Așa Isuse-aș vrea

*

Așa Isus,  așa Isuse-aș vrea
cântarea mea,  cântarea Ta să fie
din cânturile lumii-ntregi
s-o cauți, s-o simți și s-o alegi
să-Ți fie gândul tot in ea
așa Isus, așa Isuse-aș vrea
cântarea mea sa fie.

Așa Isus,  așa Isuse-aș vrea
să-mi fie linistită rugăciunea
ca ascultându-mi-o să vezi
ce mulțumire-Ți datorez
să-aduc recunoștința mea
așa Isus,  așa Isuse-aș vrea
smerita-mi rugăciune.

Așa Isus,  așa Isuse-aș vrea
credința mea statornică să-mi fie
aceeași cum a fost dintâi
precum mi-ai spus Tu să rămai
să cresc mereu, dar tot în ea
șșa Isus,  așa Isuse-aș vrea
să trec în veșnicie.

Așa Isus,  așa Isuse-aș vrea
să-mi fie-a mea iubire-nflăcărată
senină ca un cer senin.
precum a fost iubirea Ta
șșa Isus,  așa Isuse-aș vrea
iubirea mea curata.

Așa Isus,  așa Isuse-aș vrea
nădejdea mea puternică să fie
că fie lupta cât de grea
să cred, s-alerg, să lupt așa
s-ajung la răsplătirea Ta
așa Isus,  așa Isuse-aș vrea
nădejdea tot mai vie.

Așa Isus,  așa Isuse-aș vrea
să-mi fie îndelunga mea răbdare
ca duhul cald și liniștit,
cu zâmbet blând și nesilit
cerească cum a fost a Ta
așa Isus,  așa Isuse-aș vrea
răbdarea-mi iertătoare.

Așa Isus,  așa Isuse-aș vrea
să-mi fie a mea tăcere liniștită
ca pacea harului divin,
ca zarea-ntinsului senin
cu-nțelepciunea Ta în ea
așa Isus,  așa Isuse-aș vrea
tăcerea mea sfințită.

Așa Isus,  așa Isuse-aș vrea
pe veci să tot să pot să-Ți seamăn Ție
cu drag să recunoști că sunt
un strop din viul Tău Cuvânt
o urmă din trăirea Ta
așa Isus,  așa Isuse-aș vrea
să fiu pe veșnicie.

by Traian Dorz

Mii de multumiri

1 thanksÎn această poezie,
Doamne, eu îţi mulţumesc,
Că m-ai mântuit prin Isus,
Fiul Tău, Tată ceresc.

Mulţumesc de sănătate,
De odihnă ce-o primesc,
Pentru linişte şi pace,
Doamne, Ţie-ţi mulţumesc.

Mulţumesc de hrană care,
Tu mi-o dai cu uşurinţă,
Şi de grija Ta de Tată,
Mulţumesc, de-a mea credinţă.

Mulţumesc, ca-n lumea-ntreagă,
Am fraţi şi surori în Domnul,
Şi prin Duhul sfânt, învingem,
Stăm treji, nu ne prinde somnul.

Mulţumesc de libertatea,
Ce-o are cuvântul sfânt,
Lucra Doamne cu putere,
Prin robii Tăi pe pământ.

Mulţumesc de toţi păstorii,
Ce lucrează pe ogor,
Dă-le sănătate multă,
Şi odihnă-n trupul lor.

Mulţumesc de rugăciunea,
Ce Ți-o înalt, şi mă asculţi,
Şi de-al Tău Cuvânt puternic,
Ce e viu, şi lucră-n mulţi.

Mulţumesc şi pentru ţară,
Pentru-a ei conducători,
Trezeşte-i o Doamne Mare,
Fă-i să-ţi fie următori.

Vrem cu faţa către Tine,
Toţi să fim, să Te căutăm,
Ai milă de noi, o Doamne,
Schimbă-ne, noi Te rugăm.
Amin

Mii de multumiri sa aducem Domnului in fiecare zi,
caci El ne tine sanatosi si ne poarta de grija,
Slava si onoare Domnului, Amin !!!
(Ica Dragoi,16.04.2010)

Să-I mulţumesc, mă simt dator!

*

Când îmi îndrept puţin privirea
La tot ce am în jurul meu,
Mă simt dator, cu mulţumirea
Să mă întorc spre Dumnezeu.

Că tot ce-am întâlnit în cale
Şi tot ce încă întâlnesc,
E opera iubirii Sale…
Eu pentru asta-I mulţumesc!

