inima

by

Închinătorii adevăraţi

Ioan 4:15-30

„Doamne“, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot?“ „Du-te“, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici.“ Femeia I-a răspuns: „Nu am bărbat. “ Isus i-a zis: „Bine ai zis că nu ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai avut şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.“ „Doamne“, I-a zis femeia, „văd că eşti prooroc. Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta, şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.“ „Femeie“, i-a zis Isus, „crede-mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta nici în Ierusalim. Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi, noi ne închinăm la ce cunoaştem căci mântuirea vine de la iudei. Dar vine ceasul  şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh, şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.“ „Ştiu“, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia, (căruia I se zice Cristos). Când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.“ Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.“ Atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi nici unul nu I-a zis: „Ce cauţi?“ sau „Despre ce vorbeşti cu ea?“ Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi le-a zis oamenilor: „Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Cristosul?“ Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El.“

 

Când stai de vorbă cu Domnul spune-i situaţia din familia ta. El ştie cine este soţul tău. El cunoaşte dorinţa ta de a avea un timp de închinare în familie.

El vede dacă tu cauţi o închinare în duh şi adevăr.

Te rogi regulat pentru soţul tău? Cum te rogi pentru soţul tău?

Te rogi şi împreună cu el? Cum este închinarea în casa ta?

Domnul se bucură de cei ce Îl aşteaptă pe Mesia! Îl aştepţi tu pe Mesia?

Fie închinarea ta în Duh şi Adevăr primită înaintea Domnului!

by

Apa Vieţii

Ioan 4:1-14

Ioan 4:14 „Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete. Ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.“

 

Femeia vorbea despre apa de băut, iar Domnul vorbea despre apa vieţii.

Vorbirea noastră trebuie să fie despre lucrurile veşnice în defavoarea lucrurilor trecătoare. Lucrurile trecătoare satisfac pe moment, apoi urmează o dependenţă de lucruri care aduc o fericire oarecare. Sunt şi astăzi oameni dependenţi de radio, sau televizor, sau computer, care nu pot sta în linişte dacă sunt singuri. După ce au obţinut lucrurile dorite, vor altceva ca să-şi satisfacă setea. Setea după lucruri trecătoare este ca un sac fără fund.

Împlinirea noastră se realizează atunci când în adâncul fiinţei noastre este un izvor etern din care ţâşneşte viaţa adevărată. Acolo se găseşte o adâncă mulţumire cu Dumnezeu, cu tot ce El trimite în viaţă, cu încrederea totală în înţelepciunea şi scopurile Lui pentru omul credincios. Cu cât credinciosul bea mai multă „Apă Vie“ (care este Cristos), cu atât are mai multe binecuvântări.

Cum ţi-e vorba? Aleasă? Despre ce vorbeşti? Despre lucrurile cereşti sau numai despre lucruri trecătoare?

Bei tu „apă vie“? Tânjeşte sufletul tău după ea?

Domnul să binecuvânteze vorbirea ta! Cuvintele tale să aducă viaţă! Fie în inima ta un izvor de apă vie care curge şi dă viaţă oriunde ajunge!

 

Bucură-te de Apa Vieţii!

 

by

Cum se câştigă încrederea unei persoane?

Ioan 4:1-7

,,A venit

o femeie din Samaria

să scoată apă.

,,Dă-mi să beau”,

i-a zis Isus.”

 

Cum a început Domnul Isus conversaţia cu Samariteanca?  Cu o cerere.

Încrederea unei persoane se câştigă atunci când îi ceri să-ţi facă un serviciu, deoarece în felul acesta persoana aceea se simte că are un avantaj faţă de tine. Domnul Isus i-a cerut femeii apă să bea şi din prima întrebare i-a câştigat încrederea.

Cum începi o conversaţie cu o persoană cunoscută sau necunoscută?

Vorbeşti despre tine şi problemele tale sau, în umilinţă, ceri o favoare prin care arăţi că persoana respectivă este capabilă să facă un bine?

Când cineva reuşeşte să facă un bine ca răspuns la o întrebare bine pusă, toată lumea câştigă.

