Dumnezeu sau Mamona?

Matei 6:24: ,,Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”

Nimeni nu poate fii sclav la doi stăpâni. Orice stăpân vrea şefie absolută. Dumnezeu este Stăpânul nostru, pentru că este Creatorul nostru. Dacă eşti creştin, Dumnezeu este Stăpânul Tău, pentru că te-a cumpărat cu un preţ: sângele (viaţa) Domnului Isus. Ai primit Duhul Sfânt când ai crezut. Tu nu mai eşti al tău, ci eşti proprietatea lui Dumnezeu. 1 Corinteni 6:19-20 spune: ,,Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, deci, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”

Banii tăi, timpul tău, talentele tale nu îţi mai aparţin, ci sunt ale Domnului. Ai fost creată să ai un Stăpân. Înveţi zilnic să iei decizii bune: ignori una în favoarea alteia. Domnul Isus ne-a spus că nu putem sluji lui Dumnezeu şi banilor. Majoritatea oamenilor caută banii, crezând că vor fi împliniţi, vor avea confort şi securitate. Cea mai mare atenţionare este ispita, tentaţia să slujim succeselor noastre, posesiunilor materiale sau afirmării de sine. Încerci să slujeşti lui Dumnezeu, dar şi ţie însăţi în acelaşi timp? Domnul Isus nu spune că nu poţi încerca, ci spune că nu vei avea succes pe două planuri. Dacă trăieşti să ai plăceri, posesiuni materiale şi admiratori, acest lucru duce la dorinţa de a avea şi mai mult; de a câştiga mai mulţi bani şi a-i cheltui. Şi, uşor-uşor, ajungi sclavul acestor lucruri. Ai tot mai puţin şi mai puţin timp pentru Dumnezeu şi tot mai puţină înclinaţie spre lucrurile Lui. Dacă atenţia ta este concentrată asupra unei persoane sau relaţii care îţi consumă gândurile, banii şi timpul, atunci acesta ţi-e stăpânul. Nimeni nu poate să-L iubească şi să-L servească pe Dumnezeu cu jumătăţi de măsură şi să slujească şi altor dumnezei (banii, plăceri etc.). Examinează-ţi atenţia! Ce iubeşti cu adevărat? Ţi-ai făcut idoli din darurile bune ale Domnului? Unde îţi concentrezi toată atenţia: la lucrurile materiale sau la Hristos? Pe cine slujeşti? Cine este cu adevărat Stăpânul tău? Poate îi condamni pe cei ce îşi cheltuiesc banii pe lucruri trecătoare în timp ce contul tău din bancă a pus stăpânire pe tine. Cercetează-te să vezi câtă bucurie şi libertate ai să dăruieşti din comorile lumii. Nu lăsa să te controlează banii. E nevoie să recunoşti că nu banii trebuie să pună stăpânire pe tine. Când a fost ultima oară când te-ai bazat pe Hristos şi pe puterea Lui, ca să te elibereze din iubirea lucrurilor materiale şi din falsa securitate creată de ele?

Tată ceresc, Tu eşti Stăpânul meu. Îţi mulţumesc că m-ai creat şi m-ai răscumpărat. Tu mă ajuţi să nu iubesc mai mult lucrurile materiale decât pe Hristos, Cel care a murit pe cruce pentru mine, ca să mă salveze din această neputinţă. Prin puterea Duhului Sfânt voi alege să fiu atentă la valorile Tale, ca ele să devină şi valorile mele.

Doamne, ajută-mă să Te iubesc şi să Te slujesc cu toată inima!

Veniţi şi cumpăraţi

1 Isaia 55*

Isaia 55

Isaia 55:1b „Veniţi şi cumpăraţi bucate,

veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte fără bani şi fără plată!”

*

Ce cumpără oamenii? Ce se cumpăra fără bani? Bucuria, dragostea, bunătatea, pacea, liniştea, sănătatea, viaţa?

Ce putem cumpăra cu bani? Un lucru care nu hrăneşte? Un lucru care nu satură?

Care sunt lucrurile din viaţa ta, care, deşi le-ai cumpărat cu bani, nu te hrănesc şi nu te satură? Oare de ce ne cheltuim banii şi timpul pe lucruri care nu durează mult şi nu satisfac?

Lucrurile acestei lumi au o bucurie scurtă. Satisfac doar pentru  moment.

Numai Hristos dă bucurie veşnică.

Ne vom întoarce noi de la ceea ce este trecător la ceea ce este veşnic?

