Soarele, by Victoria Florea

rainbowCad picuri de ploaie pe pomii-nfloriti

Si vantul loveste in frageda floare

E trist cerul astazi, si plinge ranit

O lume ce uita de vesnicul Soare

*

Incet se arata de sus o lumina

O raza plapanda, ce creste mereu

Se-mprastie norii, pe bolta senina

Apare un drag si frumos curcubeu.

*

Ce bine ca timpul se scurge grabit

Si trece uitata, tristetea de-acum.

Pamantul de Soare e-atat de iubit

Si ploaia aduce un proaspat parfum.

*

Parfumul de Cer, de mult asteptat

Inunda toti pomii-nfloriti din gradina,

Si ploaia s-a dus, pamintu-a ramas

Umplut de mirosul Divin, si Lumina.

*

Victoria Florea

Fericirea de pe munte

Stand pe munte cu ucenicii, langa Marea Galilei,
Domnul Isus ii invata, astfel zise catre ei:
“E ferice de aceia ce-s saraci in duhul lor,
Caci in slava cea eterna, este-Mparatia lor!”

Domnului ii place jertfa duhului zdrobit, ranit;
Nu refuza niciodata sufletul ce-i trist, lovit.
Caci asa vorbeste Domnul, Dumnezeul Preainalt,
Care locuieste vesnic in locasul cel inalt:

“Locuiesc in sfintenie, sus in ceruri Ma gasesc,
Dar cobor la omul care e smerit, sa-l mantuiesc.
Sunt cu cel zdrobit pe cale, sa-l inviorez ades;
Inimile ce-s mahnite, Eu, Domnul, le-mbarbatez.”

Fericirea cea mai mare, pentru cei ce plang acum,
Si suspina, tristi pe cale, si se roaga pe-al lor drum,
Este mangaierea dulce care-o vor gusta doar ei,
Chiar din mana Celui care mijloceste pentru ei.

El e-Acela ce transforma, plansul tau in zambet clar;
Lacrima-n burduf o strange, nici un chin nu e-n zadar.
Caci durerea-i cantarita si-aprobata de Isus
Nu-i mai mare, nu-i mai multa, e exact cat poti sa duci.

Roaga-te fara-ncetare, roaga-te cand nu mai poti;
Roaga-te, caci Domnu-I mare, El te-asculta cand te rogi!
Crede, frate, caci credinta, e balsam vindecator;
Prin credinta vezi ca Isus este Bunul tau Pastor.

E ferice si de-aceia ce sunt blanzi, blandetea lor
Mostenire le aduce, pe pamant, si sus in nor.
Caci doar cel ce-si stapaneste vasul sfant, curat, supus
Poate mosteni cetatea cea de aur, cea de sus.

E ferice de aceia ce-s flamazi si insetati,
Ce doresc neprihanirea, caci ei fi-vor saturati.
E ferice de asemeni de aceia milostivi,
Caci ei mila de la Domnul, Dumnezeu o vor primi.

Este scris in sulul Cartii, ce ai dat, ti se va da;
Ce-ai facut in viata-aceasta se va-ntoarce-asupra ta.
Daca ai vorbit de bine, te-ai rugat, si-ai ajutat
Pe-un neinsemnat, pe-un semen, pe-un orfan de-ai cercetat;

Domnul te-a vorbi de bine, si te-a cerceta pe tine.
Te va ajuta in lipsa,si-ti va rasplati cu bine.
Dar de ai vorbit de rau, de-ai inchis inima ta,
Cand a-ntins sarmanul mana, zavorat-ai poarta ta,

Nu te astepta ca Domnul sa-Si intinda mana Sa,
Caci e scris in Cartea Vietii, fapta ta te va urma.
De aceea e ferice, de acei ce au in viata,
Suflet sincer, mana larga, si o inima curata.

Caci barfirea, si minciuna, lauda si egoismul,
Sunt de-acelasi rang cu zeii, cu baalii si-ocultismul.
Dar acel care slujeste Domnului in orice vreme,
El vegheaza, si se roaga, cere lui Isus putere

Sa nu-ntoarca rau cu ura, ci sa ierte si sa faca
Asa cum Domnului ii place, dupa cum scrie-n Scriptura:
“Daca iti loveste-obrazul, cineva cu palma sa,
Nu-i intoarce lovitura, ci intoarce-i fata ta.”

Daca suferi chiar batjocuri, nu te plange, nu carti,
Spune-I Domnului durerea, El te poate izbavi!
Binecuvinteaza-ntr-una, si pe cel ce te blesteama,
Aminteste-ti de menirea, de-a fi grau si nu o pleava.

