Beneficiile nesiguranței

Beneficiile nesiguranței

Psalmul 121:1-2: ,,Îmi ridic ochii spre munți … De unde îmi va veni ajutorul? Ajutorul meu vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul.”

Trăim vremuri de nesiguranță și mulți se simt ca într-o capcană din care nu știu cum să iasă. Nesiguranța este o capcană. Nu știm ce se va întâmpla. Viitorul este secret, nesigur și neclar. Totuși, cum putem trăi ca să câștigăm beneficii în acest timp de criză? Trebuie să ne ridicăm ochii spre Cel ce a creat cerurile și pământul cu tot ce este pe el. El ne ajută și ne învață cum anume să trăim în aceste zile de criză.

Nesiguranța ne scoate din rutină, din normalul vieții. Ne scoate chiar din lucruri bune și ne pune în opoziție. Criza este un semnal de alarmă. Pentru că iubim rutina zilnică, nu vrem să plătim prețul cuvenit atenției față de valori și atunci intuiția scade. Uităm să trăim în mod intenționat pentru ceea ce merită chiar și în zile bune. Acum, în zile grele, suntem obligați și avem timp să fim mai atenți la gânduri, fapte, obiceiuri, atitudini, relații. Putem alege acum să trăim cu atenție și cu intenție bună.

Nu avem nici o idee despre ziua de mâine. Tot ce avem e azi. Nesiguranța de azi aduce oportunități. Ne obligă să ne schimbăm, să ne trezim la adevăratele valori, să dăm ce avem mai bun. Oamenii, azi ca și întotdeauna, au nevoie de călăuzire, speranță, răspunsuri, asigurări. Cum să ajutăm pe alții în momente de criză? Problemele crează oportunități. Noi vedem problema, dar oportunitatea este ascunsă de ochii noștri. Va trebui să o găsim. În orice problemă există o cale de ieșire. Să o găsim. Ce văd eu chiar acum? Atenția mea e la ziua de azi. Ce pot face azi? Pot să am grijă de mine și de cei dragi cum știu mai bine. Ziua de azi e tot ce am. Oare am trăit bine ziua de azi? Cu folos? Dacă trăiesc ziua de azi cu folos, mâine nu voi regreta și nu va trebui să recuperez ziua de azi. Dacă mă pregătesc bine azi, nu voi duce lipsă mâine. Ziua de azi e un dar. Azi am mai mult timp să mă pregătesc. Timpul de azi e comoară. Aleg să clădesc sau pot să mă îngrop în criză.

Criza mă îndeamnă la smerenie. Să nu mai cred că mă descurc singură, ci să mă bazez pe Dumnezeu, Stăpânul care controlează criza. Dumnezeu e ajutorul meu. Viața e mai mult decât știu și înțeleg eu. Smerenia  este virtutea cea mai importantă care mă ajută să evit mândria, să rămân în simplitate, să am o inimă deschisă spre învățare. Smerenia este un pod, o legătură, un echilibru între succes și semnificație. Succesul mă împlinește, mă are în vedere pe mine, dar semnificația îi are în vedere pe alții, este o dăruirea față de alții. În crize nu avem răspunsuri. Oamenii vor răspunsuri și pentru că nu avem răspunsuri nu putem să-i duce pe alții unde nu am mai fost sau unde nu știm. Trebuie să recunoaștem că există Cineva care poate ajuta. Avem nevoie de ajutor de sus, dar și de jos (unii de la alții).

Nesiguranța ne cere să fim creativi pentru noi și pentru alții. Să ne gândim la lucruri noi. Să fim gata să facem schimbările necesare în bine, să fim gata pentru noi posibilități. Uneori, chiar în zile bune trebuie să ieșim din normalul vieții și să facem lucruri noi. Va trebui să creem metode noi de dezvoltare personală cu atât mai mult în zile de criză, când nu mai există normalul pe care l-am știut. Va trebui să găsim resurse noi, metode noi, oportunități noi. Va trebui să ne adaptăm la vremuri noi. Ce putem face acum acasă? Ce înseamnă să trăim o viață nouă? Să avem o gândire nouă? Cum să avem un alt fel de muncă, un alt fel de trai?