Când văd un firişor de iarbă,
O floare simplă când privesc…
Un crin din câmp în haină albă…
Mă simt dator să-I mulţumesc!

Când lanuri văd cu spice pline,
Privind la mlădierea lor,
Văd pâinea zilelor de mâine…
Să-I mulţumesc, mă simt dator!

Iar când în clipe de-nserare
Văd bolta cerului senin,
Cu candelabru-n tremurare…!
Eu vreau să-I mulţumesc deplin.

Şi pentru freamătul pădurii,
Şi pentru murmur de izvor,
Şi pentru tainele naturii,
Îi mulţumesc! Îi sunt dator!

*
Sub semnul de recunoştinţă,
‘Nainte-Ţi, Doamne, mă închin…
Eu vin din suflet cu credinţă,
Pios să-Ţi mulţumesc deplin!

O, şi-ntr-o sfântă dimineaţă,
Când tainic zorii se ivesc,
De tot ce-am întâlnit în viaţă
Şi-atunci eu vin să-Ţi mulţumesc.

by Emil Bulgar

Motive de multumire

MOTIVE DE  MULŢUMIRE

N-am cuvinte, scumpe Tată, să exprim recunoştinţă
Mai întîi  de toate spun: Tu eşti în a mea  fiinţă
Tu mi-eşti Prieten şi Părinte, O, ce mare bucurie
Vreau în lumea-nstrăinării să-Ţi fiu zilnic mărturie.

Vreau să Te  slujesc smerit, să  spun lumii despre Tine
Răspândind  mireasma păcii, să alin multe suspine.
Azi  e zi de  sărbătoare; medităm  la al Tău  Har
Şi  avem  motive – mii – să  cinstim al Tău scump dar.

Să  îţi  mulţumim  frumos pentru binecuvântări alese
Pentru aer  şi lumină, pentru ce  ne   pui pe  mese.
De la Tine  vine  totul: şi speranţă şi credinţă
Tu-ai sădit  în viaţa noastră dorinţa de  biruinţă.

Nu-ncetăm a-Ţi  mulţumi  că ne-ai scos din rătăcire
Şi ne-ai pregătit  palate  unde-i numai  strălucire,
Tu ne vei lua  la Tine,  sus la locul de răsplată
Nu ne despărţim de Tine, nicidecum şi niciodată.

O, ce mare ţi-e  iubirea! – ca oceanul  infinit
Vrem să-Ţi dăm  recunoştinţă printr-un trai neprihănit.
Zilnic Duhul Tău  Preasfânt ne aduce  mângâiere
Ne  convinge  de  păcat, ne  fereşte de   cădere.

Zlinic pâinea nu  lipseşte. O, ce Tată   minunat
Iar  Cuvântul  Tău  sublim ne dă  sfaturi de urmat
Tu dai ploaie  timpurie, o dai şi pe cea  tărzie
Te-onorăm prin cânt şi rugi, laude  şi poezie.

Vrednic eşti de adorare  azi şi mâine şi în veci
Eşti Emanuel iubit, de la noi nicicând  nu pleci
De suntem într-un cuptor ce-i de şapte ori  încins
Tu ne scoţi şi de acolo, braţul Tău e neînvins.

Braţul Tău  ne ia din valuri ce se năpustesc spre noi
Şi-l înfruntă pe duşmanul ce vrea să ne dea gunoi.
Avem mii de motivaţii să-Ţi  aducem mulţumire
Că  ne-ajuţi să rezistăm , să îl aşteptăm pe Mire.

Că  ne cârmuieşti spre  ţărmul fericirilor eterne
Şi-aduci consolare-n inimi când aleanul se aşterne.
Bunătatea  Ta vestită se-nnoieşte  zi de zi
Iar când  gerul ne pătrunde focul Tău ne va-ncălzi.

Îndurarea-Ţi fără  margini se revarsă ca un fluviu
Tu ne scoţi din disperare  şi  din stările  de dubiu.
De suntem curaţi acum şi în cuget şi-n simţire
E că  Tu  ne  ocroteşti şi ne vrei în nemurire.

Astăzi  împletim  buchetul  de ofrande şi de flori
Flori ce-şi răspândesc aroma, flori în sute de culori
Şi-Ţi  mai  mulţumim odată, cu căldură, pentru toate
Ne-ai scăpat de-ntunecime s-avem de  Lumină parte.

