Anul vechi, Anul nou

2013c Si acum, cand anul vechi de la noi

se duce iara

Si alt An Nou, Isuse Doamne,

sta in prag sa ne rasara,

Ca de-atatea ori si-acuma

in genunchi, cu umilire

Noi Ti-aducem printre lacrimi

rugi fierbinti de multumire!

Multumire, ca si-n anul ce se duce, tu Isuse,

Datu-ne-ai imbelsugarea bucuriilor nespuse!

Si ne-ai ocrotit viata cu puterea mainii Tale

Sa urcam mereu spinoasa dar slavita Crucii Cale.

……………………………………………………………………….

Uneori, ne-ai dat sa plangem lacrimi grele si amare

Sa ne-nseninezi pe urma fata-n dulcea Ta cantare…

…………………………………………………………………….

O, si-acuma, sfinte Doamne, pentru anul care vine

Calda noastra rugaciune se indreapta catre Tine:

Sa-ntaresti dorinta noastra, de-a ramane purtatorii Vestii Bune mai departe,

Mai departe sa calcam pe urma urmei Tale-nsangerate.

Si daca marturisirea dragostei si-a jertfei Tale

Va aduce vietii noastre alte suferinti in cale,

Te rugam atunci, in fata fetei noastre-nlacrimate

Sa rasai pe-o clipa-n slava fericirii minunate!

……………………………………………………………….

Dupa Tine ne-nseteaza inimile-n dor fierbinte!

Tu sa fii a noastra Mama si prieten si Parinte

Tu sa fii a noastra Hrana, Bautura si Avere,

Tu Iubire, Tu Putere, Tu Lumina, Tu Nadejde,

Tu deplina noastra Pace, Tu duioasa Mangaiere……

Ochii nostri, sus, spre slava vesniciei Tu ni-i tine!

Sa purtam cantand amarul astei clipe de suspine,

Stiind bine ca aceasta incercare de-o clipire

Ne urzeste-o vesnicie grea de slavi si fericire.

Si astfel,desfacuti de tina neputintei ce ne tine,

Preschimbati din slava-n slava sa ne contopim cu Tine!

O, privirea noastra scald-o in a cerurilor ape

Sa simtim in orice clipa mai aproape, mai aproape,

Pasul Tau si rasaritul fericirii asteptate!

Astea-s cererile noastre catre Tine inaltate

Glas de inimi ce le afla Anul Nou ingenunchiate….

Traian Dorz

http://www.muzica-crestina.ro/video/8823

Anul Nou

2013

Am mai trecut o cotitură şi-am mai legat în vremi un nod,
Am mai închis ‘napoi o poartă şi-am mai trecut peste un pod.
Iar Timpul, scotocind desaga, o nouă haină iar îşi scoate.
Un an s-a dus şi altul vine, şi toate-s noi şi vechi sunt toate.

*

S-a-ntors clepsidra vremii iarăşi, stăm la un prag de vremuri noi,
Dar cine ştie-n calendare dacă mai sunt şi alte foi?
În sacul vremii pe golite, câte surprize ne aşteaptă?
Şi nu cumva pe scara vremii, aceasta e ultima treaptă?

*

Când Anul Vechi a dat salutul, avea o teamă la apel,
Căci Anul Nou stătea în faţă, dar nu vedea ce-i după el.
S-a dat onor la schimbul gărzii, dar mai solemn ca altădată,
De parcă anii, pe la vamă, nu vor mai trece niciodată.

*

Ne vin răvaşe din Scriptură, că-n vremurile de apoi,
Vor fi războaie, boli şi ură, şi Anticristul printre noi;
Că-n mulţi iubirea şi credinţa se vor răci în sloi de gheaţă,
Iar strâmbătatea şi desfrâul vor umple legile din viaţă.

*

Dar iar ne mai sosesc răvaşe că Dumnezeu e-Atotstăpân,
Că-n mâna Lui stă Universul, şi toate doar prin El rămân.
Într-o clipită hotărâtă, El va striga timpului: GATA!
Şi timpul va preda ştafeta, ca să înceapă judecata!

