Proverbe 21

21*

Proverbe 21

*

Tată Ceresc, inima mea este ca un râu de apă în mâna Ta, pe care îl îndreapţi încotro vrei. Chiar dacă omul socoteşte că toate căile lui sunt fără prihană, Tu eşti  Cel ce cercetează inimile.

Cred că a face dreptate şi judecată, este mai plăcut Domnului decât jertfele. De aceea mă păzesc de privirile trufaşe şi inima îngâmfată, această candelă a celor răi, care nu este decât păcat.

Vreau să fiu harnică, căci planurile omului harnic nu duc decât la belşug, dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă.

Vorbesc adevărul, căci comorile câştigate cu o limbă mincinoasă sunt o deşertăciune care fuge şi ele duc la moarte.

Nu las invidia în inima mea, căci invidia celor răi îi mătură, pentru că nu vor să facă ce este drept.

Îmi îndrept paşii pe calea cea dreaptă ca să fac ce este bine, dar cel vinovat merge pe căi sucite.

Nu vreau să fiu o femeie gâlcevitoare, căci este scris: ,,Mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât cu o nevastă gâlcevitoare într-o casă mare”.

Sufletul meu doreşte binele, dar sufletul celui rău doreşte răul şi semenul lui n-are nici o trecere înaintea lui.

Caut înţelepciunea şi învăţătura curată, de aceea mă depărtez de batjocură, pedeapsă şi prostie, căci când se dă învăţătură celui înţelept, el capătă ştiinţa.

Ajută-mă să i-au aminte şi să văd că în casa celui rău vine ruşinea şi nenorocirea.

Nu vreau să îmi astup urechea la strigătul săracului, ca nu cumva nici eu să nu  capăt răspuns, când voi striga.

Învaţă-mă cum să potolesc mânia, căci este o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este bine, dar pentru cei ce fac răul este o groază.

Nu mă abat de la calea înţelepciunii; nu iubesc petrecerile care duc la lipsă; nu iubesc vinul şi untdelemnul dresurilor care nu aduc nici un folos; căci cel rău slujeşte ca preţ de răscumpărare pentru cel neprihănit şi cel stricat, pentru oamenii fără prihană.

Te rog să mă ajuţi să nu fiu o nevastă supărăcioasă.

Binecuvântează locuinţa mea, căci comori de preţ şi untdedelemn sunt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte.

Urmăresc neprihănirea şi bunătatea, ca să găsesc viaţă, neprihănire şi slavă.

Dă-mi înţelepciune, căci înţeleptul cucereşte cetatea vitejilor şi doboară puterea în care se încredeau.

Îmi păzesc gura şi limba ca să îmi scutec sufletul de multe necazuri.

Mă cercetez ca să nu las mândria, trufia, batjocura şi îngâmfarea să lucreze în viaţa mea.

Lucrez cu mâinile mele, căci poftele leneşului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile.

Mă lupt cu toate poftele, în fiecare zi, căci vreau să fiu neprihănită şi fără  zgârcenie.

Fie jertfele mele plăcute înaintea Ta şi gândurile mele curate, căci jertfa celor răi este o scârbă înaintea Ta, cu cât mai mult când o aduc cu gânduri nelegiuite.

Ascult adevărul, căci martorul mincinos va pieri, dar omul care ascultă bine va vorbi totdeauna cu izbândă.

Tată Ceresc, păzeşte-mă de o înfăţişare neruşinată, căci vreau să fiu omul fără prihană care îşi îmbunătăţeşte calea.

Tată Ceresc, ajută-mă să fiu întotdeauna de partea Ta, căutând înţelepciunea,   priceperea şi sfaturile Tale.

Mă pregătesc pentru ziua bătăliei şi mă bucur să fiu de partea Ta, căci biruinţa este a Domnului şi Tu îmi vei da biruinţă.

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să biruim răul prin bine!

 

Proverbe 20

20*

Proverbe 20

*

Tată ceresc, iubesc înţelepciunea, de aceea nu iubesc vinul, căci vinul este batjocoritor; nu iubesc nici băuturile tari, căci băuturile tari sunt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înţelept.

