inima

by

Binecuvântare sau povară? (8)

1 blessEvrei 13:7, 17 ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.”

Cum pot să fiu o binecuvântare pentru păstorul meu?

Ar fi bine să păstrez atenţia şi să iau notiţe din când în când.

Este bine să am Biblia cu mine la biserică şi un caiet de notiţe. Acest lucru nu înseamnă că fiecare mesaj va fi unul puternic şi extraordinar, ci că am respect faţă de păstor. În timpul săptămânii când eu mă ocup de lucrurile plăcute mie, păstorul meu studiază Biblia şi se roagă pentru mine. Din 168 de ore pe săptămână, câte ore trebuie să-l ascult pe păstorul meu? O oră? Trei ore? Ascult cu atenţie? Îmi ţin copii sub disciplină? Am un minut după predică să mă duc să-i spun păstorului meu: ,,Mulţumesc pentru mesaj!”?

Cum mă rog pentru păstorul meu? Sunt o binecuvântare sau o povară pentru păsorul meu?

Dacă toţi credincioşii din biserica mea ar păstra atenţia şi liniştea în timpul predicii păstorului meu, aşa cum eu fac, cum ar arăta biserica mea în următorii cinci ani?

Doamne, Te rog să mă ajuţi să păstrez atenţie şi linişte în timpul predicii!

 

Doamne, ajută-mă să fiu o binecuvântare pentru păstorul meu!

*

 

Tu fii o binecuvântare pentru păstorul tău!!!

by

Binecuvântare sau povară? (7)

next churchEvrei 13:7, 17 ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.”

*

Cum pot să fiu o binecuvântare pentru păstorul meu?

Ar fi bine să anunţ pe păstorul meu dacă nu pot să merg la biserică?

Ai avea curajul să nu te duci la slujbă o zi, fără să anunţi pe şeful tău? Sau dacă ai face aşa, ai avea curajul să te duci la lucru după o zi lipsă, şi să te porţi ca şi cum nu s-a întâmplat nimic? O asemenea purtare nu va fi tolerată. Totuşi unii credincioşi merg când vor ei la Casa Domnului, lipsesc fără să anunţe pe nimeni şi cred că nu-i treaba nimănui ce fac ei.

Biblia ne spune că păstorul este conducătorul spiritual al poporului Domnului.

1 Tesaloniceni 5:12 ne îndeamnă: ,,Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul şi care vă sfătuiesc. Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiţi în pace între voi.”

Dacă noi credem Biblia, trebuie să credem că păstorul este autoritate pentru biserică. Cinstim noi mai mult vorbirea oamenilor decât vorbirea lui Dumnezeu? Cum este purtarea mea? Este păstorul meu un străin neimportant? Depinde sănătatea mea spirituală de el şi de relaţia mea cu el?

Dacă toţi credincioşii din biserica mea ar lipsi de la Casa Domnului aşa cum eu lipsesc, cum ar arăta biserica mea în următorii cinci ani?

*

Doamne, ajută-mă să dau socoteală păstorului meu

pentru absenţele mele de la Casa Domnului!

 

by

Binecuvântare sau povară? (6)

church

*

Evrei 13:7, 17 ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.”

Cum pot să fiu o binecuvântare pentru păstorul meu şi pentru biserica mea?

Trebuie să fiu la timp la serviciile bisericii şi la toate evenimentele pregătite de biserica mea?

Dacă aş întârzia la locul de muncă cum întârzii la biserică, aş mai avea o slujbă? Oare de ce creştinii sunt atenţi cu prezenţa la timp la locurile lor de muncă şi aşa de neatenţi cu prezenţa la timp la Casa Domnului? Se pare că lumea respectă mai mult un şef de la locul de muncă decât îl respectă pe păstor sau pe Păstorul cel Bun. De fapt la locurile de muncă, angajaţii ajung cu câteva minute înainte de începerea programului de lucru; iar la biserică, credincioşii vor să ajungă cât se poate de târziu şi să plece cât de poate de devreme.