*

Eşti pregătit de întâlnirea cu Marele Judecător?
El vrea să-ţi dea prin har iertarea, să-ţi fie azi Mântuitor.
Al veşniciilor Părinte, ce-a înnoit un an pe cale,
Vrea şi pe noi să ne-nnoiască, pentru ospăţul slavei Sale!

Valentin Popovici

Clipe

2013Clipe

*

Clipe risipite-n vânt, rând pe rând,
Nu le-om mai vedea nici când, pe pamânt.

*

Nu-s doar clipe, sunt chiar ani călători,
Şi se duc aşa cum vin, parcă-n zbor.

*

S-a mai dus un an întreg fără rost,
Şi-am rămas tot omul vechi, cum am fost?

*

Vor mai trece ani şi ani, în zadar,
Ne-lasând în urma lor om cu har?

*

Iar în anul ce-a veni în curând,
Vom mai risipi din nou, clipe-n vânt?!

*

Fiecare sfârşit de an aduce inevitabil în viţa mea momente de reflecţie. A trecut un an şi privesc la realizări. Materiale vor fi. Chiar dacă nu multe şi mari, dar vor fi. În ce priveşte partea spirituală, la fiecare sfârşit de an mi-e ruşine de mine. Simt că anul a trecut pe lângă mine, nefructificând din el mai nimic. Ceea ce am scris mai sus nu este o poezie, ci mai degrabă câteva întrebări, framântări şi nelinişti cu rimă.

(Zah)

O, brad frumos

o brad frumosO, brad frumos!

Autor: Costache Ioanid

*

O, BRAD FRUMOS!

O, brad frumos, o, brad frumos
cu cetina tot verde,
tu eşti copacul credincios
ce frunza-n veci nu-şi pierde.

*

O, brad frumos, o, brad frumos,
crescut pe culmi bătrâne,
ca tine omul credincios
neschimbător rămâne.

*

O, brad frumos, o, brad frumos,
din piatra grea şi-adâncă,
la fel creştinul credincios
stă neclintit pe stâncă.

*

O, brad frumos, o, brad frumos,
crescut mereu spre soare,
la fel spre cerul luminos
privim şi noi în zare.

*

O, brad frumos, o, brad frumos,
cu dulci sclipiri de aur,
tu an de an ne aminteşti
de Pruncul sfânt din staul!

Crăciunul

cris 15CRĂCIUNUL

*

Autor: Valentin Popovici

Noi n-am ştiut că-n noaptea-aceea rece,
La Betleem, în iesle, lângă boi,
Plângând ni se năştea în grajd un Rege,
Din cerul slavei coborât la noi.

*

Ni Te vestiseră demult bătrânii,
Şi-n visul lor profeţii Te-au văzut,
Te aşteptau şi robii şi stăpânii,
Dar ai venit, şi nu Te-am cunoscut.

De-atâtea ori, cu glasuri legănate,
Preoţii ne citeau din sulul scris,
Şi toţi stăteam cu suflete furate
De dorul lui Iehova cel promis.

Dar cine-ar fi putut atunci cunoaşte
Că Tu, Mesia, aşteptat din veac,
Vei coborî smerit şi Te vei naşte
Ca cel mai slab din oameni şi sărac !

Credeam că ceru-n fulgere aprinse
Ne va orbi cu ochii Tăi de jar,
Când colo Tu Te naşti pe paie-ntinse
La pâlpâirea unui felinar !

Palatele erau şi-aşa prea multe,
Puteai găsi în ele pat curat,
Dar ai lăsat ciobanii să-Ţi asculte
Duiosul plâns, Copile minunat !

Tu, Creatorul lumilor de astre,
În paie, Doamne, să ajungi să stai ?
Din tronul Tău, pe drumurile noastre,
Uitat şi nici măcar un pat să n-ai ?

Dar azi, când casele sunt pline,
Când toţi sătui trăiesc în bogăţii,
Se mai gândeşte cineva la Tine,
Copile sfânt, că iarăşi ai să vii ?