Vom uita noi faptele noastre rele şi vom căuta pe Domnul?

Ce scuze avem? Zicem noi: ,,Nu astăzi, ci mâine, vom sluji Domnului!”? Oare mai este un mâine sau nu?

Dumnezeu ne cheamă astăzi la pocăinţă. Cine acceptă pocăinţa părăseşte căile vechi. Acest lucru se întâmplă prin puterea lui Dumnezeu, nu prin puterea omului. Pocăinţă înseamnă  întoarcerea feţei către Salvatorul prin credinţă. Salvatorul este darul lui Dumnezeu. El dă credinţă tuturor ce aud şi vin la El.

El poate să ne transforme. El poate să înalţe chiparosul în locul spinului şi mirtul în locul mărăcinilor. Acest lucru va aduce slavă pentru Domnul, un semn veşnic, nepieritor.

Adevărata împlinire este în Hristos, şi numai în Hristos.

Unde cauţi tu împlinire? La magazine? În haine, mâncare, tehnologie? În copii, în casa pe care o ai, în saloanele de înfrumuseţare?

Este un pericol pentru cei ce caută să cumpere mântuirea prin tot felul de fapte (slujbe) sau plăţi, fără să recunoască darul lui Dumnezeu fără plată.

Domnul condamnă toate metodele prin care oamenii încearcă să cumpere mântuirea. Domnul Isus a plătit pentru păcatul nostru, noi nu trebuie să plătim.

Ce vei face săptămâna aceasta ca să fii împlinită cu relaţia ta cu Domnul?

Doamne, mulţumesc pentru mântuirea Ta!

 

Inima mea aparţine lui Cristos!

Proverbe 27

27*

Proverbe 27

*

Tată ceresc, ajută-mă să nu mă fălesc cu ziua de mâine, căci nu ştiu ce poate aduce o zi.

Nu vreau să mă laud, ci las pe altul să mă vorbească de bine; nu gura mea, nu buzele mele, ci un străin.

Păzeşte-mă de supărare şi nebunie, căci piatra este grea şi nisipul este greu, dar supărarea pe care o pricinuieşte nebunul este mai grea decât amândouă.

Păzeşte-mă de gelozie, de furie şi de mânie, căci furia este fără milă şi mânia năvalnică; şi cine poate sta împotriva geloziei?!

Primesc mustrarea Ta şi a prietenilor mei, căci mai bine o mustrare pe faţă decât o prietenie ascunsă; rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase.

Caut să preţuiesc toate binecuvântările Tale, să fiu mulţumitoare şi nu vreau să fiu cu nebăgare de seamă când m-am săturat, căci sătulul nemulţumit calcă în picioare fagurul de miere, dar pentru cel flămând toate amărăciunile sunt dulci.

Binecuvântează pe toţi cei plecaţi de acasă, căci ca pasărea plecată din cuibul ei, aşa este omul plecat din locul său.

Pune în jurul meu prieteni care îmi dau sfaturi pline de dragoste, căci cum înveseleşte untdelemnul şi tămâia inima, aşa de dulci sunt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten. Nu părăsesc pe prietenul meu, nici pe prietenul tatălui meu, nu intru în casa fratelui meu în ziua necazului meu, ci îmi plec genunchiul în primul rând să-Ţi cer ajutor şi sfat. Mulţumesc pentru toţi vecinii mei, căci mai bine un vecin aproape decât un frate departe.

Tată ceresc, vreau să fiu înţeleaptă şi o bucurie pentru cei din jurul meu, când răspund celui ce mă batjocoreşte. Vreau să fiu omul chibzuit care vede răul şi se ascunde; dar proştii merg spre el şi sunt pedepsiţi.

Tu mă ajuţi să nu fac promisiuni care sunt o cursă pentru mine şi familia mea; să binecuvântez la vreamea potrivită pe cei din jurul meu; să mă feresc de blesteme şi gâlceavă; să nu mă amestec cu cei care nu se pot opri din certuri şi mânie, ca nu cumva să ajung ca şi ei.

Doamne, eu nu pot opri răul aşa cum nu pot opri vântul; nici mânia unui om, dar Te rog nu mă lăsa pe mâna omului care aţâţă mânia altui om.

Îngrijesc de lucrurile pe care Tu mi le-ai dat, ca să mă bucur de lucrarea mâinilor mele şi îmi păzesc sufletul, căci vreau să fiu preţuită de Tine.