Nu vreau să păcătuiesc, ci să mă tem de Tine, ca să nu Te supăr. Mă feresc de certuri, căci este o cinste pentru om să se ferească de certuri; dar orice nebun se lasă stăpânit de aprindere.

Mă feresc de lene, căci toamna, leneşul nu ară; la secerat, ar vrea să strângă roade, dar nu este nimic!

Vreau să fiu priceput, căci sfaturile în inima omului sunt ca nişte ape adânci, dar omul priceput ştie să scoată din ele.

Preţuiesc credincioşia şi nu îmi trâmbiţez bunătatea, căci mulţi oameni îşi trâmbiţează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios?

Mă lupt ca să fiu un om neprihănit, căci cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el!

Apăr dreptatea şi risipesc răul; îmi mărturisesc păcatele ca să am o inimă curată şi alung înşelătoriile.

Binecuvântează pe cei dragi ai mei ca să se vadă încă din faptele lor o purtare curată şi fără prihană. Dă-ne urechi care aud de la Tine şi ochi care văd lucrările Tale. Păzeşte-ne de sărăcie şi satură-ne de pâine. Nu ne plângem de lipsuri, ci căutăm înţelepciunea, căci cine are buze înţelepte este mai scump decât aurul şi mărgăritarele.

Nu mă lăsa pe mâna celor răi care zic: ,,Ia-i haina, căci s-a pus chezaş pentru altul; şi ţine-l zălog pentru alţii, căci pâinea minciunii este dulce omului, dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriş.

Tată ceresc, eu cred că planurile se pun la cale prin sfat. Vreau să fac războiul cu chibzuinţă, vreau să mă lupt ca să rămân curată şi să fac alegeri bune în toate domeniile vieţii.

Nu  umblu cu bârfeli, nu dau pe faţă lucrurile ascunse; şi cu cel ce nu-şi poate ţinea gura nu mă amestec.

În gura mea nu va fi blestem, căci dacă cineva blestemă pe tatăl său şi pe mama sa, i se va stinge lumina în mijlocul întunericului. În înima mea să nu fie locomie, căci o moştenire repede câştigată de la început, nu va fi binecuvântată la sfârşit.

Nu zic: „Îi voi întoarce eu răul!” Nădăjduiesc în Domnul şi El mă va ajuta.

Mă depărtez de înşelăciune şi minciună, căci Domnul urăşte două feluri de greutăţi şi cântarul mincinos nu este un lucru bun.

Doamne, îndreaptă paşii mei ca să înţeleg calea Ta.

Vreau să înţeleg că este o cursă pentru om să facă în pripă o făgăduinţă sfântă şi abia după ce a făcut juruinţa să se gândească.

Dă-mi înţelepciune ca să vântur pe cei răi din jurul meu.

Doamne, Tu cunoşti suflarea omului, căci este o lumină a Domnului, care pătrunde până în fundul măruntaielor.

Fie ca bunătatea şi credincioşia să mă păzească şi să mă întărească.

Binecuvântează tinerii din jurul meu şi ţine-i tari pe calea Ta; binecuvântează bătrânii din jurul meu ca să-i preţuiesc ca pe o podoabă şi vindecă-ne pe toţi, ca împreună să Te lăudăm pe Tine!

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să fim înţelepţi ca să preţuim bunătatea şi credincioşia!

20a

Proverbe 18

18*

Proverbe 18

*

Doamne, ajută-mă să nu fiu supărăcioasă, să nu fiu ca cel ursuz care caută ce-i place lui şi se supără de orice lucru bun. Mă păzesc de nebunie, căci nebunului nu-i este de învăţătură, ci vrea să arate ce ştie el.

Păzeşte-mă de cel rău, căci când vine cel rău, vine şi dispreţul; şi odată cu ruşinea, vine şi ocara.

Binecuvântează cuvintele gurii mele, căci cuvintele gurii unui om sunt ca nişte ape adânci şi izvorul înţelepciunii este ca un şivoi care curge într-una.

Vreau să judec drept, căci nu este bine să ai în vedere faţa celui rău, ca să nedreptăţeşti pe cel neprihănit la judecată.

