Proverbe 20

20*

Proverbe 20

*

Tată ceresc, iubesc înţelepciunea, de aceea nu iubesc vinul, căci vinul este batjocoritor; nu iubesc nici băuturile tari, căci băuturile tari sunt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înţelept.

Nu vreau să păcătuiesc, ci să mă tem de Tine, ca să nu Te supăr. Mă feresc de certuri, căci este o cinste pentru om să se ferească de certuri; dar orice nebun se lasă stăpânit de aprindere.

Mă feresc de lene, căci toamna, leneşul nu ară; la secerat, ar vrea să strângă roade, dar nu este nimic!

Vreau să fiu priceput, căci sfaturile în inima omului sunt ca nişte ape adânci, dar omul priceput ştie să scoată din ele.

Preţuiesc credincioşia şi nu îmi trâmbiţez bunătatea, căci mulţi oameni îşi trâmbiţează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios?

Mă lupt ca să fiu un om neprihănit, căci cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el!

Apăr dreptatea şi risipesc răul; îmi mărturisesc păcatele ca să am o inimă curată şi alung înşelătoriile.

Binecuvântează pe cei dragi ai mei ca să se vadă încă din faptele lor o purtare curată şi fără prihană. Dă-ne urechi care aud de la Tine şi ochi care văd lucrările Tale. Păzeşte-ne de sărăcie şi satură-ne de pâine. Nu ne plângem de lipsuri, ci căutăm înţelepciunea, căci cine are buze înţelepte este mai scump decât aurul şi mărgăritarele.

Nu mă lăsa pe mâna celor răi care zic: ,,Ia-i haina, căci s-a pus chezaş pentru altul; şi ţine-l zălog pentru alţii, căci pâinea minciunii este dulce omului, dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriş.

Tată ceresc, eu cred că planurile se pun la cale prin sfat. Vreau să fac războiul cu chibzuinţă, vreau să mă lupt ca să rămân curată şi să fac alegeri bune în toate domeniile vieţii.

Nu  umblu cu bârfeli, nu dau pe faţă lucrurile ascunse; şi cu cel ce nu-şi poate ţinea gura nu mă amestec.

În gura mea nu va fi blestem, căci dacă cineva blestemă pe tatăl său şi pe mama sa, i se va stinge lumina în mijlocul întunericului. În înima mea să nu fie locomie, căci o moştenire repede câştigată de la început, nu va fi binecuvântată la sfârşit.

Nu zic: „Îi voi întoarce eu răul!” Nădăjduiesc în Domnul şi El mă va ajuta.

Mă depărtez de înşelăciune şi minciună, căci Domnul urăşte două feluri de greutăţi şi cântarul mincinos nu este un lucru bun.

Doamne, îndreaptă paşii mei ca să înţeleg calea Ta.

Vreau să înţeleg că este o cursă pentru om să facă în pripă o făgăduinţă sfântă şi abia după ce a făcut juruinţa să se gândească.

Dă-mi înţelepciune ca să vântur pe cei răi din jurul meu.

Doamne, Tu cunoşti suflarea omului, căci este o lumină a Domnului, care pătrunde până în fundul măruntaielor.

Fie ca bunătatea şi credincioşia să mă păzească şi să mă întărească.

Binecuvântează tinerii din jurul meu şi ţine-i tari pe calea Ta; binecuvântează bătrânii din jurul meu ca să-i preţuiesc ca pe o podoabă şi vindecă-ne pe toţi, ca împreună să Te lăudăm pe Tine!

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să fim înţelepţi ca să preţuim bunătatea şi credincioşia!

20a

Proverbe 16

16*

Proverbe 16

*

Tată ceresc, ajută-mă să fac planuri după voia Ta, căci planurile pe care le face inima atârnă de om, dar răspunsul pe care-l dă gura vine de la Domnul.

Tu cunoşti toate căile omului şi vezi dacă sunt curate în ochii lui, Tu cercetezi  duhurile, de aceea îmi încredinţez lucrările în mâna Domnului ca să-mi izbutească planurile.

Doamne, Tu ai făcut toate pentru o ţintă, chiar şi pe cel rău pentru ziua nenorocirii.

Orice inimă trufaşă este o scârbă înaintea Domnului; hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită.

Preţuiesc frica de Domnul, dragostea şi credincioşia, căci prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea şi prin frica de Domnul se abate de la rău.

Fie căile mele plăcute înaintea Ta, căci atunci când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui.

Binecuvântează puţinul meu, căci mai bine puţin, cu dreptate, decât mari venituri, cu strâmbătate.

Inima mea se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Tu îmi îndreapţi paşii.

