Semănat sau secerat?

Unul seamănă iar altul seceră

Ioan 4:31-42

„În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!“ dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi.“  Ucenicii au început să-şi zică, deci, unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?“ Isus   le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş. Cine seceră, primeşte o plată şi strânge roadă pentru viaţa veşnică, pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp. Căci în această privinţă, este adevărată zicerea: „Unul seamănă, iar altul seceră.“  Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit. Alţii s-au ostenit şi voi aţi intrat în osteneala lor.“ Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.“  Când au venit samaritenii la El L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile. Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că am auzit noi înşine şi ştim că acesta este într-adevăr Cristosul, Mântuitorul lumii.“

 

Care este mâncarea ta preferată?

Care a fost mâncarea Domnului?

Unii credincioşi seamănă sămânţa Cuvântului. Alţii culeg roadele. Este o osteneală în amândouă.

Ca şi credincioşi trebuie să lucrăm în echipă. Domnul nu ne cere să lucrăm de unul singur. Care sunt oamenii din echipa ta? Ce faceţi voi? Semănaţi sau seceraţi? În urma lucrului se arată roada (oamenii vin la credinţă şi recunosc că Isus Cristos este Mântuitotul lumii). Vin oameni la Cristos în urma lucrului tău? Cred oamenii că au nevoie de Mântuitorul?

Domnul să te ajute să rămâi în voia Lui şi să împlineşti lucrarea Lui!

Închinarea în Duh şi Adevăr

Ioan 4:1-30

*

Ioan 4:23

„Închinătorii adevăraţi

se vor închina Tatălui

în Duh şi Adevăr.“

*

 

Ce înseamnă să ne închinăm în Duh şi Adevăr?

 

Domnul vrea ca noi să ne închinăm LUI, în Duh şi în Adevăr.

Dumnezeu este Duh, şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în Duh şi Adevăr.

Duhul Sfânt ne ajută şi ne învaţă cum să ne închinăm.

Adevărul este Cuvântul care ne învaţă cum să ne închinăm.

 

Isus este în acelaşi timp Dumnezeu şi om. Numai El poate da viaţa veşnică.Viaţa veşnică pe care o dă El este complet satisfăcătoare. El dă viaţa veşnică celor ce cred.

Recunoaşterea şi mărturisirea păcatelor este necesară ca să fim curaţi.

Avem nevoie de curăţire înainte de închinare, ca să fim ascultaţi şi primiţi de Dumnezeu.

Când nu înţelegi căile Domnului, nu te îndoi. El lasă anumite situaţii în viaţa ta ca să te ajute să vezi anumite păcate la care să renunţi sau anumite consecinţe ca să te fereşti de păcat. Nu fi descurajată. Lucrarea Duhului Sfânt este ca să ne curăţească de păcate şi să rodească în noi lucruri noi cum sunt bunătatea, blândeţea, bucuria, pacea etc.

Domnul Isus împlineşte diferite nevoi. Cele mai mari nevoi ale sufletului sunt dragostea, bucuria, pacea.

 

Cum ai explica tu închinarea în Duh şi în Adevăr? Vii oricum la închinare? Este bine oricum? Ce zici despre uşurătate şi despre reverenţă?

Îţi este greu să recunoşti anumite păcate în viaţa ta? Cât timp stai înaintea Lui ca să-ţi arate păcatele la care trebuie să renunţi? Crezi că înainte de închinare trebuie curăţire de păcate sau rugăciune de mărturisire?

Cum lucrează Duhul Sfânt în viaţa ta?

Care ar fi nevoile tale cele mai mari? Cui ceri ajutor?

Ce ţi-a spus Domnul cu privire la închinarea ta?

Cum te-ai închinat săptămâna aceasta?

 

Doamne, mulţumesc că Tu mă înveţi şi mă ajuţi

să mă închin Ţie în Duh şi Adevăr!

 

Ştiu

Ioan 4:1-30

*

Ioan 4:25

„Ştiu,

a zis femeia

că are să vină

Mesia.“

*

*

 

Această femeie păcătoasă a crezut că Mesia va veni şi va învăţa pe alţii adevărul lui Dumnezeu în timp ce evreii credeau că Mesia îi va elibera de romani.

De multe ori Îl căutăm şi noi pe Mesia să ne elibereze din anumite situaţii şi nu-L căutăm pentru adevărul lui Dumnezeu.