Mulţumesc pentru oamenii binecuvântaţi din jurul meu, care răspundem inimii cu bunătate şi îndurare, căci cum răspunde în apă faţa la faţă, aşa răspunde inima omului inimii omului.

Mă desfătez în Cuvântul Tău şi îmi păzesc privirea de vederea lucrurilor deşarte, căci după cum locuinţa morţilor şi adâncul nu se pot sătura, tot aşa nici ochii omului nu se pot sătura.

Doamne, dă-mi un nume bun, căci ce este tigaia pentru lămurirea argintului şi cuptorul pentru lămurirea aurului: aceea este bunul nume pentru un om.

Alung nebunia din viaţa mea, căci pe nebun chiar dacă l-ai pisa cu pisălogul în piuă, în mijlocul grăunţelor, nebunia tot n-ar ieşi din el.

Îngrijesc de casa mea şi de familia mea. Îmi număr binecuvântările şi iau seama la bogăţie, căci nici o bogăţie nu ţine veşnic şi nici cununa nu rămâne pe vecie. Şi natura este în continuă schimbare: după ce se ridică fânul, se arată verdeaţa nouă şi ierburile de pe munţi sunt strânse.

Mulţumesc pentru hrană şi îmbrăcăminte. Mulţumesc pentru toţi banii câştigaţi prin munca mea şi Te rog să binecuvântezi tot ceea ce am.

Mulţumesc pentru casa mea şi pentru puterea pe care mi-o dai cu privire la  lucrările mele şi întreţinerea casei mele.

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să fim înţelepţii care primesc mustrarea Ta

şi să fim vorbiţi de bine!

 

 

Banii mei sau sufletul tău

Anca 2Banii mei sau sufletul tău

           

            Era o vara umedă şi rece, iar eu ma aflam pentru prima dată complet singură într-un oraş departe de familia mea. Eram fascinată, deoarece trăiam unul din visurile vieţii mele: acela de a fi pe picioarele mele independentă, atât emoţional cât şi financiar. Aveam: un serviciu mulţumitor, unde să locuiesc, libertate şi timp să mă opresc pe la magazine, să vizitez locuri interesante, şi să mănânc unde şi ce imi plăcea, apoi să mă întorc tot singură într-o garsonieră la capătul oraşului. Acesta a fost un loc pe care Dumnezeu l-a folosit pentru ca să mă înveţe multe lecţii. Încă de când m-am mutat acolo una dintre probleme erau cheltuielile mari pe care trebuia să le plătesc în fiecare lună pentru spaţiul respectiv. De cele mai multe ori mi se părea ca administratoarea greşea, dar mă străduiam să fiu amabilă şi să evit discuţiile tăiose şi explicaţiile. S-a întâmplat într-o lună sa nu fiu acasă tocmai cand s-au citit apometrele şi mi-a trecut în factura mea toată diferenţa de la apometrele vecinilor şi apometrul blocului. Am avut o factură „umflată” în luna aceea, însă am continuat să fiu amabilă, sperând ca în lunile următoare situaţia se va clarifica.

Când luam salariul îmi calculam şi împărţeam banii şi de cele mai multe ori suma reală a cheltuielilor o depăşea pe cea estimată şi acest lucru mă deranja. În luna care a urmat am citit din timp apometrele sperând că problema se va rezolva, însă nu era aşa simplu. Mai aveam 16 mc de apă caldă şi încă vreo 5 mc de apă rece de plătit. Nu imi venea sa cred! „Nu se poate” i-am spus administratoarei,“la fiecare final de săptămână eu plec la părinţii mei, nu locuieşte nimeni aici şi oricum a fi singură nu am cum să consum aşa multă apă”. „Dar cum să nu se poată” răspunse ferm femeia din faţa mea, „poate uiţi robinetele deschise cand pleci de acasa”. ,,Aşa ceva nu se întâmplă niciodată”, i-am spus vizibil iritată, „sigur sunt defecte ceasurile acelea”, la care ea izbucni intr-un râs dispreţuitor şi adăugă: „nu ai ce face trebuie să plăteşti, dar uite aş vrea să mă mai uit într-un registru să verfic, dar nu te aştepta la rezolvare”.

