O învăţătură de datină omenească

astayiIsaia 29:1-14

Isaia 29:13

„Domnul zice: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine şi frica pe care o are de Mine nu este decât o învăţătură de datină omenească”.”

 

Vai de cei ipocriţi în închinarea lor. Vai de cei ce se închină numai cu gura, nu şi cu inima.

Vai de cei ce nu se bucură înaintea lui Dumnezeu. Vai de Ariel (Ierusalim, cetatea unde este altarul, unde trebuie să fie şi inima). Catastrofa va lovi în popor, plânsete şi gemete, tunete, cutremure de pământ, vijelie, furtună, foc, război, foame, sete, neputinţă, neştiinţă etc., pentru că „poporul acesta Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine şi frica pe care o are faţă de Mine nu este decât o învăţătură de datină omenească” (29:13).

Conducătorii cetăţii au ajuns orbi pentru că au refuzat să vadă şi să asculte poruncile lui Dumnezeu.

Neputinţa de a vedea este judecata lui Dumnezeu.

Când conducătorii nu văd Cuvântul lui Dumnezeu, religia este de suprafaţă, de ochii lumii, fără inimă. Când inima este departe de Domnul, închinarea devine un set de reguli omeneşti. Este dureros când Dumnezeu loveşte înţelepciunea înţelepţilor (vor pieri 29:14).

Dumnezeu vede, ştie, cunoaşte ce face fiecare. Unii se joacă de-a biserica. Inima lor este departe de Domnul.

Este inima mea unde spune gura mea?

Dumnezeu vrea inima noastră în închinare nu ritualul nostru liturgic.

Vezi ipocrizie în viaţa ta? Dacă te examinezi înaintea Domnului cum vezi închinarea ta? Te prinde anturajul şi cânţi doar cu gura, fără inimă?

Oare ce gândeşte Domnul despre închinarea mea de duminca la biserică? Mă duc cu valul?

Ce atitudine, acţiune, schimbare vei avea la următoarea închinare?

Doamne, cercetează-mă şi descopere-mi unde gura mea o ia înaintea inimii. Nu mă lăsa în ipocrizie, căci vreau binecuvântarea, nu judecata. Fereşte-mă de datina omenească şi ajută-mă să văd şi să înţeleg Cuvântul. Mă rog pentru conducătorii religioşi să vadă Adevărul în Scripturi şi să dea învăţătură sănătoasă.

Descopere-mi când închinarea mea este un set de reguli omeneşti şi du-mă pe calea cea bună.

Doamne, îmi doresc ca să-Ţi aduc o închinare adevărată!

Fie ca  inima mea să fie în armonie cu gura mea!

Fiecare clipă

aaaIsaia 27:3

„Eu, Domnul,

sunt Păzitorul ei,

Eu o ud în fiecare clipă;

Eu o păzesc

zi şi noapte

ca să n-o vatăme

nimeni.”

 

Doamne, mulţumesc că Tu eşti Păzitorul meu! Tu ai grijă de mine. Tu mă păzeşti zi şi noapte ca nimic şi nimeni să nu mă vatăme.

Tu eşti adăpostul şi sprijinul meu, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu mă tem chiar dacă s-ar zgudui pământul şi s-ar clătina munţii în inima mărilor, chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii.

Cred că este un râu ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, Sfîntul Locaş al locuinţelor Celui Preaînalt.  Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină; Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor. Neamurile se frământă, împărăţiile se clatină, dar glasul Lui răsună şi pământul se topeşte de groază.

Domnul oştirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi.

Doamne, privesc lucrările Tale, pustiirile pe care le-ai făcut pe pământ. Tu pui capăt războaielor până la marginile pământului.

Mă opresc să proclam stăpânirea Ta peste neamuri, peste tot pământul.

Tu eşti Domnul oştirilor! Tu eşti Dumnezeul lui Iacov!

Tu eşti turnul meu de scăpare! (Psalmul 46:1-11)

Mă bucur de ocrotirea puternică pe care mi-o dai Tu, Doamne! Tu m-ai binecuvântat! Mă încred în Tine şi bunătatea Ta mă ajută să nu mă clatin.

Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu (Psalm 19:14).

Ce a făcut Domnul ca să ne înveţe să alergăm la El după protecţie şi creştere spirituală?

Ce poţi să mărturiseşti despre protecţia şi paza Domnului în viaţa ta? Dar în familia ta?

 

Doamne, mulţumesc că îmi păzeşti inima mea!