February 1, 2014 by anatatar

Obişnuit cu … suferinţa

Isaia 53:1-3

Isaia 53:3a

„Dispreţuit şi părăsit de oameni,

om al durerii

şi obişnuit cu suferinţa.”

Cine a fost dispreţuit? Cine a fost părăsit de oameni? Cine a fost un om al durerii? Cine a fost obişnuit cu suferinţa? Robul Domnului! Salvatorul lumii! Împăratul împăraţilor şi Regele regilor!

Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului? Foarte puţini. Nu mulţi oameni au crezut în trecut, nu mulţi oameni cred astăzi.

Cine a cunoscut puterea Salvatorului? Nu mulţi oameni cunosc puterea lui Dumnezeu.

Promisiunea salvării a fost neglijată şi respinsă pe vremea lui Isaia, pe vremea Domnului Isus, şi este la fel şi astăzi. Nu mulţi oameni caută să cunoască puterea Salvatorului. Israeliţii nu au recunoscut puterea Salvatorului, chiar dacă au văzut minunile, semnele şi lucrările Lui pe pământ.

Ioan 12:37-40, ne spune: „Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, ca să se împlinească vorba pe care o spusese proorocul Isaia: ,,Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?” De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: ,,Le- a orbit ochii şi le-a împietrit inima ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.”

Nu numai mesajul a fost respins, dar şi persoana Domnului Isus. L-au respins de la început pentru că nu au văzut haina regală şi nici puterea militară care putea să-i scape de romani. Nu L-au băgat în seamă.

Ce înseamnă să nu-L băgăm în seamă pe Domnul?

Ce înseamnă să ne întoarcem faţa de la El?

Domnul Isus a crescut ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. Era mare uscăciune spirituală pe vremea Domnului Isus. Este la fel şi astăzi. El a fost dispreţuit, părăsit de oameni (nu a fost popular), a suferit fizic, emoţional şi spiritual, a avut puţini prieteni şi nu a fost apreciat.

Cine se poartă aşa cu tine? Cu cine te porţi tu aşa?

Cine sau ce te pune la pământ? Pe cine pui tu la pământ?

În mijlocul problemelor tale, la cine apelezi? Dacă nu ştii, te încurajez să apelezi la Hristos. El este Marele nostru Preot care are milă de slăbiciunile noastre (Evrei 4:15).

Care este răspunsul tău faţă de suferinţa Domnului?

Răspunsul meu este: ,,Doamne, mulţumesc! Sunt recunoscătoare pentru suferinţa Ta pentru mine”.

Inima mea caută puterea şi descoperirea braţului Tău!

January 31, 2014 by anatatar

Proverbe 31

Tată ceresc, Tu mă ajuţi să-mi amintesc cuvintele înţelepciunii şi învăţătura bună pe care mi-o dădea mama mea: ,,Păstrează-ţi curăţia şi nu-ţi da altora vlaga şi nu căuta dezmierdările străinilor care duc la pierderea celor neştiutori; nu se cade să bei vin, nici să umbli după băuturi tari; ca nu cumva, bând, să uiţi legea şi să calci drepturile tuturor celor nenorociţi”.

Se spune: ,,Daţi băuturi tari celui ce piere şi vin, celui cu sufletul amărât; ca să bea să-şi uite sărăcia şi să nu-şi mai aducă aminte de necazurile lui.”, dar aceasta nu este slujba la care ne cheamă Domnul, ci să ne deschidem gura pentru cel mut, pentru pricina tuturor celor părăsiţi; să ne deschidem gura ca să judecăm cu dreptate şi să apărăm pe cel nenorocit şi pe cel lipsit.

Doamne, ajută-mă să fiu o femeie cinstită, căci ea este mai de preţ decât mărgăritarele; inima bărbatului se încrede în ea şi nu duce lipsă de venituri; ea îi face bine şi nu rău, în toate zilele vieţii sale; ea face rost de haine pentru îmbrăcăminte şi lucrează cu mâini harnice; ea este ca o corabie de negoţ; de departe îşi aduce pâinea; ea se scoală dimineaţa devreme ca să dea hrană casei sale şi să organizeze lucrul de peste zi; se gândeşte la ceea ce trebuie să cumpere şi cumpără; din rodul muncii ei slujeşte familia ei; ea îşi încinge mijlocul cu putere şi îşi oţeleşte braţele; vede că munca îi merge bine, lumina ei străluceşte chiar şi în timpul nopţii; ea pune mâna pe lucru şi degetele ei ştiu ce-i de făcut; ea îşi întinde mâna către cel nenorocit, îşi întinde braţul către cel lipsit; nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toată casa ei este îmbrăcată cu cărămiziu; ea îşi face învelitori, are haine bune şi preţioase; bărbatul ei este bine văzut între oameni; ea are relaţii bune cu toţi cei harnici şi împreună lucrează spre binele tuturor; ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă şi râde de ziua de mâine; ea deschide gura cu înţelepciune şi învăţături plăcute îi sunt pe limbă; ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei şi nu mănâncă pâinea lenevirii; fiii ei se scoală şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală, şi-i aduce laude zicând: „Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.”

