Fiicele Tatălui

1 Ioan 3:1

,,Vedeţi ce

dragoste

ne-a arătat

Tatăl,

să ne numim

copii ai lui Dumnezeu!”

Doamne,

Tu eşti Tatăl tuturor celor ce vin la Tine. Ne bucurăm că suntem fiicele Tale. Venim la Tine cu mulţumire şi recunoştinţă pentru toate binecuvântările cereşti în Cristos.

Tu eşti bun cu noi şi bunătatea Ta ţine în veci. Mulţumim.

Tu eşti drept şi ne înveţi să ne îndreptăm căile. Mulţumim.

Tu eşti sfânt şi ne ajuţi să trăim în curăţie. Mulţumim.

Tu eşti atotputernic şi poţi să ne ajuţi în orice greu. Mulţumim.

Tu ne iubeşti cu o iubire veşnică şi necondiţionată. Mulţumim.

Tu eşti Izbăvitorul şi ne-ai salvat din împărăţia întunericului şi ne-ai aşezat în Împărăţia luminii. Mulţumim.

Tu ai trimis Mângâietorul, L-ai trimis pe Duhul Tău cel Sfânt în inima noastră ca să rodească: dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare, bunătate, facere de bine, credincioşie, blândeţe, înfrânarea poftelor şi umilinţă. Mulţumim.

Tu ne ierţi ori de câte ori cerem iertare şi ne mărturisim păcatele noastre. Mulţumim.

Tu eşti ajutorul nostru şi ne sfâtuieşti cum să biruim în luptele zilnice cu păcatul şi firea pământească. Tu ne înveţi cum să ne îmbrăcăm cu armura Duhului Sfânt ca să fim biruitoare. Mulţumim.

Ne bucurăm să petrecem timp în prezenţa Ta ca să ne umpli de puterea Duhului Sfânt ca să putem trăi viaţa de credinţă.

Vrem să trăim fără regrete.

Cum să trăim fără regrete?

  1. Discreţie! Să nu spunem lucruri despre alţii în absenţa lor pe care nu le putem spune în prezenţa lor.
  2. Rugăciune! Să fim în duhul rugăciunii cât se poate de mult, pentru orice lucru, orice relaţie sau persoană şi să ne rugăm pentru înţelepciune.
  3. Cuvântul Domnului! Să-l citim zilnic şi să medităm la ceea ce ne spune Domnul.

 

Tu eşti fiica Tatălui!

Te aștepți să ai eşec?

„Mare putere

are

rugăciunea fierbinte

a celui neprihănit!”

Iacov 5:14b

Ar trebui să ştii că orice creştin pe care Domnul îl cheamă spre calea lăuntrică, este inevitabil un creştin plin de confuzii şi îndoieli, şi unul, care a avut eşec (şi care va avea eşec), în privinţa acestui fel de rugăciune mai profund. De fapt, ajungi să ai impresia că Domnul nu te mai ajută în rugăciune aşa cum a făcut-o. Simţi că pierzi timpul şi că nu înaintezi deloc.

Urmează confuzia şi nedumerirea. Cu toate acestea, nu te opri, şi nu lăsa pe nimeni, nici chiar pe cineva care este mai vechi în credinţă decât tine, să te oprească din a căuta o relaţie mai profundă cu Domnul tău.

Ce se întâmplă de fapt în viaţa ta? Ai întradevăr eşec? Deloc. Domnul te cheamă să umbli prin credinţa în prezenţa Sa divină. Aruncă-te în adâncul tandru al Domnului tău, având o viziune simplă a Lui şi o dragoste mare pentru El – cum are un copilaş pentru mama sa.  Spiritul ar trebui să devină umil în prezenţa lui Dumnezeu ca un copilaş, şi ca un cerşetor. Este uşor de avut o asemenea relaţie cu Domnul tău – mai ales în perioade care se consideră a fi pline de eşec. De asemenea, este cea mai sigură relaţie pe care o poţi avea cu El.

