Cât de mare este Dumnezeul tău? (5)

4 bigIsaia 40:18-20

„Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna? Meşterul toarnă idolul, şi argintarul îl îmbracă cu aur, şi-i toarnă lănţişoare din argint. Iar cine este sărac, alege ca dar un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter iscusit, ca să facă un idol, care să nu se clatine.”

*

Întrebarea din acest text este cheia capitolului 40. Pe vremea lui Isaia oamenii se închinau la zei. Într-o bătălie, poporul învingător se lăuda că zeul lui este mai mare. Zeii fabricaţi erau după buzunarul fiecăruia. Viaţa unui zeu era cât dura materialul din care era construit. Nu conta talentul meşterului. Este aproape ridicol să întrebăm cu cine vom asemăna pe Dumnezeu!? Cu o bucată de metal sau de lemn? Sau cu o bucată de piatră?

Ce oameni sunt descrişi în acest pasaj? Ce fel de idoli fac ei? Care este descrierea idolilor?

Ce fac idolii? Ei au gură dar nu vorbesc, au urechi dar nu aud, au ochi dar nu văd, au mâini dar nu lucrează, au picioare dar nu umblă (Psalmul 115:4-7 şi Psalmul 135:15-18).

Cum este Dumnezeu diferit de idoli, special în relaţie cu alţii? Putem găsi vreo comparaţie ( Isaia 40:25)?

Care pot fi idolii din societatea noastră? Faima, averea, popularitatea, aparenţa exterioară, casele, maşinile, banii, internetul, sexul, filmele, televizorul, prietenii, familia, copiii, hainele, conturile bancare, sinele etc.? Tot ce se ridică mai presus de Dumnezeu este idol. Tot ce iubim mai mult decât pe Dumnezeu poate deveni un idol. Care sunt idolii tăi pe care îi pui în mintea ta, în emoţiile tale, în timpul tău etc.,  mai pe sus de Dumnezeu? Unde îţi cheltuieşti energiile? La ce te gândeşti mai mult decât te gândeşti la Dumnezeu?

Unde este atenţia ta? Vrei să-ţi examinezi obiceiurile şi preocupările?

Ce lucru vei lăsa să-ţi umple mintea şi inima?

Dumnezeu este unic şi incomparabil. Există o singură cale către El.

Doamne, mulţumesc pentru atenţionarea pe care mi-o faci. Vreau să fiu atentă cu valorile mele, căci unde este valoarea mea, acolo este şi inima mea. Păzeşte-mă de idoli. Ajută-mă să Te iubesc pe Tine mai mult decât orice este sub soare.

 

Doamne, păzeşte inima mea de idolatrie!

 

Ocultismul

2mIsaia 8:19-22

Isaia 8:19b

„Nu va întreba oare

un popor pe

Dumnezeul său?

Va întreba el pe cei

morţi pentru cei vii?”

*

 

Cuvântul Domnului este foarte clar în ce priveşte ocultismul.

Levitic 19:31, ne spune: „Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori. Să nu-i întrebaţi ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.”

În Levitic 20:6-7, Dumnezeu afirmă: „Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morţi şi la ghicitori, ca să curvească după ei, Îmi voi întoarce faţa împotriva omului aceluia şi îl voi nimici din mijlocul poporului lui. Voi să vă sfinţiţi ca să fiţi sfinţi, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.”

Deuteronom 18:9-14, ne atenţionează să spunem nu pentru: ghicitor, cititor în stele, vestitor al viitorului, vrăjitor, descântător, cel ce cheamă duhurile sau dă cu ghiocul, cel ce întreabă pe morţi, ci, să ne ţinem în totul totului tot numai de Domnul.

Istoria poporului Israel dovedeşte că ocultismul este păcat. Dumnezeu a pedepsit poporul pentru neascultarea de legile şi poruncile Lui. Împăratul Saul a cerut unei vrăjitoare să vorbească cu Samuel (mort) şi acesta i-a vestit moartea.

De ce să trecem prin agonia sufletului şi a minţii?

De ce să suferim întunericul când Lumina a venit?

Trebuie să ne examinăm cu umilinţă pe noi înşine înainte de a arăta cu degetul spre alţii. Dumnezeu nu ia păcatul cu uşurinţă. Tot păcatul îşi are originea în refuzul de a recunoaşte autoritatea lui Dumnezeu în viaţa noastră. Interesul în lumea ocultă creşte şi este evident că oamenii întorc spatele lui Dumnezeu. Să nu ne înşelăm. Jocul cu ocultismul ne duce departe de Domnul Dumnezeu. Pas cu pas ne trage într-o bătălie pe care nu o putem stăpâni, nu o putem controla. Romani 6:16,  ne spune că suntem robii celui de care ascultăm: ai păcatului, care duce la moarte, sau ai ascultării de Domnul, care duce la neprihănire.

Ai experimentat vreodată întuneric spiritual? Ştii pe cineva care trece prin întuneric spiritual? Unde te uiţi după ajutor când eşti în întuneric?

Cum ai putea ajuta pe cineva care este în întuneric?

Doamne, fie lumina Ta în inima mea!

Cum biruieşti prin necazurile vieţii?

Ioan 16:33 

,,V-am spus aceste lucruri

ca să aveţi pace în Mine.

În lume veţi avea necazuri,

dar îndrăzniţi,

Eu am biruit lumea.“

Cum pot birui în necazurile vieţii? Cum mă pot îmbrăca cu pace?

Îndrăzneala este foarte importantă. Am de dat o bătălie.

Viaţa mea este o ,,poveste de biruinţă“ petrecută pe un câmp de bătălie. Bătălia trebuie câştigată. Inima mea şi a celor din jurul meu trebuie câştigate. Îmi pun cu mulţumire armura pregătită de Domnul, mă înfăşor cu adevărul, leg bine ce este al meu (gândurile şi simţămintele mele), îmi păzesc dorinţele, chiar le schimb cu cele ale Lui, îmi deschid ochii la activităţile Lui, cer mereu lumină şi confirmare de la El, mă încred în El întrucât mă cheamă pe nume.

Tată,

mulţumesc pentru toate binecuvântările cereşti în Cristos. Vreau să-mi continui ziua sub ocrotirea Ta, rămânând în picioare, având mijlocul încins cu adevărul, fiind îmbracată cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna evangheliei păcii, cerând putere să sting săgeţile arzătoare ale celui rău cu scutul credinţei, punând pe cap coiful mântuirii şi în mână sabia Duhului care este Cuvântul lui Dumnezeu, făcând tot felul de rugăciuni prin Duhul şi veghind (Efeseni 6:14-18).

Mulţumesc pentru îngerii Tăi care tăbărăsc în jurul meu şi mă scapă din primejdie.

Mulţumesc pentru toţi ce se roagă pentru mine. Am nevoie de rugăciunile lor.

 Fii biruitoare în luptele tale zilnice!

Domnul să te ocrotească astăzi!