Viaţa trăită împreună cu El

Viața trăită împreună cu El

Oamenii își trăiesc viețile într-o varietate de feluri. De la caz la caz întâlnim influențe care îndreaptă viețile oamenilor înspre multe direcții. Încotro este îndreptată viața mea? Cine este Cel care îi dă direcție? La aceste două întrebări aflăm răspunsuri printr-o lectură atentă a Primei scrisori către biserica din Tesalonic. Textul esențial se află în ultimul capitol (5), în care ni se spune că Isus Cristos a murit pentru noi ca noi să trăim împreună cu El. Această înțelegere a morții Sale de pe cruce trebuie să redirecționeze viața mea. Cristos a murit pentru mine ca eu să trăiesc împreună cu El. Această înțelegere a situației presupune învierea Sa din morți. Ascultarea și dragostea Lui, dovedite în moartea Sa pentru oameni trebuie să le reorienteze viețile acestora înspre o viață împreună cu El.

Însă în vremurile de acum nu acceptăm un astfel de limbaj cu privire la viață. Noi vrem să trăim singuri, nu împreună cu cineva; iar dacă acel cineva este într-o poziție de autoritate asupra noastră, cu atât mai puțin.

În ce-i privește pe creștini aceștia își vor trăi viețile împreună cu Cel care a murit pentru ei. El Şi-a dat viața pentru toți oamenii, iar cei care-L urmează trebuie să și-o trăiască împreună cu El.

Cum este viața trăită împreună cu El? Ce anume o caracterizează? Potrivit cu 1 Tesaloniceni, această viața are următoarele coordonate: o viață în care credința lucrează, dragostea se ostenește, iar nădejdea are răbdare. Credința, dragostea și speranța caracterizează viața trăită împreună cu Isus. Acestea sunt văzute pe de o parte ca arme de apărare (platoșa credinței și a dragostei), iar pe de altă parte ca moduri prin care se exprimă noua lor identitate (ceilalți îi cunosc  făcând referire în acest fel la ei). Reorientarea vieții de către Cristos, Cel care a murit și a înviat, duce la a fi cunoscuți de oameni într-un fel nou, și la a face față la provocările vieții cu ajutorul acestor noi coordonate aduse de Dumnezeu în viețile lor.

Sorin Sabou

sorinsabou.com

“Viata traita impreuna cu Isus … este o arma de aparare… un mod prin care se exprima identitatea noastra.” Doamne ajuta! Fg

De ce merg la biserică? ( 5 )

DE CE MERG LA BISERICA??

 *

Prin această întrebare vreau să se deschidă o posibilitate de comunicare între toţi cei interesaţi şi eu voi posta mesajele primite. M-aş bucura să participaţi cât mai mulţi. Vor fi mai multe întrebări şi mă rog ca toţi să fim edificaţi şi încurajaţi.

*

Iată ce spune cineva:

,,Ce este părtășia? DEX98 explică termenul de „părtaș” după cum urmează:

 

PĂRTÁȘ, -Ă, 

 1. Persoană care participă (împreună cu altele) la o activitate, care ia parte la o acțiune; participant;

2. Persoană care se bucură (împreună cu altele) sau beneficiază de un bun spiritual ori care împărtășește (cu altele) un necaz, o nenorocire.

3. Persoană care primește o parte dintr-un bun material sau care stăpânește ori folosește un bun material împreună cu o altă persoană

 

A avea părtășie înseamnă deci a beneficia împreună cu alții de un bun spiritual (sau material). Într-un sens poate exista un gen de „părtășie” și între oameni care nu sunt credincioși, dar aceasta nu este părtășia creștină. Aici trebuie să fim de acord cu cei care vor spune că părtășia nu trebuie definită lingvistic sau după părerile și sentimentele noastre, ci după Scriptură. Ce zice Biblia despre părtășie? În mod deosebit Epistola 1 Ioan tratează acest subiect.

 

1 Ioan 1:3 spune „ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său Isus Hristos.” De aici înțeleg că părtășia este comuniunea sau legătura spirituală dintre credincios și Dumnezeu dar și dintre credincios și frații de credință care îi împărtășesc acea comuniune cu Dumnezeu.

 

Aceeași Epistolă 1 Ioan repetă în mai multe rânduri cele trei elemente ale părtășiei creștine: ADEVĂRUL, CURĂȚIA și DRAGOSTEA. A avea părtășie creștină înseamnă a avea în comun cu alții adevărul revelat de Dumnezeu (în lipsa acestuia părtășia nu există); înseamnă a trăi în curăție (1 Ioan 1:7 „dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii”); și în același timp de a ne iubi unii pe alții.