Ne conduci spre  biruinţă prin furtuni şi uragane
Eşti  Viteazul ce doboară steagul oştilor  duşmane
Ne dai pacea ce întrece gândul  şi închipuirea
Şi ne-ajuţi  să  preţuim  Calvarul şi  răstignirea.

Când  în noi îşi face  loc  duhul de  nemulţumire
Şi ne-ndeamnă  la revoltă, la murmur şi la cârtire
Tu ne dai puteri divine să-l învingem, să-l gonim
Să  putem să  ne-adâncim în Cuvântul Tău  sublim.

***
Lista mulţumirilor  e lungă, n-o  putem epuiza
Dar  în încheiere spunem: Tată nu ne refuza
Acceptă-nchinarea noastră; eşti al nostru Creator
Veşnic Te vom lăuda, veşnic Îţi vom da onor.

ei/2006

by George Cornici

Suntem noi multumitori?

*

Când mă cercetez adânc
Mă cutremur Doamne
Căci Tu îmi dai sănătate
Sentimente minunate
Nu sufăr de foame!

*

Sunt făptura minunată
Aşa cum e scris:
Cu o minte luminată
Credinţă adevărată
Şi ce mi-ai promis.

*

Mă numeşti: „Copilul Tău”
Căci m-ai mântuit
M-ai ridicat din noroi
M-ai dat haine albe, noi
Şi m-ai izbăvit.

*

Mai sunt multe de-amintit
Din tot ce primim
Dar problema ce se pune
E… Dacă în astă lume
Ştim să-I mulţumim!

*

Mulţumirile aduse
Sunt neînsemnate
Căci sunt puţine şi rare
Doar când simţim o favoare!
Sau stări minunate!

*

Iartă-ne pentru momentul
Când am neglijat
Orice timp de mulţumire
Dar… Dă-ne azi o trezire
Şi un gând curat.
Amin

by Nelu Tripon

Lumină printre stropi de ploaie

*

Lumină printre stropi de ploaie

          Era o seară ploioasă de octombrie (2013) când am ieşit să ducem unei familii pe care o ştiam foarte săracă ceva haine, o pâine şi o lumânare. Prin băltoace şi noroaie roşiatice, africane care ni se lipeau de păpuci făcându-i grei şi alunecoşi am ajuns la casa pe care o căutam. Era toată din lut şi după ce am intrat am fost cuprinşi de un întuneric cumplit. Într-o clipă oblonul de la fereastră a fost dat la o parte şi o rază slabă de lumină a pătruns înăuntru şi aşa am putut vedea că fusesem înconjuraţi de copilaşi care ne priveau curioşi cu ochii lor negri şi mari. După câteva minute a venit şi mama lor, o femeie cu trăsături frumoase, slabă şi cu degetele tocite de la munca câmpului în urma căreia îşi hrănea cei 5 copilaşi. Nu am stat mult pe gânduri şi am desfăcut hainele, pâinea şi lumânarea în mijlocul strigătelor de bucurie ale femeii şi ale copiilor. Cu faţa plină de zâmbet ne-a spus că fusese pregătită să trimită un copil să ceară bani împrumut să poată cumpăra o lumânare cu care să îşi lumineze casa, dar că acum nu mai era nevoie că primise lumânarea de care aveau nevoie.

Am plecat de acolo cu o mare uimire în inimă gândidu-mă la acest fel de bucurie pe care noi cei care avem de toate am pierdut-o. Cine se mai bucură azi pentru o lumânare sau pentru o pâine? Mai degrabă ne enervăm când nu le avem ca şi cum toate lucrurile ni s-ar cuveni. Am rămas tăcută în mijlocul lor în momente în care am fost copleşită de bucuria şi de umilinţa acestor oameni, atunci când am împărţit cele 1 750 de aparate de radio pe care le-am avut cu noi pentru ca oamenii să poată auzi Cuvântul lui Dumnezeu. Am tăcut pentru că descoperisem cu uimire cât e de adevărat că bucuria nu are nimic a face cu ceea ce ai sau nu ai, ci ţine de inimă. E aşa de frumos să dăruieşti şi să primeşti ca răspuns bucuria. Nu ştiu cât de mult au ocazia aceşti oameni să primească ceva, dar de foarte multe ori am fost surprinsă să văd cum se înseninau la faţă, cum înflorea pe faţa lor un zâmbet larg şi cum nu le venea să creadă că aparatul de radio era un cadou pentru ei, pentru care nu era nevoie să plătească nimic. O femeie ne-a spus că a crezut că îi dăm aparatul de radio şi apoi o arestăm.