Criza ne obligă să ne cercetăm cuvintele pe care altă dată le-am rostit cu ușurătate. Mai ales cu privire la credință, nașterea din nou, umblarea în adevăr, rugăciunea prin Duhul Sfânt, iubirea aproapelui, iertarea, cumpătarea, răbdarea, suferința. În vreme de criză cuvintele devin realitate. Nu ne mai permitem viață dublă pentru că stăm față în față cu judecata lui Dumnezeu. Momentele de criză ne spun să nu separăm teoria de practică pentru că vine vremea când vom da socoteală de viața pe care o trăim aici în trup.

În crize aflăm ce valori avem. Am crezut că îi iubim pe oameni. Criza ne dezvăluie dacă trăim ce am crezut sau am vorbit. Oamenii sunt valori și prioritate chiar dacă pierdem pe plan material. Oamenii ne aud în vremuri bune, dar ne urmăresc ce facem și cine suntem în vremuri grele. Sunt eu cine zic că sunt? Ești tu cine zici că ești?

Ce oferim altora în momente de criză, în perioade de nesiguranță? Nu există o carte pe care o putem dărui. Putem să oferim speranță celor deznădăjduiți. Realitatea înconjurată de speranță ne ajută să mergem mai departe. Optimismul nostru să fie realist. Ținta să fie clară. Speranța împreună cu credința și dragostea ne țin departe de groapa cu lei. Putem să dăurim har, căci oamenii sunt mai dificili în probleme. Mulți nu știu ce să facă și devin pericol pentru ei și alții. Sub presiune nu suntem așa de buni cum credem. Totuși, stresul poate să ne facă mai buni, dacă alegem partea cea bună. Să arătăm compasiune, căci fiecare om are nevoie de o vorbă bună. Să gândim, să ascultăm, să reflectăm, să zidim, să facem decizii bune pentru noi și pentru alții. Să fim răbdători unii cu alții, căci suntem în perioada de ajustare și nu e ușor. Purtarea spune mult. Fii calmă. Stai liniștită. Nu te agita. Nu exagera și nici nu minimaliza. Ia-ți timp să te reechilibrezi emoțional, sentimental, mental, spiritual, fizic. Caută răspunsuri pregătindu-te pentru ceea ce știi că e bine. Vorbește cu grijă. Oamenii caută persoane de încredere. Fii o persoană de încredere. În fiecare zi ajută puțin pe cineva. Acel puțin va crește zilnic și vei descoperi că ai trăit cu folos. Îmbogățind pe alții te îmbogățești pe tine.

Doamne, Te rog ajută-mă să fiu atentă la ceea ce pot face azi ca să trăiesc ziua cu folos. Ajută-mă să rămân smerită ca să-mi păstrez echilibru și să pot oferi speranță, har, compasiune, răbdare celor din jur. Vreau să fiu o femeie de încredere, care zidește pe Stâncă, face decizii și alegeri înțelepte și se pregătește pentru viitor în fiecare zi, îmbogățind pe cei din jur. Mă bucur și Îți mulțumesc Tată ceresc, pentru că Tu ești cu mine în vremuri bune și prin crizele vieții.

Frica accentuează criza

Crizele vieții ne schimbă. Nu rămânem la fel după ce au trecut crizele vieții.

Crizele vieții ne descoperă cine suntem, care sunt valorile noastre. 

Contează ce valori avem astăzi ca să ieșim cu bine din criză. Pentru oamenii care au aceste valori: confortul, distracția, controlul peste alții, libertatea, fericirea etc., nu va fi ușor să iasă din criză. Aceste valori vor crește frica pentru că pot fi pierdute într-o criză.

