*

Proverbe 16

*

Tată ceresc, ajută-mă să fac planuri după voia Ta, căci planurile pe care le face inima atârnă de om, dar răspunsul pe care-l dă gura vine de la Domnul.

Tu cunoşti toate căile omului şi vezi dacă sunt curate în ochii lui, Tu cercetezi  duhurile, de aceea îmi încredinţez lucrările în mâna Domnului ca să-mi izbutească planurile.

Doamne, Tu ai făcut toate pentru o ţintă, chiar şi pe cel rău pentru ziua nenorocirii.

Orice inimă trufaşă este o scârbă înaintea Domnului; hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită.

Preţuiesc frica de Domnul, dragostea şi credincioşia, căci prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea şi prin frica de Domnul se abate de la rău.

Fie căile mele plăcute înaintea Ta, căci atunci când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui.

Binecuvântează puţinul meu, căci mai bine puţin, cu dreptate, decât mari venituri, cu strâmbătate.

Inima mea se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Tu îmi îndreapţi paşii.

Hotărâri dumnezeieşti să fie pe buzele mele, gura mea nu trebuie să facă greşeli când judecă. Vreau să fiu dreaptă în judecata mea şi în toate lucrurile, căci cântarul şi cumpăna dreaptă vin de la Domnul; toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui.

Mă depărtez de rău, căci prin neprihănire se întăreşte un om.

Binecuvântează gura mea ca să am buzele neprihănite, căci buzele neprihănite sunt plăcute şi cei înţelepţi iubesc pe cel ce vorbeşte cu neprihănire.

Dă-mi înţelepciunea care potoleşte mânia, căci mânia este un vestitor al morţii, dar un om înţelept trebuie s-o potolească.

Cer seninătate pe faţa mea, ca ea să fie viaţă şi bunăvoinţă pentru cei din jur.

Caut înţelepciunea şi priceperea, căci este mai mult decât câştigarea  aurului şi mai de dorit decât câştigarea argintului!

Mă feresc de rău, căci calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău; acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra căii sale.

Mă păzesc de mândrie şi trufie, căci  mândria merge înaintea distrugerii şi trufia merge înainte căderii. Este mai bine să fiu smerit cu cei smeriţi, decât să împart prada cu cei mândri.

Cuget la Cuvântul Domnului, căci cine cugetă la Cuvântul Domnului, găseşte fericirea şi cine se încrede în Domnul este fericit.

Binecuvântează inima mea, căci cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput, dar dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa; înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are, dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor; cine are o inimă înţeleaptă, îşi arată înţelepciunea când vorbeşte şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui.

Fie cuvintele mele prietenoase, căci cuvintele prietenoase sunt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.

Păzeşte-mă de căile care duc la moarte, căci multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte.

Întăreşte-mi trupul ca să pot lucra, căci cine munceşte, pentru el munceşte, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru.

Mă păzesc de omul stricat care pregăteşte nenorocirea şi pe buzele lui este ca un foc aprins; de omul neastâmpărat care stârneşte certuri şi de pârâtorul care dezbină pe cei mai buni prieteni; de omul asupritor care amăgeşte pe aproapele său, şi-l duce pe o cale, care nu este bună; de omul care îşi închide ochii, ca să se dedea la gânduri stricate; de omul care îşi muşcă buzele ca să săvârşească răul.

Binecuvântează-mă la bătrâneţe, căci perii albi sunt o cunună de cinste care se găseşte pe calea neprihănirii.

Îmi doresc mult să fiu înceată la mânie şi stăpână pe mine însămi, căci cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi.

Caut răspuns de la Tine, căci orice hotărâre bună vine de la Tine.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să vorbim cu înţelepciune!