Am crezut întotdeauna şi continui să cred că darurile pe care le oferim ne reprezintă. Uneori cumpăram anumite cadouri doar pentru că aşa ceva ne-ar plăcea să primim. Un prieten şi-a aniversat acolo în Africa ziua de naştere şi a primit de la un alt prieten african în dar, o pâine… şi am rămas fără cuvinte…

Trebuie să recunosc că misiunea aceasta în Uganda de unde m-am întors în urmă cu câteva săptămâni nu a fost deloc uşoară. Am fost în permanenţă în pericol şi inima mi s-a strâs de frică de câteva ori între oameni care ne priveau cu suspiciune, pe drumurile lor greu accesibile şi periculoase unde am întâlnit camioane care călătoreau fără lumini când era întuneric, care se înscriau în depăşiri pe contrases şi ne făceau semn să ne retagem undeva din calea lor, sau când ne înconjurau maşina şi îşi lipeau nasurile de geamurile noastre sperând să primească un aparat de radio. Dar acolo pe acel pământ ciudat, diferit de al nostru şi periculos, am descoperit bucuria vieţii. Bucuria pentru lucruri mici care îţi fac inima să tresalte.

By Anca Bordea, RVE- Cluj

Ce vei face cu Vestea Cea Bună?

-thanksgiving*

Se apropie sărbătorile:  Thanksgiving, apoi Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului. Aceste sărbători adună familia laolaltă. Cine din familia ta nu cunoaşte pe Domnul? Cine nu ştie Vestea Cea Bună? Te gândeşti să te pregăteşti ca să vesteşti Evanghelia tuturor celor deschişi cu inima? Te rogi pentru oportunităţi ca să-L prezinţi pe Mântuitorul?

Cele 8 articole de pe blog (posts: Vestea Cea Bună 1,2,3,4,5,6,7,8) te pot ajuta.

Mă rog pentru tine ca să ai ocazia să vesteşti Evanghelia măcar unui copil.

christmas

Vestea Cea Bună (8)

1love*

Isaia 52:7

„Ce frumoase sunt pe munţi, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului:

„Dumnezeul tău împărăţeşte!”

 *

Care este motivaţia corectă când împărtăşim vestea bună cu alţii?

  1. Dragostea lui Dumnezeu pentru noi dovedită prin faptul că a pregătit un Salvator ne motivează să spunem şi altora vestea bună. Ioan 3:16 ne spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El, să nu piară ci să aibă viaţă veşnică”.
  2. Dragostea noastră faţă de Dumnezeu şi dorinţa de a-I aduce slavă ne motivează să spunem şi altora vestea bună (Matei 22:37; Ioan 14:15,21). Noi Îl iubim pe Dumnezeu când suntem recunoscători pentru harul Lui pentru noi (1 Ioan 4:9-11,19). Dumnezeu este glorificat când arătăm altora caracterul şi lucrările Lui (Psalmul 36:5). Dumnezeu este glorificat când ascultăm de poruncile Lui (Matei 28:19). Dumnezeu este glorificat când spunem altora despre măreţia harului Său (Psalmul 29:1).
  3. Dragostea pentru oameni şi dorinţa de a prezenta viaţa veşnică tuturor oamenilor ne motivează să spunem altora vestea cea bună (Matei 22:39).

*

Cum mă pregătesc să duc mai departe vestea cea bună?

Trebuie să cunosc Evanghelia (cele patru adevăruri: adevărul despre Dumnezeu, despre păcat, despre Isus Cristos şi despre răspunsul omului). Trebuie să învăţ să prezint Evanghelia foarte simplu, aşa ca fiecare om să poată pricepe vorbirea mea.

Trebuie să ascult ce spun alţii ca să observ oportunităţile (de a vorbi despre  cele patru adevăruri) pe care le trimite Domnul în viaţa mea.

Trebuie să practic în familie, cu prietenii, cu credincioşii din biserică până sunt confortabilă cu prezentarea mea.

Trebuie să mă rog pentru mine şi pentru cei pierduţi.

Trebuie să iau o hotărâre că voi trăi o viaţă curată, voi citi şi voi asculta Cuvântul, voi avea părtăşie cu fraţii şi relaţii cu cei pierduţi (ca să le pot prezinta Evanghelia).