O, cum să nu ! Isuse, ia priveşte:
Palatele, Te-aşteaptă luminos,
Şi-mpodobită lumea pregăteşte
Şi pentru Tine un Crăciun frumos…

Ţi-au scos în frig, afară, lângă poartă,
Cumva pe-aicea iarăşi de-ai să treci,
O iesle, ca să-mparţi aceeaşi soartă,
În staul să Te naşti, în paie reci !

De departe

today
De departe, de sus,
*
De departe, de sus, dintr-o ţară mai bună,
Dintr-un loc de iubire şi-un cer fără nori,
Ai venit, o, Isuse, în lumi de furtună,
Şi-n adâncuri ai vrut lângă noi să cobori!
*

De departe, de sus, de la sânul de Tată,
Te-ai desprins de măriri, ca s-ajungi un străin,
Ca să umbli hoinar, dintr-un colţ de Efrată
Până sus la Golgota sub biciul hain.

De departe, de sus, din lumini orbitoare,
Ai lăsat galaxii fără număr în zbor
Ca să-Ţi legi veşnicia cea nepieritoare
De umblarea smerită a celor ce mor.

De departe, de sus, dintr-o lume de basme,
Unde îngerii cântă cereşti melodii
Dintr-un alt univers, de lumini şi fantasme,
Ai venit lângă noi, Miel de jertfă să fii!

De departe, de sus, din splendori fără seamă,
Din tărâmul iubirii şi-al cerului blând,
Ai venit să ne dai mângâierea de mamă,
Să ne-arăţi cum iubeşte un Tată preasfânt!

Spre Betleem

4 cristSpre Betleem

Autor: Costache Ioanid

Pe drum de noapte, prin campii,
spre ce liman te duci, fecioara?
– Spre Betleem, spre Betleem,
purtand un Salvator suprem.

*
– Spre ce tinut de slava nins
zburati, voi ingeri, printre stele?
– Spre Betleem, in zile grele.
Spre Betleem, spre Betleem,
sa ducem un mesaj suprem.

*
– Spre ce minune, voi, pastori,
porniti prin bezna, fara frica?
– Spre Betleem, spre ieslea mica,
spre Betleem, spre Betleem,
spre vesnicul Pastor suprem!

*
– Spre ce oras zoriti, voi magi,
c-un dor ce inima va umple?
– Spre Betleem, cu daruri scumpe,
spre Betleem, spre Betleem,
spre slava unui Mag suprem.

*
– Veniti si voi, prieteni dragi,
veniti cu noi pe calea stramta,
spre Betleem, spre ieslea sfanta,
spre Betleem, spre Betleem,
spre Pruncul Salvator suprem!

AMIN

Te-ai coborât

2 christmasTe-ai coborât

*

Autor: Valentin Popovici

*

Te-ai coborât la noi, Isuse,
Din uimitoarea Ta splendoare,
În grajd, în iesle, fân şi paie,
În întuneric şi răcoare.

*

O, nu-nţelegem ce minune,
Ce taină, trupul Tău ascunde,
C-ai vrut să-Ţi legi nemărginirea
De ani şi ore şi secunde.

Tu n-ai ales palat de aur,
Şi nici a regilor odaie,
Ci Te-ai născut umil în iesle:
Un Dumnezeu culcat în paie!

Cezar August, cu fală mare,
A poruncit recensământul;
Iar Tu ne-arăţi că-ntotdeauna,
Cei blânzi vor moşteni pământul.

Despoţii lumii vin şi astăzi
Cu forţa lor în arsenale;
Iar Tu Te strângi micuţ şi gingaş
În scutecele maicii Tale.

Milionarii de la Bursă
Adună banii în chimire;
Iar Tu, sărac, ne-nveţi secretul,
Că harul e în umilire.

Aşa a fost de când e lumea:
Cine-i bogat are puterea;
Dar Tu, Puternicul lui Iacov,
Smerit, împarţi cu noi durerea.

…Ne-ai învăţat ce-i umilinţa
Şi ce înseamnă ascultare,
Când ai venit la noi, Isuse,
Un copilaş la Întrupare.

