Pe cine te sprijineşti la greu?

16mIsaia 10:20-25

Isaia 10:20b

„Se vor sprijini

cu încredere

pe Domnul,

Sfântul lui Israel.”

*

Nici un om, nici o naţiune nu se poate ridica împotriva Atotputernicului Dumnezeu!

Ziua Domnului este o zi de judecată pentru cei ce aleg să nu creadă şi o zi de salvare pentru cei ce cred.

Cum dovedesc acţiunile tale credinţa ta în promisiunile lui Dumnezeu?

Cum comunici tu altora promisiunile lui Dumnezeu?

Dacă ai primit mântuirea, cum împlineşti porunca Domnului: „Mergeţi şi faceţi ucenici!”? Cu cine împărtăşeşti vestea cea bună?

Domnul întotdeauna are urmaşi care se bazează pe El. Eşti tu unul dintre ei?

Scopul lui Dumnezeu în disciplinare este întotdeauna restaurarea noastră şi nu distrugerea noastră. Orice pedeapsă are un sfârşit. Aceasta este vestea cea bună. Nu te da bătută. Domnul va purta de grijă. Bazează-te pe Domnul. Aşteaptă ajutorul Lui în tăcere, cu umilinţă.

Oare de ce este amintită aici minunea de la Marea Roşie şi îzbânda lui Ghedeon? Pentru că atunci când omeneşte nu este cale de ieşire, Dumnezeu poate transforma imposibilul în posibil.

Oricât ar fi de dificilă situaţia ta, Domnul poate transforma şi restaura totul. În amândouă cazurile Israel a câştigat prin puterea lui Dumnezeu.

Care este atitudinea ta în ce priveşte disciplinarea copiilor tăi? Care este atitudinea ta faţă de nepoţii tăi? Vrei să-i controlezi? Vrei să restaurezi relaţia ta cu ei şi a lor cu Domnul? Crezi că trebuie schimbat ceva în relaţia ta cu copiii tăi: atitudini, metode, motivaţii?

Poate că Domnul nu te foloseşte ca un instrument al mâniei Sale, dar poate că te foloseşte să spui altora adevărul Lui. Cum sună cuvintele tale în casa ta, la locul de muncă? Nu uita că adevărul trebuie spus cu dragoste (Efeseni 4:15).

 

Doamne, dorinţa inimii mele este

să mă sprijinesc pe ajutorul Tău!

 

Pedeapsa cu măsură şi scop

15mIsaia 10:5-19

*

Isaia 10:12b

*

„Voi pedepsi,

zice

Domnul.”

*

 

Cum vezi tu disciplinarea făcută de Domnul în societatea noastră?

Cum vezi nenorocirile, bolile, necazurile, calamităţile naturale, războiul, etc.?

Care crezi că ar trebui să fie reacţia corectă a credincioşilor la pedeapsa Domnului?

Este o diferenţă între credincioşi şi necredincioşi?

Cum ai vrea să te rogi pentru naţiunea ta?

Speranţa pentru istoria omenirii nu se bazează pe puterea omenească care conduce omenirea spre distrugere, ci pe scopul şi planul lui Dumnezeu. Nu contează cât de întunecată pare istoria, Dumnezeu este la lucru. El poate folosi conducătorii lumii pentru că El va avea ultimul cuvânt la tot ce se întâmplă pe planeta noastră, cât şi în cosmosul întreg.

Te încrezi tu în Domnul când eşti pedepsită?

Recunoşti tu că El are dreptate în tot ce trimite în viaţa ta? Crezi tu că El este în control, cunoscând fiecare detaliu din viaţa ta?

Te întorci tu la Domnul cu toată smerenia şi ceri ajutor când ţi-e greu?

Poate chiar acum treci printr-o situaţie foarte grea. Nu te teme! Nu dispera! Dumnezeu ştie tot şi te va ajuta. Pedeapsa Lui este cu măsură şi cu scop. Unele lucruri le vom înţelege doar când Îl vom vedea faţă în faţă. Fii curajoasă! El niciodată nu te va părăsi. Eşti copilul Lui pentru totdeauna.

Evrei 12:1b „Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru.”

 

Doamne, dă-mi o inimă smerită

care primeşte disciplinarea Ta!

 

E greu

1 a*
E greu să urci pe cărăruie
Şi totuşi să rămâi
Pe calea-ngustă, unde suie
Iubirea cea dintâi.
*
E greu să urci, când toţi coboară
Şi totuşi, să cobori
La cei căzuţi sub grea povară,
La cei ce plâng în zori!
*
E greu s-arunci, când lumea strânge
Şi totuşi, să aduni
Durerea lumii care plânge
Şi-a urei mari furtuni.
*
E greu să taci, când ai dreptate
Şi totuşi, să vorbeşti
Aceluia care te bate
Spunându-i că-l iubeşti.
*
E greu să ierţi, să ierţi într-una
Şi totuşi, să nu ierţi
Păcatul, pofta rea, minciuna,
Prin anii cei deşerţi.
*
E greu să crezi, când îţi e teamă,
Şi totuşi, să nu crezi,
Ispitelor ce te îndeamnă:
Să vii, s-asculţi, să vezi.
*
E greu să rabzi făcând doar bine
Şi totuşi, scumpul meu:
Dacă Hristos trăieşte-n tine,
Nimic nu este greu.
 (anonim?)

Dragostea şi disciplina

14mIsaia 10:5-19

*

Isaia 10:12b

*

„Voi pedepsi,

zice

Domnul.”

*

 

Cum ai explica tu dragostea lui Dumnezeu când disciplinează?

Cum înţelegi versetele de mai jos?

Psalmul 94:12-13 „Ferice de omul pe care-l pedepseşti Tu, Doamne, şi pe care-l înveţi din Legea Ta, ca să-l linişteşti în zilele nenorocirii, până se va săpa groapa celui rău.”

Proverbe 23:13-14 „Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua nu va muri. Lovindu-l cu nuiaua îi scoţi sufletul din locuinţa morţilor.”

Evrei 12:7-11 „Suferiţi pedeapsa. Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? …nu trebuie cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor şi să trăim?…Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui. Este adevărat că orice pedeapsă deocamdată pare o pricină de întristare şi nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii.”

Apocalipsa 3:19 „Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, şi pocăieşte-te!”

*

Care sunt principiile pe care le-ai învăţat din aceste versete?

El ne disciplinează să rămânem pe calea Lui, în voia Lui.

El vrea să ne transforme tot mai mult în asemănare cu El.

Este spre binele nostru să fim disciplinaţi.

*

Cum ai vrea să fie răspunsul tău la disciplina bună şi plină de dragoste a lui Dumnezeu?

Eu aş dori să rămân calmă şi liniştită pentru că El ştie ce-i mai bine pentru mine.

Cum se vede disciplinarea copiilor în casa ta? Cum reflectă ea învăţătura Domnului?

 

Doamne, fie inima mea calmă şi liniştită când mă disciplinezi!