De sub zăpezile troiene

De sub zăpezile troiene
apare iată mititel,
prin liziere, prin poiene
Întâiul fir de ghiocel!
*
El e plăpând, abia se vede,
ca firul ierbi, subţirel,
cu tulpiniţa lui cea verde
micuţul fir de ghiocel.
*
Pământul reavăn se trezeşte
mustind încă după dezgheţ.
întâiul mugur se zăreşte
Şi-un ghiocel micuţ răzleţ.
*
E vestitorul ce ne spune
că a trecut iarna cea grea,
Că vremea ei acum apune
Că primăvara va apărea!
*
Micuţul ghiocel străbate
prin stratul alb şi gros de nea
petalele o să-şi arate
când soarele va apărea.
*
Ca el la fel şi tu creştine,
poţi birui prin tot ce-i greu,
Că e o forţă ce te ţine
E bunul nostru Dumnezeu!
*
Te du-nainte cu credinţă
oricât de grea e calea ta
şi-o să ajungi prin biruinţă
acolo sus în ţara Sa.
*
Zalau, 01 Martie 2012
*
Greta Andreica

Dacă din vreascul îngheţat

 

 

 

 

Dacă…

*

Dacă din vreascul îngheţat în glob de-nmormântare,
Au ieşit muguri diafani, şi-a înviat o floare…
Cum să nu iasă din mormânt Cel ce-a creat pământul?
Cum să nu fie-nvingător, Isus Hristos, Cuvântul?
*
Dacă de sub troiene reci, din gerul ce omoară,
Pădurile-nfloresc din nou în strai de primăvară…
Cum să nu iasă din mormânt, în haina frumuseţii,
Chiar de sub lespedea cea grea, Stăpânitorul vieţii?
*
Dacă prin sloi şi pietre reci, îşi scoate firicelul,
Înlăcrimat într-un potir, prin bulgări – ghiocelul…
Cum să nu iasă din mormânt, din peştera sihastră,
Isus Hristos, Cel ce-a creat frumoasă lumea noastră?
*
Dacă în fiecare zi la orizont răsare
Din întunericul cel gros în zare mândrul soare…
Cum să nu iasă din mormânt, Cel ce ne-a dat lumina?
Să nu ne-arate slava Lui Cel ce-a creat retina?
*
Dacă din stinse galaxii, închise în zăbrele,
Se-aprind pulsarii izbucnind în mii şi mii de stele…
Cum să nu iasă din mormânt, din ale morţii ghiare,
Cel Ce-i al lumii Creator, cu slava-I orbitoare?
*
Dacă din larve fără chip, din gropi întunecoase,
Pot să se nască fluturaşi cu aripi mlădioase…
Cum să nu-i scoată din mormânt, Isus cu-a Sa putere,
Pe toţi ai Săi, biruitori, în ziua de-nviere!

Valentin Popovici

Say “YES!”

Matei 6:33

,,But

seek

you

first

the kingdom of God,

and

His righteousness.”

Lord, help me say ,,YES” to:

Acceptance (for good),
Believe, blessing,
Commitment, compassion, confess, creativity, courage, change, care, calm, confidence,
Disciplined, discretion, discernment, diligence,
Edify others, encouragement, exercise,
Fresh perspective, friendship, focus on others needs, faith, faithfulness, forgiveness,
Growing, good judgment, gentleness, generosity, guidance, good report, good eye, good communication, godliness, guard my heart, guard my mind, goodness, good relationships, grace, giving, good heart, good mind, good friends,
Harmony, humility, hope, happiness, healing, honesty, holiness, health,
Integrity, instruction,
Joy,
Kindness,
Love, light, listen before specking, loyalty,
Meekness,
Opportunity,
Positive outlook, prayer, protection, patience, purpose, passion, peace, priority, planning,
Respect, reconciliation, responsibility, reading, righteousness,
Softhearted, strength, safety, support, safe, sharpness, self-control, singing, smile, sharing,
Truth, the fear of the Lord, trust, teachable, temperance,
Unconditional love, unity, understanding,
Vision,
Wisdom, worm, writing, working.

Lord, You, only YOU, can help me say ,,YES” to all of these good things!

Love, agape love, does not keep records of wrong doing, but forgives all and everything!

I say ,,YES” to AGAPE LOVE!

I say ,,YES” to good things!