I-am promis să o caut săptămâna următoare să mai vorbim, pentru că nu mai supurtam discuţia în acest fel. Era prima dată cand mă confruntam singură cu astfel de probleme. Întotdeauna avusesem pe cineva cu cine să-mi împart problemele sau cine să le rezolve în locul meu. Dar acum mă simţeam aşa de singură şi eram aşa de supărată, şi pe situaţie, dar mai ales pe administratoare. Indiferenţa, răceala şi râsul ei mă faceau să o urăsc. Tot felul de gânduri de răzbunare erau în mintea mea. Tot sfârşitul acela de săptămână am adunat amărăciune în suflet şi gânduri de răzbunare. Nu mă puteam nici ruga şi nici linişti. Mă gândeam la ce cuvinte dure să îi spun şi la faptul că eram decisă sa plătesc foarte mult pentru dreptate de data aceasta. Eram sătulă de hoţie, corupţie, răutate şi egoism.

Luni seara, în drum spre biserică, mintea mea încă frământa la planuri de îndreptăţire şi pedepsire a netrebnicei administratoare. La un moment dat, un gând m-a făcut să mă opresc: „Ce ar face Isus în locul tău?” Oh, mi-am continuat drumul…nici nu voiam sa mă gândesc. Cu siguranţă El ar fi amabil, probabil ar plăti mai mult decât cheltuielile, şi ar vorbi frumos cu femeia aceia care nu merită nici puţină consideraţie, dar eu nu sunt aşa… mă gândeam. Eu nu mai suport să fiu tratată în felul acesta.

În timpul programului din biserică m-am mai liniştit şi am reuşit să Îi dăruiesc lui Dumnezeu problema cu administratoarea şi am început să simt pace in inimă. Pe drum spre casă mă gândeam cu groază la ziua care urma, mai ales la intâlnirea cu…şi îi spuneam acesta Domnului. La un moment dat El a început să îmi vorbescă şi mi-a spus: „ştii ce aş face Eu în locul tău?” Eram interesată, ce ai face Doamne? „aş fi mult mai interesat de sufletul administratoarei, decât de banii pe care trebuie să îi plătesc”. Oau, eram impresionată. Niciodată nu mă gândisem la acest lucru până acum. Doamne, vreau şi eu să fiu atunci aşa, Te rog, ajută-mă.
A doua zi mi-am făcut gândurile „roabe ascultării de Hristos” şi m-am rugat pentru înţelepciune şi putere, iar când am ajuns în faţa uşii toate vorbele mele de îndreptăţire şi răutate s-au topit şi a rămas doar dorinţa de a trata problema în aşa fel încât sufletul administratoarei pe care Domnul Îl iubea aşa de mult, să nu fie rănit în nici un fel. Am sunat la uşă tremurând şi cu toate că mi-aş fi dorit să nu o mai văd în veci, când a ieşit în prag cu aceiaşi expresie rece şi categorică, i-am răspuns printr-un zâmbet cald şi am rugat-o dacă are câteva minute să vorbim despre problema cu apa. „Nu am găsit niciun fel de eroare, asta este!” Atunci i-am cerut permisiunea să verific şi eu toată documentaţia. Am încercat să îi arăt că sunt supărată pe problemă şi numai pe problemă şi să o implic cumva în rezolvare. Până la urmă s-a arătat dispusă chiar să vină şi să mai vadă odată apometrele. După ce am deschis uşiţa de la ghena în care erau apometrele ne-am uitat la ele foarte atent şi am atins unul dintre ceasuri care se înegriseră complet din cauza umezelii existente în ghenă şi am descoperit marele mister împreună: ceasurile erau de fapt citite invers, şi nu aveam absolut nimic de plătit. Administratoarea a plecat mulţumită, dar eu eram mai mult decât fericită…pentru că am ieşit fără complicaţii, dar mai ales pentru că nu mi-am stricat relaţia normală pe care o aveam cu administatoarea.
Nu este un lucru mare a plăti sau a nu plăti o factură, poate vor spune unii oameni, dar Dumnezeu se implică şi în lucrurile mărunte şi ne învaţă lecţii valoroase dacă vrem să Îl ascultăm. I-am mulţumit lui Dumnezeu din toată inima că nu mi-a îngăduit să „trântesc vorbe” să rănesc şi să fac rău, pentru că rănind pe cei din jur ne facem şi nouă mult rău, umplându-ne de sentimente profunde de vinovăţie care aduc cu ele disperare, amărăciune şi care ne frâng inima. Apoi I-am mulţumit pentru minunata lecţie: în orice situaţie Domnul este mult mai interesat de oameni decât de bani. Noi trăim într-o lume anormală care sacrifică oameni pentru bani, dar Domnul vede valoarea dincolo de limitele nostre. El iubeşte chiar şi pe oamenii care nouă ni se par groaznici si despre care credem că nu merită bunătatea noastră. Când a murit pe cruce, eu cred că Domnul îi avea şi pe ei sădiţi in inima Lui, şi în momentul conflictelor El priveste spre noi, nu spre ei şi aşteaptă mult de la noi.
Veghind fiecare pas şi fiecare cuvânt pe care îl spunem, trăind în voia Lui, descoperim taina măreaţă de a fi copiii REGELUI.