 

Relaționarea prietenoasă și caldă poate fi părtășie creștină doar în măsura în care se bazează pe adevăr, este curată și manifestată în dragoste. Altfel devine doar atitudine afectivă, interesată și prietenoasă. Însă părtășia creștină este realizată în întâlnirea Bisericii în jurul adevărului Scripturii și a rugăciunii. Așadar, când ne strângem la închinare ca și comunitate răscumpărată noi AVEM părtășie întrucât ne închinăm împreună singurului Dumnezeu, cântăm aceeași cântare, ne unim la rugăciunea fiecăruia din noi, și ascultăm expunerea aceluiași adevăr. Având în comun toate aceste lucruri avem părtășie. Bineînțeles că la nivel personal fiecare din noi trebuie să caute și întărirea relațiilor, cunoașterea cu frații și simțirea împreună cu ei.

 

 

De ce merg cu Biserica la locul de închinare? Trei motive majore, care cuprind alte câteva implicații.

1) Pentru a mă închina lui Dumnezeu și a-i aduce glorie împreună cu Biserica Domnului („A Lui să fie slava în Biserică și în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor.”)

2) Pentru a fi zidit sufletește

3) Pentru a fi motivat să trăiesc și să transmit Evanghelia

 

O Biserică locală care se adună pentru părtășie aduce glorie lui Dumnezeu prin închinare, se zidește sufletește și predică Evanghelia.”

Dar pentru voi

“Dar pentru voi,
care vă temeţi de
Numele Meu,
va răsări
Soarele neprihănirii,
şi tămăduirea va fi
sub aripile Lui.”
*
Maleahi 4:2

*

Să fii binecuvântat în casa ta şi la locul tău de muncă,

Domnul să te facă învingător în toate clipele tale grele!
Tot ce faci să fie binecuvântat şi pe orice vei pune mâna să prospere!
Tot ce începi să duci la bun sfârşit, şi să-ţi aducă o bună răsplată şi-o mare bucurie!

Oriunde vei merge şi de oriunde vei veni, binecuvântarea să fie cu tine!
Să ai mereu biruinţă asupra vrăjmaşilor tăi, oricare ar fi ei:
boala, lipsa, îngrijorarea, tristeţea, teama, durerea, răutatea, singurătatea…
Domnul ţi-a dat odihnă din toate părţile.
Pacea Lui, care întrece orice închipuire, îţi păzeşte mintea şi inima în Isus Cristos.

Din toate bunătăţile să ai la vremea potrivită, din belşug,
Să poţi da cu mână largă şi cu bucurie şi celor care duc lipsă,

Să dai cu împrumut, dar să nu iei niciodată.

Domnul să te facă să fii cap, şi nu coadă, totdeauna sus, şi niciodată jos.
În fiecare seară să pui capul liniştit pe pernă şi să adormi mulţumind Domnului pentru ziua care s-a isprăvit.
Să aştepţi doar lucruri bune de la Dumnezeul tău.

Teama şi îngrijorarea să nu-ţi fie niciodată tovarăşi,
Încrederea ta să fie nestrămutată în bunătatea şi dragostea Domnului pentru tine.

Nici o armă ridicată împotriva ta să nu aibă putere,
Orice limbă care te va judeca să fie osândită,
Căile tale să fie totdeauna drepte şi netede.
Dacă păşeşte pe ele cel ce şchiopătează, să nu se abată de la ele, ci mai degrabă să fie vindecat.

Privirea ta să fie totdeauna aţintită spre Cel care poate totul,
Care te-a iubit atât de mult încât a plătit preţul suprem pentru a te răscumpăra. În El toate lucrurile sunt posibile.

Pacea, bucuria, nădejdea şi dragostea
să nu te părăsească niciodată!

Binecuvântare scrisă de Titi Moga

Viaţa fără dragoste

 

Dumnezeu

*

este DRAGOSTE!

1 IOAN 4:16b

Adevărul fără IUBIRE te face dăunător.
Bogăţia fără IUBIRE te face avar.
Sărăcia fără IUBIRE te face orgolios.
Inteligenţa fără IUBIRE te face arogant.
Justiţia fără IUBIRE te face neîndurător.
Diplomaţia fără IUBIRE te face ipocrit.
Succesul fără IUBIRE te face arogant.
Supunerea fără IUBIRE te face servil.
Frumuseţea fără IUBIRE te face ridicol.
Autoritatea fără IUBIRE te face tiran.
Munca fără IUBIRE te face sclav.
Simplitatea fără IUBIRE te falsifică.
Rugăciunea fără IUBIRE te face introvertit.
Legea fără IUBIRE te înrobeşte.
Politica fără IUBIRE te face egoist.
Credinţa fără IUBIRE te face fanatic.
VIAŢA FĂRĂ DRAGOSTE NU ARE SENS !!!
VIAŢA FĂRĂ DUMNEZEU NU ARE SENS !!!

