dintr-un pământ,
Cu frământare şi durere, şi după Chipul Său cel sfânt?
…Dar iată un mister mai mare: Din slava fără de sfârşit,
În paiele de la Efrata, a coborât Cel Preaslăvit!

*

Există cineva pe lume să-mi poată oare explica,
Cum Dumnezeu e-atât de mare, şi-I pasă de povara mea?
…Dar iată un mister mai mare: El, necuprins de cerul tot,
S-a făcut mic, un Prunc în iesle, Stăpânul, Domnul Savaot!

*

Cum vom pricepe oare taina, când a suflat peste noroi
Chiar Dumnezeu suflarea vieţii, şi suflet a făcut din noi?
…Dar iată un mister mai mare: El, Prunc în staulul sărac!
Şi în plăpânda-I răsuflare, e Dumnezeu cu noi în veac!

by

De departe

today
De departe, de sus,
*
De departe, de sus, dintr-o ţară mai bună,
Dintr-un loc de iubire şi-un cer fără nori,
Ai venit, o, Isuse, în lumi de furtună,
Şi-n adâncuri ai vrut lângă noi să cobori!
*

De departe, de sus, de la sânul de Tată,
Te-ai desprins de măriri, ca s-ajungi un străin,
Ca să umbli hoinar, dintr-un colţ de Efrată
Până sus la Golgota sub biciul hain.

De departe, de sus, din lumini orbitoare,
Ai lăsat galaxii fără număr în zbor
Ca să-Ţi legi veşnicia cea nepieritoare
De umblarea smerită a celor ce mor.

De departe, de sus, dintr-o lume de basme,
Unde îngerii cântă cereşti melodii
Dintr-un alt univers, de lumini şi fantasme,
Ai venit lângă noi, Miel de jertfă să fii!

De departe, de sus, din splendori fără seamă,
Din tărâmul iubirii şi-al cerului blând,
Ai venit să ne dai mângâierea de mamă,
Să ne-arăţi cum iubeşte un Tată preasfânt!

by

Te-ai coborât

2 christmasTe-ai coborât

*

Autor: Valentin Popovici

*

Te-ai coborât la noi, Isuse,
Din uimitoarea Ta splendoare,
În grajd, în iesle, fân şi paie,
În întuneric şi răcoare.

*

O, nu-nţelegem ce minune,
Ce taină, trupul Tău ascunde,
C-ai vrut să-Ţi legi nemărginirea
De ani şi ore şi secunde.

Tu n-ai ales palat de aur,
Şi nici a regilor odaie,
Ci Te-ai născut umil în iesle:
Un Dumnezeu culcat în paie!

Cezar August, cu fală mare,
A poruncit recensământul;
Iar Tu ne-arăţi că-ntotdeauna,
Cei blânzi vor moşteni pământul.

Despoţii lumii vin şi astăzi
Cu forţa lor în arsenale;
Iar Tu Te strângi micuţ şi gingaş
În scutecele maicii Tale.

Milionarii de la Bursă
Adună banii în chimire;
Iar Tu, sărac, ne-nveţi secretul,
Că harul e în umilire.

Aşa a fost de când e lumea:
Cine-i bogat are puterea;
Dar Tu, Puternicul lui Iacov,
Smerit, împarţi cu noi durerea.

…Ne-ai învăţat ce-i umilinţa
Şi ce înseamnă ascultare,
Când ai venit la noi, Isuse,
Un copilaş la Întrupare.

by

Pâinea bună

PâINEA BUNĂ      (Valentin Popovici)

Ca să faci o pâine bună
Aromată si gustoasă,
Foloseşte in covată
Făina cea mai aleasă.

*

Trei măsuri să pui: de Pace
De Iubire jertfitoare,
Intr-o singură unire
Cu masura de Rabdare.

*

Mai adaugă: Blândete,
Cât cuprinde Bunătate,
Umilinta, ‘ntelepciune;
Si frământă-le pe toate.

*

Nu uita apoi cuptorul:-
Pâinea bună a credintei,
Nu se coace decât pusă
In cuptorul suferintei.

*

Când e gata rumenită,
Mai presară Bucurie,
Si-apoi repede deschide
Uşa la bucătărie.

*

Toti vecinii să cunoască
Si să vină impreună,
Să mănânce si să spună
“Eh, aceasta-i Pâine Bună!”

ISUS A SPUS: ,,Eu sunt Pâinea vieţii” Ioan 6:35.

by

Mamă scumpă

Mamă scumpă

*
Autor: Valentin Popovici

*
Mamă scumpă, mamă dragă,
Azi e scris în calendare
Să serbeze lumea-ntreagă
Ziua ta de sărbătoare.
*

*
Mamă binecuvântată,
Cu sfială vin la tine,
Să mai simt ca altădată
Mângâierile-ţi senine.
*
Cu petale plângătoare
Din iubirea mea pribeagă
Îţi aduc acum o floare,
Mamă scumpă, mamă dragă.
*
Floare de liliac amară,
Cu dorinţi şi cu suspine,
Cu oftări de sub povară,
Din cărările străine.
*
Şi-n parfumul primăverii,
Să-ţi mai prind în păr o floare:
Cu fiorul revederii,
Şi cu dor, o sărutare.