Nu ascult vorbele nebunului, căci vorbele nebunului aduc ceartă şi gura lui înjură până stârneşte lovituri; gura nebunului îi aduce pieirea şi buzele îi sunt o cursă pentru suflet; cuvintele bârfitorului sunt ca prăjiturile: alunecă până în fundul măruntaielor şi cine se leneveşte în lucrul lui este frate cu cel ce nimiceşte.

Doamne, Numele Tău este un turn tare şi eu alerg ca să stau la adăpost. Tu eşte Cetatea mea de refugiu.  Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; în închipuirea lui, ea este un zid înalt. Dar eu aleg smerenia, căci cel mândru piere pentru că inima lui se îngâmfă; dar smerenia merge înaintea slavei.

Caut să fiu grabnic la ascultare, căci cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea.

Doamne, întăreşte duhul meu, căci duhul omului îl sprijineşte la boală; dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?

Dă-mi o inimă pricepută care dobândeşte ştiinţa şi o urechea înţeleaptă care caută ştiinţa.

Fie ca darurile mele să-mi deschidă intrarea înaintea celor mari.

Îmi cercetez toate vorbele ca să fie în adevăr, căci vorbele sunt cercetate de cei ca le ascultă. .

Doamne, pune Tu capăt neînţelegerilor şi hotărăşte între cei puternici.

Binecuvântează pe fraţii mei ca să fim drepţi, căci fraţii nedreptăţiţi sunt mai greu de câştigat decât o cetate întărită şi certurile lor sunt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti.

Vreau să zidesc cu gura mea, să vorbesc cuvintele  vieţii, să binecuvântez pe toţi cei din jurul meu, căci din rodul gurii lui îşi satură omul trupul, din venitul buzelor lui se satură; moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele.

Ajută-mă să fiu o nevastă bună, căci cine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea; este un har pe care-l capătă de la Domnul.

Vreau mai bine să mă rog decât să fiu aspră, mai bine să mă aseamăm cu săracul care vorbeşte rugându-se, decât cu bogatul care răspunde cu asprime.

Doamne, Tu eşti prietenul meu cel mai bun şi îţi mulţumesc pentru toţi prietenii care mi i-ai dat. Păzeşte-mă de prieteni care duc la nenorocire şi binecuvântează-mă cu prieteni care ţin la mine mai mult decât un frate.

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să avem discernământ spiritual în toate lucrurile!

 

 

Proverbe 17

?????????????????????????*

Proverbe 17

*

Tată ceresc, ajută-mă să înţeleg că este mai bine să avem o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă.

Ajută-ne să avem o minte sănătoasă şi să ne ţinem sub stăpânire trupul nostru şi gândirea noastră.

Doamne, Tu eşti Cel ce încearcă inimile. Ascultăm cu luare aminte la învăţăturile Tale, ne păzim de răutate şi minciună, căci cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare; îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l-a făcut; se bucură de o nenorocire şi nu va rămâne nepedepsit.

Binecuvântează familia noastră şi fă ca să fim o binecuvântare unii pentru alţii: copiii copiilor să fie cununa bătrânilor şi părinţii să fie slava copiilor lor.

Fie cuvintele noastre alese şi păzeşte-ne de gura unui nebun care are cuvinte mincinoase în gura lui.

Ajută-ne să dăm daruri bune care par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc şi ori încotro ne întorcem, dă-ne izbândă.

Nu pomenim mereu greşelile altora, căci cine acopere o greşeală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni.

Primim mustrarea, căci o mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun.

Nu căutăm cearta şi răscoala, căci cel rău nu caută decât răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.

Păzeşte-ne de nebuni, căci mai bine să întâlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decât un nebun în timpul nebuniei lui.

Nu întoarcem rău pentru bine, căci celui ce întoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa.

Învaţă-ne cum să curmăm cearta, căci începutul unei certe este ca slobozirea unor ape.

Ajută-ne să deosebim pe cel vinovat de cel nevinovat ca nu cumva să iertăm pe vinovat şi să osândim pe cel nevinovat, ci să fim plăcuţi înaintea Ta.

Dă-ne înţelepciune în toate lucrurile, în toate relaţiile, o minte sănătoasă şi prieteni adevăraţi, căci prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate.

Nu iubim certurile, căci cine iubeşte certurile iubeşte păcatul şi cine este plin de mândrie, îşi caută pieirea.