La Domnul este Salvarea!!!

Isaia 1:10a

*

„Ascultaţi

*

Cuvântul

*

Domnului.”

*

La Domnul este salvarea!

Puterea şi acurateţea Cuvântului lui Dumnezeu este ilustrată în istoria poporului. Ei au refuzat toate avertizările. Bogăţia şi prosperitatea sunt daruri de la Dumnezeu, dar oamenii nu recunosc cu umilinţă pe Dătătorul care dă cu mână largă din bogăţia Lui. Dacă nu suntem buni administratori ai bogăţiei, ea poate aduce multe necazuri. Sunt momente strategice în viaţă când un conducător sau o naţiune ia decizii care în viitor se dovedesc a fi un dezastru. Când Cuvântul lui Dumnezeu şi legile Lui sunt călcate în picioare şi moralitatea o ia pe drumul cel rău, atunci este timpul să ne aşteptăm la o trezire, sau la o revoluţie sub puterea răului, moarte şi disperare sub judecata lui Dumnezeu. Totuşi este o lumină în întuneric. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al harului şi în dragostea Lui are un plan de răscumpărare. El vrea să-şi formeze un popor al Lui.

Cine este Dumnezeu?

Ceea ce cred despre Dumnezeu determină ceea ce cred despre mine, despre lume şi despre scopul Lui cu noi toţi.

Dacă am o credinţă corectă despre Dumnezeu, toate lucrurile se aranjează la locul lor. Cum credem, aşa trăim. Câteodată gândurile noastre nu sunt după Biblie. Isaia 55:8-9 ne spune: „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele”, zice Domnul. „Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.”

Noi avem multe alegeri de făcut. Îl voi crede pe Dumnezeu şi îmi voi schimba gândirea? Mă voi ruga Domnului să mi se descopere prin profetul Isaia?

Doamne, fie inima mea dornică după descoperirea Ta,

şi plină de recunoştinţă faţă de Tine!

 

Darul meu pentru Tine

Ioan 12

*

Ioan 12:2a

*

„Acolo I-au

pregătit

o cină.“

*

Doamne,

acasă la Maria, Marta şi Lazăr, Ţi-a fost pregătită o cină şi ai primit un dar frumos de la Maria.

Vreau să pregătesc o cină bună astăzi şi Tu să fii oaspetele meu de onoare.  În timpul cinei, vreau să stăm de vorbă şi să ne bucurăm împreună. Mă gândesc să pregătesc un dar special pentru tine.

Ce Te-ar bucura mult? Cred că inima mea.

Prin darul meu aş dori să Îţi arăt recunoştinţa mea pentru dragostea şi bunătatea Ta pentru mine.

Aş vrea să-ţi dau o inimă curată şi plină de bucurie.

Mulţumesc că primeşti darul meu şi este tare preţios înaintea Ta.

Mulţumesc că mă aperi de oamenii răi. Ai apărat-o şi pe Maria atunci când Iuda a supărat-o.

Strig şi eu „Osana“, binecuvântat eşti Tu, Doamne, căci ai cucerit inima mea pentru Tine şi pentru Împărăţia Ta. Nu mă tem de nimic pentru că Tu eşti Domnul şi Stăpânul meu cel bun.

Ştiu că Tu vrei să renunţ la voia mea şi să aleg să fac voia Ta, de aceea Te rog să mă ajuţi. Am nevoie de ajutorul Tău. Vreau să rămân în voia Ta pentru totdeauna.

Dorinţa mea este să Te slujesc şi să Te urmez ca să fiu cinstită de Tatăl. Mă bucur că mă numeşti o fiică a luminii. Te laud că îmi descoperi puterea braţului Tău.

Mulţumesc că primeşti toate darurile mele.

Domnul să primească toate darurile tale!

Inima ta

Ioan 12:1-11

*

Ioan 12:2 

*

„Acolo

I-au pregătit

o cină.

Marta slujea.“

*

În capitolul 11, Marta a strălucit înaintea Domnului prin credinţa şi ascultarea ei.