E ferice de aceia care-s impaciuitori,
Ei sunt fiii Celui Vesnic, Domnul Imparatilor!
Cauta pacea-ntotdeauna, stinge focul cel strain,
Nu-atata cu-a ta vorbire, cearta din al tau camin.

Om al pacii, om al milei, om al rugii de vei fi,
“Fiu” vei fi chemat atuncia, fiu al Domnului, sa stii!
Iar atuncia de-ai sa suferi pe nedrept in calea ta,
Prigoniri si defaimare, lovituri in viata ta

Bucura-te, multumeste, pentru harul care-l ai
Caci rasplata ta e mare, sus in ceruri, sus in Rai!
E ferice-atunci de tine, cand iti spune “pocaitul”
Si cand lumea te uraste, ca pe Lot neprihanitul;

Caci oricine vrea sa faca voia Tatalui ceresc,
Nu poate sa placa lumii, e Cuvant Dumnezeiesc.
Cum lumina-n intuneric, nu poate sa stea ascunsa,
Si crestinul pentru lume, este-o candela aprinsa.

Fii lumina, deci, crestine, vrednic de acea rasplata
Ce o vei primi in ceruri, de la Domnul dupa moarte.
Fii curat, pastreaza-ti haina, in sfintenie, mereu
Rabdator si bland in toate, cum a fost si Domnul tau.

Sa citesti mereu Scriptura, si s-o implinesti, te rog,
Daca vrei cu sfintii-alaturi sa-ti urmezi al tau Pastor.
Sa fii simplu, sa fii harnic, bun, milos si intelept.
Sa fii altfel decat lumea, om curat si mereu drept.

Doar asa vedea-vei rodul vietii tale de crestin,
Daca stai in ascultare de Parintele Divin.
Doar asa putea-vei spune, ca apostolul din Carte,
M-am luptat lupta cea buna, si in Rai avea-voi parte!
Amin.

anonim

Mama

Mama

1. Când ochii mi-am deschis întâia oarã
Vãzut-am chipu-ti blând si iubitor
Simtit-am adierea ta usoarã
Eram în bratul tãu ocrotitor.
Priveam spre tine ca printr-o mahrama
Si nu puteam rosti nici un cuvânt
Dar te simteam cã tu esti a mea mamã
Ce Domnul mi te-a dat pe-acest pãmânt.

*

O, mama mea, o, mama mea
Eu niciodatã n-as putea
Sã-ti rãsplãtesc iubirea ta
Iubitã mamã, mama mea.

*

2. M-ai legãnat din noapte pânã-n noapte
Si mi-ai cântat din zori pânã-n apus.
M-ai alintat mereu în calde soapte
Si mi-ai vorbit cu drag despre Isus.
M-ai îngrijit si m-ai crescut cu lacrimi
Si fãrã încetare m-ai iubit.
M-ai învãtat sã fiu om între oameni
Si m-ai iertat mereu când ti-am gresit.

*

3. M-ai mângâiat la ceas de suferintã
M-ai învãtat sã rabd, s-astept, sã sper.
Mi-ai inspirat a Domnului credintã
Si-n tainã pasi-mi îndreptai spre cer.
Îti multumesc mãmico pentru toate
Si-l rog pe Domnu-n viatã sã-ti mai dea;
Sã-ti dea putere, zel si sãnãtate
Ca sã te am alãturi mama mea.

*

4. Ca sã mã cresti ti-ai dat întreaga vlagã
Cu zâmbetul tãu cald m-ai însotit
O, cum sã nu te-ador mãmico dragã
Când stiu cu ce iubire te-ai jertfit.
Sã nu mã lasi o, mamã niciodatã
Cãci mângâiere fãrã tine nu-i
Si totusi de va fi sã pleci odatã
Sã mã astepti pe plaiul cerului.
– Amin-

anonim?

Mult mi-e dor de mama mea…

1 freziiMult mi-e dor de mama mea…

de Maria Luca

*

Cea mai scumpă…cea mai dragă…
De-aş străbate lumea-ntreagă
Gândul mi-ar zbura la ea,
La iubită…mama mea!

*

Ea…izvorul de-alinare,
De iubire şi-adorare
Ce mă-ndrumă lin în viaţă
Şi mereu îmi dă povaţă!

*

Glasul ei…duios…pe nume
Mă poartă în rugăciune,
Mijlocind la Dumnezeu
Pentru scump odorul său!

*

Chiar de anii au trecut
O iubesc parcă mai mult…
S-o cuprind la piept aş vrea….
Mult mi-e dor de mama mea!