By Anca Bordea, RVE- Cluj

Ţine minte aceste lucruri

1 isaia 43Isaia 44

Isaia 44:21a „Ţine minte aceste lucruri.”

*

Care lucruri le ţii tu minte? Care lucruri crezi că ar trebui să le ţii minte?

Ţine minte că idolatria te desparte de Cristos!

Ţine minte că ai nevoie de pocăinţă în fiecare zi!

Duhul Sfânt face o lucrare nouă în viaţa noastră: ne schimbă în asemănare cu Cristos şi ne reînnoieşte pentru laudă şi închinare, pentru slujire cu bucurie.

Cum este religia ta? Te oboseşte?

Cum este biserica ta? Te oboseşti în prezenţa Domnului?

Aduce închinarea bucurie în inima ta?

Te duci la biserică să obţii ceva sau să te închini cu bucurie Domnului?

Pocăinţa aduce reînnoire şi putere de mărturisire. Pocăinţa aduce bucurie în închinare.

Dumnezeu se apropie de cei slabi ca să-i întărească şi să le schimbe perspectiva prin harul adus de Domnul Isus şi prin iertarea păcatelor în baza jertfei Lui. El este singurul care poate să ne scape de sub pedeapsa păcatului. Ţi-ai cerut iertare pentru păcatul tău? I-ai mulţumit pentru iertare şi cânţi tu cântarea bucuriei?

Dumnezeu a promis tuturor celor ce cred o restaurare, chiar dacă trebuie să treacă prin durere.

Care este durerea ta pentru care trebuie să te încrezi în Dumnezeu?

Idolatria nu aduce nici un venit. Este o închinare falsă. Este o imagine mintală a unui dumnezeu care ne desparte de Dumnezeul cel adevărat descris pe paginile Scripturilor. Idolatria este foarte înşelătoare pentru că ne dă iluzia că ne putem închina şi lui Dumnezeu, şi la orice altceva. Orice lucru care ne fură timpul nostru zilnic cu Domnul, poate deveni un idol (cariera, educaţia, copiii, sănătatea, familia, somnul, banii etc.). Orice lucru sau persoană iubită mai mult decât Dumnezeu este idol.

Doamne, mulţumesc că mă îndemni să nu Te uit, să ţin minte că sunt robul Tău, că Tu m-ai făcut, Tu îmi ştergi fărădelegile ca un nor şi păcatele ca o ceaţă, Tu mă răscumperi şi mă chemi să mă întorc la Tine. Tu mă încurajezi să mă bucur, căci Tu lucrezi în viaţa mea. Tu mă înveţi să izbucnesc în strigăte de veselie, căci Tu îmi descoperi slava Ta.

Mulţumesc că mă ajuţi să mă depărtez de idolatrie şi să caut pocăinţa în fiecare zi.

Mă bucur să ştiu că Tu mă iubeşti şi eu sunt sub ocrotirea Ta.

 

Doamne, astăzi izbucnesc în strigăte de bucurie,

căci Tu îmi descoperi slava Ta!

Ţine minte !!!

111 worshipIsaia 44:6-23

Isaia 44:21a

„Ţine minte

aceste lucruri.”

*

Care lucruri le ţii tu minte? Care lucruri crezi că ar trebui să le ţii minte?

Domnul, Împăratul lui Israel, Răscumpărătorul, Domnul oştirilor, Stânca, este Cel dintâi şi Cel de pe urmă, singurul Dumnezeu adevărat, care poate să vestească viitorul. Lui I se cuvine toată închinarea.

Închinarea falsă este lucru obositor. Idolatria oboseşte.

Te-ai gândit vreodată la faptul că închinarea ta te oboseşte ar putea fi o problemă, o idolatrie în viaţa ta? Te-ai gândit vreodată că închinarea ta ar putea fi falsă? Cel mai groaznic lucru este să credem că suntem bine când nu suntem. Aceasta este cea mai mare înşelare.

Care sunt idolii din societatea noastră?