Doamne, ajută-mă să nu caut scuze ca să nu lucrez şi nici să mă trag înapoi de la ceea ce trebuie să fac cu mâinile mele. Caut să-mi înving scuzele, să nu mă plâng că sunt prea ocupată, prea obosită pentru că am mult de lucru. Nu mă plâng că nu ştiu ce-i de făcut şi nu am resurse. Caut lucrurile de care am nevoie şi mă duc departe dacă trebuie ca să ajung unde trebuie, pentru nevoile mele. Călătoresc, dacă trebuie, căci voi primi răsplată pentru munca mea. Cred că voi primi laudă şi recunoştinţă pentru munca mea, pentru sacrificial meu. Cel mai mare dar va fi că voi primi aprecierea Domnului.

Nu vreau să obosesc în facerea binelui. Peste ani şi ani, privind în urmă voi culege roadele lucrurilor pentru care am muncit.

Recunosc în fiecare zi că am nevoie de putere şi cunosc pe Cel ce este sursa puterii, Cel ce dă scop şi răsplăteşte pe cei ce-L slujesc.

Tată ceresc, nu vreau să mă tem de o muncă prea grea, ci să mă concentrez la răsplata finală pe care o voi primi de la Tine. Îmi doresc să am o motivaţie bună: să fiu plăcută Ţie, nu oamenilor. Mă păzesc de făţărnicie şi mândrie.

Nu vreau să neglijez lucrurile casei, datoriile zilnice, de aceea Te rog ajută-mă să înţeleg şi să primesc totul ca fiind lucrarea la care Tu m-ai chemat şi să nu mă uit la câştigul imediat, ci să aştept în tăcere ajutorul şi răsplătirile Tale. Dă-mi viziune despre lucrurile importante indiferent cum le vede lumea, căci vreau să fiu plăcută înaintea Ta. Eliberează-mă de frică, lene, descurajare, distragerea atenţiei cu alte lucruri.

Tu mă ajuţi să caut lucrurile de care am nevoie şi să le folosesc cu înţelepciune.

Vreau să cresc în relaţia mea cu Tine, ca să ajung să experimentez credincioşia Ta, purtarea Ta de grijă faţă de mine şi familia mea. Mă încred în Tine pentru nevoile mele, prin care Tu îmi creşti credinţa şi mă înveţi să mă rog şi să aştept răspuns la rugăciunile mele. Caut oportunităţi să slujesc şi aştept călăuzire de la Tine în luptele mele şi în experienţele mele. Îţi cer mereu înţelepciune ca să ştiu cum să folosesc ceea ce Tu mi-ai dat. Mă rog să văd nevoile reale şi felul în care pot implica toată familia în experienţa vieţii, în călătoria credinţei, în aşteptarea împlinirilor.

Vreau să motivez familia mea în slujire, şi mă rog ca ei să vadă o binecuvântare în slujire, nicidecum viziunea lumii. Ajută-ne să avem inimi pline de compasiune şi umilinţă, dorind împlinirea nevoilor altora şi aceasta cu atitudini corecte, fără să căutăm atenţia altora. Să ne amintim ce ai făcut Tu pentru noi, chiar dacă nu am meritat şi fie ca harul Tău să ne inspiră să dăruim şi noi har celor ce nu merită. Vrem să fim responsabili, să motivăm pe alţii la slujire fără să-I manipulăm, ci fiind exemplu de slujire.

Doamne, ajută-ne să ne pregătim pentru viitor, pentru nevoile din viitor şi pentru Împărăţia Ta. Vrem să avem priorităţi clare înaintea ochilor, să nu preţuim câştigul lumii mai presus de bogăţiile spirituale. Învaţă-ne să împărţim ceea ce avem cu alţii care nu au şi să adunăm pentru viitor. Învaţă-ne să ne păzim inima de iubirea de bogăţie şi confort sau securitate, şi să ne încredem în Domnul pentru că El este Susţinătorul şi Dătătorul tuturor lucrurilor bune. Vrem să avem echilibru şi să plănuim viitorul în dependenţă de Tine fără să ne temem de necunoscut sau să ne îngrijorăm. Nu vrem să ne punem energia în controlul circumstanţelor vieţii care ar aduce securiatate financiară sau materială, ci ne rugăm să biruim slăbiciunile umane.

Doamne, ajută-ne să fim creativi în chemarea pe care ne-ai făcut-o. Tu cunoşti darurile şi talentele noastre, de aceea avem îndrăzneală în puterea Ta că ne va ajuta să ducem la bun sfârşit lucrul pentru care Tu ne-ai pregătit. Tu ne creşti şi ne dezvolţi calităţile noastre ca să slujim şi ne ajuţi să fim smeriţi recunoscând puterea Ta în toate.

Inima noastră bate pentru Tine, ca să împlinim scopul Tău şi să ne bucurăm că ne dai dorinţe după voia Ta.