Nivelul de rugăciune pe care îl cauţi este lipsit de imaginaţia care hoinăreşte şi de analiza mintală. Aceste două activităţi îţi distrag atenţia atât de mult, şi te pot conduce la speculaţii şi introspecţie… mai ales în perioade de eşec! Ţi-aş aminti ca să-i dea cele zece porunci, Domnul l-a chemat pe Moise pe un munte. Acolo, timp de câteva zile, Domnul i-a arătat gloria Sa măreaţă. Aş face o paralelă. De obicei, la începutul umblării creştine, Dumnezeu te va duce la şcoala iubirii cunoştinţei şi la şcoala legilor lăuntrice. Apoi va face să vină peste tine întunericul şi seceta spirituală. Dar de ce aduce seceta spirituală? Din acelaşi motiv pentru care ne-a făcut să cunoaştem dragostea,  ca să ne apropiem de El.

Da, seceta şi eşecul ne apropie de Christos aşa cum o face atingerea dragostei şi a tărâmurilor nevăzute. Domnul îţi aduce seceta pentru că ştie foarte bine: nu prin judecata sau efortul tău vei ajunge să fii aproape de El. Tu nu poţi să faci nimic care să te apropie de El, sau care să-L apropie pe El de tine. Nu! Nimic! Eforturile tale nu te vor ajuta să înţelegi căile Sale înalte şi preamărite.

Atunci cum vei învăţa? Prin abandonare umilă faţă de voia Sa. Aşa vei începe. Noe este un exemplu perfect al acestui lucru. A fost considerat nebun de către lume. Mai târziu, când întregul pământ a fost acoperit de ape, el se găsea fără pânze şi fără vâsle pe o mare înfuriată. În orele acelea întunecate a umblat numai prin credinţă. Să nu crezi că ştia ce vroia Dumnezeu. Nu ştia.

Atunci, pe cât se poate, fii răbdător. Să nu-ţi pese de secetă şi eşecuri. Nu renunţa la căutarea unei rugăciuni mai profunde. Indiferent de câtă secetă şi eşecuri vei avea parte. Umblă cu o credinţă fermă, murind faţă de sine şi faţă de toate celelalte eforturi naturale depuse pentru a-L cunoaşte. Ţine minte, El nu poate greşi, şi nici nu îţi vrea decât binele.

 Nu te-ai gândit vreodată că cineva trebuie să sufere atunci când moare? Cât de bine este folosit timpul atunci, când eşti în secetă, fără cuvinte, supus, totuşi stând şi aşteptându-L pe El! Iată ceva de care ar trebui să ţii cont: binecuvântarea divină nu se manifestă prin cele cinci simţuri ale tale.

Atunci cum se manifestă binecuvântarea divină? Din nou, răspunsul este adânc înlăuntrul tău. De aceea, vino la El, tăcut, crezând, suferind şi cu răbdare. Înaintează cu încredere. Odihneşte-te în El, şi lasă-te călăuzit de mâna Lui.  Acest lucru este mai bun decât toate bunurile din lume.

Priveşte la un bivol cum rumegă mâncarea. Se pare că nu face nimic şi nu se alege cu nimic, totuşi face ceva foarte important. Poţi spune că este un eşec? Nu este! Ţine minte, bivolul nu se alege cu nimic din porumbul pe care îl mănâncă, dar stăpânul primeşte un dar mare, şi stăpânul se bucură de creşterea bivolului. Dacă umblarea ta după Christos este curată, atunci aceasta îţi este o răsplată suficientă. O sămânţă este aruncată pe pământ. În aparenţă, sămânţa este pierdută. Dar mai târziu, când vine primăvara, sămânţa creşte şi se înmulţeşte. La fel face şi Dumnezeu cu tine. Domnul îţi ia confortul şi chiar înţelegerea. Vezi că nu mai ai progres spiritual. Într-un fel, aşa este! Totuşi, lasă să treacă timpul, şi vei vedea adăugându-se bogăţie pe care nici nu ai sperat-o.