 Doamne, inima mea

este gata să prezinte Evanghelia la cei ce nu o cunosc!

Mă bucur că Dumnezeu împărăţeşte!

Dorinţa inimii mele este

să-L cunosc pe El şi să-L fac de cunoscut celor din jur!

Vestea Cea Bună (7)

11 gospel

*

Isaia 52:7

„Ce frumoase sunt pe munţi, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului:

„Dumnezeul tău împărăţeşte!”

*

Cum te gândeşti şi cum te pregăteşti ca să prezinţi Evanghelia? Vrei să o scrii?

Poţi să scrii o prezentare a Evangheliei ca să te ajute să te familiarizezi cu paşii pe care trebuie să îi urmezi, dar să nu memorezi o prezentare. Dacă eşti întreruptă nu mai ştii unde ai rămas. Fii gata să continui dacă este o întrerupere.

Ţine legătura cu cei pierduţi şi roagă-te pentru ei. Trebuie ca ei să vadă că ţie îţi pasă mai întâi de ei, ca apoi să te asculte ce zici.

Inima lui Dumnezeu bate pentru cei pierduţi. Roagă-te să ai inima lui Dumnezeu. Roagă-te pentru discernământ, încrede-te în călăuzirea Duhului Sfânt şi  nu fi descurajată dacă eşti respinsă. Şi Domnul Isus a fost respins.

Planifică-ţi o prezentare biblică!

Practică prezentarea ta!

Roagă-te pentru oportunităţi!

Spune-i lui Dumnezeu şi păstorului tău ce ai pe inimă!

Întotdeauna încheie prezenţarea Evangheliei cu o întrebare: În lumina celor prezentate (cele patru adevăruri) care este răspunsul tău? Te vei gândi la un răspuns?

Memorează acest verset din Romani 1:16 „Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos, fiindcă că ea este puterea lui Dumnzeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului, deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credinţă, şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă”.”

*

Să nu-ţi fie ruşine de prezentarea Evangheliei! Evanghelia este puterea lui Dumnezeu!

Inima mea este plină de bucurie pentru

 Evanghelia care este puterea lui Dumnezeu!

Vestea Cea Bună (6)

111 gospelIsaia 52:7

„Ce frumoase sunt pe munţi, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului:

„Dumnezeul tău împărăţeşte!”

Eşti pregătită să duci vestea cea bună mai departe şi la alţii care nu o cunosc?

Noi nu trebuie să convingem pe nimeni, ci doar să prezentăm Evanghelia.

Duhul Sfânt convinge pe oameni. Te bucură acest lucru că nu trebuie să te lupţi cu nimeni?

Ce înseamnă pentru tine că Evanghelia este o veste bună care vesteşte pacea?

Este pace în tine când vesteşti Evanghelia? Sau un duh de ceartă?

Este smerenie în inima ta sau un simţământ al superiorităţii faţă de cei ce nu cunosc Evanghelia? Vestea bună se duce cu pace!

Ce vesteşte Evanghelia ta? Mântuirea?

Cât de des te rogi pentru ocazii ca să vorbeşti celor pierduţi despre mântuire?

Fii atentă că nu este vorba despre mărturia personală (cum tu te-ai întâlnit cu Cristos), ci Evanghelia este ceea ce tu trebuie să prezinţi. Întotdeauna începe cu Dumnezeu şi autoritatea Lui. Evanghelia este o poruncă pe care trebuie să o ascultăm. Dumnezeu este mult mai interesat ca să ne facă sfinţi, decât sănătoşi şi bucuroşi. Evanghelia ne spune să ne luăm crucea şi să-L urmăm pe Cristos. Fii atentă să nu prezinţi fericirea şi sănătatea pe pământ (1 Tesaloniceni 1:5-10).

Gândeşte-te la câteva întrebări:

A impresionat pe cineva prezentarea mea sau Duhul Sfânt lucrează? Domnul ne cheamă să inspirăm pe alţii, nu să îi impresionăm.

Recunosc cei ce ascultă prezentarea mea că sunt păcătoşi, că au nevoie de harul Domnului?

Recunosc cei ce ascultă cât de bun este Dumnezeu şi cât de rău este păcatul?

Este prezentarea mea uşoară şi confortabilă? Realizează ei seriozitatea problemei?

Începe prezentarea mea cu „omul” sau cu Dumnezeu?

Du vestea cea bună cu pace!

 

Vestea cea bună dă pace inimii mele!