Ucenicii care plecaseră după mâncare s-au întors şi se mirau că Domnul stătea de vorbă cu o femeie, dar au învăţat deja un lucru: când nu înţelegi lucrurile Domnului nu pune la îndoială căile Lui.

Când ceea ce face Domnul nu poate fi înţeles cu mintea mea, trebuie să tac.

Un om poate să ascundă păcatul lui, dar odată ce Dumnezeu îl eliberează, este gata să strige şi să spună tuturor ce mare este Dumnezeu.

Nu te uita la păcate cât de mari sunt, ci, uită-te cât de mare-i Dumnezeu, care poate ierta şi elibera pe toţi cei ce primesc oferta Lui.

Dacă treci astăzi prin probleme mari, aminteşte-ţi cât de mare este Dumnezeu, nu cât de mare este problema ta.

Femeia aceasta a alergat şi a spus tuturora, plină de bucurie, despre Domnul. Când Domnul face o minune în viaţa cuiva nu poate fi ascunsă.

Ce minune a făcut Domnul în viaţa ta în săptămâna aceasta? Sau în anul acesta? Cu cine ai împărtăşit-o? Câţi oameni au venit să asculte cuvintele Domnului?

În mărturisirea noastră nu trebuie să ne gândim ce vor spune alţii despre noi, ci, să ne gândim ce vor spune oamenii despre Isus.

 

Domnul să-ţi descopere adevărul Lui în problemele din viaţa ta.

 

Doamne, dă-mi…

Ioan 4:15-24 

*

Ioan 4:15

„Doamne,

dă-mi

această

apă…“

*

Femeia a cerut apă de la Domnul chiar dacă nu a înţeles bine despre ce fel de apă este vorba.

Ce ceri tu de la Domnul? Sau aştepţi până înţelegi totul ca să ceri ceva?

Când femeia şi-a deschis inima pentru oferta Domnului, abia atunci Domnul a început să-i reveleze marea ei nevoie.

Când noi ne deschidem pentru oferta Domnului, abia atunci Domnul începe marea lucrare de schimbare în noi.

Deşi Domnul a cunoscut trecutul păcătos al acestei femei, nu a condamnat-o ci i-a arătat dragoste, oferindu-i apa vieţii.

Te uiţi tu cu dispreţ la oamenii care trăiesc în păcat sau îi iubeşti şi te rogi pentru ei?

Domnul a vrut să o ajute pe femeia aceasta.

Eşti tu gata să ajuţi pe cineva oferindu-i Evanghelia?

Să nu fii descurajată dacă după ce te-ai întors la Domnul vin diferite circumstanţe în viaţa ta, care îţi arată anumite păcate la care să renunţi. Domnul foloseşte multe căi ca să ne arate cum să îndreptăm ce este strâmb. Să nu te întristezi dacă te vezi astăzi mai păcătoasă decât ieri. Duhul Domnului te ajută să te maturizezi.

După ce Domnul a ajutat-o pe femeie să înţeleagă că este păcătoasă, a mers mai departe să o înveţe ce este închinarea.

Închinarea trebuie să devină centrul vieţii noastre.

Pentru femeia aceasta era o mare confuzie în ce priveşte închinarea. Şi pentru noi astăzi este la fel. Ne întrebăm care este adevărata închinare. Închinarea nu este un ritual. Închinarea în duh înseamnă închinare de la Duhul Sfânt. Închinarea în adevăr implică sinceritatea inimii dar şi cunoaşterea şi ascultarea de Dumnezeu, revelat în persoana Domnului Isus, care este Adevărul din Scriptură.

 

Fie inima ta deschisă mereu pentru oferta Domnului!

Închinătorii adevăraţi

Ioan 4:15-30

„Doamne“, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot?“ „Du-te“, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici.“ Femeia I-a răspuns: „Nu am bărbat. “ Isus i-a zis: „Bine ai zis că nu ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai avut şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.“ „Doamne“, I-a zis femeia, „văd că eşti prooroc. Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta, şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.“ „Femeie“, i-a zis Isus, „crede-mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta nici în Ierusalim. Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi, noi ne închinăm la ce cunoaştem căci mântuirea vine de la iudei. Dar vine ceasul  şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh, şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.“ „Ştiu“, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia, (căruia I se zice Cristos). Când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.“ Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.“ Atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi nici unul nu I-a zis: „Ce cauţi?“ sau „Despre ce vorbeşti cu ea?“ Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi le-a zis oamenilor: „Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Cristosul?“ Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El.“

 

Când stai de vorbă cu Domnul spune-i situaţia din familia ta. El ştie cine este soţul tău. El cunoaşte dorinţa ta de a avea un timp de închinare în familie.