*

Vulcan-04-03-2013
Mary

Urare

1 husband and wife*

Să-ţi iubeşti soţia tinereţii,
cum iubeşte pe câmpuri căprioara
apărută-n zorii dimineţii,
ca să pască iarba-n rouă, vara…
*
Ochii-i blânzi a neprihană cată…
Trupul ei întreg e-o-nfiorare
Arc întins… privirea încordată:
de-unde va ţâşni săgeata, oare?
*

*
O-nspăimântă şi mişcarea ierbii…
Simte pe aproape vânătorul…
Când se uită, însă, vede cerbii
şi-ntre ei… îşi vede căpriorul…
*
Ştie-acum că grija-i e luată:
Dacă va veni nimicitorul
cu săgeata lui înveninată,
pieptul şi-l va pune căpriorul…
*
Trec sub frunze unul lângă altul…
Temerile toate i se-alină…
şi, luându-şi împreună saltul,
se tot duc… în ceaţa de lumină…
*
Să-ţi iubeşti soţia tinereţii,
cum iubeşti o zi de primăvară…
cum iubeşti seninul dimineţii…
s-o iubeşti mereu ca-ntâia oară…
*
Şi de ce-ai îmbrăţişa pe lume
alte daruri, altă-nfăţişare,
când pe ea ai vrut-o tu, anume,
de soţie, unică sub soare…?
*
Pentru tine-a strâns mărgăritare
şi-astăzi ţi le dă cu bucurie.
Cum te vei purta cu fiecare,
mire drag, răspunzi o veşnicie!
*
Tu copilă scumpă, îmbrăcată
în zăpada rochiei de mireasă,
mâna ta e binecuvântată
pacea în căminul tău s-o ţeasă.
*
Să-ţi păstrezi blândeţea îngerească!
Zâmbetul să-ţi înflorească-n casă!
Sufletul într-una să-ţi sporească
şi să fii mereu, mereu mireasă!
*
Nu uitaţi genunchii a-i proşterne
spre-a urca de astăzi, împreună
către munţii gloriei eterne,
unde vă aşteaptă o cunună…

*

Tatiana Topciu

Iubirea

                      iubirea IUBIREA
*
Zâmbesc, deşi inima-mi este rănită
Şi tac, şi privesc şi ascult umilită
Cuvinte ce dor şi lovesc negândit,
Dar tot mai iubesc, căci Tu m-ai iubit.
*
Doar dragostea Ta mă umple de pace
Când al deznădejdii lanţ îl desface
Şi-mi pune în suflet al Tău har ceresc,
Mereu, tot mereu, mai mult să iubesc!
*
Nu inima mea care plânge înfrântă
Nu sufletul trist e cel care-Ţi cântă,
Ci darul ceresc ce in mine L-ai pus
Mai mult să iubesc, la fel ca Isus.

Victorita Florea

Dacă vei veni…

Dacă vei veni…

dacă*

Doamne dacă vei veni, într-o zi de luni,

Şi de starea mea de-atuncea va fi-ntre furtuni,

Pune doar o picătură din ce-a curs pe cruce

Ca să pot pleca spre Tine, şi să pot ajunge.

*

Şi de marţi Tu vei decide, să mă duci în Slavă,

De voi fi în vreo strâmtoare, sau necaz, ceva,

Curmă a mea suferinţă, ia-i pe toţi din cale

Şi mă poartă-n susul Tău, neprivind în vale.

*

Miercuri Tată de vei da, startul către Cer

Pleacă-Ţi ochiul spre Arad, unde eu mai sper

Că vei nimici-ndoiala, celor ce mai greu

Înţeleg că lumea asta-i, fără Dumnezeu.

*

Joi sunt gata să Te-aştept, dis-de-dimineaţă

Voi lăsa ca bucuria limpede pe faţă

Să o vadă pe de-antregul, toţi de lângă mine

Să-şi răspundă abia acuma, cum, de ce, de cine?

*

Chiar şi vineri de va fi, Sfănta Întâlnire

Sigur pe pământ lăsa-voi, păcătoasa-mi fire.

Agăţat apoi de-un înger, cu trupu-mi schimbat

Voi păşi în sala-n care, Mirele-i un Miel, junghiat.

*

Sâmbătă să dorm mai mult, mi-e a mea plăcere,

Dar Te-aştept chiar şi-n odihnă, presărat prin gene,

Îmi voi umple-ntreaga zi, fixându-mi privirea

Pe Cerul din care creştinii, aşteaptă, Răpirea.

*

Mai este o zi, o zi de Sabat, de sărbătoare,

Când Domnul nostru petrece cu noi, în adunare.

Inutil ca să spun că-mi doresc El atunci ca să vină

Când toţi împreună vom fi, la-nchinarea divină.