Nu te ruşina dacă nu poţi ajunge la ceea ce ai dorit în privinţa acestei rugăciuni mai profunde. Păstrează-ţi pacea, şi stai înaintea Domnului. Perseverează. Încrede-te în harul Lui nemărginit, ca şi cum nu ai avea vedere. Fă-o fără să te gândeşti sau să judeci prea mult. Lasă-ţi viaţa în mâinile Lui bune, părinteşti, decizând să nu faci nimic decât ceea ce este voinţa şi plăcerea Sa divină.

(Ghidul Spiritual de Michael Molinos)

O fortăreaţă lăuntrică invincibilă

„Mare putere

are

rugăciunea fierbinte

a celui neprihănit!”

Iacov 5:14b

Întunericul, seceta spirituală, ispitirea epuizantă, acestea sunt lucrurile pe care Dumnezeu vrea să le curăţească din suflet. Mai întâi ar trebui să ştii că spiritul tău este centrul, locuinţa, Împărăţiei lui Dumnezeu. (Centrul tău este Împărăţia lui Dumnezeu). În locul acesta, Domnul tău domneşte netulburat pe tronul Său. Pentru a păstra curat acest templu lăuntric al lui  Dumnezeu, va trebui să-ţi păstrezi inima liniştită.

În locul acesta nu este nelinişte, indiferent ce îţi trimite Domnul în viaţă.

Pentru binele tău şi beneficiul spiritului tău, El va permite unui duşman invidios să tulbure această cetate a odihnei, acest tron al păcii. Necazurile vor fi sub forma ispitelor, problemelor, sugestiilor subtile. S-ar putea ca orice din creaţia lui Dumnezeu să ajungă să aibă vreo implicaţie în necazurile tale. Vor fi necazuri grele şi vor fi persecuţii mari.

Cum vei aborda aceste lucruri? Cum poţi să fii constant şi bucuros în inima ta în mijlocul tuturor acestor probleme? Pătrunde în tărâmul cel mai lăuntric, pentru că acolo vei putea birui împrejurările exterioare. În tine este o fortăreaţă divină, şi fortăreaţa aceasta divină te apără, te  protejează şi se luptă pentru tine.

Observă, te rog, pe cineva care locuieşte într-o fortăreaţă mare; omul nu este deranjat chiar dacă duşmanii îl urmăresc şi îl împrejmuiesc. Tot ce are nevoie este să se retragă în cetate. Tu ai un castel puternic, (adânc în lăuntrul tău), care te va face să biruieşti asupra tuturor duşmanilor tăi – cei care sunt vizibili şi cei care sunt invizibili. Castelul acesta se găseşte în  tine acum.  Indiferent de câte curse şi necazuri sunt pe cale, este în tine! În el locuieşte Mângâietorul divin. Retrage-te în el, pentru că acolo totul este liniştit, plin de pace, sigur şi calm.

Cum ai putea s-o faci? Răspunsul se găseşte în rugăciunea „mai profundă” de care am vorbit  mai înainte, şi în dragostea, care se îndreaptă numai asupra Lui. Când vezi că pacea îţi este ameninţată, retrage-te în acest loc al păcii; retrage-te în fortăreaţă. Dacă eşti slab de inimă, retrage-te.

Aici se găseşte armura cu care îl poţi birui pe duşman şi toate necazurile. Nu părăsi locul acela atât timp cât bate furtuna. Rămâi liniştit şi sigur înlăuntru. În final, nu descuraja dacă îţi pierzi inima. Dacă este posibil, întoarce-te la tronul acesta bogat; adunându-ţi gândurile; întoarce-te spre faţa Sa. Caută tăcerea în mijlocul zarvei, caută singurătatea în mijlocul mulţimilor, lumina în mijlocul întunericului; găseşte uitarea în nedreptate, victoria în mijlocul disperării, curajul în mijlocul panicii, rezistenţă în mijlocul tentaţiilor, pace în mijlocul războiului.

