Oricine

Matei 23:1-39

Matei 23:12: ,,Oricine se va înălţa, va fi smerit; şi oricine se va smeri, va fi înălţat.”

Pentru ultima dată, Domnul Isus le-a vorbit Fariseilor şi le-a expus corupţia, făţărnicia şi rebeliunea împotriva lui Dumnezeu. Cei ce sunt făţarnici trebuie să se vadă aşa cum sunt înaintea lui Dumnezeu, altfel nu pot fi mântuiţi. De asemenea, poporul trebuie să realizeze când conducătorii religioşi sunt orbi, ca să nu meargă pe aceleaşi cărări care duc la distrugere. Trebuie să punem în practică ceea ce vorbim. Domnul Isus a recunoscut autoritatea celor care erau învăţători ai Legii şi le-a spus ascultătorilor: ,,Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac.”

Care sunt principiile biblice după care trebuie să trăiască un conducător religios și cei credincioși? Trebuie să trăim ceea ce învățăm şi spunem. Te ascultă cei din jur când începi să vorbeşti despre Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos? Dacă trăiești Evanghelia, te vor asculta. Trebuie să căutăm plăcerea lui Dumnezeu, nu a oamenilor. Să cauţi binele fără să atragi atenţia altora asupra ta. Trebuie să recunoaștem faptul că toţi credincioşii sunt egali înaintea lui Dumnezeu! Să nu cauţi un titlu mai mare decât al celor din jur sau mai multe privilegii. Nu putem să-L glorificăm pe Dumnezeu când ne glorificăm pe noi înşine. Să nu prezentăm o învăţătură falsă!  Să nu facem viaţa altora mai dificilă. Să nu împiedicăm pe cineva să-L primească pe Salvatorul. Este  conversaţia noastră bazată pe adevărurile Scripturilor sau vestim evanghelia prosperităţii? Ori de câte ori vorbim ceea ce nu trăim, predicăm o asigurare falsă. Să nu căutăm scuze! Să fim cinstiţi tot timpul. Da, al nostru să fie da; şi nu, să fie nu. Să nu cauţi scuze pentru anumite păcate (bârfa, cearta, nemulţumirea, lenea etc.). Să nu căutăm ceea ce este uşor, neglijând ceea ce este greu. Să nu credem că dacă dăm zeciuiala la Casa Domnului putem neglija dreptatea, mila şi credincioşia. Să nu neglijăm lucrurile importante din cauza lucrurilor urgente. Grija faţă de părinţii şi bunicii noştri bătrâni este mai importantă, decât slujirea în alte domenii. Să nu neglijăm familia pentru misiune. Degeaba facem activităţi religioase dacă există ceartă în casă. Dacă nu este neglijență, ci doar împotrivire venită din firea pământească nesupusă Domnului, să ne rugăm Domnului pentru lumină și ajutor. Să ne depărtăm de ipocrizie. Degeaba folosim cuvinte frumoase când în inimă este mizerie. Cât timp petreci înaintea lui Dumnezeu să îţi cercetezi inima şi să faci curăţenie în ea? Cât de mult te doare păcatul tău sau al altora şi cât de mult cauţi restaurarea ta şi a altora? Cât de mult cauţi pocăinţa ta şi a altora? Gândurile murdare, motivaţiile false, metodele rele, obiceiurile greşite, ascultarea parţială şi uşurătatea în vorbire şi fapte, pot să satisfacă pe oameni, dar nu pe Dumnezeu. Fă-ţi o cercetare înaintea Domnului şi cere-I putere ca să te schimbi aşa cum cere  El.

Doamne, ajută-mă să trăiesc ceea ce învăț și spun, să caut plăcerea Ta și nu a oamenilor, să respect pe toți oamenii, să nu prezint o învățătură falsă, să nu caut scuze pentru purtarea mea rea, să nu caut numai ce este ușor neglijând greul, să nu neglijez familia și să mă depărtez de ipocrizie. Învață-mă să mă păzesc de gânduri murdare, de motivații false, de metode rele, de obiceiuri greșite, de o ascultare de Tine parțială, de ușurătate în vorbire și fapte, ca să trăiesc așa cum Tu ceri.

Doamne, ajută-mă să caut smerenia!

Advertisements

O învăţătură de datină omenească

astayiIsaia 29:1-14

Isaia 29:13

„Domnul zice: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine şi frica pe care o are de Mine nu este decât o învăţătură de datină omenească”.”

 

Vai de cei ipocriţi în închinarea lor. Vai de cei ce se închină numai cu gura, nu şi cu inima.

Vai de cei ce nu se bucură înaintea lui Dumnezeu. Vai de Ariel (Ierusalim, cetatea unde este altarul, unde trebuie să fie şi inima). Catastrofa va lovi în popor, plânsete şi gemete, tunete, cutremure de pământ, vijelie, furtună, foc, război, foame, sete, neputinţă, neştiinţă etc., pentru că „poporul acesta Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine şi frica pe care o are faţă de Mine nu este decât o învăţătură de datină omenească” (29:13).

Conducătorii cetăţii au ajuns orbi pentru că au refuzat să vadă şi să asculte poruncile lui Dumnezeu.

Neputinţa de a vedea este judecata lui Dumnezeu.

Când conducătorii nu văd Cuvântul lui Dumnezeu, religia este de suprafaţă, de ochii lumii, fără inimă. Când inima este departe de Domnul, închinarea devine un set de reguli omeneşti. Este dureros când Dumnezeu loveşte înţelepciunea înţelepţilor (vor pieri 29:14).

Dumnezeu vede, ştie, cunoaşte ce face fiecare. Unii se joacă de-a biserica. Inima lor este departe de Domnul.

Este inima mea unde spune gura mea?

Dumnezeu vrea inima noastră în închinare nu ritualul nostru liturgic.

Vezi ipocrizie în viaţa ta? Dacă te examinezi înaintea Domnului cum vezi închinarea ta? Te prinde anturajul şi cânţi doar cu gura, fără inimă?

Oare ce gândeşte Domnul despre închinarea mea de duminca la biserică? Mă duc cu valul?

Ce atitudine, acţiune, schimbare vei avea la următoarea închinare?

Doamne, cercetează-mă şi descopere-mi unde gura mea o ia înaintea inimii. Nu mă lăsa în ipocrizie, căci vreau binecuvântarea, nu judecata. Fereşte-mă de datina omenească şi ajută-mă să văd şi să înţeleg Cuvântul. Mă rog pentru conducătorii religioşi să vadă Adevărul în Scripturi şi să dea învăţătură sănătoasă.

Descopere-mi când închinarea mea este un set de reguli omeneşti şi du-mă pe calea cea bună.

Doamne, îmi doresc ca să-Ţi aduc o închinare adevărată!

Fie ca  inima mea să fie în armonie cu gura mea!