Vrem să lucrăm cu bucurie, căci tu răsplăteşti pe cei ce slujesc cu bucurie. Privim cu bucurie la cer, la răsplătirea tuturor celor credincioşi.

Mulţumim că ne încurajezi când suntem obosiţi şi apăsaţi de povara datoriilor zilnice şi ne întăreşti.

Doamne, preţuiesc teama de Tine mai mult decât dezmierdările vieţii, căci dezmierdările sunt înşelătoare şi frumuseţea este deşartă, dar cei care se teme de Domnul vor fi lăudaţi.

Aştept răsplată de la Tine, căci Tu răsplăteşti rodul muncii mele şi Te rog binecuvântează faptele mele ca să fie făcute în ascultare de Tine.

Doamne, binecuvântează-ne cu înţelepciunea care vine de sus!

January 30, 2014 by anatatar

Proverbe 30

Doamne, mulţumesc pentru cuvintele scrise în cartea Proverbe; cuvintele înţelepte rostite şi aşezate în scris pentru mulţi, foarte mulţi oameni, dar şi pentru mine.

Nu vreau să fiu prost, ci să am pricepere de om; să învăţ înţelepciunea şi să cunosc ştiinţa sfinţilor.

Eu ştiu cine S-a suit la ceruri şi cine S-a pogorât din ele; cine a adunat vântul în pumnii Lui şi cine a strâns apele în haina Lui; cine a hotărât toate marginile pământului, cum se numeşte El şi cum cheamă pe Fiul Său.

Cred că orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El. Nu adaug nimic la cuvintele Lui, ca să nu mă pedepsească şi să fiu găsit mincinos.

Doamne, îţi cer două lucruri, nu mi le opri, înainte de a muri: depărtează de la mine neadevărul şi cuvântul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pâinea care-mi trebuie; ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine şi să zic: „Cine este Domnul?” Sau ca nu cumva în sărăcie, să fur şi să iau în deşert Numele Dumnezeului meu.

Nu clevetesc pe un slujitor la stăpânul lui, ca să nu mă blesteme şi să mă fac vinovat, căci este un neam de oameni care blestemă pe tatăl său şi nu binecuvântează pe mama sa; este un neam de oameni care se crede curat şi totuşi, nu este spălat de întinăciunea lui; este un neam de oameni ai căror ochi sunt trufaşi şi care îşi ţin pleoapele sus; este un neam de oameni, ai căror dinţi sunt nişte săbii şi ale căror măsele sunt nişte cuţite, ca să mănânce pe cel nenorocit de pe pământ şi pe cei lipsiţi dintre oameni.

Doamne, păzeşte-mă de lucruri nesăţioase şi nesănătoase şi ajută-mă să mă mulţumesc cu ceea ce primesc de la Tine.

Îmi preţuiesc părinţii şi îmi păzesc ochiul de rău, căci pe ochiul care îşi bate joc de tatăl său şi nesocoteşte ascultarea de mamă, îl vor scobi corbii de la pârâu şi îl vor mânca puii de vultur.

Sunt trei lucruri mai presus de puterile mele şi chiar patru pe care nu le pot pricepe: urma vulturului pe cer, urma şarpelui pe stâncă, urma corăbiei în mijlocul mării şi urma omului la o fată. Te rog păzeşte-mă de orice păcat sexual, căci calea femeii preacurve duce la moarte.

Sunt trei lucruri care fac să se răscoale o ţară şi patru lucruri pe care omul nu le poate suferi: un rob, care a început să împărăţească; un nebun, care are pâine din belşug; o femeie dispreţuită care se mărită şi o roabă care moşteneşte pe stăpână-sa.

Sunt patru vietăţi mai mici pe pământ şi totuşi din cele mai înţelepte: furnicile, care nu sunt un popor tare, dar îşi pregătesc hrana vara; şoarecii de munte, care nu sunt un popor puternic, dar îşi aşează locuinţa în stânci; lăcustele n-au împărat şi totuşi pornesc toate în cete; păianjenul îl poţi prinde cu mâinile şi se găseşte totuşi în casele împăraţilor.

Sunt trei fiinţe care au o ţinută frumoasă şi patru au mers măreţ: leul, viteazul dobitoacelor, care nu se dă înapoi dinaintea nimănui; calul închingat gata şi ţapul; şi împăratul, căruia nimeni nu-i poate sta împotrivă.

Doamne, îmi cercetez gândurile mele şi vorbele mele. Nu las mândria în inima mea, căci mândria împinge la fapte de nebunie şi gândurile rele duc la răutate, la mânie şi la ceruri.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să avem gânduri şi vorbe înţelepte!

January 29, 2014 by anatatar

Proverbe 29

Tată ceresc, mulţumesc pentru toate mustrările Tale. Le primesc, şi înţeleg că un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor, va fi zdrobit deodată şi fără leac.

Te rog înmulţeşte oamenii buni şi credincioşi în poporul nostru, căci când se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar când stăpâneşte cel rău, poporul geme.

Iubesc înţelepciunea şi curăţia, căci cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipeşte averea.

