Isaia 58
Isaia 58:2a „În toate zilele mă întreabă şi vor să afle căile Mele,
ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea
şi n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său.”
*
Problema poporului a fost aşteptarea lor de la Dumnezeu să le răspundă în termenii fixaţi de ei. Aşa credeau şi păgânii. Ei Îl căutau pe Domnul, dar nu voiau schimbarea. Problema adâncă a fost clară şi expusă ca fiind o practicare intensă a unei activităţi religioase fără să fie acompaniată de o responsabilitate morală. Postul ajunsese doar o practică a unui ritual religios. Postul este asociat aici cu ziua ispăşirii când poporul trebuia să se smerească şi să-şi mărturisească păcatul. Nu numai că nu s-au smerit, ci s-au certat, s-au lăsat în voia pornirilor răutăcioase, au asuprit pe alţii şi au fost răi.
1 Ioan 3:17-18, ne spune despre problema primilor creştini: „Dar cine are bogăţiile lumii acesteia şi vede pe fratele său în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu? Copilaşilor să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.”
Ţi se întâmplă să iubeşti numai cu vorba?
Iacov 1:27, ne spune care este religia adevărată: ,,Religiunea curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.”
Care sunt văduvele şi orfanii pe care i-a pus Domnul în viaţa ta?
Care sunt văduvele şi orfanii cercetaţi de tine? Cât de des?
Cum te păstrezi neîntinată de lume?
Când recunoaştem sărăcia noastră înaintea lui Dumnezeu, când vedem păcătoşenia noastră, suntem motivaţi să iubim pe cei nevoiaşi din jurul nostru şi să mulţumim Domnului pentru harul Lui.
Doamne, îmi doresc ca inima mea să fie neîntinată de lume!