Dă-ne o inimă neprefăcută şi o vorbire curată, căci cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea şi cel cu limba stricată cade în nenorocire.

Binecuvântează familia nostră ca să nu fim o întristare, ci o bucurie unii pentru alţii.

Fie inima noastră o inimă veselă, căci o inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.

Căutăm căile dreptăţii, căci cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii.

Fă-ne oameni pricepuţi, căci înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.

Fereşte-ne de nebunie, căci un fiu nebun aduce necaz tatălui său şi amărăciune celei ce l-a născut.

Preţuim pe cei neprihăniţi, căci nu este bine să osândeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor.

Suntem atenţi la vorbele pe care le rostim, căci cine îşi înfrânează vorbele, cunoaşte ştiinţa şi cine are duhul potolit este un om priceput.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să trăim în pace şi bucurie!

Proverbe 16

16*

Proverbe 16

*

Tată ceresc, ajută-mă să fac planuri după voia Ta, căci planurile pe care le face inima atârnă de om, dar răspunsul pe care-l dă gura vine de la Domnul.

Tu cunoşti toate căile omului şi vezi dacă sunt curate în ochii lui, Tu cercetezi  duhurile, de aceea îmi încredinţez lucrările în mâna Domnului ca să-mi izbutească planurile.

Doamne, Tu ai făcut toate pentru o ţintă, chiar şi pe cel rău pentru ziua nenorocirii.

Orice inimă trufaşă este o scârbă înaintea Domnului; hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită.

Preţuiesc frica de Domnul, dragostea şi credincioşia, căci prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea şi prin frica de Domnul se abate de la rău.

Fie căile mele plăcute înaintea Ta, căci atunci când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui.

Binecuvântează puţinul meu, căci mai bine puţin, cu dreptate, decât mari venituri, cu strâmbătate.

Inima mea se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Tu îmi îndreapţi paşii.

Hotărâri dumnezeieşti să fie pe buzele mele, gura mea nu trebuie să facă greşeli când judecă. Vreau să fiu dreaptă în judecata mea şi în toate lucrurile, căci cântarul şi cumpăna dreaptă vin de la Domnul; toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui.

Mă depărtez de rău, căci prin neprihănire se întăreşte un om.

Binecuvântează gura mea ca să am buzele neprihănite, căci buzele neprihănite sunt plăcute şi cei înţelepţi iubesc pe cel ce vorbeşte cu neprihănire.

Dă-mi înţelepciunea care potoleşte mânia, căci mânia este un vestitor al morţii, dar un om înţelept trebuie s-o potolească.

Cer seninătate pe faţa mea, ca ea să fie viaţă şi bunăvoinţă pentru cei din jur.

Caut înţelepciunea şi priceperea, căci este mai mult decât câştigarea  aurului şi mai de dorit decât câştigarea argintului!

Mă feresc de rău, căci calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău; acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra căii sale.

Mă păzesc de mândrie şi trufie, căci  mândria merge înaintea distrugerii şi trufia merge înainte căderii. Este mai bine să fiu smerit cu cei smeriţi, decât să împart prada cu cei mândri.

Cuget la Cuvântul Domnului, căci cine cugetă la Cuvântul Domnului, găseşte fericirea şi cine se încrede în Domnul este fericit.

Binecuvântează inima mea, căci cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput, dar dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa; înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are, dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor; cine are o inimă înţeleaptă, îşi arată înţelepciunea când vorbeşte şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui.

Fie cuvintele mele prietenoase, căci cuvintele prietenoase sunt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.

Păzeşte-mă de căile care duc la moarte, căci multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte.

Întăreşte-mi trupul ca să pot lucra, căci cine munceşte, pentru el munceşte, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru.

Mă păzesc de omul stricat care pregăteşte nenorocirea şi pe buzele lui este ca un foc aprins; de omul neastâmpărat care stârneşte certuri şi de pârâtorul care dezbină pe cei mai buni prieteni; de omul asupritor care amăgeşte pe aproapele său, şi-l duce pe o cale, care nu este bună; de omul care îşi închide ochii, ca să se dedea la gânduri stricate; de omul care îşi muşcă buzele ca să săvârşească răul.