La început, femeia a văzut în Domnul Isus un om ca toţi ceilalţi, dar când Domnul a ajutat-o să-şi vadă problema, a crezut în Fiul lui Dumnezeu.

De obicei oamenii cred că şi noi suntem la fel ca toţi ceilalţi (şi chiar suntem), dar când punem întrebări bune, cu multă smerenie, oamenii îşi recunosc păcatul şi se pocăiesc.

Domnul Isus i-a oferit apă vie acestei femei şi ea a sesizat că Domnul Isus are o putere specială, de aceea L-a întrebat: Eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov?

Când oamenii aud oferta noastră (Evanghelia) sesizează puterea celui Prea Înalt (dacă este în noi) şi ne pun alte întrebări.

Domnul să te ajute să pui întrebări bune!

Domnul să-ţi dea trecere înaintea celor din jurul tău!

Domnul să te facă o persoană de încredere!

by

Dragostea este Apă Vie

Ioan 4:1-14 

Domnul Isus şi Samariteanca

Ioan 4:14

„Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete. Ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un

izvor de apă,

care va ţâşni în viaţa veşnică.”

*

Domnul a iubit-o pe samariteanca de la fântână aşa cum era, păcătoasă.

Spune copilului tău că îl iubeşti.

Dragostea este cea mai mare nevoie a omului. Casa în care dragostea este condiţionată sau este puţină, sau lipseşte complet, nu este fericită, nici sănătoasă. Copilul învaţă dragostea prin observaţie şi experienţă. Nu-i de ajuns să ştie, ci vrea să audă şi să vadă. Femeia de la fântână nu a fost iubită în cetatea ei (s-a dus singură după apă). Viaţa ei s-a schimbat când L-a întâlnit pe Isus. Domnul a ştiut păcătele ei, dar a iubit-o aşa cum era.

Numai când iubeşti pe cineva aşa cum este, poţi să-l ajuţi.

Domnul Isus ne iubeşte aşa cum suntem. Un copil trebuie să ştie că îl iubeşti chiar dacă este neascultător şi rău. Trebuie să-i spui că nu-i bine ce a făcut rău, dar niciodată să nu-i spui că nu îl iubeşti.

Nu orice părinte are o dragoste mare faţă de copilul lui şi lucrul acesta se vede şi se simte. Nu poate fi ascuns pentru multă vreme. Mulţi copii spun că părinţii nu i-au iubit cu adevărat, nu i-au acceptat şi nu au fost mândri de ei.

Eşti tu dezamăgită pentru că ai vrea copilul tău să fie altfel? Să arate altfel? Seamănă cu cineva din familie care nu-ţi place? Ai vrut să fie fetiţă sau băiat? Crezi că nu-i îndeajuns de deştept? Te deranjează temperamentul lui? Ai resentimente pentru că îţi ia timpul şi energia? S-a născut acest copil înainte de căsătorie? S-a născut cu un handicap? Eşti supărată că din cauza lui nu ai terminat şcoala? Este problema financiară o povoară pentru tine? Eşti supărată pe copil pentru că iubeşte mai mult socrii decât pe părinţii tăi? Iubeşti tu copilul numai când te ascultă şi îţi primeşte sfaturile?

Încearcă să fii onestă. Du-te la Domnul în rugăciune şi cere ajutor. Cere Domnului să pună dragoste în inima ta pentru copilul tău. Începe să iubeşti necondiţionat pe copilul tău şi arată aceasta prin vorbe, acţiuni şi atitudini. Schimbarea poate aduce o nouă atmosferă în casa ta aşa cum a adus şi în oraşul femeii samaritence.