*

Noi nu ştim nici ziua nici ceasul când Tu vei veni,

Dar ştim de „curând-ul” ce ni L-ai spus din profeţii.

Rămânem o Doamne în aşteptare, cu bucurie

Ca să-Ţi refaci Universul, cu noi aşezaţi, în Armonie.

*

Gilu Florea

Arad-Şega

30 ian 2013

Anul Nou

my churchAnul Nou (BS Jan. 2012)
De Aurelia Gabor

*
Ca un globuleţ albastru ce se luminează-ntruna,
Se apropie cu grabă Anul Nou, zburdând uşor,
Atrăgându-ne atenţia că, pe când e gata luna,
Vom privi cu toţii-n faţă, Noul An, mulţumitori.

*
Ca să spun că va fi bine, ca să spun că va fi rău,
Asta numai El o ştie, Suveranul Dumnezeu,
Însă ştiu că-n orice vreme, îmi va da puterea Sa,
Nelipsindu-mă vreodată de iubirea, pacea Sa.

*
Gândul zboară înainte înspre ce-ar veni în cale
Şi simţim că fără Domnul, nu se face nici un pas
Şi atunci, cu bucurie, ne-aplecăm în aşteptare,
Implorând pe Domnul nostru să vegheze-n orice ceas.

*
Peste viaţa noastră scurtă, peste-a noastră comportare,
Peste ce gândim şi spunem, peste planul ce-l avem,
Ca în tot şi peste toate, Domnul doar să privegheze,
Şi să ne ajute-ntruna să-L servim cu mai sfânt zel.

*
Anul Nou nu îl cunoaştem, dar ce ştim e-ncurajare :
Domnul stă mereu la cârmă şi ne poartă pe aripi,
Tot aşa cum o mămică, din dragoste iubitoare
Îşi conduce puişorii pe cărări, de sunt scutiţi.

*
Lasă Doamne ca şi anul ce ne stă acum în faţă,
Să ne-aducă noi speranţe de alin şi bucurii,
Şi cu Tine împreună să străbatem orice ceaţă,
Şi slăvindu-Te pe Tine să Îţi mulţumim, Amin
Sacramento, CA, Dec. 2011

Urări de Anul Nou

3 blessUrări de anul nou!

*

Autor: Maria Luca

*

Ce aş putea să îţi doresc
În anul care va veni?
Să ai o viaţă-mbelşugată
Cu împliniri şi bucurii!

*

Să-ţi fie sufletul…lumină
Şi-n lume să o răspândeşti
Iar inima să-ţi fie plină…
Să ierţi…să crezi şi să iubeşti!

În casa ta să fie pace,
Şi pâine din belşug, şi cânt…
Iar setea să ţi-o stingi, în rugă,
Cu apa vie din Cuvânt!

În inimă să porţi iubirea
Ca o comoară fără preţ
Căci ea te va purta spre ceruri
Urmând un ideal măreţ!

Iar dacă Domnu-n noul an
Pe nori de slavă va veni
Să fii şi tu Mireasa Lui
Şi să ajungi în veşnicii!

Vulcan-27-12-2012
Mary

http://www.youtube.com/watch?v=xjKso6csGO0

A mai trecut un an

1 bless*

A mai trecut un an

*

A mai trecut un an prin calendare
Dar şi prin viaţa noastră a trecut
Cu clipe dulci şi uneori…amare,
Dar nu ne-ngrijorează anul care
Vine cu vălul de necunoscut,
*

Căci Dumnezeu a fost dintotdeauna
La cârma bărcii şi va fi mereu,
Chiar dacă valurile bat întruna.
Cum să mă sperie ,atunci, furtuna
Când Cel ce e la cârmă-i Tatăl meu?

*

Nu ştim ce-aduce anul care vine
Dar optimismul mi-e- mpletit în crez
Căci Domnul este stâncă şi tărie,
De-aceea-n mâna Lui, cu bucurie,
Iubindu-vă, acum vă-ncredinţez.

*

La El cămările sunt veşnic pline
Din care toarnă binecuvântări,
La El găsim alin pentru suspine,
Şi-n zbuciumul care adesea vine,
Răspuns la nerostite întrebări.

*

La El e pace şi iubire sfântă,
La El e vindecare în dureri,
La El e bucuria care cântă,
Şi tot ce Dumnezeu binecuvântă
Va odrasli spre ceruri mângâieri.

*

Sunt multe, multe, sunt nenumărate…
Cerul e plin de binecuvântări
Şi pentru voi eu le doresc pe toate,
Din mâna Celui care vrea şi poate,
Într-un an nou pavat cu îndurări.

George Dirnu