Love

1 Corinteni 13:1-13

Though I speak with the tongues of men and of angels, and have not charity, I am become as sounding brass, or a tinkling cymbal.
And though I have the gift of prophecy, and understand all mysteries, and all knowledge;
and though I have all faith, so that I could remove mountains, and have not charity, I am nothing.
And though I bestow all my goods to feed the poor, and though I give my body to be burned, and have not charity, it profiteth me nothing.
Charity suffereth long,
and is kind;
charity envieth not;
charity vaunteth not itself,
is not puffed up,
Doth not behave itself unseemly,
seeketh not her own,
is not easily provoked,
thinketh no evil;
Rejoiceth not in iniquity,
but rejoiceth in the truth;
Beareth all things,
believeth all things,
hopeth all things,
endureth all things.
Charity never faileth:
but whether there be prophecies, they shall fail;
whether there be tongues, they shall cease;
whether there be knowledge, it shall vanish away.
For we know in part, and we prophesy in part. But when that which is perfect is come, then that which is in part shall be done away.
When I was a child, I spake as a child, I understood as a child, I thought as a child: but when I became a man, I put away childish things.
For now we see through a glass, darkly; but then face to face: now I know in part; but then shall I know even as also I am known.
And now abideth faith, hope, charity, these three; but the greatest of these is charity.

But the greatest of these is charity!

Chiar dacă

1 Corinteni 13:1-13

,,Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.
Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa;
chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.
Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

Dragostea este îndelung răbdătoare,
este plină de bunătate,
dragostea nu pizmuieşte,
dragostea nu se laudă,
nu se umflă de mândrie,
nu se poartă necuviincios,
nu caută folosul său,
nu se mânie,
nu se gândeşte la rău,
nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.

Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte; dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.
Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Dacă dragoste nu e, nimic nu e! (Marin Preda)

Iubită de Împăratul

Isaia 61:1-3

„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi. El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită şi să vestesc robilor slobozenia şi prinşilor de război izbăvirea, să vestesc un an de îndurare al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru, să mângâi pe toţi cei întristaţi, să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii”, „un sad al Domnului” ca să slujească spre slava Lui.”

Femeia, simte mai mult nesiguranţa, pentru că aşteaptă de la bărbat să fie protejată.
Blestemul femeii este singurătatea, durerea de inimă şi sentimentul de deşertăciune (nimic nu satisface). Omeneşte femeia încearcă să rezolve problema fie prin control fie prin ascundere. Nu este corect. Felul corect de a rezolva problema este altul.

Numai Domnul poate rezolva problema femeii!

Misiunea Domnului este să aducă mântuire sufletului, dar şi să vindece rănile şi inimile zdrobite. Multe femei au sufletul mâhnit, au răni şi inimi zdrobite.
Primul text citit de Domnul a fost din Isaia 61:1-3 „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi. El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită şi să vestesc robilor slobozenia şi prinşilor de război izbăvirea, să vestesc un an de îndurare al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru, să mângâi pe toţi cei întristaţi, să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii”, „un sad al Domnului” ca să slujească spre slava Lui.”
Aşa a început Domnul Isus misiunea Lui.

Toate femeile trăiesc sentimentul de nesiguranţă şi o teamă că nu sunt iubite cu o dragoste adevărată, că nu sunt acceptate aşa cum sunt (grase sau slabe, tinere sau bătrâne, deştepte sau mai puţin deştepte, bogate sau sărace, harnice sau mai puţin harnice, gospodine bune sau destul de bune, anumite calităţi sau lipsa lor, etc).

Numai Tu, Doamne, mă iubeşti aşa cum am nevoie!
Doamne, umple vasul meu (inima mea) cu dragostea Ta!

Doamne, Tu vei pune o cunună împărătească pe capul meu într-o zi!

Binecuvântarea femeii este să ştie şi să creadă că Domnul o face liberă, că Domnul o iubeşte, că este preţioasă în ochii Domnului.
O femeie devine frumoasă când ştie că e iubită.
Nu uita că TU eşti iubită cu o dragoste perfectă şi ai mare preţ în ochii Tatălui. Tu eşti fiica Împăratului. Eşti sub ocrotirea Lui, protejată de El.
Aminteşteşte-ţi acest lucru când eşti obosită, supărată, mâhnită, bolnavă, singură, apăsată, întristată, lovită, etc. Izbăvirea e pe drum.