Politicienii? Nu se ţin de cuvânt.

Celebrităţile? Ajung dependente de droguri.

Maşinile? Se distrug în accidente.

Hainele? Ies din modă.

Plăcerile? Sunt trecătoare.

Banii? Se fac nevăzuţi.

Gimnastica? (fitness) Nu garantează sănătatea.

Locurile de muncă? Pot fi pierdute.

Prietenii? Ne pot părăsi.

Copiii? Pleacă de acasă.

Căsătoria? Poate ajunge la divorţ.

Idolatria este nebunie, îi orbeşte pe oameni. Cum pot idolii (lucruri făcute de mâna omului) să vadă, să audă, să ajute? Răsplata este de scurtă durată, idolii se schimbă, oamenii sunt trecători (azi aici, mâine în veşnicii). Numai Dumnezeu este veşnic, adevărat şi credincios!

Ce ţi-a furat vederea? Ce lucru sau persoană a devenit idolul tău?

Numai Duhul Sfânt ne dă putere să ne închinăm cu adevărat.

Cum te vei ruga săptămâna aceasta împotriva idolilor din viaţa ta sau din viaţa altora?

Cum vei căuta săptămâna aceasta să te depărtezi de idolatrie şi să te închini în duh şi adevăr? Cum vei lăuda pe Domnul în săptămâna aceasta?

Doamne, mulţumesc că Tu m-ai creat şi nu mă părăseşti niciodată. Tu mi-ai iertat păcatele. Tu eşti Salvatorul meu! Tu eşti Răscumpărătorul meu! Tu cunoşti viitorul meu. Ţie îţi aduc închinarea mea. Păzeşte-mă de idolatrie. Cred că Tu mă ajuţi să ţin minte lucrurile importante.

 

Doamne, inima mea doreşte o închinare în Duh şi Adevăr!

 

Cât de mare este Dumnezeul tău? (5)

4 bigIsaia 40:18-20

„Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna? Meşterul toarnă idolul, şi argintarul îl îmbracă cu aur, şi-i toarnă lănţişoare din argint. Iar cine este sărac, alege ca dar un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter iscusit, ca să facă un idol, care să nu se clatine.”

*

Întrebarea din acest text este cheia capitolului 40. Pe vremea lui Isaia oamenii se închinau la zei. Într-o bătălie, poporul învingător se lăuda că zeul lui este mai mare. Zeii fabricaţi erau după buzunarul fiecăruia. Viaţa unui zeu era cât dura materialul din care era construit. Nu conta talentul meşterului. Este aproape ridicol să întrebăm cu cine vom asemăna pe Dumnezeu!? Cu o bucată de metal sau de lemn? Sau cu o bucată de piatră?

Ce oameni sunt descrişi în acest pasaj? Ce fel de idoli fac ei? Care este descrierea idolilor?

Ce fac idolii? Ei au gură dar nu vorbesc, au urechi dar nu aud, au ochi dar nu văd, au mâini dar nu lucrează, au picioare dar nu umblă (Psalmul 115:4-7 şi Psalmul 135:15-18).

Cum este Dumnezeu diferit de idoli, special în relaţie cu alţii? Putem găsi vreo comparaţie ( Isaia 40:25)?

Care pot fi idolii din societatea noastră? Faima, averea, popularitatea, aparenţa exterioară, casele, maşinile, banii, internetul, sexul, filmele, televizorul, prietenii, familia, copiii, hainele, conturile bancare, sinele etc.? Tot ce se ridică mai presus de Dumnezeu este idol. Tot ce iubim mai mult decât pe Dumnezeu poate deveni un idol. Care sunt idolii tăi pe care îi pui în mintea ta, în emoţiile tale, în timpul tău etc.,  mai pe sus de Dumnezeu? Unde îţi cheltuieşti energiile? La ce te gândeşti mai mult decât te gândeşti la Dumnezeu?

Unde este atenţia ta? Vrei să-ţi examinezi obiceiurile şi preocupările?

Ce lucru vei lăsa să-ţi umple mintea şi inima?

Dumnezeu este unic şi incomparabil. Există o singură cale către El.

Doamne, mulţumesc pentru atenţionarea pe care mi-o faci. Vreau să fiu atentă cu valorile mele, căci unde este valoarea mea, acolo este şi inima mea. Păzeşte-mă de idoli. Ajută-mă să Te iubesc pe Tine mai mult decât orice este sub soare.

 

Doamne, păzeşte inima mea de idolatrie!