Dragă frate sau soră, când întârzii la biserică de fapt spui păstorului şi celorlalţi credincioşi că nu îţi pasă. Timpul tău este mai important decât timpul altora şi decât timpul lui Dumnezeu. Egoismul şi lipsa de respect sunt păcate. Va veni o zi când toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de domnie a lui Cristos şi vom da socoteală de tot ce am făcut rău sau nu am făcut bine. Vei alege tu să fii o binecuvântare pentru păstorul tău şi pentru cei credincioşi prin prezenţa ta la timp la biserică?

Dacă toţi credincioşii din biserica mea ar întârzia şi s-ar duce la Casa Domnului aşa cum fac eu, cum ar arăta biserica mea în următorii cinci ani?

*

Doamne, ajută-mă să fiu la timp la Casa Domnului!

Mă bucur când mi se zice: ,,Haide la Casa Domnului!”

Psalmul 122

 

 

by

Binecuvântare sau povară? (5)

1 trustEvrei 13:7, 17 ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.”

*

Cum pot să fiu o binecuvântare pentru păstorul meu?

Trebuie să mă străduiesc să rămân curată, aproape de Domnul şi gata de slujire.

Romani 12:1-2 ne spune: ,,Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”

Trebuie să-i arăt păstorului meu că nu sunt mulţumită să fiu doar un membru în biserică, ci, realizez că viaţa mea aparţine lui Dumnezeu şi vreu să-L slujesc? Trebuie să-i arăt păstorului meu că nu mă mulţumesc să slujesc puţin, ci cât pot de mult?

1 Corinteni 15:58 ne spune: ,,De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.”

Nu numai duminica, ci în fiecare zi prin rugăciune, Cuvântul citit şi acţiune, pot sluji biserica lui Cristos.

Dacă toţi credincioşii din biserica mea ar fi curaţi, aproape de Domnul şi gata de slujire aşa cum sunt eu, cum ar arăta biserica mea în următorii cinci ani?

*

Doamne, ajută-mă să fiu neclintită,

tare în credinţă

şi să sporesc în lucrul Domnului!

 

by

Binecuvântare sau povară? (4)

11 churchEvrei 13:7, 17 ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.”

Cum pot să fiu o binecuvântare pentru păstorul meu şi pentru biserica mea?

Trebuie să mă înţeleg bine cu membri bisericii?

Efeseni 4:1-3 ne spune: ,,Vă sfătuiesc, deci, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste, şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.”

Toţi conducătorii vor să vadă unitate în popor. Păstorul se bucură atunci când vede că lucrăm fără ceartă, fără amărăciune şi fără neînţelegere.

Dacă toţi credincioşii din biserica mea s-ar înţelege bine, ar căuta smerenia, blândeţea, îndelunga răbdare, pacea şi unitatea aşa cum fac eu, cum ar arăta biserica mea în următorii cinci ani?

*

Doamne, ajută-mă să nu fiu parte a problemelor din biserică,

ci

parte a soluţiilor în toate problemele care sunt în biserică.

by

Binecuvântare sau povară? (3)

1 churchEvrei 13:7, 17 ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.”

*

Cum pot să fiu o binecuvântare pentru păstorul meu?

Este bine să mă duc la el cu problemele mele?

Efeseni 4:12  ne prezintă trei motive pentru care Domnul ne dă conducători spirituali: ,,pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos”.

Păstorul nu doar predică, ci este darul dat de Dumnezeu în folosul meu. Dacă eu aş putea să-mi rezolv toate problemele spirituale, atunci Dumnezeu nu mi-ar fi dat păstor. Îi cer eu ajutor în rugăciune şi sfaturi când ajung în probleme?

Când păstorul îmi dă ajutor şi sfaturi, învăţ să-l respect. Multe probleme s-ar rezolva dacă nu am povesti unii cu alţii, ci ne-am duce la păstor după sfaturi şi ajutor.