Pentru cei ce au alte valori ca și acestea: atitudinea cea bună, curajul, integritatea, bunătatea, stăpânirea de sine, cumpătatea, dragostea, smerenia, responsabilitatea etc., va fi mai ușor să treacă prin criză.

Crizele vieții ne descoperă încrederea noastră în cele pământești sau în Dumnezeu.

Să fim realiști. Învățăm să conectăm realitatea cu greutățile vieții. De-a lungul istoriei oamenii au trecut prin greutăți mari și s-au schimbat.

Să vorbim despre crizele vieții cu grijă, cu speranță, ca să fim eficienți. Oamenii devin îngrijorați, fricoși, amărâți, descurajați. Frica accentuează criza. Ce găzduiești în inima ta?

Doamne, nu mă lăsa în frică prin crizele vieții, ci dă-mi putere să găzduiesc în inima mea prezența Ta care aduce liniște, pace, bucurie, încredere, curaj, bunătate, responsabilitate, cumpătare, echilibru. Ajută-mă să fiu pentru alții ceea ce aș vrea ca alții să fie pentru mine.

Doamne, izbăvește-ne de CoronaVirus, distruge Tu Covid19, în Numele Domnului Isus Hristos.

Crizele vieții

Crizele vieții ne obligă să ne schimbăm. Nu ne lasă să rămânem la fel. Ori ne schimbăm, ori ne rupem în bucăți. Vrem să ne întoarcem la normal, dar oare se mai poate? Viața nu va mai fi la fel. Școala nu va mai fi la fel. Biserica nu va mai fi la fel. Familia nu va fi la fel. Va fi diferit și va trebui să definim o altă realitate în care schimbarea e inevitabilă. Viața merge înainte chiar dacă e mizerie, greu sau dificil. Chiar dacă se pierde controlul peste tot, controlează-te pe tine însuți. Controlează viața ta, gândirea ta, lăuntrul tău. Nu trăi în baza emoțiilor și a sentimentelor, ci în baza Adevărului. Fă ca rațiunea să biruiască. Ia decizii să te dezvolți, să crești, să înveți și să dai mai departe un model de viață trăită prin credință. Va trebui să ne lăsăm mintea transformată, să facem din adversitate oportunități. Să facem parte din comunitatea celor care îmbunătățesc pe alții spiritual în aceste vremuri. Avem timp să ne rugăm, să citim Cuvântul, să memorăm Scriptura. Să ne rugăm la telefon. Să spunem o vorbă bună oricui. Fă un bine azi, cuiva de aproape sau de departe. Fă-ți ție un mare bine și ocupă-te de creșterea și dezvoltarea ta, a sufletului tău. Stai aproape de Cel ce a zis: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.

Vă mulțumesc pentru că ați citit acest mesaj. Fiți binecuvântați de Cel ce ține în mâna Lui totul și care lucrează chiar în criză, acum și aici, în viețile noastre.

Atitudinea contează

Atitudinea noastră nu e bună doar pentru faptul că suntem creștini. Păcatele sunt atitudini rele, motivații murdare, interese greșite. Creștinii care nu au nici un scop decât să aibă grijă de ei, nu sunt mai fericiți decât cei din lume care au un scop în viață. Când răspundem mai mult rațional decât emoțional, ne formăm atitudini bune.

Mediu în care trăim ne adună și învățăm să semănăm unii cu alții. Iov a fost îndemnat de soția lui ca să blesteme pe Dumnezeu ca să moară și să nu se mai chinuiască. Iov a ajutat-o să aibă perspectiva cea bună, să primească de la Dumnezeu și binele și răul. Când suntem copii, învățăm de la părinți și de la cei din jur, dar când creștem ne ocupăm de noi înșine. Dacă părinții nu au avut o atitudine pozitivă va fi mai greu pentru noi, dar nu va fi imposibil. Dacă nu suntem atenți, dăm mai departe (din generație în generație) atitudini greșite.