Cum este astăzi credinţa şi ascultarea ta?

În capitolul 12, Maria dovedeşte prin darul ei preţios dragostea ei fără margini faţă de Domnul şi recunoştinţa pentru ce a făcut Domnul pentru familia ei.

Cum dovedeşti tu astăzi dragostea şi recunoştinţa ta faţă de ceea ce a făcut Domnul pentru tine şi familia ta?

Alte părţi din Scriptură o prezintă pe Maria ca o persoană tăcută, rezervată şi meditativă. Acum ea îşi exprimă dragostea în închinare în prezenţa altora. Aceasta a fost oportunitatea ei să-L onoreze pe Domnul în faţa altora, aducând mângâiere Domnului atunci când era înconjurat de oameni plini de ură, respingere şi critică.

Ce văd cei din jur când se uită la închinarea ta?

Cunoşti pe cineva înconjurat de oameni plini de ură, răutate, critică? Ce mângâiere crezi că îi poţi aduce? Care ar putea fi darul tău pentru acea persoană?

Noi toţi avem nevoie de o vorbă bună, de un dar, de o mângâiere. Să nu uităm să dăruim timp, bani, o vorbă bună, un zâmbet, o mână de ajutor, o încurajare, un dar, o floare, bucurie, încredere, răbdare, atenţie, un sfat bun, o reţetă bună, o vizită, pace, bunătate etc. „Adevărat vă spun că ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.“ Matei 25:40b

Doamne, ajută-mă să am o inimă gata să slujească.

Cine este marea ta iubire?

 

Ioan 21:15-19

 *

Ioan 21:15  

*

,,Simone,

fiul lui Iona,

Mă iubeşti?“

*

 

Îl iubeşti tu pe Domnul Isus?

Dacă Domnul ar sta acum în faţa ta şi te-ar întreba (El nu eu) ,,Mă iubeşti?“, ce ai răspunde?

Dacă Îl iubeşti de ce Îl iubeşti?

Singurul motiv acceptabil în lucrarea lui Cristos este dragostea pentru El.

Care este motivul (motivaţia) tău în lucrare? Presiune din partea altora, presiune din partea familiei sau a bisericii? Educaţia ta? Mândria? Plăcerea? Concurenţa? Experienţa? Câştigul? Favoarea din partea altora?

De ce faci ceea ce faci?

 

Numai ce faci din dragoste pentru Cristos are valoare eternă.

 

Cum lucrezi la motivaţia slujirii tale? Îl vei întreba pe Dumnezeu cum şi ce să faci, cum şi ce să schimbi, cum şi ce să vorbesti, cum şi ce să vezi, etc.?

Dumnezeu a dat o poruncă credincioşilor să hrănească şi să aibă grijă de cei ce sunt ai Lui.

Dumnezeu are un plan pentru fiecare credincios.

Când Domnul l-a întrebat pe Petru de trei ori ,,Mă iubeşti?“, a vrut să-l ajute să înţeleagă cine este Petru fără Cristos. Petru L-a tăgăduit pe Domnul de trei ori în public şi Domnul l-a restaurat tot public.

Fie ruga ta: Doamne, vreau ca ceea ce fac să izvorască din dragostea mea pentru Tine.

 

Doamne, Tu eşti marea mea iubire!

 

 

Rugăciune

Doamne, nu-Ți cer eliberarea
Mâinilor din lanțurile grele
Ci dragostea și bucuria
Să pot cânta atunci în ele.

*

Nu-Ți cer să-mi potolești furtuna
Ce bate crunt în arca mea
Ci Tu să fii cu mine-ntruna
Pe mări călătorind în ea.

*

Nu-Ți cer pâine nici avere
Nici pescuire-mbelșugată.
Nici țară de lapte și de miere
Ci în dimineața minunată,

*

Sub geana cerului văratec
În pacea de la țărmul mării
La sfântul prâz al învierii
Să-mi dai din pește pe jăratec.

*

Nu-Ți cer răsplata celor drepți
Ci dincolo de moarte să m-aștepți.

Petru Lascău

Chiar dacă

1 Corinteni 13:1-13

,,Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.
Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa;
chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.
Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

Dragostea este îndelung răbdătoare,
este plină de bunătate,
dragostea nu pizmuieşte,
dragostea nu se laudă,
nu se umflă de mândrie,
nu se poartă necuviincios,
nu caută folosul său,
nu se mânie,
nu se gândeşte la rău,
nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.

Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte; dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.
Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Dacă dragoste nu e, nimic nu e! (Marin Preda)