Binecuvântează-mă la bătrâneţe, căci perii albi sunt o cunună de cinste care se găseşte pe calea neprihănirii.

Îmi doresc mult să fiu înceată la mânie şi stăpână pe mine însămi, căci cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi.

Caut răspuns de la Tine, căci orice hotărâre bună vine de la Tine.

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să vorbim cu înţelepciune!

 

 

Proverbe 15

15*

Proverbe 15

*

Tată ceresc, ajută-mă să dau un răspuns blând, căci un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia.

Fie limba mea înţeleptă, căci limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie.

Doamne, ochii Tăi sunt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni.

Fie limba mea dulce, căci limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul.

Nu nesocotesc, nici nu dispreţuiesc învăţătura tatălui meu, căci cine ia seama la mustrare ajunge înţelept.

Binecuvântează casa mea, căci casa celui neprihănit este mare belşug, dar în câştigurile celui rău este tulburare.

Îmi păzesc buzele, căci buzele înţelepţilor seamănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată.

Fie rugăcunea mea plăcută înaitea Ta, căci jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută.

Umblu după neprihănire, căci calea celui rău este urâtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire.

Nu părăsesc cărarea Ta, căci cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit şi cine urăşte mustrarea va muri.

Doamne, Tu cunoşti totul:  Locuinţa morţilor şi Adâncul sunt cunoscute Domnului, cu cât mai mult inimile oamenilor!

Mă păzesc de batjocură şi de batjocoritor, căci batjocoritorului nu-i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi.

Dă-mi o inimă veselă, Doamne, căci o inimă veselă înseninează faţa; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit.

Inima mea caută priceperea şi ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie.

Vreau să am o inimă mulţumită, ca să am zile bune şi un ospăţ necurmat. Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu tulburare! Mai bine un prânz de verdeţuri şi dragoste, decât un bou îngrăşat şi ură.

Caut să fiu un om încet la mânie, căci un om iute la mânie stârneşte certuri, dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile.

Sunt harnică, căci drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită.

Învăţ înţelepciunea, căci un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mama sa.

Mă păzesc de nebunie căutând priceperea, căci nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept.

Pune, Doamne, buni sfătuitori în jurul meu ca să-mi iubutească planurile, căci planurile nu izbutesc, când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.

Mă bucur să dau un răspuns bun cu gura mea şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită!

Doamne, ajută-mă să fiu înţeleaptă, căci pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus, ca să-l abată de la locuinţa morţilor, care este jos.

Mă păzesc de mândrie, căci  Domnul surpă casa celor mândri, dar întăreşte hotarele văduvei.

Mă păzesc de gânduri rele, căci gândurile rele sunt urâte Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui.

Mă păzesc de lăcomie, căci cel lacom de câştig îşi turbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi.

Mă gândesc înainte de a vorbi, căci inima celui neprihănit se gândeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi.

Înalţ rugăciuni spre Domnul, căci Domnul ascultă rugăciunea celor neprihăniţi.

Tată ceresc, ajută-mă să am  o privire prietenoasă care înveseleşte inima şi să am o veste bună care întăreşte oasele.

Urechea mea ia aminte la învăţăturile care duc la viaţă, ca să locuiesc în mijlocul înţelepţilor; iubesc mustrarea pentru că îmi preţuiesc sufletul şi vreau să capăt pricepere.

Iubesc frica de Domnul şi smerenia, căci frica de Domnul este şcoala înţelepciunii şi smerenia merge înaintea slavei.

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să facem planuri înţelepte!

 

 

Proverbe 14

14a*

Proverbe 14

*

Tată ceresc, ajută-mă să fiu o femeie înţeleaptă care îşi zideşte casa, nu o femeie nebună care o dărâmă cu înseşi mâinile ei.

Umblu cu neprihănire, mă tem de Domnul, nu apuc pe căi strâmbe, nu Te nesocotesc, nu las în gura mea nebunie şi mândrie, ci înţelepciunea.

Binecuvântează dar, viaţa mea şi casa mea cu belşug de roade.

Caut să fiu un martor credincios care nu minte şi nu spune minciuni; mă feresc de batjocură şi de batjocoritori care nu găsesc înţelepciunea chiar dacă o caută, mă depărtez de nebun, căci nu pe buzele lui voi găsi ştiinţa.