Cum construim atitudini bune? Copilăria e importantă pentru succesul de mai târziu. Schimbarea atitudinilor greșite nu e ușoară. Toată viața învățăm să avem atitudini bune, reacții corecte. O fetiță a zis odată că Dumnezeu a făcut-o mică și ea se face mare. Ce mare adevăr. Noi ne creștem. Alegerea ne aparține.

Biblia ne spune să creștem în toate privințele bune. Este greu să avem atitudini bune în relații cu oameni care au atitudini greșite. Fundația este importantă în orice construcție. Oamenii care vin în viața noastră ne ajută sau ne strică fundația și construcția ființei noastre. Toți avem nevoie de reconstrucție din cauza unor atitudini greșite. Avem nevoie de ajustare încontinuu. Surprizele vieții ne obligă să ne balansăm. Furtunile vieții ne încearcă atitudinile. Secretul atitudinilor bune este ajustarea continuă.

(Fragment din cartea: Ce contează în viață?)

Mentalitatea contează

1 Petru 1:13: ,,De aceea, încingeți-vă coapsele minții voastre, fiți treji și puneți-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos.”

Ce înseamnă să îți încingi coapsele minții? Nu lăsa mintea să te conducă, ci tu spune minții tale ce să facă, ce să gândească. Suntem în pericol dacă nu știm Cuvântul care ne învață cum să gândim, cum să avem o mentalitate sănătoasă.

Doamne, ajută-mă să îmi pregătesc mintea ca să am o mentalitate sănătoasă.

Ce înseamnă să fii treaz/trează?

Doamne, ajută-mă să fiu trează la valorile Tale.

Ce înseamnă să îți pui toată nădejdea în harul care va fi adus la arătarea lui Isus Hristos?

Doamne, ajută-mă să nu mă tem de nimic, ci să îmi pun toată nădejdea în harul care va fi adus la arătarea lui Isus Hristos.

Ce înseamnă arătarea lui Isus Hristos?

Doamne Isuse, ajută-mă să fiu pregătită pentru arătarea (revenirea) Ta.

Decizii

Cine îți controlează deciziile? Cu cât mai multe decizii bune, cu atât furtuna are șanse mai puține să ne distrugă. Stai în legătură cu turnul de comandă. Comunicarea cu specialiștii în vreme de furtună este esențială. Reacția normală este să cerem ajutor în vreme de nevoie. Suntem tentați să ignorăm ajutorul altora, ca să credem că ne-am descurcat singuri.

Domnul Isus ne spune că fără El nu putem face nimic. Rămânerea noastră ca mlădiță în viță este viață. Sunt în siguranță când sunt conectată cu Vița. Suntem ispitiți să credem că anumite lucruri le putem face fără Domnul, dar nu contează vremea cât timp sunt în contact cu Salvatorul. Sunt anumite furtuni care contribuie la o zdrobire interioară.

Doamne, Te chem în furtună ca să mă ajuți să iau decizii bune.

Cei unsprezece ucenici

Matei 28:16-20: ,,Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galilea, în muntele unde le poruncise Isus să meargă. Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit. Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”

Cei unsprezece ucenici au ascultat porunca Domnului şi s-au dus la întâlnirea cu El. Întâlnirea de la Casa Domnului este o poruncă. Cred că te bucuri să asculţi de această poruncă. Cred că îți place să vină Domnul la tine şi să îţi vorbească, căci ai vrea să auzi ce are să-ţi spună. La întâlnirea cu Domnul, unii se închină şi alţii se îndoiesc. Veghează să rămâi în închinare fără să lași îndoiala în inima ta, căci mult ne transformă închinarea înaintea lui Dumnezeu. Câteodată, îndoielile fură bucuria şi închinarea autentică. Să crezi că Domnul Isus are toată puterea în cer şi pe pământ, căci astfel primeşti putere de la El în rugăciune şi în slujire. Acest lucru depinde de relaţia ta cu El. Poate te rogi în fiecare zi ca să ai puterea Domnului în rugăciune și în slujire. Duhul Domnului ne îndeamnă și ne învață să facem ucenici. Cine trebuie să facă ucenici? Toţi credincioşii. Dacă Domnul ţi-ar spune să faci ucenici, L-ai crede sau te-ai îndoi?