Dacă toţi credincioşii din biserica mea ar cere sfat şi ajutor de la  păstorul meu aşa cum fac eu, cum ar arăta biserica mea în următorii cinci ani?

*

Doamne, ajută-mă să cer sfaturi şi ajutor de la păstorul meu!

by

Binecuvântare sau povară? (1)

 

Sunt eu o binecuvântare sau o povară pentru păstorul meu?

11 pray 

Evrei 13:7, 17 ,,Aduceţi-vă aminte de

mai marii voştri,

care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.”

Sunt eu o binecuvântare sau o povară pentru păstorul meu?

Îmi doresc eu, ca să fiu mai mult decât un membru înscris în registrul bisericii?

Realizez eu că Dumnezeu se uită la fiecare lucrare, cuvânt, gând, atitudine etc., din viaţa mea?

Mă gândesc eu că voi da socoteală înaintea scaunului de judecată al lui Cristos pentru purtarea mea (2 Corinteni 5:10; Romani 14:10; 1 Corinteni 3:11-15)?

Trebuie să îmi pun viaţa în rânduială şi să am relaţii de respect faţă de conducătorii pe care i-a pus Domnul în viaţa mea?

Dacă cineva ar spune: ,,Un copil trebuie să-şi cinstească părinţii şi să-i asculte”, cei mai mulţi creştini ar spune: ,,Amin!”

Dacă cineva ar spune: ,,Un angajat trebuie să-şi cinstească şi să-şi asculte stăpânul”, cei mai mulţi creştini ar spune: ,,Amin!”

Dacă cineva ar spune: ,,Un cetăţean trebuie să respecte legile statului şi să se supună autorităţilor”, cei mai mulţi creştini ar spune: ,,Amin!”

Şi dacă cineva ar spune: ,,Credincioşii bisericii trebuie să-şi onoreze păstorul şi să asculte de el”, cei mai mulţi creştini ar spune că nu-i aşa. Oare de ce? Este Dumnezeu autorul acestui gând? Oare de ce există acest spirit de rebeliune în biserică? De ce credincioşii nu vor să asculte de conducătorul lor? De ce nu este onorat şi ascultat păstorul?

Scriptura este foarte clară în ceea ce priveşte relaţiile din biserică.

Evrei 13:7 ne spune: ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa!”

Evrei 13:17 ne spune: ,,Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.” Nu ne este de folos să refuzăm supunerea faţă de păstorul nostru.

1 Tesaloniceni 5:12-13 ne spune: ,,Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul şi care vă sfătuiesc. Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiţi în pace între voi.”

Dumnezeu ne-a dat conducători spirituali ca să fie onoraţi, iubiţi şi ascultaţi. Asta nu înseamnă că păstorul are întotdeauna dreptate. El este om ca şi mine, ca şi tine, şi va face greşeli. Totuşi păstorul meu este un dar al lui Dumnezeu pentru mine (Efeseni 4:11), pentru binele meu. Domnul aşteaptă ca eu să-i arăt aprecierea mea şi să fiu o binecuvântare pentru el, nu o povară, căci aşa voi fi plăcută Domnului.

Dacă nu sunt de acord cu păstorul meu întotdeauna (aşa cum se întâmplă la locul de muncă sau în familie când nu sunt de acord cu ceilalţi), totuşi voi menţine o relaţie bună cu el. De ce relaţia mea cu păstorul să fie mai puţin importantă decât cea cu alţii?

Doamne, nu mă lăsa să fiu o rebelă şi o povară,

ci

o binecuvântare pentru păstorul meu!

 

by

Încurajare

1 pray*

Isaia 49:1-6

Isaia 49:6b

„Te pun ca să fii Lumina neamurilor,

ca să duci mântuirea până la marginile pământului.”

*

Ce înseamnă să duci mântuirea până la marginile pământului?

Fiecare persoană trebuie să-L cunoască pe Dumnezeu. Fiecare persoană are nevoie de  Salvatorul. De multe ori uităm să aplicăm ceea ce ştim. De multe ori uităm să-L prezentăm celor din jur pe Salvatorul nostru.