Bincuvântează pe conducătorii noştri ca să fie oameni drepţi, căci ţara se întăreşte prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte.

Păzeşte-mă de linguşitori, căci cine linguşeşte pe aproapele său, îi întinde un laţ sub paşii lui.

Fie ca înţelepciunea şi bunătatea Ta să biruiască în inima mea, căci în păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie şi se bucură; cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s-o priceapă; cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mânia.

Mă depărtez de ceartă, căci atunci când se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot râdă, căci pace nu se face.

Doamne, pune în jurul meu oameni fără prihană. Ştiu că oamenii setoşi de sânge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îmi ocrotesc viaţa.

Binecuvântează-mă cu înţelepciune şi fereşte-mă de nebunie, căci nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte.

Spun adevărul şi ascult adevărul, dar când cel ce stăpâneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sunt nişte răi.

Doamne, luminează-mi ochii ca să judec pe săraci după adevăr. Întăreşte-mă ca să fiu stăpână pe mine însumi.

Binecuvântează copiii din jurul meu şi învaţă-mă cum să-i disciplinez, căci nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale.

Cred că atunci când se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea.

Învaţă-mă cum să pedepsesc pe fiul meu, ca să avem odihna şi desfătarea sufletului.

Tată ceresc, dă-mi descoperire duhovnicească, discernământ spiritual şi ajută-mă să păzesc Legea Ta, căci atunci când nu este nici o descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu; dar ferice de poporul care păzeşte legea!

Cred că nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci chiar dacă pricepe, n-ascultă; dacă un om vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el; slujitorul pe care-l răsfeţi din copilărie, la urmă ajunge de se crede fiu.

Mă rog să fiu eliberată din orice mânie sau furie, căci un om mânios stârneşte certuri şi un înfuriat face multe păcate.

Aleg smerenia şi alung mândria din viaţa mea, căci mândria unui om îl scoboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste.

Nu mă unesc cu hoţi, nici cu cei ce blestemă, căci cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa, aude blestemul şi nu spune nimic.

Mă încred în Tine, Doamne, şi nu mă tem de oameni, căci frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.

Doamne, caut bunăvoinţa Ta, căci mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpâneşte, dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.

Caut neprihănirea şi mă depărtez de nelegiuire, căci omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să iubim înţelepciunea şi curăţia inimii!

January 27, 2014 by anatatar

Proverbe 27

Tată ceresc, ajută-mă să nu mă fălesc cu ziua de mâine, căci nu ştiu ce poate aduce o zi.

Nu vreau să mă laud, ci las pe altul să mă vorbească de bine; nu gura mea, nu buzele mele, ci un străin.

Păzeşte-mă de supărare şi nebunie, căci piatra este grea şi nisipul este greu, dar supărarea pe care o pricinuieşte nebunul este mai grea decât amândouă.

Păzeşte-mă de gelozie, de furie şi de mânie, căci furia este fără milă şi mânia năvalnică; şi cine poate sta împotriva geloziei?!

Primesc mustrarea Ta şi a prietenilor mei, căci mai bine o mustrare pe faţă decât o prietenie ascunsă; rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase.

Caut să preţuiesc toate binecuvântările Tale, să fiu mulţumitoare şi nu vreau să fiu cu nebăgare de seamă când m-am săturat, căci sătulul nemulţumit calcă în picioare fagurul de miere, dar pentru cel flămând toate amărăciunile sunt dulci.

Binecuvântează pe toţi cei plecaţi de acasă, căci ca pasărea plecată din cuibul ei, aşa este omul plecat din locul său.

Pune în jurul meu prieteni care îmi dau sfaturi pline de dragoste, căci cum înveseleşte untdelemnul şi tămâia inima, aşa de dulci sunt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten. Nu părăsesc pe prietenul meu, nici pe prietenul tatălui meu, nu intru în casa fratelui meu în ziua necazului meu, ci îmi plec genunchiul în primul rând să-Ţi cer ajutor şi sfat. Mulţumesc pentru toţi vecinii mei, căci mai bine un vecin aproape decât un frate departe.

Tată ceresc, vreau să fiu înţeleaptă şi o bucurie pentru cei din jurul meu, când răspund celui ce mă batjocoreşte. Vreau să fiu omul chibzuit care vede răul şi se ascunde; dar proştii merg spre el şi sunt pedepsiţi.

Tu mă ajuţi să nu fac promisiuni care sunt o cursă pentru mine şi familia mea; să binecuvântez la vreamea potrivită pe cei din jurul meu; să mă feresc de blesteme şi gâlceavă; să nu mă amestec cu cei care nu se pot opri din certuri şi mânie, ca nu cumva să ajung ca şi ei.

Doamne, eu nu pot opri răul aşa cum nu pot opri vântul; nici mânia unui om, dar Te rog nu mă lăsa pe mâna omului care aţâţă mânia altui om.

Îngrijesc de lucrurile pe care Tu mi le-ai dat, ca să mă bucur de lucrarea mâinilor mele şi îmi păzesc sufletul, căci vreau să fiu preţuită de Tine.