A căzut o stea

10 cristA căzut o stea…

*

Autor: Costache Ioanid

*

A căzut o stea,
steluţă de nea,
pe urechea mea,
şi mi-a povestit,
până s-a topit,
basmul unui vis,
pe care l-am scris,
— pentru cei mărunţi,
nu pentru cărunţi —.
Şi steluţa mea
astfel povestea:

“Mări, se făcea
şi se năzărea…
prin vâlcele sumbre
şoptitoare umbre…
Şi-auzeai cum gem
lângă Betleem
oile, stând ghem,
câinii când şi când,
vitele pe rând,
molcom rumegând.

Iar colo în şură
peste-ngrăditură
se uitau, pleoştite
şi nedumerite,
caprele zburlite.
Se-ndesau amarnic
către cel comarnic,
pe-un mieluţ să-L vadă
în ieslea de zadă,
pe-un mieluţ plăcut
cum n-au mai văzut
să fi fost născut
într-un aşternut
bun doar de… păscut.
Şi Cel miel curat
plângea-nsomnurat,
cu părul inele
şi cu gene grele.

Numai biet măgarul
ce purta samarul
pricepu tot rostu´:
— “Ăsta… nu-i de-al nostru!…
Ochii doar mi-arunc
şi pricep că-i prunc,
copil de păstori
sau de călători…

Atunci ţapii, ciutele
şi caprele slutele,
cu toate cornutele,
capul şi-l dădură
mai fără măsură
peste-ngrăditură.
Sprinten ca o coarbă,
mestecând în barbă
un firuţ de iarbă,
ţapul de îndată
s-a urcat pe-o roată
şi-a sărit buimac
sus pe-un bulumac,
vrând fără ruşine
să vadă mai bine
omenescul fiu.
Iar un ied zglobiu
behăia mereu:
— Neneee… vreau şi eeeu…

Numai Dumănica
n-a-nţeles nimica.
Şi-a cuprins-o frica.

Şi atunci măgarul
ce purta samarul,
cum sta mai deoparte,
spuse, ca din carte:
— Ei, sunt multe-n lume!
Să le ştii anume,
va să fii umblat
ţări în lung şi-n lat,
ape-n curmeziş,
culmi de munţi pieptiş,
fiare să răpui…
precum eu făcui!…
Şi-apoi nu-i oricine
un măgar ca mine!
V-am mai spus, îmi pare,
să sunt de neam mare:
că eu în Sihar
am un unchi măgar
la un cărturar.
Şi că, după tată,
— ştie lumea toată —
mi se trage viţa
chiar din măgăriţa
ce-o purta în ham
însuşi Balaam!
Deci, mai din bătrâni,
mai umblând prin stâni,
multe am în sac!
Dar… mai bine tac,
poate nu vă plac.

Un mieluţ bălai
prinse iute grai:
— Haide, moş Asine,
zi-ne încă, zi-ne!
Că eu tare-aş vrea
să aflu ceva.
Uite, ieri, un baci
povestea dibaci
că i-a spus un vraci
despre un prooroc
tot de prin Iudeea
(de-i zicea… Miheea)
care-a scris răvaş
că-n acest oraş
are să se nască
Odrasla cerească,
Marele Păstor
şi Izbăvitor,
carele va şti
şerpii birui!
Şerpii birui!…
Oare-aşa va fi?

Iar cel întrebat
zise apăsat:
—Da!… E-adevărat.
D-apoi ştiţi voi oare,
când va fi El mare,
cine-L va purta
pe spinarea sa
ca pe-un heruvim,
în Ierusalim?
— Păi… nu ştim! nu ştim!
— Să vă spun atunci.
(Că voi sunteţi prunci…)
Cel ce-L va purta
pe spinarea sa
va fi… un asin…
de ştiinţă plin
ca un cărturar,
ca un fariseu!
(Poate-oi fi chiar eu!…)
Eu, de mă-ntâlnesc
cu-acel Fiu ceresc,
iute-L şi ghicesc.

Şi tăcură toate
vitele mirate.