(Ghidul Spiritual de Michael Molinos)

 

Dorinţa de a abandona rugăciunea exterioară

„Mare putere

are

rugăciunea fierbinte

a celui neprihănit!”

Iacov 5:14b

 

Aş dori să subliniez anumite aspecte la care ai putea să te aştepţi să ai de-a face în călătoria spre o relaţie mai profundă cu Domnul tău. În cele din urmă vei ajunge într-un punct din care nu mai poţi continua cu o viaţă a rugăciunii inteligente, sau, cel puţin, doreşti să abandonezi o astfel de rugăciune. Aceasta nu se va întâmpla datorită înclinaţiilor tale naturale, şi nici unei perioade de secetă spirituală, ci mai degrabă este provocată de Domnul Însuşi, adânc înlăuntrul tău. Înclinaţia de a abandona rugăciunea exterioară este sfârşitul normal al unei căutări, şi al foamei după ceva mai profund.

S-ar putea să observi că citirea cărţilor devine plictisitoare. Probabil pentru că ele nu tratează chestiunile lăuntrice. O altă experienţă pe care ai putea-o avea este o conştienţă tot mai mare a naturii sinelui, o  oroare de păcatele tale, şi o înţelegere mai mare a naturii lui Dumnezeu şi a sfinţeniei Lui. Numai Domnul îţi poate da lucrurile după care tânjeşti.

Nu vei cunoaşte întru totul viaţa lăuntrică despre care îţi vorbesc, decât atunci, când vei cunoaşte ce înseamnă ca voinţa ta să se conformeze voinţei divine. Dacă tu, credinciosul, vei avea succes în toate, dacă toate se vor

desfăşura după cum vrei, nu vei cunoaşte niciodată calea păcii.

O astfel de persoană va avea întotdeauna o viaţă amară şi goală, va fi întotdeauna fără odihnă şi deranjat, neajungând niciodată pe calea păcii. Umblarea profundă se face în conformitate deplină cu voinţa lui Dumnezeu.

Mă grăbesc să-ţi spun: conformitatea este un jug plăcut, un jug, care ne conduce în locurile unde se găseşte pace şi odihnă lăuntrică.

Care este cauza neliniştii creştinului?  Rebeliunea propriei sale voinţe este principala cauză. Nu ne supunem jugului plăcut al voinţei divine, şi de aceea, trecem prin multe situaţii deranjante. O, creştinule, dacă îţi supui voinţa -Voinţei Divine, şi poruncilor Lui, ce linişte vei cunoaşte! Ce pace, ce odihnă.  Cuvintele acestea să fie principalul scop al acestei cărţi.

           Şi fie ca lui Dumnezeu să-I facă plăcere să-mi dea lumina Sa divină, pentru ca tu şi cu mine să descoperim cărări care ne conduc spre această cale lăuntrică.

(Ghidul Spiritual de Michael Molinos)

 

 

 

Două feluri de rugăciuni

 „Mare putere

are

rugăciunea fierbinte

a celui neprihănit!”

Iacov 5:14b

       Ce este rugăciunea? Este o înălţare a minţii către Dumnezeu. El este deasupra tuturor şi noi nu-L putem vedea, de aceea conversăm cu El. O astfel de rugăciune este cea mai simplă formă de rugăciune. Dar acesta este în esenţa lui un discurs mintal ţinut cu Dumnezeu.