Mulţumesc pentru oamenii binecuvântaţi din jurul meu, care răspundem inimii cu bunătate şi îndurare, căci cum răspunde în apă faţa la faţă, aşa răspunde inima omului inimii omului.

Mă desfătez în Cuvântul Tău şi îmi păzesc privirea de vederea lucrurilor deşarte, căci după cum locuinţa morţilor şi adâncul nu se pot sătura, tot aşa nici ochii omului nu se pot sătura.

Doamne, dă-mi un nume bun, căci ce este tigaia pentru lămurirea argintului şi cuptorul pentru lămurirea aurului: aceea este bunul nume pentru un om.

Alung nebunia din viaţa mea, căci pe nebun chiar dacă l-ai pisa cu pisălogul în piuă, în mijlocul grăunţelor, nebunia tot n-ar ieşi din el.

Îngrijesc de casa mea şi de familia mea. Îmi număr binecuvântările şi iau seama la bogăţie, căci nici o bogăţie nu ţine veşnic şi nici cununa nu rămâne pe vecie. Şi natura este în continuă schimbare: după ce se ridică fânul, se arată verdeaţa nouă şi ierburile de pe munţi sunt strânse.

Mulţumesc pentru hrană şi îmbrăcăminte. Mulţumesc pentru toţi banii câştigaţi prin munca mea şi Te rog să binecuvântezi tot ceea ce am.

Mulţumesc pentru casa mea şi pentru puterea pe care mi-o dai cu privire la lucrările mele şi întreţinerea casei mele.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să fim înţelepţii care primesc mustrarea Ta

şi să fim vorbiţi de bine!

January 26, 2014 by anatatar

Proverbe 26

Tată ceresc, păzeşte-mă de nebunie, căci aşa cum nu se potrivesc zăpada vara şi ploaia în timpul secerişului, aşa nu se potriveşte slava pentru un nebun.

Păzeşte-mă de blesteme, căci aşa cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum zboară rândunica, aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat.

Tată, dă-mi înţelepciune ca să ştiu când să nu răspund nebunului după nebunia lui, ca să nu seamen cu el; şi când să răspund nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept. Cred că biciul este pentru cal, frâul pentru măgar şi nuiaua pentru spinarea nebunilor; cel ce trimite o solie printr-un nebun, îşi taie singur picioarele şi bea nedreptatea; cum sunt picioarele ologului, aşa este şi o vorbă înţeleaptă în gura unor nebuni; cum ai pune o piatră în praştie, aşa este când dai mărire unui nebun; ca un spin care vine în mâna unui om beat, aşa este o vorbă înţeleaptă în gura nebunilor; ca un arcaş care răneşte pe toată lumea, aşa este cel ce tocmeşte pe nebuni şi pe întâii veniţi; cum se întoarce câinele la ce a vărsat, aşa se întoarce nebunul la nebunia lui.

Doamne, nu mă lăsa să stau în jurul oamenilor care se cred înţelepţi, căci pot să am mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru ei.

Mă păzesc de lene şi de leneş, căci leneşul zice: „Afară este un leu, pe uliţe este un leu! Cum se învârteşte uşa pe ţâţânile ei, aşa se învârteşte leneşul în patul lui. Leneşul îşi vâră mâna în blid, şi-i vine greu s-o ducă iarăşi la gură. Leneşul se crede mai înţelept decât şapte oameni care răspund cu judecată.

Nu mă amestec în certurile altora, căci un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l priveşte, este ca unul care apucă un câine de urechi.

Nu glumesc cu păcatul şi mă păzesc de înşelăciune, căci ca nebunul care aruncă săgeţi aprinse şi ucigătoare, aşa este omul care înşeală pe aproapele său şi apoi zice: „Am vrut doar să glumesc!”

Alung pe toţi clevetitorii din jurul meu, căci când nu mai sunt lemne, focul se stinge; şi când nu mai este nici un clevetitor, cearta se potoleşte; după cum cărbunele face jăratic şi lemnul foc, tot aşa şi omul gâlcevitor aprinde cearta; cuvintele clevetitorului sunt ca nişte prăjituri, alunecă până în fundul măruntaielor.

Dă-mi o inimă bună şi buze care rostesc adevărul, căci ca zgura din argint pusă pe un ciob de pământ, aşa sunt buzele aprinse la rău şi o inimă rea; cel ce urăşte se preface cu buzele lui şi înăuntrul lui pregăteşte înşelăciunea; când îmi vorbeşte cu glas dulce, nu-l cred, căci şapte urâciuni sunt în inima lui. Chiar dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie, totuşi răutatea lui se va descoperi în adunare.

Nu mă lăsa să fac rău altora, căci cine sapă groapa altuia cade el în ea şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte.

Îmi păzesc limba de minciună şi linguşire, căci limba mincinoasă urăşte pe cei pe care-i doboară ea şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să ne ajuţi

să ne ferim limba de rău, să ne ferim de nebunie şi de lenevie!