Poporul Israel avea nevoie de un Salvator mai mare decât împăratul Cir. Poporul Israel trebuia să arate tuturor naţiunilor pământului cine este Dumnezeu şi care este binele care vine din trăirea după Legea Lui. Ei nu au reuşit. Au ajuns în robie, în idolatrie, departe de Dumnezeu.

Cine este Salvatorul? Ce chemare a avut El? De ce a fost gura Lui ca o sabie ascuţită, ca o săgeată ascuţită, ascunsă în tolba de săgeţi? De ce Robul Domnului este numit Israel?

Matei 1:21 ne spune: „Ea va naşte un Fiu şi-i vei pune Numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”

Trebuie să vorbim despre Salvatorul! Numai El mântuieşte! Numai El iartă păcatele!

Cuvântul lui Dumnezeu are putere de transformare când mesagerul vorbeşte la timpul „Lui”.

Cui i-ai vorbit din Cuvântul Domnului săptămâna aceasta?

Te-a convins Duhul Domnului că vorbele tale au rănit pe alţii? Îţi vei cere iertare?

Ce vei face ca să-ţi aminteşti că trebuie să vorbeşti Cuvântul Domnului?

Care este scopul lui Dumnezeu cu privire la Robul Lui? Să dea mântuirea. Totuşi a ajuns descurajat. De ce? A crezut că a muncit în zadar. Domnul Isus nu a avut mare succes când a trăit pe pământ: poporul Israel nu L-a înţeles, ucenicii nu L-au înţeles de multe ori, Petru s-a lepădat, şi chiar El a ajuns să spună la cruce: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Dacă Domnul Isus, Cel care a fost perfect în toate, a ajuns descurajat, s-ar putea ca eu şi tu să nu ajungem la descurajare? Noi suntem descurajate de multe ori chiar şi în lucrările noastre bune, dar nu rămânem descurajate, ci, învăţăm de la Domnul Isus că atenţia noastră trebuie să fie mereu la Dumnezeu, care ne va întări. La care descurajare trebuie să renunţi să să-ţi îndrepţi atenţia spre Dumnezeu? Pentru care lucruri trebuie să te încrezi în Dumnezeu? Fii curajoasă şi ridică-te din orice desurajare!

Domnul Isus a zis: „Dar dreptul Meu este la Domnul şi răsplata Mea la Dumnezeul Meu”(4b). Poţi tu să spui că dreptul şi răsplata ta sunt la Dumnezeul tău?

Cunoşti pe cineva care are nevoie de încurajarea ta? Este păstorul tău descurajat? Cum ai putea să-i dai o încurajare? Te-ai gândit să-i trimiţi o felicitare cu versete de încurajare? Te-ai gândit să te rogi zilnic pentru el? Te-ai gândit să te rogi pentru soţia lui şi pentru copiii lui? El are nevoie de rugăciunile tale. Luna viitoare (octombrie) este luna aprecierii slujitorilor bisericii. Fă ceva frumos pentru păstorul tău, căci el vesteşte mântuirea.

 

Doamne, păzeşte inima mea de descurajare!

Doamne, ajută-mă să fiu curajoasă

şi o  încurajare pentru alţii!

 

by

Amintirea unei cruci

1,1 pray*

Amintirea unei cruci

*
Peste lunga noapte-a vremii din trecutul depărtat
Strălumină-n timp o rază dintr-un deal de neuitat.
Şi cântarea ei sublimă şi iubirea ei de-atuncea
Se desface-n râu de slavă, ne inundă-n inimi, crucea.

În atâtea veacuri multe şi-n atâţia ani de-a rândul
A schimbat atâtea inimi şi-a-ngropat pe veci mormântul;
A cântat imnul iubirii în a noastre inimi moarte
Şi-a turnat în noi lumina, viaţa căilor curate.