Hotărâri dumnezeieşti să fie pe buzele mele, gura mea nu trebuie să facă greşeli când judecă. Vreau să fiu dreaptă în judecata mea şi în toate lucrurile, căci cântarul şi cumpăna dreaptă vin de la Domnul; toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui.

Mă depărtez de rău, căci prin neprihănire se întăreşte un om.

Binecuvântează gura mea ca să am buzele neprihănite, căci buzele neprihănite sunt plăcute şi cei înţelepţi iubesc pe cel ce vorbeşte cu neprihănire.

Dă-mi înţelepciunea care potoleşte mânia, căci mânia este un vestitor al morţii, dar un om înţelept trebuie s-o potolească.

Cer seninătate pe faţa mea, ca ea să fie viaţă şi bunăvoinţă pentru cei din jur.

Caut înţelepciunea şi priceperea, căci este mai mult decât câştigarea  aurului şi mai de dorit decât câştigarea argintului!

Mă feresc de rău, căci calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău; acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra căii sale.

Mă păzesc de mândrie şi trufie, căci  mândria merge înaintea distrugerii şi trufia merge înainte căderii. Este mai bine să fiu smerit cu cei smeriţi, decât să împart prada cu cei mândri.

Cuget la Cuvântul Domnului, căci cine cugetă la Cuvântul Domnului, găseşte fericirea şi cine se încrede în Domnul este fericit.

Binecuvântează inima mea, căci cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput, dar dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa; înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are, dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor; cine are o inimă înţeleaptă, îşi arată înţelepciunea când vorbeşte şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui.

Fie cuvintele mele prietenoase, căci cuvintele prietenoase sunt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.

Păzeşte-mă de căile care duc la moarte, căci multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte.

Întăreşte-mi trupul ca să pot lucra, căci cine munceşte, pentru el munceşte, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru.

Mă păzesc de omul stricat care pregăteşte nenorocirea şi pe buzele lui este ca un foc aprins; de omul neastâmpărat care stârneşte certuri şi de pârâtorul care dezbină pe cei mai buni prieteni; de omul asupritor care amăgeşte pe aproapele său, şi-l duce pe o cale, care nu este bună; de omul care îşi închide ochii, ca să se dedea la gânduri stricate; de omul care îşi muşcă buzele ca să săvârşească răul.

Binecuvântează-mă la bătrâneţe, căci perii albi sunt o cunună de cinste care se găseşte pe calea neprihănirii.

Îmi doresc mult să fiu înceată la mânie şi stăpână pe mine însămi, căci cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi.

Caut răspuns de la Tine, căci orice hotărâre bună vine de la Tine.

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să vorbim cu înţelepciune!

 

 

Proverbe 8

8*

Proverbe 8

*

Citeşte cu voce tare această rugăciune:

Tată ceresc, vreau să aud strigătul înţelepciunii şi glasul priceperii; fie că strigă sus pe înălţimi, sau afară pe drum, la răspântii; fie că strigă lângă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor. Vreau să învăţ şi să mă înţelepţesc, să ascult lucrurile mari şi să pricep ce este drept, căci gura Ta vesteşte adevărul şi buzele Tale urăsc minciuna! Toate cuvintele gurii Tale sunt drepte, n-au nimic neadevărat nici sucit în ele.

Toate sunt lămurite pentru cel priceput şi drepte  pentru cei ce au găsit ştiinţa. Ajută-mă să am ştiinţa Ta ca să am lumină şi să înţeleg cuvintele Tale.

Primesc mai de grabă învăţăturile Tale decât argintul şi mai de grabă ştiinţa decât aurul scump. Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea. Înţelepciunea, are ca locuinţă mintea şi poate născoci cele mai chibzuite planuri. Frica de Domnul mă face să urăsc răul; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă.

Doamne, cred că  de la Tine vine sfatul şi izbânda, priceperea şi puterea. Prin Tine împărăţesc împăraţii şi dau voievozii porunci drepte. Prin Tine cârmuiesc dregătorii şi mai marii, toţi judecătorii pământului. Tu iubeşti pe cei ce Te iubesc şi cei ce Te caută cu tot dinadinsul Te găsesc. Cu Tine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea. Rodul Tău este mai bun decât aurul cel mai curat şi venitul Tău întrece argintul cel mai ales. Te caut să-mi dai izbândă, pricepere şi putere.

Ajută-mă să umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii, ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc şi să fie binecuvântaţi.

Doamne, ai făcut Înţelepciunea ca cea dintâi dintre lucrările  Tale, înaintea celor mai vechi lucrări ale Tale. Ai aşezat-o din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul.  A fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape; a fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile, când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.