El vede dacă tu cauţi o închinare în duh şi adevăr.

Te rogi regulat pentru soţul tău? Cum te rogi pentru soţul tău?

Te rogi şi împreună cu el? Cum este închinarea în casa ta?

Domnul se bucură de cei ce Îl aşteaptă pe Mesia! Îl aştepţi tu pe Mesia?

Fie închinarea ta în Duh şi Adevăr primită înaintea Domnului!

Apa Vieţii

Ioan 4:1-14

Ioan 4:14 „Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete. Ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.“

 

Femeia vorbea despre apa de băut, iar Domnul vorbea despre apa vieţii.

Vorbirea noastră trebuie să fie despre lucrurile veşnice în defavoarea lucrurilor trecătoare. Lucrurile trecătoare satisfac pe moment, apoi urmează o dependenţă de lucruri care aduc o fericire oarecare. Sunt şi astăzi oameni dependenţi de radio, sau televizor, sau computer, care nu pot sta în linişte dacă sunt singuri. După ce au obţinut lucrurile dorite, vor altceva ca să-şi satisfacă setea. Setea după lucruri trecătoare este ca un sac fără fund.

Împlinirea noastră se realizează atunci când în adâncul fiinţei noastre este un izvor etern din care ţâşneşte viaţa adevărată. Acolo se găseşte o adâncă mulţumire cu Dumnezeu, cu tot ce El trimite în viaţă, cu încrederea totală în înţelepciunea şi scopurile Lui pentru omul credincios. Cu cât credinciosul bea mai multă „Apă Vie“ (care este Cristos), cu atât are mai multe binecuvântări.

Cum ţi-e vorba? Aleasă? Despre ce vorbeşti? Despre lucrurile cereşti sau numai despre lucruri trecătoare?

Bei tu „apă vie“? Tânjeşte sufletul tău după ea?

Domnul să binecuvânteze vorbirea ta! Cuvintele tale să aducă viaţă! Fie în inima ta un izvor de apă vie care curge şi dă viaţă oriunde ajunge!

 

Bucură-te de Apa Vieţii!

 

Cum se câştigă încrederea unei persoane?

Ioan 4:1-7

,,A venit

o femeie din Samaria

să scoată apă.

,,Dă-mi să beau”,

i-a zis Isus.”

 

Cum a început Domnul Isus conversaţia cu Samariteanca?  Cu o cerere.

Încrederea unei persoane se câştigă atunci când îi ceri să-ţi facă un serviciu, deoarece în felul acesta persoana aceea se simte că are un avantaj faţă de tine. Domnul Isus i-a cerut femeii apă să bea şi din prima întrebare i-a câştigat încrederea.

Cum începi o conversaţie cu o persoană cunoscută sau necunoscută?

Vorbeşti despre tine şi problemele tale sau, în umilinţă, ceri o favoare prin care arăţi că persoana respectivă este capabilă să facă un bine?

Când cineva reuşeşte să facă un bine ca răspuns la o întrebare bine pusă, toată lumea câştigă.

La început, femeia a văzut în Domnul Isus un om ca toţi ceilalţi, dar când Domnul a ajutat-o să-şi vadă problema, a crezut în Fiul lui Dumnezeu.

De obicei oamenii cred că şi noi suntem la fel ca toţi ceilalţi (şi chiar suntem), dar când punem întrebări bune, cu multă smerenie, oamenii îşi recunosc păcatul şi se pocăiesc.

Domnul Isus i-a oferit apă vie acestei femei şi ea a sesizat că Domnul Isus are o putere specială, de aceea L-a întrebat: Eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov?

Când oamenii aud oferta noastră (Evanghelia) sesizează puterea celui Prea Înalt (dacă este în noi) şi ne pun alte întrebări.

Domnul să te ajute să pui întrebări bune!

Domnul să-ţi dea trecere înaintea celor din jurul tău!

Domnul să te facă o persoană de încredere!

Dragostea este Apă Vie

Ioan 4:1-14 

Domnul Isus şi Samariteanca

Ioan 4:14

„Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete. Ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un

izvor de apă,

care va ţâşni în viaţa veşnică.”

*

Domnul a iubit-o pe samariteanca de la fântână aşa cum era, păcătoasă.

Spune copilului tău că îl iubeşti.

