La picioarele Lui

Ioan 12

Ioan 12:3

 „Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ,

a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei

şi s-a umplut casa de mirosul mirului.“

*

Ai văzut vreodată un tablou pictat cu acest subiect – Maria la picioarele Domnului?

Domnul Isus a apreciat mult darul Mariei. Arta este şi ea un dar. Pictura, sculptura, fotografia poate aduce multă bucurie. Nu trebuie să fii artist ca să te bucuri de artă. Dumnezeu Creatorul, primul Artist, a creat o lume a frumuseţilor, a creat omul cu abilitatea de a aprecia ce a făcut El. Părinţii vor ca şi copiii lor să crească în observarea şi aprecierea lucrurilor create, care reflectă frumuseţea lui Dumnezeu. Este bine ca în camerele copiilor să fie cărţi bune şi artă de calitate. Acest lucru le dezvoltă mai târziu gustul pentru artă, literatură şi muzică. Părinţii care sunt artişti au o uşurinţă la acest capitol dar pentru unii părinţi arta este un subiect dificil şi se tem chiar şi de o vizită la un muzeu. Să nu vă lăsaţi intimidaţi – puteţi să învăţaţi odată cu copilul. Contează mult să aveţi o inimă şi o minte deschisă spre învăţătură. Este important să apreciem munca şi creaţia altora.

Bucură-te de creaţia lui Dumnezeu împreună cu copilul tău. Acasă, la ţară, în parc, în pădure, la munte, la mare sau oriunde ai fi, admiră tot ce vezi din creaţia lui Dumnezeu. Tot ce ne înconjoară este darul lui Dumnezeu pentru noi ca să ne bucurăm.

Încurajează-l pe copil să-şi folosească şi el talentele lui şi imaginaţia pentru creaţie. Învaţă-l să aducă un dar Domnului. Acesta va fi un pas mai aproape de Domnul care a creat toate lucrurile bune.

Bucură-te de creaţia lui Dumnezeu şi dă un dar Domnului!

Ziua Sabatului

Este ziua Sabatului

Ioan 5:1-15

*

Ioan 5:10a

*

„Este

ziua

Sabatului.“

*

Domnul Isus S-a dus la Ierusalim la Templu în ziua Sabatului.

Trebuie să învăţăm să respectăm ziua Domnului. Domnul a vindecat un bolnav în ziua Sabatului. Evreii au fost supăraţi pe Domnul că a vindecat un om în ziua Sabatului.

Încă de la creaţie o zi din şapte a fost o zi de odihnă. Porunca a patra ne spune: „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău. Să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.“ Exod 20:8-11

Cum să facem această zi specială pentru noi şi pentru copiii noştri?

Atitudinea inimii şi a minţii este mai importantă decât activităţile.

Care este atitudinea ta faţă de ziua Domnului? Te bucuri când te gândeşti la ziua Domnului? Te pregăteşti tu pentru ziua Domnului? Cum?

Poţi să pregăteşti mâncarea de sâmbătă. Poţi să pregăteşti hainele sâmbăta. Poţi să aranjezi masa de sâmbătă seara. Poţi să pui Biblia şi banii pentru collectă la îndemână. Sâmbătă seara culcarea poate fi cu o oră mai devreme, ca nimeni să nu fie obosit. Rugăciunea de sâmbătă seara pentru ziua Domnului aduce bucurie. Nimeni nu se joacă, nimeni nu se uită la televizor sau la calculator duminica dimineaţa, ci, toată lumea se pregăteşte pentru prezenţa la casa Domnului.

Cum petreci tu ziua Domnului?

Ce importanţă are pentru tine ziua Domnului?

Fie „ziua Domnului“ o bucurie pentru tine, o zi sfântă şi o zi de odihnă!

Nu uita că ziua Domnului trebuie să fie o zi sfântă!

Sfinţeşte ziua Domnului!

Semănat sau secerat?

Unul seamănă iar altul seceră

Ioan 4:31-42

„În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!“ dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi.“  Ucenicii au început să-şi zică, deci, unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?“ Isus   le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş. Cine seceră, primeşte o plată şi strânge roadă pentru viaţa veşnică, pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp. Căci în această privinţă, este adevărată zicerea: „Unul seamănă, iar altul seceră.“  Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit. Alţii s-au ostenit şi voi aţi intrat în osteneala lor.“ Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.“  Când au venit samaritenii la El L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile. Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că am auzit noi înşine şi ştim că acesta este într-adevăr Cristosul, Mântuitorul lumii.“

 

Care este mâncarea ta preferată?

Care a fost mâncarea Domnului?