Doamne, când ai întocmit cerurile, Înţelepciunea era de faţă; când ai tras o zare pe faţa adâncului, când ai pironit norii sus şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului, când ai pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Ta, când ai pus temeliile pământului, Înţelepciunea era meşterul Tău, la lucru şi în toate zilele era o desfătare, jucând neîncetat înaintea Ta, jucând pe rotocolul pământului Tău şi găsindu-Şi plăcerea în fiii oamenilor.

Tată ceresc, Te ascult, căci ferice de cei ce păzesc căile Tale! Ascult învăţătura, ca să mă fac înţeleaptă şi nu lepăd sfatul Tău.

Vreau să fiu omul fericit care Te-ascultă, care veghează zilnic la porţile Tale şi păzeşte pragul uşii Tale prin rugăciune şi o viaţă curată.

Te caut, căci cel ce Te găseşte, găseşte viaţa şi capătă bunăvoinţa Domnului; dar cel ce păcătuieşte împotriva Ta îşi vatămă sufletul său; toţi cei ce Te urăsc, iubesc moartea.

Iubesc Înţelepciunea şi Îi ascult sfaturile şi învăţăturile!

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să ascultăm sfaturile Înţelepciunii!

 

Proverbe 3

proverbs 3_13*

Proverbe 3

 *

Tată ceresc, eu sunt copilul Tău. Nu uit învăţăturile Tale şi păstrez în inima mea sfaturile Tale! Căci ele îmi vor lungi zilele şi anii vieţii mele, şi-mi vor aduce multă pace.

Să nu mă părăsească bunătatea şi credincioşia! Eu mi le leg la gât, le scriu pe tăbliţa inimii mele, ca astfel să capăt trecere şi minte sănătoasă, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

Mă încred în Domnul din toată inima mea şi nu mă bizui pe înţelepciunea mea!

Îl Recunosc în toate căile mele şi El îmi va netezi cărările.

Nu mă socotesc singur înţelept; mă tem de Domnul şi mă abat de la rău, căci aceasta va aduce sănătate trupului meu şi răcorire oaselor mele.

Tată ceresc, ajută-mă să Te cinstesc cu averile mele şi cu cele dintâi roade din tot venitul meu, căci atunci grânarele îmi vor fi pline de belşug şi teascurile vor geme de must.

Nu dispreţuiesc mustrarea Domnului şi nu mă mâhnesc de pedepsele Lui, căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!

Mă rog şi caut să fiu omul fericit care găseşte înţelepciune şi capătă pricepere, căci câştigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului şi venitul adus de ea este mai de preţ decât aurul; ea este mai de preţ decât mărgăritarele şi toate comorile mele nu se pot asemui cu ea. În dreapta ei este o viaţă lungă; în stânga ei, bogăţie şi slavă.  Căile ei sunt nişte căi plăcute şi toate cărările ei sunt nişte cărări paşnice. Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă şi cei ce o au sunt fericiţi.

Doamne, Tu prin înţelepciune ai întemeiat pământul şi prin pricepere ai întărit  cerurile; prin ştiinţa Ta s-au deschis Adâncurile şi strecoară norii roua.

Nu depărtez învăţăturile acestea de ochii mei: păstrez înţelepciunea şi chibzuinţa, căci ele vor fi viaţa sufletului meu şi podoaba gâtului meu.

Doamne, ajută-mă să merg cu încredere pe drumul Tău şi piciorul nu mi se va poticni; când mă voi culca, să fiu fără teamă şi când voi dormi, somnul să-mi fie dulce; să nu mă tem nici de spaimă năpraznică, nici de o năvălire din partea celor răi. Tu eşti nădejdea mea şi Tu îmi vei păzi piciorul de cădere.

Tată ceresc, ajută-mă să nu opresc o binefacere celui ce are nevoie de ea, când pot s-o fac; să nu zic aproapelui meu: „Du-te şi vino iarăşi; îţi voi da mâine!” când am de unde să dau.

Ajută-mă să nu gândesc rău împotriva aproapelui meu, când locuieşte liniştit lângă mine; să nu mă cert fără pricină cu cineva, când nu mi-a făcut nici un rău; să nu pizmui pe omul asupritor şi să nu aleg nici una din căile lui.

Doamne, Tu urăşti pe oamenii stricaţi, dar eşti prieten cu cei fără prihană. Păzeşte-mă de stricăciune şi blestem, de casa celui rău şi de cei batjocoritori, de nebunie şi ruşine.

Binecuvintează, dar, locuinţa mea şi a celor neprihăniţi!

Ajută-ne să rămânem smeriţi, căci celor smeriţi Tu le dai har.

Ajută-ne să fim înţelepţi, căci înţelepţii vor moşteni slava.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

Să câştigăm înţelepciunea cu orice preţ!