January 25, 2014 by anatatar

Proverbe 25

Doamne, Îţi mulţumesc pentru cartea Proverbele lui Solomon, proverbe strânse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda.

Cred că slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor; înălţimea cerurilor, adâncimea pământului şi inima împăraţilor sunt nepătrunse.

Vreau să fiu un vas ales, de aceea mă uit cum se scoate zgura din argint şi cum argintarul face din el un vas ales, ca să învăţ să mă las în mâinile Olarului să-mi dea forma pe care El o doreşte.

Scot afară răul din mine prin rugăciune şi prin ajutorul Tău, căci doresc să mă întăresc prin neprihănire.

Nu mă fălesc înaintea altora şi nu iau locul celor mari; căci este mai bine să mi se zică: „Suie-te mai sus!” decât să fiu pogorâtă înaintea celor pe care mi-i văd ochii.

Nu mă grăbesc să mă iau la ceartă, ca nu cumva la urmă să nu ştiu ce să fac, când mă va lua la ocări aproapele meu. Îmi apăr pricina împotriva aproapelui meu, dar nu dau pe faţă taina altuia, ca nu cumva, aflând-o cineva, să mă umple de ruşine şi să-mi iasă nume rău care să nu se mai şteargă.

Sunt atentă la cuvintele pe care le rostesc, căci un cuvânt spus la vremea potrivită, este ca nişte mere din aur într-un coşuleţ din argint; ca o verigă din aur şi o podoabă din aur curat, aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare; ca răcoreala zăpezii pe vremea secerişului, aşa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite: el înviorează sufletul stăpânului său.

Nu mă laud cu dărniciile mele, căci aşa ca norii şi vântul fără ploaie, este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui.

Tată ceresc, ajută-mă ca prin răbdare să înduplec pe alţii şi limba mea să fie dulce, căci o limbă dulce poate vindeca oase.

Caut să fiu cumpătată în toate lucrurile. Ajută-mă să mănânc atât cât îmi ajunge, ca să nu mă îmbolnăvesc din poftă nestăpânită şi lăcomie.

Calc rar în casa aproapelui meu, ca să nu se sature de mine şi să nu mă urască.

Spun adevărul, căci ca un buzdugan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită este un om care face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său.

Nu-mi pun nădejdea în oamenii stricaţi, căci ca un dinte stricat şi ca un picior care şchiopătează, aşa este încrederea într-un stricat la ziua necazului.

Doamne, învaţă-mă cum să mă port cu cei ce sunt în nenorocire, căci ca unul care îşi scoate haina pe o zi rece sau varsă oţet pe silitră, aşa este cine cântă cântece unei inimi în nenorocire.

Dacă este flămând vrăjmaşul meu, vreau să-i dau pâine să mănânce; dăcă-i este sete, vreau să-i dau apă să bea; căci făcând aşa, adun cărbuni aprinşi pe capul lui şi Domnul îmi va răsplăti.

Mă păzesc de clevetire, căci precum vântul de miazănoapte aduce ploaia tot aşa limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită.

Dă-mi putere să îmi stăpânesc limba, ca nu cumva să spună cei din casa mea că este mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât să locuieşti într-o casă mare cu o femeie gâlcevitoare.

Mă bucur să dau veşti bune, căci ca apa proaspătă pentru un om obosit, aşa este o veste bună venită dintr-o ţară depărtată.

Nu mă clatin în faţa celui rău, căci ca o fântână tulbure şi ca un izvor stricat, aşa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău.

Vreau să am echilibru în toate lucrurile fără să alerg după slava mea însumi.

Tată ceresc, Te rog să dezvolţi în viaţa mea roada Duhului Sfânt: stăpânirea de sine, căci omul care nu este stăpân pe sine, este ca o cetate surpată şi fără ziduri.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să vorbim cuvintele vieţii care izvorăsc dintr-o inimă în care Duhul Sfânt rodeşte!

January 24, 2014 by anatatar

Proverbe 24

Tată ceresc, ajută-mă să nu pizmui pe oamenii cei răi şi să nu doresc să fiu cu ei, căci inima lor se gândeşte la prăpăd şi buzele lor vorbesc nelegiuiri.

Dă-mi înţelepciune şi pricepere, căci prin înţelepciune se înalţă o casă şi prin pricepere se întăreşte; prin ştiinţă se umplu cămările ei de toate bunătăţile de preţ şi plăcute; un om înţelept este plin de putere şi cel priceput îşi oţeleşte vlaga.

Sfătuieşte-mă şi pune sfătuitori buni în viaţa mea, căci prin măsuri chibzuite câştigi bătălia şi prin marele număr al sfetnicilor ai biruinţa.

Păzeşte-mă de nebunie, căci înţelepciunea este prea înaltă pentru cel nebun: el nu va deschide gura la judecată.

Mă gândesc şi plănuiesc să fac binele, căci cine se gândeşte să facă rău, se cheamă un om plin de răutate; gândul celui nebun nu este decât păcat şi batjocoritorul este o scârbă pentru oameni.

