îngrijorare
Timp de examinare
Doamne, îmi examinez atitudinile mele: Mă îngrijorez sau mă încred în Tine?
Oare, câte oportunităţi am pierdut şi nu am văzut puterea lui Dumnezeu, pentru că m-am îngrijorat în loc să mă rog şi să mă încred în Domnul? De câte ori cer iertare şi ajutor de la Domnul pentru îngrijorarea mea? De câte ori fac planuri fără să cer ajutor Domnului? De câte ori urmez cu credincioşie planurile Domnului?
De câte ori îmi aduc aminte de ceea ce scrie Pavel în Filipeni 4:6-7: ,,Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.”?
Aleg să cred că nu pierd nimic de valoare când caut mai întâi Împărăţia şi neprihănirea lui Dumnezeu? Aleg eu să cred că Dumnezeu dă comori veșnice celor ce aleg să trăiască aşa cum cere El?
Doamne, vreau să am motivaţii curate,
atenţia la Tine şi atitudini aşa cum ceri Tu!
Mândrie sau umilinţă?
Isaia 26:5-6
„El
a răsturnat pe cei ce locuiau pe înălţimi, El a plecat cetatea îngâmfată; a doborât-o la pământ şi a aruncat-o în ţărână. Ea este călcată în picioare, în picioarele săracilor, sub paşii celor obijduiţi.”
*
Este o cetate îngâmfată a cărei cădere este hotărâtă. Domnul o va doborî la pământ şi o va arunca în ţărână. Mândria, îngâmfarea, trufia, fudulia sunt păcate. Dumnezeu va distruge pe toţi cei care nu renunţă la aceste păcate.
Este mândria cel mai grav, greu, mare, păcat?
Problemele noastre: frica de alţii (cum ne văd) şi resentimentul faţă de critică izvorăsc din mândrie. Ne îngrijorăm despre ce vor zice alţii despre noi şi despre ceea ce o să se întâmple cu noi. Dacă în centrul vieţii noastre este Domnul (nu noi), trăim fără îngrijorări. Acceptăm tot ce ne dă El. Nu avem nimic de ascuns, nu pretindem că suntem alţii, suntem transparenţi.
Mândria este o închinare la sine. Uneori ne consumăm timpul pentru mândria lumii (carieră, bani, frumuseţe fizică etc.). Opusul mândriei este umilinţa. Căutarea umilinţei este cel mai bun lucru (leac), este sănătate fizică şi spirituală. Duhul Sfânt ne ajută să învingem mândria.
Se vorbeşte mult de cele şapte păcate: pofta rea, nestăpânirea, lăcomia, uciderea, mânia, invidia şi mândria. Se spune că mândria le generează pe toate. Tu ce crezi?
Opusul lor este păstrarea curăţiei morale, stăpânirea de sine, mulţumirea, diligenţa, răbdarea, bunătatea şi umilinţa.
Mândria creează conflicte, umilinţa vindecă rănile.
Mândria este vrăjmăşie cu Dumnezeu şi cu oamenii. Este competiţie, rebeliune, egoism, bârfă, nemulţumire, invidie, poftă rea, neiertare. Este mândrie când privim pe alţii de sus în jos, este mândrie când privim pe alţii de jos în sus prin bârfă.
Practică umilinţa ca să învingi mândria. Este o alegere pe care trebuie să o facem. Alege să ierţi, să iubeşti, să dai, să te pocăieşti, să cauţi pacea şi armonia etc.
Temperamentul te duce la conflicte. Mândria te ţine acolo.
Mândria este cauza tuturor problemelor în viaţă. Mândria ne face artificiali, umilinţa ne face reali.
Umilinţa aduce pace interioară. Ce cauţi: mândria sau umilinţa?
Doamne, păzeşte inima mea de mândrie!
Ce faci când te cuprinde îngrijorarea?
Este îngrijorare în viaţa ta?
Filipeni 4:6
„Nu vă îngrijoraţi de nimic,
ci,
în orice lucru,
aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu
prin rugăciuni şi cereri,
cu mulţumiri.”
Îngrijorarea mă poate duce la depresie.
Tată, vreau să ascult de porunca Ta: nu vă îngrijoraţi de nimic!
Doamne, ajută-mă să nu uit că trebuie să mă rog, nu să mă îngrijorez, să aduc înaintea Ta orice lucru şi orice cerere. Tu cunoşti totul despre mine. Aminteşte-mi să-mi număr binecuvântările nu necazurile. Vreau să las totul la crucea Ta şi să Îţi mulţumesc că mă vei ajuta.
Nu te îngrijora de nimic ci roagă-te pentru orice lucru!
ANA TATAR ANDRAS 