Domnul te iubeşte fără nici o condiţie, odihneşte-te în braţele Lui!

by

Fântâna vieţii

Ioan 4:1-14

„Domnul a aflat că Fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan. Însă Isus nu boteza El Însuşi, ci ucenicii Lui. Atunci a părăsit Iudea şi S-a întors în Galilea.  Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea. A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-mi să beau“, i-a zis Isus. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării. Femeia Samariteană I-a zis: „Cum Tu, Iudeu, ceri să bei de la mine, femeie Samariteancă?“– Iudeii, în adevăr nu au legături cu Samaritenii. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce îţi zice: „Dă-mi să beau,“ tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.“ „Doamne“, I-a zis femeia: „nu ai cu ce să scoţi apă şi fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai, deci, aceasta apă vie? Eşti tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?“ Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta , îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu îi va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.“

 

Viaţa este o călătorie cu multe opriri. Când eşti ostenită, opreşte-te la fântână să te odihneşti şi să-ţi potoleşti setea sufletului tău. Fântâna este adâncă şi ai nevoie de timp ca să scoţi apă. Efortul tău va fi răsplătit căci apa pe care o vei bea îţi va potoli setea. Apa aceasta se va preface într-un izvor de apă care te va susţine în toate călătoriile tale.

 

Domnul să-ţi potolească setea sufletului tău!

 

 

by

Lucrează după adevăr

Ioan 3:21

„Dar cine lucrează după adevăr,

vine la lumină,

ca să i se arate faptele,

fiindcă sunt făcute

în Dumnezeu.“

*

 

Care sunt faptele făcute în Dumnezeu?

Învaţă Psalmul 1, căci acest psalm ne prezintă câteva dintre faptele plăcute Domnului:

„Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!

Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!

El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştezesc. Tot ce începe duce la bun sfârşit.

Nu tot aşa este cu cei răi, ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.

De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.

Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi dar calea păcătoşilor duce la pieire.“

Cine este fericit? Ce trebuie să faci ca să fii fericit?

Iubeşti tu Legea Domnului? Cât de mult cugeţi la adevărul Domnului?

Duci tu la bun sfârşit ce ai început?

Domnul să te ajute să duci la bun sfârşit lucrul bun pe care l-ai început!

 

Alege să trăieşti după adevăr!

 

by

Este dat din cer!

Ioan 3:22-36

*

Ioan 3:27

*

„Omul

nu poate primi

decât

ce-i este dat

din cer.“

Ioan a fost mulţumit cu „cine este el“ şi cu „ce face el.“

Ioan a fost mulţumit cu ceea ce i-a fost dat din cer.

Ioan a slujit prin puterea Duhului Sfânt, totuşi a avut o putere limitată. El a recunoscut că poate boteza numai cu apă dar Domnul Isus poate boteza cu Duhul Sfânt. Toate lucrurile, fără limită au fost date Domnului Isus.

Ioan a fost de pe pământ, Domnul Isus a venit din cer.

A fost greu pentru Ioan să uite momentul minunat când L-a botezat pe Domnul, când a auzit vocea lui Dumnezeu spunând despre Fiul:  „Acesta este Fiul Meu prea iubit în care Îmi găsesc toată plăcerea.“  Cred că ori de câte ori a văzut un porumbel şi-a amintit de porumbelul care s-a aşezat pe umărul Domnului Isus.

Totul în viaţă se invârte în jurul Domnului Isus!

Sau, totul în viaţă se învârte în jurul meu?

Unde este atenţia mea? La mine sau la Domnul?

A fost Ioan invidios pe Domnul Isus pentru că misiunea Lui devenea tot mai populară?

Cum explici tu atitudinea lui Ioan?

Dacă te uiţi la Ioan care calitate din viaţa lui ţi-ai dori s-o ai?

Ce a spus Ioan despre Domnul Isus?

Ce spui tu despre Domnul?

Care este ţinta vieţii tale?

Fie inima ta mulţumită cu ce ai primit!

by

Ţi s-a dat Lumina şi Adevărul

Ioan 3

*

Ioan 3:27

*

„Omul

nu poate primi

decât

ce-i este dat

din cer!“

*

Doamne,

mulţumesc că m-ai iubit aşa de mult că L-ai trimis pe unicul Tău Fiu să moară pentru mine, ca eu să primesc mântuirea prin credinţa în jertfa Lui.

El a adus din cer adevărul, lumina şi viaţa pentru mine.

Creşte în mine dorinţa după lumină şi adevăr!