Dar atunci când credinciosul îşi aţinteşte privirea pe Faţa Domnului său fără să analizeze, să judece, sau să aibă nevoie de dovezi pentru a fi convins de ceva, atunci avem de-a face cu o rugăciune mai adancă.   Există o privire asupra Domnului tău în care judecata, meditarea şi gândirea nu au un rol prea important. În primul fel de rugăciune, cineva se gândeşte la Dumnezeu; în celălalt, Îl  priveşte. Al doilea fel de rugăciune este doar practic.

Atunci când o corabie a ajuns în port, călătoria s-a sfârşit, nu-i aşa? În acelaşi fel, ar fi nevoie de anumite mijloace pentru ca să ajungem să-L experimentăm pe Dumnezeu. Dar după ce s-a stabilit care sunt mijloacele, şi după ce ajungi la destinaţie, laşi la o parte mijloacele. Adică, renunţi la metodă.  Uneori este bine să începi cu rugăciunea raţională. Cu toate acestea, rugăciunea raţională este doar o metodă care te conduce spre o relaţie mai profundă, mai neclintită cu Domnul tău.  Sfârşeşti cu toate discuţiile raţionale atunci, când ajungi la acest al doilea nivel; în schimb, te odihneşti. O viziune simplă a lui Dumnezeu, să-L vezi şi să-L iubeşti pe El (şi să respingi foarte fin toate imaginile care îţi vin în minte): aceasta este o rugăciune mult mai plină de sens.

Mintea este calmă în prezenţa Divinităţii. Totul din tine se adună, se centrează şi se fixează în întregime asupra Lui. Este de datoria ta care cauţi să ai o relaţie profundă cu Domnul, să laşi îndată lucrurile foarte clar definite cu mintea. Pe scurt, să laşi la o parte totul şi te arunci înlăuntrul unui Dumnezeu iubitor. În cele din urmă acest Domn va restaura tot ceea ce ai lepădat, în timp ce te face mai rezistent şi mai puternic. (Vorbesc de puterea de a-L  iubi  mai puternic).

La rândul ei, această dragoste te va susţine în toate circumstanţele care pot să vină în viaţa ta. Fii sigur că dragostea pe care o reverşi către El, (dragoste pe care El ţi-o va da), face mai mult decât orice altceva. Sunt puţine lucruri pe care le poţi face pentru Dumnezeu; în viaţa aceasta vei înţelege atât de puţine despre El, indiferent cât de înţelept eşti, sau cât de mult studiezi. Dar, vai! Îl poţi  iubi  foarte mult.

Credinciosul începe cu o metodă simplă atunci când are de-a face cu Domnul, în cel de-al doilea fel, cea a apropierii de un centru curat şi adânc. Dumnezeul tău se găseşte în locul acesta lăuntric profund, şi este găsit în cele din urmă în acest loc al dragostei plină de afecţiune, al tăcerii, şi al uitării tuturor celorlalte lucruri – şi a supunerii voinţei umane înaintea voinţei Divine. Aici, atras în acest loc, credinciosul Îl aude şi vorbeşte numai cu Dumnezeu. Este ca şi cum în toată creaţia există numai ei doi. O astfel de „rugăciune” este foarte departe de o discuţie intelectuală cu Dumnezeu, sau orice altceva, care se poate numi rugăciune. Conceptualizarea raţională este o trudă, însă are roade. Dar felul acesta al doilea de rugăciune despre care vorbesc, nu implică nici un efort. Aici, în linişte, pace şi încântare, este un rod mult mai minunat. Probabil primul este necesar pentru a-l avea pe al doilea. Primul este o căutare. Al doilea este găsirea. Poţi spune că diferenţa este cea dintre pregătirea mesei şi servirea ei.

Acum ţi-aş zice că există două moduri de umblare în această relaţie profundă cu Domnul. Pe primul îl obţii prin multă stăruinţă – şi prin ajutorul harului divin – prin folosirea tuturor capacităţilor tale.  Al doilea nu poate fi atins prin puterea voinţei cuiva; mai degrabă este ceva la care credinciosul ajunge în cele din urmă!