Dă-mi putere în ziua necazului şi izbăveşte-mă, ca să ajut pe cei târâţi la moarte şi să scap pe cei ce sunt aproape să fie junghiaţi.

Mă apăr de prefăcătorie, minciună şi nu zic: „Ah! n-am ştiut!”, căci Tu vezi totul. Tu eşti Cel ce cântăreşte inimile şi Cel ce veghează asupra sufletului meu. Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui.

Binecuvântează mâncarea care o mănânc, ca să fie sănătoasă şi bună, ca şi mierea şi fagurul de miere care este dulce pentru cerul gurii mele. Tot aşa şi înţelepciunea este bună pentru sufletul meu: dacă o voi găsi, am un viitor şi nu mi se va tăia nădejdea.

Nu întind curse la locuinţa celui neprihănit şi nu-i tulbur odihna.

Caut neprihănirea, căci cel neprihănit de şapte ori cade şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire.

Nu mă bucur de căderea vrăjmaşului meu şi nu mi se veseleşte inima când se poticneşte el, ca nu cumva Domnul să vadă, să nu-I placă şi să-Şi întoarcă mânia de la el spre mine.

Nu mă mânii din pricina celor ce fac rău şi nu pizmui pe cei răi, căci cel ce face răul n-are nici un viitor şi lumina celor răi se stinge.

Mă tem de Domnul, Împăratul şi nu mă amestec cu cei neastâmpăraţi, căci deodată le va veni pieirea şi cine poate şti sfârşitul amândorora!

Ajută-mă să aud ce mai spun înţelepţii: „Nu este bine să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi.”

Doamne, dă-mi înţelepciune să fac deosebire între bine şi rău şi să spun adevărul, căci pe cine zice celui rău: „Tu eşti bun!” îl blestemă popoarele, şi-l urăsc neamurile, dar celor ce judecă drept le merge bine şi o mare binecuvântare vine peste ei.

Tată ceresc, ajută-mă să dau răspunsuri pline de bunătate celui nevoiaş, căci un răspuns bun este ca un sărut pe buze.

Îmi văd întâi de treburi în casă şi afară, îngrijesc de lucrul încredinţat mie şi apoi zidesc casa mea şi pe cei din jur prin lucrarea mâinilor mele şi prin rugăciune.

Nu vorbesc în chip uşuratic împotriva aproapelui meu, ca să nu mă înşel cu buzele mele. Nu zic: „Cum mi-a făcut el aşa am să-i fac şi eu, îi vor răsplăti după faptele lui!”

Sunt harnică şi mă rog pentru o minte sănătoasă, căci am trecut pe lângă ogorul unui leneş şi pe lângă via unui om fără minte şi era numai spini, acoperit de mărăcini şi zidul din piatră era prăbuşit. M-am uitat bine şi cu luare aminte şi am tras învăţătură din ce am văzut. Nu vreau să spun ca el: „Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin, să mai încrucişez mâinile puţin ca să mă odihnesc!” Şi sărăcia vine pe neaşteptate, ca un hoţ şi lipsa, ca un om înarmat.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să fim harnici şi înţelepţi!

January 23, 2014 by anatatar

Proverbe 23

Tată ceresc, ajută-mă să ştiu cum să mă port dacă stau la masă la unul din cei mari; să iau seama ce am înainte; să-mi pun un cuţit în gât, dacă sunt prea lacom; să nu poftesc mâncările lui alese, căci sunt o hrană înşelătoare.

Ajută-mă să nu mă chinui ca să mă îmbogăţesc, să nu-mi pun priceperea în aceasta, căci abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi, şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri.

Nu mănânc pâinea celui ce are ochiul rău şi nu poftesc mâncările lui alese, căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet. „Mănâncă şi bea” va zice el; dar inima lui nu este cu mine. Bucata pe care am mâncat-o, o voi vărsa şi cuvintele plăcute pe care le voi spune, sunt pierdute.

Nu vorbesc la urechea celui nebun, căci el nesocoteşte cuvintele înţelepte.

Nu mut hotarul văduvei şi nu intru în ogorul orfanilor, căci răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina împotriva mea.

Îmi deschid inima la învăţătură şi urechile la cuvintele ştiinţei.

Primesc mustrare, căci am nevoie de disciplinare ca să nu mor în păcatele mele şi ca să îmi scot sufletul din locuinţa morţilor. Dacă-mi va fi inima înţeleaptă, cei din jur se vor bucura şi se vor veseli, când buzele mele vor spune ce este bine.

Nu îmi pizmuieşte inima pe cei păcătoşi, ci am totdeauna frică de Domnul; căci este o răsplată şi nu mi se va tăia nădejdea.

Ascult, ca să fiu înţelept; îmi îndrept inima pe calea cea dreaptă.

Nu sunt printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibează cu carne, căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.

Ascult pe tatăl meu şi nu nesocotesc pe mama mea, când a îmbătrânit.