Fă-mă puternică şi curajoasă în mărturisirea mea despre Fiul, ca alţii să creadă şi să primească viaţa veşnică. Fă să crească Fiul Tău în mine şi eu să mă micşorez. Fereşte-mă de ispita de a-i condamna pe alţii, fă-mă un instrument al salvării Tale! Noi toţi suntem ai Tăi. Salvează-ne, Doamne! Salvează familiile noastre, prietenii noştri, vecinii noştri, colegii noştri. Ai milă, Doamne!

Mulţumesc pentru toate prietenele mele care se roagă regulat, chiar zilnic pentru mine. Mă bucur să mă rog zilnic pentru ele. Vrem să fim o protecţie una pentru alta. Te rog să ne păzeşti de orice competiţie şi dorinţa noastră să fie să Te urmăm pe Tine cu credincioşie, conducând pe alţii la Cristos.

Noi Îl iubim pe Mire, Îi auzim vocea şi bucuria noastră este deplină.

Mulţumim Tată ceresc, pentru părtăşia pe care o avem cu El, Mirele nostru!

Fie bucuria Domnului, tăria ta, în mărturisirea pe care o dai altora despre Cristos!

Bucură-te de Lumină şi Adevăr!

by

Pâinea bună

PâINEA BUNĂ      (Valentin Popovici)

Ca să faci o pâine bună
Aromată si gustoasă,
Foloseşte in covată
Făina cea mai aleasă.

*

Trei măsuri să pui: de Pace
De Iubire jertfitoare,
Intr-o singură unire
Cu masura de Rabdare.

*

Mai adaugă: Blândete,
Cât cuprinde Bunătate,
Umilinta, ‘ntelepciune;
Si frământă-le pe toate.

*

Nu uita apoi cuptorul:-
Pâinea bună a credintei,
Nu se coace decât pusă
In cuptorul suferintei.

*

Când e gata rumenită,
Mai presară Bucurie,
Si-apoi repede deschide
Uşa la bucătărie.

*

Toti vecinii să cunoască
Si să vină impreună,
Să mănânce si să spună
“Eh, aceasta-i Pâine Bună!”

ISUS A SPUS: ,,Eu sunt Pâinea vieţii” Ioan 6:35.

by

Locul întâi şi locul doi

Ioan 3:22-36

*

Ioan 3:27

„Omul

nu poate primi

decât

ce-i este dat

din cer!“

 *

Ţi-a spus cineva vreodată că Dumnezeu nu-i drept cu tine? Că tu meriţi mai mult?

Atitudinea ucenicilor lui Ioan a fost greşită. Din simpatie faţă de stăpânul lor, nu au judecat bine. Ce uşor ar fi fost pentru Ioan să se simtă neglijat, pentru că era pe locul al doilea. Câteodată simpatia prietenilor şi sugestiile lor că suntem trataţi nedrept, pot fi cel mai rău lucru pentru noi. S-ar putea să ne plângem de milă (că nu suntem noi pe primul loc), să permitem ca amărăciunea să dea lăstari şi chiar credinţa să se clatine.

Ce fel de prietene ai? Ce îţi sugerează ele? Să intri în competiţia afirmării de sine?

Ce fel de prietenă eşti tu? Ce fel de gânduri le sugerezi altora?

Ioan nu a căzut în plasa lor, ci s-a dus la rădăcina problemei. Nu poţi fi mai loial omului decât lui Dumnezeu. Nici nu trebuie să existe comparaţie, nici invidie. Ioan a fost foarte mulţumit cu locul doi. Lupta noastră pentru un loc în frunte nu-şi are rostul. Lupta noastră trebuie să fie pentru a rămâne în voia Domnului. Dacă suntem credincioşi Domnului nu vom căuta puterea ci credincioşia în lucrurile mici. El ne va ridica în lucrare acolo unde darurile Lui sunt cel mai bine exprimate în noi. Ioan a ştiut care era misiunea lui de la început: să-L prezinte pe Isus tuturor.

Misiunea noastră este să-i conducem pe oameni la Cristos. Acesta este cel mai mare şi măreţ scop în viaţă: Cristos să fie mare şi eu mică.

Vrei ca oamenii să te iubească pe tine sau pe Domnul Isus? Creşte Domnul Isus în viaţa ta şi se micşorează sinele?

Domnul să te binecuvânteze cu prietene bune!