Dragostea este cea mai mare nevoie a omului. Casa în care dragostea este condiţionată sau este puţină, sau lipseşte complet, nu este fericită, nici sănătoasă. Copilul învaţă dragostea prin observaţie şi experienţă. Nu-i de ajuns să ştie, ci vrea să audă şi să vadă. Femeia de la fântână nu a fost iubită în cetatea ei (s-a dus singură după apă). Viaţa ei s-a schimbat când L-a întâlnit pe Isus. Domnul a ştiut păcătele ei, dar a iubit-o aşa cum era.

Numai când iubeşti pe cineva aşa cum este, poţi să-l ajuţi.

Domnul Isus ne iubeşte aşa cum suntem. Un copil trebuie să ştie că îl iubeşti chiar dacă este neascultător şi rău. Trebuie să-i spui că nu-i bine ce a făcut rău, dar niciodată să nu-i spui că nu îl iubeşti.

Nu orice părinte are o dragoste mare faţă de copilul lui şi lucrul acesta se vede şi se simte. Nu poate fi ascuns pentru multă vreme. Mulţi copii spun că părinţii nu i-au iubit cu adevărat, nu i-au acceptat şi nu au fost mândri de ei.

Eşti tu dezamăgită pentru că ai vrea copilul tău să fie altfel? Să arate altfel? Seamănă cu cineva din familie care nu-ţi place? Ai vrut să fie fetiţă sau băiat? Crezi că nu-i îndeajuns de deştept? Te deranjează temperamentul lui? Ai resentimente pentru că îţi ia timpul şi energia? S-a născut acest copil înainte de căsătorie? S-a născut cu un handicap? Eşti supărată că din cauza lui nu ai terminat şcoala? Este problema financiară o povoară pentru tine? Eşti supărată pe copil pentru că iubeşte mai mult socrii decât pe părinţii tăi? Iubeşti tu copilul numai când te ascultă şi îţi primeşte sfaturile?

Încearcă să fii onestă. Du-te la Domnul în rugăciune şi cere ajutor. Cere Domnului să pună dragoste în inima ta pentru copilul tău. Începe să iubeşti necondiţionat pe copilul tău şi arată aceasta prin vorbe, acţiuni şi atitudini. Schimbarea poate aduce o nouă atmosferă în casa ta aşa cum a adus şi în oraşul femeii samaritence.

Domnul te iubeşte fără nici o condiţie, odihneşte-te în braţele Lui!

Fântâna vieţii

Ioan 4:1-14

„Domnul a aflat că Fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan. Însă Isus nu boteza El Însuşi, ci ucenicii Lui. Atunci a părăsit Iudea şi S-a întors în Galilea.  Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea. A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-mi să beau“, i-a zis Isus. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării. Femeia Samariteană I-a zis: „Cum Tu, Iudeu, ceri să bei de la mine, femeie Samariteancă?“– Iudeii, în adevăr nu au legături cu Samaritenii. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce îţi zice: „Dă-mi să beau,“ tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.“ „Doamne“, I-a zis femeia: „nu ai cu ce să scoţi apă şi fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai, deci, aceasta apă vie? Eşti tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?“ Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta , îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu îi va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.“

 

Viaţa este o călătorie cu multe opriri. Când eşti ostenită, opreşte-te la fântână să te odihneşti şi să-ţi potoleşti setea sufletului tău. Fântâna este adâncă şi ai nevoie de timp ca să scoţi apă. Efortul tău va fi răsplătit căci apa pe care o vei bea îţi va potoli setea. Apa aceasta se va preface într-un izvor de apă care te va susţine în toate călătoriile tale.

 

Domnul să-ţi potolească setea sufletului tău!

 

 

Lucrează după adevăr

Ioan 3:21

„Dar cine lucrează după adevăr,

vine la lumină,

ca să i se arate faptele,

fiindcă sunt făcute

în Dumnezeu.“

*

 

Care sunt faptele făcute în Dumnezeu?

Învaţă Psalmul 1, căci acest psalm ne prezintă câteva dintre faptele plăcute Domnului:

„Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!

Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!

El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştezesc. Tot ce începe duce la bun sfârşit.

Nu tot aşa este cu cei răi, ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.

De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.

Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi dar calea păcătoşilor duce la pieire.“

Cine este fericit? Ce trebuie să faci ca să fii fericit?

Iubeşti tu Legea Domnului? Cât de mult cugeţi la adevărul Domnului?

Duci tu la bun sfârşit ce ai început?

Domnul să te ajute să duci la bun sfârşit lucrul bun pe care l-ai început!

 

Alege să trăieşti după adevăr!