Dă-mi înţelepciunea Ta ca să fiu omului chibzuit care vede pe ce cale să meargă, căci nebunia celor nesocotiţi îi înşeală pe ei înşişi.

Mă depărtez de cei nesocotiţi care glumesc cu păcatul, şi mă apropiu de cei fără prihană unde găsesc bunăvoinţă.

Binecuvântează inima mea, căci inima îşi cunoaşte necazurile şi nici un străin nu se poate amesteca în bucuria ei.

Cred că, casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori.

Am citit că multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte; de multe ori chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită şi bucuria poate sfârşi prin necaz; cel cu inima rătăcită se satură de căile lui şi omul de bine se satură şi el de ce este în el; omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. De aceea vreau să fiu înţeleaptă, să mă tem de Tine să mă abat de la rău şi de la îngâmfare.

Înţeleg că cine este iute la mânie face prostii şi omul plin de răutate se face urât; cei proşti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiţi sunt încununaţi cu ştiinţă; cei răi se pleacă înaintea celor buni şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit; săracul este urât chiar şi de prietenul său, dar bogatul are foarte mulţi prieteni; cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. De aceea nu gândesc răul, ca să nu mă rătăcesc, ci binele ca să lucrez cu bunătate şi credincioşie.

Preţuiesc munca, căci oriunde se munceşte este şi câştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. Caut bogăţia care este o cunună pentru cei înţelepţi, căci cei nesocotiţi n-au altceva decât nebunie.

Sunt martorul care spune adevărul să scape suflete, dar cel înşelător spune minciuni.

Mă  tem de Domnul ca să am un sprijin tare în El şi copiii mei să aibă un loc de adăpost la El.

Caut frica de Domnul care este un izvor de viaţă, căci ea ne fereşte de cursele morţii.

Mulţumesc pentru mulţimea poporului Tău care este slava Împăratului şi mă bucur la închinare.

Mă lupt şi mă rog să fiu înceată la mânie ca să am multă pricepere, căci cine se aprinde iute, face multe prostii.

Îmi doresc mult să am o inimă liniştită care este viaţa trupului, căci pizma (invidia) este putrezirea oaselor.

Nu asupresc pe sărac ca să nu batjocoresc pe Ziditorul său, ci am milă de cel lipsit ca să cinstesc pe Ziditorul său.

Mă păzesc de răutate, căci cel rău este doborât de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde.

Vreau să am o inimă pricepută în care înţelepciunea se odihneşte.

Întorc spatele la păcat şi caut neprihănirea, căci neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor.

Nu vreau să fiu un slujitor de ocară pe care îl atinge mânia Împăratului, ci un slujitor chibzuit de care Împăratul meu să aibă plăcere.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să ne ajuţi să fim chibzuiţi şi plăcuţi înaintea Împăratului!

14aa

Proverbe 13

13Proverbe 13:1  Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n-ascultă mustrarea.

2  Prin rodul gurii ai parte de bine, dar cei stricaţi au parte de silnicie.

3  Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui.

4  Leneşul doreşte mult şi totuşi, n-are nimic, dar cei harnici se satură.

5  Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urât şi se acoperă de ruşine.

6  Neprihănirea păzeşte pe cel nevinovat, dar răutatea aduce pierzarea păcătosului.

7  Unul face pe bogatul şi n-are nimic, altul face pe săracul şi are totuşi mari avuţii,

8  Omul cu bogăţia lui îşi răscumpără viaţa, dar săracul n-ascultă mustrarea.

9  Lumina celor neprihăniţi arde voioasă, dar candela celor răi se stinge.

10  Prin mândrie se aţâţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile.

11  Bogăţia câştigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul, creşte.

12  O nădejde amânată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă.

13  Cine nesocoteşte Cuvântul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit.

14  Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă, ca să abată pe om din cursele morţii.

15  O minte sănătoasă câştigă bunăvoinţă, dar calea celor stricaţi este pietroasă.

16  Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă, dar nebunul îşi dă la iveală nebunia.

17  Un sol rău cade în nenorocire, dar un sol credincios aduce tămăduire.

18  Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste.