Botezul şi învăţătura Domnului Isus trebuie să fie foarte importante pentru toți credincioșii. Dacă eşti botezată, ce amintire păstrezi despre acea zi? Poate ai încercat să spui experienţa ta măcar unui singur suflet sau ai reuşit să o scrii ca o amintire pentru cei ce vin după tine. Cred că ai crescut în cunoaşterea învăţăturii Domnului de când te-ai botezat. Cât de vie şi scumpă este relaţia ta cu Salvatorul tău? Domnul ne-a promis că va fi cu noi până la sfârşitul veacului. O, ce mare bucurie avem când Domnul este cu noi! O, cât de mult ne dorim să experimentăm prezenţa Lui în viaţa de fiecare zi! Cum ai descrie prietenia ta cu Domnul? Călătoreşte alături de Domnul cu bucurie și până la sfârşitul vieţii.

Doamne, Isuse Hristoase, Tu eşti prietenul meu cel bun. Din copilărie, în tinereţe şi pe parcursul vieţii, am călătorit alături de Tine, cu bucurie, mulţumire şi recunoştinţă, şi voi continua să păstrez prietenia cu Tine până la sfârşitul vieţii. În zori de zi, când mă trezesc, mă aplec smerită în rugăciune să-Ţi spun că eşti nădejdea mea, tăria mea, protecţia mea, ajutorul meu, bucuria mea. Te voi binecuvânta, Domnul meu, în orice vreme; fie ca lauda la adresa Numelui Tău să fie totdeauna în gura mea. Sufletul meu se bucură în Tine, Doamne! Înalţ Numele Tău! Te caut Doamne, căci îmi răspunzi şi mă izbăveşti din toate temerile mele. Îmi  întorc privirile spre Tine, ca să mă luminezi de bucurie şi să nu mi se umple faţa de ruşine. Strig către Tine în rugăciune, ca să mă scapi din toate necazurile. Ştiu că îngerii Domnului tăbărăsc în jurul celor ce se tem de Tine, şi-i scapi din primejdie. Tu eşti bun şi mă încred în Tine. Mă tem de Tine, cu o teamă sfântă. Vreau să fiu fericită şi să trăiesc zile bune, de aceea îmi feresc limba de rău şi buzele de cuvinte înşelătoare; mă depărtez de rău şi fac binele; caut pacea şi alerg după ea! (Psalmul 34:1-7, 12-14).

Doamne, mă bucur să stau de vorbă cu Tine prin rugăciune!

Vegheaţi şi rugaţi-vă !!!

Matei 26:30-46

Matei 26:41: ,,Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.”

Este timpul examinării. Să ne cercetăm inima. Să venim cu sinceritate înaintea Domnului. Poate ai refuzat să accepţi lucrurile grele pe motiv că nu sunt în voia lui Dumnezeu şi ai suferit degeaba. Nimeni nu poate să experimenteze suferinţa Domnului, dar putem să ne rugăm cum ne învață El.  Cu umilinţă şi recunoştinţă, ne rugăm ca voia Lui să se facă în viaţa noastră. Câte lucruri ar face Domnul pentru noi dacă le-am cere? Iată ce scrie Iacov 4: 2-3: ,,Voi poftiţi şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi; şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.” Pentru ce te rogi? Ce ai vrea să schimbe Domnul în viaţa ta? Dacă vrei să aduci suferinţa ta într-o rugăciune sinceră, înaintea Tatălui, aşa cum Fiul a adus rugăciunea Lui înaintea Tatălui, să știi că pe măsură ce îmbrăţişezi voia Lui, vei experimenta ajutorul Lui.