Şi-n iubirea ei sublimă, în adanca umilinţă
A purtat a noastre inimi într-o crudă suferinţă;
Ne-a iubit atât de tainic cu-o iubire neuitată
C-a ajuns să-şi deie viaţa pentru viaţa noastră moartă.

A schimbat a noastre drumuri îndreptate spre pierzare
Şi-a croit în mintea noastră calea cea nemuritoare;
A scăldat ale noastre pleoape-n crude lacrimi de căinţă
Şi-a turnat în suflet dorul pentru dulcea pocăinţă.

A străpuns a noastră viaţă într-un foc sublim de lacrimi
Ce-l vărsaram lângă cruce, lângă ale iubirii patimi;
Şi de-atunci, a ei iubire în eternă sărbătoare
Suflă focul ei prea dulce prin cântări nemuritoare.

Singură, pribeagă-n lume pe Golgota ei sihastră,
Fost-a la-nceput de drum batjocorită, crucea noastră.
……………………………………………
Cruce, oh,  frumoasă taină ce pământul tai în două,
Coborâtă-i printre oameni, peste iarba noastră, rouă.
Stai ca vârful piramidei să-ncolţesti în una – timpul
Şi-mplineşti în inimi dulce, în realitate, visul.

În a ta iubire mare, clocoteşte-un scump tezaur
Care curge înspre lume voluptos, un câmp de aur,
Dar atâtea pete negre de ulei nesfânt şi tare
Nu pot fi acoperite de-a şuvoiului splendoare.

Însă inima sfinţită prinde-adânc a crucii formă
Ce păstrază legământul prin inelul de logodnă,
Căci în inime de carne, legea este ştampilată
Datorită crucii sfinte-n care moartea-a fost surpată.

Cruce, tu, crucit-ai  lumea prin Acel ce L-ai purtat
Pe ale tale braţe-n cuie unde sângele-ai vărsat,
Tu ai fost locul durerii şi-ai ţinut în palme Sfântul
Ridicând în chin iubirea ca s-o vadă-ntreg pământul.

Sub a ta privire-ntinsă azi se află lac de lacrimi
Şi se-adună legăminte să-ţi urmeze-a tale patimi,
Dar mai sunt mulţimi de oameni ce din ochii lor nu curge
Plânsul mulţumirii scumpe ce-ar putea măcar aduce.

Ridicată col` departe în coneţul lumii negre,
Eşti privită ca noroiul ce se află pe sub vedre,
Însă inima-nţeleaptă umilită vrea la Tine
Chiar de toată pompa lumii pune-n ură multul bine.

Şi tot sare, şi tot urlă, şi se străduie întruna
Să te-alunge dintre oameni, să dispari pe totdeauna;
Şi cu cât mai mare-i chinul să stâmpească a Ta slavă
Cu atât mai mult în lume creşte-a nopţilor epavă.

… Dar în colţul surghiunit, strălumină-n toi o rază,
Lângă marginile lumii, lângă-al lor pustiu, o oază
Şi-n grădina fericirii pe sub ploi de sărbătoare
Într-un trup de viaţă splendid curge-a cerului licoare.

Căci legate una-n alta inimile-n inocenţă
Din a sorţii groapă moartă, astăzi stau în existenţă,
Iar în gândul crucii sfinte cu o dragoste deplină
Toţi copiii mântuirii duc a cerului lumină.

O, tu cruce, o, ce dulce, o, ce scumpă amintire
Veşnică rămâi pe stâncă trecătoare-n nemurire.
Stai întinsă ca o scară ca să urci în cer, pământul
Şi pe treptele-ţi sublime creşti mai mult în inimi cântul.

… Ce cârmâz, ce negrime , ce păcate potopite
Ţi tu cruce-n marea moartă, a uitărilor virtute,
Căci arunci în spate totul, ce a fost făcut vreodată
Şi aspiri din orice inimi orice inimă-ntristată.