(Ghidul Spiritual de Michael Molinos)

 

 

Profeţia s-a împlinit, Mântuitorul a venit!

Crezi că Dumnezeu îşi ţine promisiunile întotdeauna?

 Luca 2:11

*

,,Astăzi

în cetatea lui David

vi S-a născut un

Mântuitor,

care este

Cristos, Domnul.”

*

Crăciunul este ziua când se sărbătoreşte naşterea Domnului Isus (deşi nu este poruncită în Sfintele Scripturi şi nici nu ştim de fapt data naşterii Domnului Isus).

Cu multă vreme în urmă, s-a profeţit despre naşterea Lui. A fost profeţit că Se va naşte în Betleem. Nu a fost profeţită data de 25 decembrie. Aceasta dată este alegerea oamenilor.

Dumnezeu întotdeauna îşi ţine promisiunile!

Maria a fost mama Lui, dar Tatăl cel ceresc, Dumnezeul cel adevărat şi veşnic este Tatăl Lui.

Domnul Dumnezeu le-a arătat păstorilor şi magilor cum să-L caute pe Isus.

Dumnezeu şi astăzi ne arată nouă cum să-L căutăm pe Isus.

Când Pruncul a fost în pericol, Dumnezeu le-a spus părinţilor să se ducă în Egipt pentru a fi în siguranţă.

Dumnezeu ştie întotdeauna ce este cel mai bine pentru copiii Lui.

Cântaţi toţi de bucurie

căci Cristos S-a născut!

Să cânte spre-a Lui mărire

cerul şi pământul!

Omenirea să primească

pe Regele suprem!

Iar inima omenească

Lui să-I gătească loc!

El va domni cu iubire

peste-ntreaga lume!

Popoarele cu dreptate

Îl vor servi pe El!

  Sărbători fericite!

Cum te-ai îmbrăcat azi-dimineaţă?

Roada Duhului

este

îndelunga răbdare

 

Ce este Îndelunga răbdare?

Ioan 14:26   ,,Dar Mângâitorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu,

vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”

 *

,,Duhul Sfânt vă va învăţa.” Duhul Sfânt rodeşte. Roada Duhului este îndelunga răbdare.

Unde sunt oameni, sunt şi probleme.

Ce-i de făcut într-o relaţie dificilă? Cum pot ieşi victorioasă şi cum poate fi Dumnezeu glorificat?

Felul cum tratăm oamenii este un test real al lucrării Duhului Sfânt în noi.

Primele trei: dragostea, bucuria, pacea, ne ajută să mergem mai departe chiar şi în relaţii dificile cu oamenii şi să experimentăm îndelunga răbdare, bunătatea şi facerea de bine.

,,Îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de indurare!” Coloseni 3:12 Aceasta este o poruncă.

Cum te îmbraci tu în fiecare dimineaţă? Cu îndurare?

Cum îţi pregăteşti tu inima ta în fiecare dimineaţă ca să poţi înfrunta o zi necunoscută?

Răbdarea înseamnă să nu sari în sus la greşelile altora, să nu comentezi vorbele altora, să nu critici pe alţii. Răbdarea nu se răzbună. Dumnezeu a zis: ,,Răzbunarea este a Mea.” Romani 12:19 şi Deuteronom 32:35

Răbdarea nu face nimic, ea aşteaptă să vină bunătatea în ajutor.

Nu uita, tu trebuie să ai relaţii bune cu toată lumea. Răbdarea este cheia armoniei în relaţii.

Du-te la Domnul în gândul tău în rugăciuni scurte şi cere ajutor, oriunde te-ai afla. Cere ajutor să taci. Practică răbdarea, renunţă la mânie, închide gura la vorbe rele.

Fie ruga ta: Doamne, mulţumesc că astăzi mă vei ajuta să tac

şi să nu spun nimic rău despre alţii,

aşteptând bunătatea să glorifice Numele Tău.