Cel dintâi şi Acelaşi

1 destinIsaia 41:1-4

Isaia 41:4

„Cine a făcut şi a împlinit aceste lucruri?

Acela

care a chemat neamurile

de la început,

Eu, Domnul, Cel dintâi şi Acelaşi

până în cele din urmă veacuri.”

 *

Dumnezeu pune câteva întrebări popoarelor: Cine a ridicat de la răsărit pe acela pe care îl cheamă să calce pe urmele Lui? Cine îi supune neamuri şi împăraţi? Cine le face sabia praf şi arcul o pleavă luată de vânt? Cine a făcut şi a împlinit aceste lucruri?

Domnul, Cel dintâi şi Acelaşi până în cele din urmă veacuri, a ales pe împăratul Cir ca să-şi împlinească planurile. Ce ştii tu despre împăratul Cir? Acest împărat a permis tuturor popoarelor pe care le-a cucerit să-şi păstreze tradiţiile culturale şi religioase.

Dumnezeu a spus acest adevăr (cu o sută de ani înainte) şi s-a împlinit. Sfântul lui Israel are puterea să ducă la bun sfârşit tot ceea ce a promis. El, Cel suveran, conducătorul întregii istorii pregăteşte paşii tuturor conducătorilor ca să umble în planurile Lui şi pregăteşte evenimentele care aduc sfârşitul tuturor lucrurilor.

Ca şi în trecut, avem şi noi astăzi şi veşti bune şi veşti rele. Copiii Domnului nu sunt imuni la problemele lumii, la probleme în relaţii, la probleme în economie sau dezastre naturale. Totuşi, copiii Domnului au siguranţa prezenţei lui Dumnezeu în orice situaţie. Vestea cea bună este Dumnezeul descris în Isaia 41, Atotputernic şi Răscumpărător.

Cine este adevăratul Stăpân al istoriei? Cine este Autorul şi Conducătorul istoriei? Cine a condus toate evenimentele istoriei? Este totul controlat? De cine?

Toate puterile omeneşti, toţi conducătorii, toate ideologiile, toate valorile, toate priorităţile, trebuie să se plece înaintea Stăpânului istoriei!

Dumnezeu ne cere să păstrăm linişte când El vorbeşte. În tăcere putem să medităm la puterea, înţelepciunea şi bunătatea lui Dumnezeu. Dacă nu tăcem, ne răzvrătim.

Ce facem când ne merge bine? Uităm de umilinţă şi modestie? Avem puţin timp cu Dumnezeu? Avem puţin respect faţă de Cuvânt?

Ce facem când suntem în probleme? Ne împotrivim Domnului sau ne punem viaţa în mâinile Lui? Cum ne gândim la puterea şi bunătatea Lui?

Trebuie să veghem asupra atitudinilor noastre pentru că noi suntem tot timpul în prezenţa lui Dumnezeu.

Doamne, cred că Tu eşti Cel dintâi şi Acelaşi, Cel suveran, Cel Sfânt, Cel atotoputernic. Tu eşti conducătorul istoriei. Vreau să păstrez liniştea când Tu vorbeşti ca să meditez la puterea, înţelepciunea şi bunătatea Ta. Cred că Tu plănuieşti bine pentru toţi cei ce cred în Tine şi Îţi duci la îndeplinire toate planurile Tale.

Mulţumesc că mă ajuţi să rămân în umilinţă şi modestie, să iubesc Cuvântul Tău şi să veghez asupra gândurilor, atitudinilor, faptelor şi vorbelor mele.

 

Doamne, inima mea se bucură că Tu ai un plan cu viaţa mea!

 

Advertisements

Poruncă peste poruncă

poruncăIsaia 28

Isaia 28:10

„Căci dă învăţătură peste învăţătură,

învăţătură peste învăţătură,

poruncă peste poruncă,

poruncă peste poruncă,

puţin aici, puţin acolo.”

Este totuşi o speranţă, în mijlocul furtunii, pentru rămăşiţa poporului Israel (cei credincioşi). Domnul va fi cununa lor: o cunună strălucitoare şi măreaţă. El a promis dreptarea şi puterea de biruinţă asupra duşmanilor (28:5-6).

Pedeapsa lui Dumnezeu urmăreşte schimbarea şi restaurarea poporului.

Nu toate luptele şi atacurile sunt din cauza păcatului, ci Dumnezeu aduce vremuri grele ca să înveţe pe poporul Lui să fie atent la credinţă.

Disciplina este folosită ca să învăţăm sfinţenia (Evrei 12:10-13).

Disciplina lui Dumnezeu ne învaţă să ne întoarcem la El, locul nostru de scăpare şi adăpostul nostru.

Unde este locul tău de scăpare? Unde este adăpostul tău?

Dacă te examinezi cu atenţie, te vezi încrezătoare în puterile tale?

Te crezi importantă când apariţia ta este impresionantă? Sau când îi convingi pe alţii că eşti inteligentă şi bine informată? Aceste lucruri nu dau siguranţă destinului, nici nu vor defini caracterul plăcut Domnului.

Care este învăţătura pe care te bazezi?

Care sunt poruncile pe care le împlineşti?

Vai de cei ce clădesc pe altă temelie, alta decât Cristos. Ei se duc spre dezastru.

Cine este temelia ta şi cum clădeşti?

Temelia mea este Cristos! Credinţa mea este în Cristos! Încrederea mea este în Cristos.

Dumnezeu pregăteşte o Cale de ieşire din probleme.

Calea de ieşire din probleme este o Piatră, Piatra din capul unghiului. Cine este această Piatră? 1 Petru 2:4-24 afirmă: ,,Apropiaţi-vă de El, Piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu. Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o Piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El, nu va fi dat de ruşine.” Cinstea aceasta este, deci, pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi „Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului”; şi „o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere”. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul şi la aceasta sunt rânduiţi. Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare. Preaiubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti care se războiesc cu sufletul.  Să aveţi o purtare bună în mijlocul Neamurilor, pentru ca în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării. Fiţi supuşi oricărei stăpâniri omeneşti, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor, cât şi dregătorilor, ca unii care sunt trimeşi de el să pedepsească pe făcătorii de rele şi să laude pe cei ce fac bine. Căci voia lui Dumnezeu este, ca, făcând ce este bine, să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti. Purtaţi-vă ca nişte oameni slobozi, fără să faceţi din slobozenia aceasta o haină a răutăţii, ci ca nişte robi ai lui Dumnezeu. Cinstiţi pe toţi oamenii, iubiţi pe fraţi; temeţi-vă de Dumnezeu; daţi cinste împăratului! Slugilor, fiţi supuse stăpânilor voştri cu toată frica, nu numai celor ce sunt buni şi blânzi, ci şi celor greu de mulţumit. Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, sufere întristare şi sufere pe nedrept. În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău? Dar dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug”. Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.”

Care este învăţătura ta?

Doamne, vreau că inima mea să fie atentă

la adevărata învăţătură,

la adevăratele porunci

 şi la adevărata credinţă!