Cumpăr adevărul şi nu-l vând. Caut înţelepciunea, învăţătura şi priceperea, căci tatăl celui neprihănit se veseleşte şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură. Să se bucure tatăl meu şi mama ta, să se veselească cea care m-a născut.

Tată ceresc, Îţi dau inima mea şi să găsească plăcere ochii mei în căile Tale.

Păzeşte pe toţi fiii mei şi pe toţi fraţii mei de femei stricate, căci curva este o groapă adâncă şi străina o fântână strâmtă. Ea pândeşte ca un hoţ şi măreşte între oameni numărul celor stricaţi. Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roşii? Ale celor ce întârzie la vin şi se duc să golească paharul cu vin amestecat; ale celor ce se uită la vin când curge roşu şi face mărgăritare în pahar, când alunecă uşor, dar pe urmă, muşcă întocmai ca un şarpe şi înţeapă ca o viperă; ale celor a căror ochi se vor uita după femeile altora şi a căror inimă va vorbi prostii; ale celor care sunt ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unui catarg; ale celor care spun: „M-a lovit dar nu mă doare! M-a bătut dar nu simt nimic! Când mă voi trezi? Mai vreau vin!”.

Doamne, păzeşte pe toţi cei credincioşi de băuturi alcoolice şi pofte sexuale neîngăduite şi ajută-i să vadă consecinţele groaznice care îi aşteaptă pe cei neascultători de poruncile Tale.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să fim oameni curaţi, credincioşi şi ascultători de poruncile Tale!

January 22, 2014 by anatatar

Proverbe 22

Doamne, dă-mi un nume bun, căci un nume bun este mai de dorit decât o bogăţie mare şi a fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul şi aurul. Bogatul şi săracul se întâlnesc, căci Tu, Doamne, i-ai făcut şi pe unul şi pe altul.

Dă-mi chibzuinţă, căci omul chibzuit vede nenorocirea şi se ascunde, dar cei proşti merg înainte şi sunt pedepsiţi.

Caut smerenia, căci răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa.

Mă păzesc de stricăciune, căci spini şi curse sunt pe calea omului stricat, dar cel ce-şi păzeşte sufletul se depărtează de ele.

Ajută-mă să dau o învăţătură bună copiilor din jurul meu, căci cine învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze îl va ajuta ca atunci când va îmbătrâni, să nu se abată de la ea.

Păzeşte-mă de sărăcie, Doamne, căci bogatul stăpâneşte peste cei săraci şi cel ce ia cu împrumut, este robul celui ce-i dă cu împrumut.

Nu vreau să seamăn răul, căci cine seamănă nelegiuire, nelegiuire va secera şi nuiaua nelegiuirii lui este gata.

Vreau să fiu omul milostiv, căci omul milostiv va fi binecuvântat, pentru că dă săracului din pâinea lui.

Ajută-mă să izgonesc pe batjocoritor şi cearta se va sfârşi, neînţelegerile şi ocările vor înceta.

Iubesc curăţia inimii şi am bunăvoinţa pe buze, ca să fiu socotită prietenă cu Împăratul.

Fie ca ochii Domnului să mă păzească şi să îmi dea ştiinţă, ca să ştiu să înfrunt cuvintele celui stricat.

Păzeşte-mă de leneşul care zice: „Afară este un leu, care m-ar putea ucide pe uliţă!”

Păzeşte-mă de imoralitate şi nu mă lăsa să mă pedepsesc cu un păcat aşa de grav.

Dezlipeşte nebunia de inima mea. Primesc nuiaua certării Tale ca să mă delipeşti de rău.

Vreau să-l preţuiesc pe sărac, nu să-mi măresc avuţia, ca nu cumva să trebuiască să dau şi eu altuia mai bogat şi să ajung la lipsă.

Îmi plec urechea şi ascult cuvintele înţelepţilor şi iau învăţătura în inimă, căci este bine să le păstrez înăuntrul meu şi să-mi fie toate de odată pe buze; pentru ca să-mi pun încrederea în Domnul.

Vreau să primesc învăţătură de la Tine astăzi. Tu ai aşternut în scris pentru mine sfaturi şi cugetări, ca să mă înveţi lucruri temeinice, cuvinte adevărate, ca să răspund cu vorbe adevărate Celui ce mă trimite.

Nu despreţuiesc pe sărac, pentru că este sărac şi nu asupresc pe nenorocitul care stă lângă mine, căci Domnul le va apăra pricina lor şi va despuia viaţa celor ce-i despoaie.

Nu mă împrietenesc cu omul mânios şi nu mă însoţesc cu omul iute la mânie, ca nu cumva să mă deprind cu cărările lui şi să-mi ajungă o cursă pentru suflet.

Nu voi fi printre cei ce pun chezăşii, printre cei ce dau zălog pentru datorii, căci dacă n-am cu ce să plătesc, pentru ce să pierd ceea ce am?

Nu voi muta hotarul cel vechi pe care l-au aşezat părinţii mei.

Voi căuta să fiu un om iscusit, căci un om iscusit în lucrul lui, poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să fim înţelepţi şi harnici!