Tu eşti iubită de Împăratul!

Şi tu vei purta o cunună împărătească pe cap!

Cum trăieşti rugăciunea ,,Tatăl nostru”?

Câtă importanţă are pentru tine  rugăciunea Domnului Isus?
Ioan 17

Ioan 17:20a   

,,Şi mă rog…“

Învaţă pe copilul tău sau al altora rugăciunea Domnului Isus.

,,Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău.
Vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi;
şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum iertăm şi noi greşiţilor noştri;
şi nu ne duce pe noi în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.
Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!“ Matei 6:9b-13
Ce simte inima ta când rosteşti această rugăciune? Te gândeşti adânc la cuvintele pe care le rosteşti? Spui această rugăciune în grabă? Cunoşti înţelesul ei? Te cercetează Duhul Sfânt prin această rugăciune?
Tatăl nostru cel veşnic, care este în ceruri, are o Împărăţie unde se face voia Lui. Noi învăţăm aici pe pământ să cunoaştem şi să recunoaştem voia Lui.
El poartă de grijă nevoilor noastre zilnice, ştiind că avem nevoie de pâine. Trebuie să cerem pâine (şi aici se includ toate nevoile materiale cum sunt putere de lucru, fie că este plătit, fie că este neplătit (de exemplu: grădinărit, curăţenie, îngrijirea animalelor, etc.), înţelepciune, sănătate, hărnicie, oportunităţi, etc.).
Trebuie să cerem şi să dăm iertare.
Dumnezeu este Izbăvitorul nostru. Numai El ne poate scăpa de cel rău, numai El ne poate ierta păcatele căci are toată puterea în cer şi pe pământ.
Te-ai gândit vreodată să te rogi rugăciunea Domnului Isus (Tatăl nostru) în fiecare zi? Crezi că rugăciunea Tatăl nostru este numai pentru cei ce nu ştiu alte rugăciuni?
Te-ai gândit vreodată să te rogi rugăciuni din Psalmi, în fiecare zi? Simţi bucuria sau durerea din inima lui David, atunci când citeşti psalmii lui?
Te-ai gândit vreodată să te rogi rugăciuni cum simte inima ta, în fiecare zi? Spui Domnului zilnic bucuriile, mulţumirile şi durerile tale?
Ceri Domnului ca ucenicii: Doamne, învaţă-mă să mă rog!?

Domnul este Izbăvitorul tău!

Psalmul 91

Ioan 17

Ioan 17:20a   

,,Şi mă rog…“

Doamne,
mă bucur să stau sub ocrotirea Celui Prea Înalt şi să mă odihnesc la umbra Celui Atotputernic. Zic despre Domnul: ,,El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!“

Da, El mă scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei. El mă va acoperi cu penele Lui şi mă va ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui.

Nu trebuie să mă tem nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua-n amiaza mare, pentru că mă tem de Tine, Apărătorul meu. O mie să cadă alături de mine, şi zece mii la dreapta mea, eu sunt în grija Ta. Voi privi cu ochii şi voi vedea răsplătirea celor răi.

Vreau să zic: ,,Domnul este locul meu de adăpost!“ şi fac din Cel Prea Înalt turnul meu de scăpare. De aceea, nu vreau să mă tem că o nenorocire mă va ajunge, că o urgie se va apropia de cortul meu.

Doamne, Te iubesc şi-Ţi mulţumesc că mă vei izbăvi, mă vei ocroti, mă vei ajuta să cunosc Numele Tău. Când Te voi chema, îmi vei răspunde. Vei fi cu mine în strâmtorare. Mă vei izbăvi şi eu Te voi proslăvi. Mă vei sătura cu viaţă lungă şi-mi vei arăta mântuirea Ta (Psalmul 91).

Domnul este Izbăvitorul tău!

Obicei

Ai obiceiul să citeşti cu voce tare din cartea Psalmilor?

Ioan 17:21a   

,,Mă rog…“

Doamne,
Voi cânta totdeauna îndurările Tale. Voi spune cu gura mea despre credincioşia Ta.
Voi spune că îndurarea are temelii veşnice. Tare ca cerurile este credincioşia Ta.

Doamne, Tu eşti un Dumnezeu înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor şi de temut pentru toţi cei ce stau în jurul Tău, căci cine se poate asemăna cu Tine? Cine este puternic ca Tine?