Nu știu cât de mult Îl iubeşti pe Domnul Isus. Soţul meu obişnuieşte să mă întrebe cât de mult îl iubesc tocmai atunci când sunt supărată pe el … şi în momentul respectiv, mă rog Domnului să mă ajute să tac. Adevărul este că nu vreau să mă gândesc la dragostea mea faţă de Hristos atunci când sunt în suferinţă, dar tocmai dragostea mea faţă de Hristos mă ajută să accept voia Lui când trec prin suferinţă. Când dragostea noastră faţă de Domnul se interferează cu planurile noastre, suntem tentați să dăm la o parte Cuvântul lui Dumnezeu, slujitorii Lui, poruncile Lui. Atunci ne cercetează amărăciunea, iuţimea, supărarea, pentru că Dumnezeu nu ne-a dat altă familie, altă poziţie, mai mulţi bani, mai mulţi prieteni, o casă mai mare, o căsnicie mai bună, copii mai ascultători etc., şi cel rău ne îndeamnă să credem că merităm mai mult. Dacă nu ne rugăm şi nu veghem, ajungem în dezastru. Când a fost ultima dată, când de bunăvoie şi cu bucurie te-ai sacrificat şi ai renunţat la bunuri materiale, la confort sau la un lucru care îţi aparţine, de dragul unuia pentru care a murit Hristos?

Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul, cu atât vom sta mai aproape de El şi cu atât va fi mai adânc devotamentul nostru față de El şi mai reală va fi comuniunea noastră cu El. Cum îţi examinezi inima, motivaţiile, dorinţele, interesele, reacțiile şi metodele? Te-ai întrebat vreodată dacă păcatul indiferenţei s-a strecurat în viaţa ta? Ce faci când nu poţi ierta pe cel ce ţi-a greşit? Cum reacţionezi când nu îţi place de cineva? Cât de mult ţii la drepturile tale şi nu vrei să renunţi la viaţa ta de dragul altuia? Să ai curajul să-ţi mărturiseşti starea înaintea Domnului şi să ceri iertare şi vindecare. Să crezi că Domnul Isus Hristos te ajută, El, Cel care a plătit preţul pentru păcatul tău şi al meu, Cel care poate să elibereze şi să ridice. Poate te-ai rugat recent Domnului să te ajute să-ţi iei crucea în fiecare zi şi să-L urmezi. El aude și ajută.

Doamne, ajută-mă să veghez și să mă rog!

*

Inima ta – Comoara ta

Matei 19:16-22

Matei 19:21: „Dacă vrei să fii desăvârşit” i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă.”

Într-o zi, a venit la Domnul Isus un tânăr sincer, un om important, un conducător în Sinagogă. A căzut la picioarele Lui în semn de respect şi I-a zis: „Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?” Gândul acesta cu privire la eternitate descoperă că acest tânăr era fariseu. Poate L-a auzit pe Domnul Isus discutând despre viaţa veşnică. Din prezentarea lui se vede că a trăit o viaţă curată, respectabilă. Nu vedea nici o greşeală în viaţa lui, căci a zis că a împlinit Legea. Totuşi, nu avea pace în suflet.  Dorinţa lui pentru securitate şi siguranţă l-a mânat către Domnul Isus. Atitudinea lui spunea: Vreau să ştiu ce am de făcut şi voi face. Deşi a împlinit Legea, sufletul lui nu era satisfăcut. A recunoscut că ceva foarte important îi lipseşte.

