O învăţătură de datină omenească

astayiIsaia 29:1-14

Isaia 29:13

„Domnul zice: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine şi frica pe care o are de Mine nu este decât o învăţătură de datină omenească”.”

 

Vai de cei ipocriţi în închinarea lor. Vai de cei ce se închină numai cu gura, nu şi cu inima.

Vai de cei ce nu se bucură înaintea lui Dumnezeu. Vai de Ariel (Ierusalim, cetatea unde este altarul, unde trebuie să fie şi inima). Catastrofa va lovi în popor, plânsete şi gemete, tunete, cutremure de pământ, vijelie, furtună, foc, război, foame, sete, neputinţă, neştiinţă etc., pentru că „poporul acesta Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine şi frica pe care o are faţă de Mine nu este decât o învăţătură de datină omenească” (29:13).

Conducătorii cetăţii au ajuns orbi pentru că au refuzat să vadă şi să asculte poruncile lui Dumnezeu.

Neputinţa de a vedea este judecata lui Dumnezeu.

Când conducătorii nu văd Cuvântul lui Dumnezeu, religia este de suprafaţă, de ochii lumii, fără inimă. Când inima este departe de Domnul, închinarea devine un set de reguli omeneşti. Este dureros când Dumnezeu loveşte înţelepciunea înţelepţilor (vor pieri 29:14).

Dumnezeu vede, ştie, cunoaşte ce face fiecare. Unii se joacă de-a biserica. Inima lor este departe de Domnul.

Este inima mea unde spune gura mea?

Dumnezeu vrea inima noastră în închinare nu ritualul nostru liturgic.

Vezi ipocrizie în viaţa ta? Dacă te examinezi înaintea Domnului cum vezi închinarea ta? Te prinde anturajul şi cânţi doar cu gura, fără inimă?

Oare ce gândeşte Domnul despre închinarea mea de duminca la biserică? Mă duc cu valul?

Ce atitudine, acţiune, schimbare vei avea la următoarea închinare?

Doamne, cercetează-mă şi descopere-mi unde gura mea o ia înaintea inimii. Nu mă lăsa în ipocrizie, căci vreau binecuvântarea, nu judecata. Fereşte-mă de datina omenească şi ajută-mă să văd şi să înţeleg Cuvântul. Mă rog pentru conducătorii religioşi să vadă Adevărul în Scripturi şi să dea învăţătură sănătoasă.

Descopere-mi când închinarea mea este un set de reguli omeneşti şi du-mă pe calea cea bună.

Doamne, îmi doresc ca să-Ţi aduc o închinare adevărată!

Fie ca  inima mea să fie în armonie cu gura mea!

Viitorul

1mIsaia 8:19-22

Isaia 8:19b

„Nu va întreba oare

un popor pe

Dumnezeul său?

Va întreba el pe cei morţi

pentru cei vii?”

*

Ai vrea să cunoşti viitorul?

Ai vrea să ştii ce te aşteaptă pe tine în viitor?

Sau ai dori să afli viitorul copiilor tăi?

Cum înfrunţi viitorul? Cu frică şi suspinuri în inimă? Sau cu bucurie şi pace în inimă chiar şi în vremuri grele?

Ce văd alţii în tine cu privire la viziunea ta despre viitor? Speranţă sau dejnădejde? Ce moştenire ai de la părinţi sau de la anturajul tău?

Frică, mânie, supărare, disperare?

Linişte, pace, bucurie, speranţă?

Dumnezeu poate să dea tuturor celor ce cred în El o bucurie şi o pace care nu se pot explica. Nu se poate fabrica, dar nici distruge bucuria şi pacea date de Domnul. Este lucrarea supranaturală a lui Dumnezeu în viaţa celor ce aparţin Împărăţiei Lui.

În zilele lui Ahaz, împăratul lui Iuda, poporul s-a întors de la credinţa în Dumnezeu, la alte lucruri care au crezut ei că pot aduce fericire. S-au dus la cei ce spun viitorul (ghicitori, vrăjitori, cei ce cheamă morţii, zodiac, spiritişti, cărţi de noroc etc.). Şi astăzi sunt oameni care fac aceeaşi greşeală. Se întorc spre ocultism. Vor să aibă răspuns la întunericul din viaţa lor. Nu caută lumină şi claritate în Cuvântul lui Dumnezeu.

Ce faci când ajungi în confuzie, în întuneric?

Unde cauţi tu ajutor?

Chiar dacă este multă confuzie în lume, totuşi întunericul nu va împărăţi veşnic.

Cum poate cineva să primească lumină şi bucurie dacă refuză să ceară călăuzirea Domnului scrisă pe paginile Scripturii?

Învaţă din trecut, trăieşte în prezent şi fii încrezător în viitor!

Noi nu ştim ce va aduce viitorul dar ştim Cine ţine viitorul în mâna Lui!

Doamne, inima mea este plină de bucurie şi nădejde

în ceea ce priveşte viitorul meu!