Unii credincioşi seamănă sămânţa Cuvântului. Alţii culeg roadele. Este o osteneală în amândouă.

Ca şi credincioşi trebuie să lucrăm în echipă. Domnul nu ne cere să lucrăm de unul singur. Care sunt oamenii din echipa ta? Ce faceţi voi? Semănaţi sau seceraţi? În urma lucrului se arată roada (oamenii vin la credinţă şi recunosc că Isus Cristos este Mântuitotul lumii). Vin oameni la Cristos în urma lucrului tău? Cred oamenii că au nevoie de Mântuitorul?

Domnul să te ajute să rămâi în voia Lui şi să împlineşti lucrarea Lui!

Ştiu

Ioan 4:1-30

*

Ioan 4:25

„Ştiu,

a zis femeia

că are să vină

Mesia.“

*

*

 

Această femeie păcătoasă a crezut că Mesia va veni şi va învăţa pe alţii adevărul lui Dumnezeu în timp ce evreii credeau că Mesia îi va elibera de romani.

De multe ori Îl căutăm şi noi pe Mesia să ne elibereze din anumite situaţii şi nu-L căutăm pentru adevărul lui Dumnezeu.

Ucenicii care plecaseră după mâncare s-au întors şi se mirau că Domnul stătea de vorbă cu o femeie, dar au învăţat deja un lucru: când nu înţelegi lucrurile Domnului nu pune la îndoială căile Lui.

Când ceea ce face Domnul nu poate fi înţeles cu mintea mea, trebuie să tac.

Un om poate să ascundă păcatul lui, dar odată ce Dumnezeu îl eliberează, este gata să strige şi să spună tuturor ce mare este Dumnezeu.

Nu te uita la păcate cât de mari sunt, ci, uită-te cât de mare-i Dumnezeu, care poate ierta şi elibera pe toţi cei ce primesc oferta Lui.

Dacă treci astăzi prin probleme mari, aminteşte-ţi cât de mare este Dumnezeu, nu cât de mare este problema ta.

Femeia aceasta a alergat şi a spus tuturora, plină de bucurie, despre Domnul. Când Domnul face o minune în viaţa cuiva nu poate fi ascunsă.

Ce minune a făcut Domnul în viaţa ta în săptămâna aceasta? Sau în anul acesta? Cu cine ai împărtăşit-o? Câţi oameni au venit să asculte cuvintele Domnului?

În mărturisirea noastră nu trebuie să ne gândim ce vor spune alţii despre noi, ci, să ne gândim ce vor spune oamenii despre Isus.

 

Domnul să-ţi descopere adevărul Lui în problemele din viaţa ta.

 

Biserica

Biserica părinţilor şi bunicilor

Ioan 2:17b

*

„Râvna

pentru

Casa

Ta

mănâncă.“

*

Care este amintirea ta (din copilărie) despre biserica părinţilor tăi?

Cu cât înaintez în vârstă îmi doresc tot mai mult părtăşia cu fraţii aşa cum mi-o amintesc din copilărie. Este o mare schimbare în toate bisericile noastre.

Iată care este amintirea pe care au avut-o cei din poporul Domnului care au ajuns robi în Babilon.

„Pe malurile râurilor Babilonului şedeam jos şi plângeam când ne aduceam aminte de Sion. În sălciile din ţinutul acela ne atârnaserăm arfele. Căci acolo biruitorii noştri ne cereau cântări şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicând: „Cântaţi-ne câteva din cântările Sionului!“ Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin? Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei! Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!“ Psalmul 137

Adu-ţi aminte de noi, Doamne, şi scapă-ne de vrăjmaşi ca să ne bucurăm în Casa Ta.

*

Doamne,

mă rog pentru biserica mea, ca Tu să ai ochii deschişi asupra ei zi şi noapte, să asculţi rugăciunile robilor Tăi. Binevoieşte şi ascultă-ne când strigăm către Tine şi ne iartă. Când străinul care nu este din poporul Tău va veni dintr-o ţară depărtată pentru Numele Tău, căci se va şti că Numele Tău este mare şi braţul Tău este întins, când va veni să se roage în casa Ta, ascultă-l din ceruri, ca să se teamă de Tine şi poporul Tău să ştie că Numele Tău este chemat peste biserică.

Te rogi pentru biserica ta?

Roagă-te pentru biserica ta!

Respectă şi iubeşte biserica părinţilor şi bunicilor!

Nădejdea şi curăţia

1 Ioan 3

*

1 Ioan 3:3 

*

,,Oricine are

nădejdea  acesta

în El,

se curăţeşte.“

*

Ai o nădejde? La ce te îndeamnă ea? La curăţie?