Domnul Isus i-a răspuns: „De ce mă întrebi: „Ce bine?” Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.” Acest om a dorit să fie bun în ochii Domnului Isus şi Domnul nu a negat că el a împlinit Legea. Domnul Isus i-a citit inima acestui tânăr. Toate cuvintele pe care le-a spus Domnul Isus au condus la recunoaşterea adevărului care este în inima omului. Care este adevărata nevoie a omului? Bunătatea este o calitate a lui Dumnezeu. Noi nu putem să ne lăudăm că suntem buni pentru că am făcut câteva lucruri bune. Iubirea faţă de Domnul şi faţă de oameni tot timpul şi cu toată inima, este imposibilă. Nimeni nu poate trăi prin Lege. Numai Domnul Isus a fost Om fără păcat. Împlinirea Legii fără inimă poate duce la orbire spirituală. Acest tânăr nu a văzut lipsa lui de dragoste faţă de Domnul şi faţă de alţii. Mai târziu vedem un alt tânăr fariseu, Pavel, care nu a văzut păcatul lui până nu s-a întâlnit cu Domnul. Inima tânărului din textul nostru era legată de bogăţie şi de poziţia lui în societate. Domnul l-a ajutat să-şi vadă păcatul. Nimeni nu poate să intre în Împărăţia Domnului prin eforturi proprii, prin fapte bune. Acest tânăr ca şi noi toţi oamenii, nu putem plăti pentru păcatul nostru, ci trebuie să recunoaştem că faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită înaintea Tatălui ceresc. Numai Hristos ne poate salva din robia păcatului. „Dacă vrei să fii desăvârşit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă.” Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuţii. Nu se aştepta la acest răspuns din partea Domnului. Poate a crezut că bogăţia este darul lui Dumnezeu faţă de el pentru că a împlinit un set de reguli. Bogăţia nu l-a ajutat pe acest om şi nici poziţia lui în societate. Viaţa veşnică se găseşte numai în relaţie cu Domnul Isus Hristos. Încrederea acestui tânăr în bunuri materiale şi în fapte bune a descoperit nevoia lui adevărată, dar nu a fost gata să renunţe la nimic.

Domnul Isus nu porunceşte nimănui să renunţe la poziţie, putere şi posesiuni materiale, dar ne porunceşte să renunţăm la idolii noştri. De cine te temi mai mult decât te temi de Domnul? La cine alergi prima dată când ai necazuri? Noi nu putem să-L urmăm pe Domnul Isus şi în acelaşi timp să avem idoli. Dacă acest tânăr ar fi cerut ajutor Domnului, cum ar fi fost transformată viaţa lui?! Ce trist că tânărul a plecat amărât şi întristat. A pierdut toate oportunităţile de a primi binecuvântările cereşti. Poate a crezut că nu poate să fie fericit fără bogăţiile lui. Mulţi oameni ştiu că Domnul Isus îi iubeşte, dar aleg să plece departe de El. Îi întorc spatele pentru că iubesc mai mult lumea cu valorile, poftele și plăcerile ei. Cineva din jurul tău iubeşte mai mult banii decât viaţa veşnică. Nu fi tentată să te uiţi la alţii, ci caută să îţi vezi inima ta. Fă tot ce poți ca să-ţi legi inima de Domnul şi nu de bogăţiile lumii.

Doamne, Te rog, ajută-mă să îmi leg inima de Tine!

*

Ești mulțumită cu succesul tău?

Cum definești succesul?

Ambiția poate să ne energizeze și să ne facă mai productive. Dar, dacă ne înrădăcinăm identitatea în realizări, bogăție sau poziție în societate, aceasta poate să ne robească, să ne ducă la o mândrie care nu aduce beneficii altora.

Adevăratul succes este să fii mulțumită și împlinită de Dumnezeu, de tot ce El îți dă sau nu îți dă.

Succes înseamnă să-L glorifici pe Dumnezeu. Este ambiția ta cea mai mare ca să-L onorezi pe Domnul? Ce spun dorințele tale, alegerile tale, relațiile tale despre felul în care definești succesul?

Mulțumirea și succesul se nasc din relația curată și personală cu Dumnezeu.

Doamne, ajută-mă să îmi văd starea și căutarea mea. Dă-mi har să văd și să să prețuiesc ceea ce Tu prețuiești.