19  Împlinirea unei dorinţe este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urât să se lase de rău.

20  Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău.

21  Nenorocirea urmăreşte pe cei ce păcătuiesc, dar cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire.

22  Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi, dar bogăţiile păcătosului sunt păstrate pentru cel neprihănit.

23  Ogorul pe care-l desţeleneşte săracul dă o hrană îmbelşugată, dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor. Proverbe 13:23  Ogorul pe care-l desţeleneşte săracul dă o hrană îmbelşugată, dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor.

24  Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată.

25  Cel neprihănit mănâncă până se satură, dar pântecele celor răi duce lipsă.

Proverbe 12

12*

Proverbe 12

*

Tată ceresc, iubesc mustrarea, iubesc ştiinţa şi mă depărtez de ură şi prostie.

Caut să fiu ,,omul de bine” care capătă bunăvoinţa Domnului şi mă păzesc de răutate. pentru că Tu osândeşti pe cel plin de răutate.

Vreau să rămân statornică şi să nu mă clatin pentru că am rădăcini adânci în Cuvântul Tău.

Ajută-mă să fiu o femeie cinstită care este cununa bărbatului ei, dar cea care-i face ruşine este ca putregaiul în oasele lui.

Îmi doresc ca gândurile mele să fie ancorate în dreptate şi sfaturile mele să nu aibă  înşelăciune; cuvintele mele să nu fie ca nişte curse ca să verse sânge, ci să aducă  izbăvire.

Păzeşte casa mea de rău şi dă-mi pricepere ca să preţuiesc binele şi să mă feresc de răutate, căci cei răi sunt răsturnaţi şi nu mai sunt, dar casa celor neprihăniţi rămâne în picioare!

Este mai bine să fiu într-o stare smerită, de aceea mă feresc de mândrie şi înşelăciune. Nu vreau să dau nimănui o imagine falsă despre mine: nu vreau să creadă cineva că sunt cine nu sunt şi am ceea ce nu am.

Dă-mi o inimă plină de îndurare şi apreciere faţă de toată creaţia Ta. Lucrez ca să am  belşug de pâine şi nu umblă după lucruri de nimic, ca un om fără minte.

Mă păzesc de răutate, căci cel rău pofteşte prada celor nelegiuiţi, dar rădăcina celor neprihăniţi rodeşte.

Caut neprihănirea şi sunt atentă la vorbirea mea, căci în păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă, dar cel neprihănit scapă din bucluc. Tu mă vei răsplăti, căci prin rodul gurii te saturi de bunătăţi şi fiecare primeşte după lucrul mâinilor lui.

Caut înţelepciunea şi mă feresc de calea nebunului, căci calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile; nebunul îndată îşi dă pe faţă mânia, dar înţeleptul ascunde ocara.

Spun adevărul şi fac o mărturisire dreaptă, dar martorul mincinos vorbeşte înşelăciune. Nu vorbesc în chip uşuratic, căci vorbirea uşuratică răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare; buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă.

Mă depărtez de înşelătorie, căci înşelătoria este în inima celor ce cugetă răul, dar bucuria este pentru cei ce sfătuiesc la pace.

Tu mă păzeşti de nenorociri, dar cei răi sunt năpădiţi de rele.

Lucrez cu adevăr ca să Îţi fiu plăcută şi mă păzesc de minciună.

Vreau să fiu omul înţelept care îşi ascunde ştiinţa, dar inima nebunilor vesteşte nebunia.

Ajută-mă să am o mâna harnică şi să stăpânesc peste lucrarea mâinilor mele.

Păzeşte-mă de nelinişte, căci neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte. Trimite la mine oameni care pot să-mi spună vorbe bune şi fereşte-mă de oameni care vorbesc nebunii.

Caut calea cea bună şi o prezint prietenilor mei. Păzeşte-ne de rătăcire pe o cale greşită. Nu ne lăsa să fim rătăciţi de nimeni şi nici noi să nu rătăcim pe alţii.

Ne păzim de lene şi preţuim munca, căci comoara de preţ a unui om este munca.

Rămânem pe cărarea neprihănirii, căci pe cărarea neprihănirii este viaţa şi pe drumul însemnat de ea nu este moarte.