Numai Dumănica
n-a-nţeles nimica.
Şi-o cuprinse frica…

Atunci o oiţă
cu ochi de crăiţă,
cu glăscior sfiit,
astfel a grăit:
— Eu eram odată
pe-o iarbă-nspicată.
Şi-am văzut în zare
un chip ca de soare
ce zbura aproape
şi striga pe ape
că Isus Păstorul
şi Izbăvitorul
va fi dus pe uliţi
prejmuit de suliţi,
blând şi fără glas
în al morţii ceas,
precum mergem noi
noatine şi oi…
Că va fi hulit
şi batjocorit,
pe lemn ţintuit.
Că-n ceasul de sânge
norii se vor strânge,
munţii se vor frânge,
îngerii vor plânge…

— Asta nu se poate!
se porniră toate.
— Voi sări să-L apăr,
din coarne să scapăr!
zise din proţap
inimosul ţap!
— Dar nici noi, berbecii,
n-om sta ca dovlecii!
Coarnele le-om face
sfredel de bărdace,
foarfec de cojoace,
pentru cel ce-ar fi
şi ar îndrăzni
Pruncu-a-L necăji!
Fie om duşman
sau şarpe viclean!
— Eu… (îmi ştiţi amarul)
glăsui măgarul,
…numai o copită
bine potrivită
în acel zevzec,
şi-apoi pot să plec,
că tot dau în sec…

Dar atunci deodată
o capră tărcată
a rămas mirată,
cu gura căscată,
cu ochii ţintiş
către-acoperiş,
de unde, furiş,
dintr-un ascunziş,
cobora pieziş,
cobora în jos
şarpe veninos,
cu luciri sticloase,
cu limbile scoase,
cu trupul molatec,
cu ochi de jăratec,
iscodind sălbatic.

Iute bieţii boi
se dau înapoi.
Capre, ţapi şi miei
se bagă sub ei.
Tremură-n proţap
inimosul ţap,
legănând în barbă
firul lui de iarbă.
Iar sărman măgarul,
ce purta samarul,
privea tulburat,
cu capul plecat,
pe genunchi lăsat
şi dând în vileag
coada ca un steag
ca semn înălţat
că se dă mâncat…

Numai Dumănica
nu ştia nimica.
Dormea mititica…

Şarpele venea
şi se cobora.
Ceata tremura
măgarul gemea.

Dar atunci… Minune!
Cine-o poate spune?
Toţi privesc grămadă
la ieslea de zadă
unde Bălăiorul
a întors căpşorul,
ochii Și-a deschis,
ca din zări de vis.
Că în ei juca
Şi în ei sclipea
blândă mângâiere…
dar şi o putere!
Flori de busuioc…
dar şi-un arc de foc
săgetând pe loc!

Şarpele se-opreşte
şi înmărmureşte,
neputând să-L vadă,
neputând să şadă.
Bate-ncet din coadă.
Parcă se înnoadă,
parcă se deznoadă…
Apoi, zdup! grămadă
drept sub o cireadă
păgubaş de pradă.

Iar toţi cei din şură
stau şi tac din gură
şi privesc amarnic
ieslea de comarnic
şi privesc umil
tainicul Copil.

Doar abia târziu
prind a îngâna
unul altuia:
— Oare nu cumva?…
— Oare nu cumva??…

Dar steluţa mea,
mări se topea…
basmul contenea…

*

E iarnă

Autor: Maria Luca

1 ChristmasE iarnă iar în calendar,
Din nou decembrie-a venit
Şi va aduce sărbători…
Va fi pământu-mpodobit.

*

Din nou vor străluci lumini
Şi s-or cânta colinde, mii…
Dar oare unde este Domnul,
Ce S-a născut din veşnicii?

*

Va ninge iar… va fi zăpadă,
Şi mulţi copii s-or bucura…
Dar undeva, în frig, afară
Isus mai stă la uşa ta!

N-ai vrea acuma să-I deschizi
Să intre-n casa ta, Mesia?
O, câtă pace vei cunoaşte
Şi cât de sfântă bucuria!

Deschide-ţi inima creştine,
Şi fă din ea un loc frumos…
Acolo iarăşi să Se nască
Al lumii Împărat, Cristos!

E iarnă iar în calendar…
Pământul e în sărbătoare…
Crăciunul va veni curând,
Dar Pruncul… Pruncul unde-I oare?

Vulcan-1-12-2012
Mary