Tu ne pui la mese sfinte în eterna dimineaţă
Şi hrăneşti al nostru suflet cu a raiului dulceaţă,
Iar în inimile noastre izbucneşte-n val iubirea
Când vedem preţul iertării, când vedem ce-i mântuirea.

Căci în palmele iubirii pe sub raze dulci de soare
Ne înghite nemurirea într-o caldă sărbătoare
Şi în corturile păcii stăm pe culmea glorioasă
Unde-i crucea vieţii noastre, unde-i drumul către casă.

… O, tu cruce, vino astăzi lângă inimile noastre
Să ne cânţi duios iubirea pe sub zările albastre,
Să cobori în suflet cerul într-o dulce armonie
Ca în orice încercare să strigăm de bucurie.

Fii lumină-n viaţa noastră, fii o candelă curată
Şi mereu pe astă cale, calea vieţii ne arată.
Sapă-n noi mai mult iubirea cu al tău priboi de fier
Şi aprinde-n inimi focul, focul dorului de cer.

by Lauric George

by

Dumnezeul meu

11111111111111*

Isaia 40-48

Isaia 48:16a „Apropiaţi-vă de Mine şi ascultaţi!”

*

Cine este Dumnezeu pentru tine? Cum te apropii de El şi cum Îl asculţi?

*

Dumnezeul meu este Dumnezeul mângâierilor (40:1-2, 10-11, 41:13).

Cum te mângâie Domnul?

Dumnezeul meu este veşnic (40:28, 41:4, 44:6).

Cum te simţi când te gândeşti la ceea ce este veşnic?

Dumnezeul meu este omniscient (41:22-23, 26-27, 42:9).

Te bucuri la gândul că ai un Dumnezeu care cunoaşte trecutul, prezentul şi viitorul?

Dumnezeul meu este omnipotent

(40:12-17, 22-26, 28-31, 41:8-10, 44:24-28, 45:1-7, 12-13, 18).

Cât de mare este Dumnezeul tău?

Dumnezeul meu este drept (41:2, 45:13, 19, 23-25).

Cum înţelegi dreptatea lui Dumnezeu?

Domnul meu este singurul Dumnezeu (42:8, 43:1-13, 46:1, 3-4, 9-10, 47:8, 10).

Care sunt idolii din viaţa ta la care trebuie să renunţi în favoarea Lui?

Dumnezeul meu este plin de har (43:25, 48:9-11).

Cum mulţumeşti pentru iertarea păcatelor tale?

Dumnezeul meu este plin de milă şi îndurare (46:3-4, 12-13).

Cum mulţumeşti Domnului pentru purtarea de grijă?

Dumnezeul meu este un judecător drept (46:1-2, 47:6-15, 48:14).

Poţi să vezi cum Dumnezeu judecă păcatul în viaţa ta sau a altora?

Dumnezeul meu este suveran (40:10, 48:16).

Recunoşti puterea lui Dumnezeu în istorie şi în viaţa ta?

Dumnezeu meu este Creatorul

(40:26, 28, 42:5, 41:3, 15, 44:21, 24, 45:9, 11, 48:13).

Cum te bucuri de creaţia lui Dumnezeu?

Cum te bucuri de Dumnezeul tău?

Doamne, mă apropiu de Tine ca să Te laud. Tu eşti Creatorul, Tu eşti singurul Dumnezeu, Tu eşti cel suveran, cel ce judecă, cel drept, cel plin de har şi milă, cel veşnic, Dumnezeul mângâierilor şi eu sunt binecuvântată să cred în Tine!

Doamne, Tu eşti nemărginit de mare! Atotputernicia şi măreţia Ta nu pot fi înţelese de o minte limitată, dar Tu ai ales să mi Te descoperi.

Mă închin Tie şi Te slăvesc pentru că m-ai salvat şi mă iubeşti. Sunt foarte mulţumitoare pentru toate binecuvântările şi Te recunosc în toate lucrurile.

Doamne, Dumnezeul meu, inima mea Te glorifică!