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să fim harnici şi înţelepţi în vorbire!

 

Proverbe 11

11*

Proverbe 11

*

Tată ceresc, iubesc dreptatea, căci cumpăna înşelătoare este urâtă Domnului, dar cântăreala dreaptă Îi este plăcută.

Păzeşte pe roaba Ta de mândrie, căci când vine mândria, vine şi ruşinea; dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.

Caut să rămân în adevăr, căci neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.

Preţuiesc neprihănirea, căci în ziua mâniei, bogăţia nu slujeşte la nimic; dar neprihănirea izbăveşte de la moarte.

Păzeşte-mă de răutate, căci nevinovăţia omului fără prihană îi netezeşte calea, dar cel rău cade prin însăşi răutatea lui; nevinovăţia oamenilor fără prihană îi scapă, dar cei răi sunt prinşi de răutatea lor: la moartea celui rău, îi piere nădejdea şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este nimicită; cel neprihănit este scăpat din strâmtoare şi cel rău îi ia locul.

Pune pe buzele mele cunoştinţa adevărului, căci cu gura lui omul nelegiuit pierde pe aproapele său, dar cei neprihăniţi sunt scăpaţi prin ştiinţă.

Ajută-mă să fiu un om de bine, căci când le merge bine celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură; şi când pier cei răi, toţi strigă de veselie.

Binecuvântez cetatea în care locuiesc, căci cetatea se înalţă prin binecuvântarea oamenilor fără prihană, dar este surpată prin gura celor răi.

Iubesc pe aproapele meu, căci cine defaimă pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi tace.

Păstrez adevărul în inima mea, căci cine umblă cu bârfeli dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat.

Mă rog pentru sfaturi bune, chibzuinţă şi biruinţă, căci când nu este chibzuinţă, poporul cade; dar biruinţa vine prin marele număr de sfetnici.

Nu mă pun chezaş pentru nimeni, căci cui se pune chezaş pentru altul, îi merge rău, dar cine se teme să se pună chezaş este liniştit.

Îmi doresc să fiu o femeie plăcută, căci o femeie plăcută capătă cinste şi cei asupritori capătă bogăţie.

Mă feresc de tulburare, caut mila şi îndurarea, căci omul milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul fără milă îşi turbură însăşi carnea lui.

Tată ceresc, păzeşte-mă de răutate şi înşelăciune, căci cel rău dobândeşte un câştig înşelător, dar cel ce seamănă neprihănirea are o adevărată plată; adevărata neprihănire duce la viaţă, dar cel ce urmăreşte răul găseşte moartea; cei cu inima stricată sunt o scârbă înaintea Domnului, dar cei ce umblă fără prihană Îi sunt plăcuţi.

Cred că cel rău nu va rămâne nepedepsit, dar sămânţa celor neprihăniţi va fi scăpată.

Preţuiesc înţelepciunea şi doresc binele. Mă depărtez de femeia frumoasă şi fără minte care este ca un inel din aur pus în râtul unui porc. Mă rog să fiu eliberată de dorinţe rele şi de mânie.

Iubesc generozitatea, căci unul, care dă cu mâna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decât să sărăcească. Tată, ajută-mă să mă depărtez de zgârcenie, căci sufletul binefăcător va fi săturat şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el. Nu opresc o binecuvântare,  când pot să o dau, ca să nu fiu blestemat de popor, şi doresc pe capul meu să vină binecuvântarea.

Urmăresc binele, ca să câştig bunăvoinţă, căci cine urmăreşte răul este atins de el.

Mă încred în Tine, Doamne, căci cine se încrede în bogăţii va cădea, dar cei neprihăniţi vor înverzi ca frunzişul.

Binecuvântează casa mea şi fereşte-ne de tulburare, căci cine îşi turbură casa va moşteni vânt şi nebunul va fi robul omului înţelept!

Binecuvântează rodul meu, căci rodul celui neprihănit este un pom de viaţă şi cel înţelept câştigă suflete.

Mulţumesc pentru răsplata pe care o ai pentru mine, căci cel neprihănit este răsplătit pe pământ; cu cât mai mult cel rău şi păcătos!

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

ca să fim înţelepţii care câştigă suflete!