Tu, Doamne, îmblânzeşti mândria mării. Când se ridică valurile ei, Tu le potoleşti. Ale Tale sunt cerurile şi pământul. Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea.
Tu ai făcut miazănoaptea şi miazăziua.

Braţul Tău este puternic, dreapta Ta este înălţată.

Dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie.

Bunătatea şi credincioşia sunt înaintea feţei Tale.

Doamne vreau să Te cunosc! Vreau să fiu fericită că pot umbla în lumina feţei Tale!
Mă plec în faţa Ta, Doamne şi Te laud din toată inima. (Psalmul 89)

Domnul să te păzească cu braţul Lui atotputernic!

Staţie de salvare sau club?

Matei 28:19

,,Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului  şi al Duhului Sfânt.”

Pe o coastă foarte periculoasă, unde adesea vapoarele eşuau, se afla o mică staţie de salvare. Clădirea nu era mai mare decât o colibă, iar cei ce lucrau acolo aveau doar o barcă, dar erau dedicaţi muncii lor şi supravegheau constant marea. Fără să se gândeascâ la ei înşişi, aceştia ieşeau în larg zi de zi, noapte de noapte, căutându-i pe cei pierduţi. Unii dintre cei salvaţi şi mulţi alţii dintre cei ce locuiau în împrejurimi au dorit să participe la munca de salvare, dăruind din timpul lor, din banii lor şi chiar participând efectiv la muncă. Astfel au fost cumpărate bărci noi, şi noi echipe au fost pregătite. Staţia de salvare se dezvolta.
Unii dintre aceşti noi membrii ai staţiei de salvare au ajuns să fie nemultumiţi de echiparea clădirii. Aşa că au considerat că locul trebuie să fie mai comfortabil pentru cei salvaţi. Au înlocuit vechile paturi cu unele noi, mai bune, au adus mobilă nouă şi au echipat noua clădire. Acum staţia de salvare a ajuns un loc agreabil pentru membrii ei, au decorat-o frumos şi o foloseau ca pe un club. Tot mai puţini membri erau interesaţi de munca de salvare pe mare, aşa ca au angajat echipe care să facă treaba. Decoraţiunile interioare erau toate tipice pentru o staţie de salvare iar în mijloc au păstrat o barcă veche unde avea loc iniţierea noilor membri ai clubului.
Cam în acest timp s-a întâmplat o mare catastrofă pe mare. Un vas mare a naufragiat, iar echipele angajate au adus la staţie o mulţime de oameni uzi, îngheţaţi, pe jumătate înecaţi. Erau murdari, bolnavi, iar unii erau străini. Frumosul club era acum un haos. Imediat comitetul proprietarilor a angajat pe cineva să construiască nişte duşuri afară, unde victimele naufragiilor să fie spălate înainte să fie aduse în club.
La următoare întâlnire a apărut o sciziune între membrii clubului. Majoritatea membrilor doreau să oprească activităţile de salvare ale clubului deoarece erau neplăcute pentru viaţa socială normală a clubului. Un mic număr de membri au insistat asupra scopului iniţial de salvare a clubului şi a faptului că datoria lor era de a salva oameni de la înec. Totuşi, aceştia din urmă au fost învinşi la vot, de aceea li s-a spus să-şi construiască o altă staţie de salvare , dacă vor să salveze vieţi.
Asta au şi făcut.
Pe masură ce au trecut anii, noua staţie a experimentat aceleaşi schimbări ca şi prima staţie. A evoluat şi s-a transformat într-un club, dar totuşi s-a format o altă staţie de salvare, mică de tot.  Istoria a continuat să se repete de la sine, iar dacă vizitezi astăzi acea coastă vei găsi o mulţime de cluburi pe plaja mării.
Naufragiile sunt foarte frecvente în acea zonă, dar majoritatea celor ce naufragiază mor înecaţi.

APLICA ŢIE:
Ca şi ucenici ai lui Cristos, sarcina noastră primară este de a merge să facem alţi ucenici (vezi Matei 28:19).
Cu alte cuvinte, trebuie să mergem şi să salvăm vieţi. Din nefericire, uneori uităm scopul nostru.
De aceea trebuie să ne revizuim atitudinea faţă de salvarea de vieţi. Trebuie să fim împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători (vezi Iacov 1:22)

(anonim?)