Cum faci tu curăţenie în mintea şi inima ta?

Eu folosesc adesea rugăciuni din Psalmi pentru a face curăţenie în mintea şi inima mea.

Aceasta este o rugăciune inspirată din Psalmul 18.

,,Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea! Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea, Izbăvitorul meu!

Tu eşti Stânca în care mă ascund!

Tu eşti Scutul meu, Tăria mea şi Ajutorul meu!

Eu strig: ,,Lăudat să fie Domnul!“ şi sunt izbăvită de vrăjmaşii mei.

Mă înconjuraseră legăturile morţii şi mă îngroziseră râurile pieirii. Mă infăşuraseră legăturile mormântului şi mă prinseseră lanţurile morţii. Dar în strâmtorarea mea, Te chem Doamne, şi strig către Tine, Dumnezeul meu. Din locaşul Tău cel Sfânt, Tu să-mi auzi glasul şi strigătul meu să ajungă până la Tine, până la urechile Tale. Tu să-mi vii în ajutor. Tu, Doamne, să-mi luminezi întunericul meu.

Doamne, Dumnezeul meu, incinge-mă cu putere şi povăţuieşte-mă pe calea cea dreaptă.

Fă-mi picioarele ca ale cerboaicelor şi aşează-mă pe înălţimile mele. Deprinde-mi mâinile la luptă, dreapta Ta să mă sprijinească şi să mă scape de vrăjmaşii mei.

Doamne, Tu eşti nădejdea mea!”

Cum îţi păstrezi mintea sănătoasă şi inima curată? De unde ai putere ca să-ţi  trăieşti ziua cu mulţumire şi bucurie? Cum dispare întunericul din viaţa ta? Cum te păstrezi curată? Cum te aperi de duşmani?

 Dreapta Domnului să te sprijinească şi să te scape de duşmani!

Tu ai o nădejde care te îndeamnă la curăţie!

 

Radu Mureşan a umblat cu Dumnezeu

Faptele Apostolilor 12

*

Faptele Apostolilor 12:5

,,Deci Petru era păzit în temniţă

şi

Biserica nu înceta să înalţe

rugăciuni către Dumnezeu pentru el.”

*

Petru bătea la poartă dar slujnica Roda când i-a auzit vocea a alergat la grupul credincioşilor care se rugau, ca să le dea vestea cea bună. Dar ucenicii nu au crezut că Petru este la poartă. Nu se rugau ei pentru Petru? Oare se rugau ucenicii pentru Irod ca Domnul să-i schimbe inima faţă de Petru?

Cât de adevărat este că atunci când noi ne concentrăm împreună la rugăciune pentru o situaţie sau o persoană, Dumnezeu răspunde mult mai mult decât ne gândim sau ne imaginăm. Efeseni 3:20 ne spune: ,,Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică şi în Cristos Isus din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.”

Petru a început să trăiască pe ascuns de frica iudeilor. Mai târziu în scrisorile lui vedem ce om matur în credinţă a ajuns. Scrierile lui sunt adânci, pline de har şi putere.

Iacov a murit ca un martir. Psalmul 116:15 ne spune: ,,Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El.”

În contrast cu Iacov, împăratul Irod a murit sub judecata aspră a lui Dumnezeu.

Te-ai gândit vreodată cum ai vrea să mori? Cum te pregăteşti pentru moarte? Crezi că ai timp? Ştii când va fi ultima ta zi pe pământ? Ce ai vrea să rămână scris despre tine? Ce ai vrea să laşi în urma ta? Ce ţi-ar place ca alţii să-şi amintească despre tine?

Mi-aş dori ca alţii să-şi amintească despre mine că L-am iubit mult, mult pe Domnul, că am iubit rugăciunea, Cuvântul, cântarea, biserica şi părtăşia credincioşilor. Mi-aş dori ca oamenii să spună că Duhul Sfânt a rodit în viaţa mea, că am slujit cu umilinţă şi bucurie. Mi-aş dori să spună alţii că au căutat înţelepciunea care vine de sus împreună cu mine. Mi-aş dori ca alţii să spună că s-au apropiat de Cristos prin scrierile mele.

Mi-aş dori ca alţii să spună despre mine că am umblat cu Dumnezeu.

Eu aş vrea să mor ca un copil al Domnului nu sub judecata Lui.

După moartea lui Irod, Cuvântul Domnului se răspândea tot mai mult şi numărul ucenicilor se mărea (12:24). Viaţa merge înainte.

 

L-am cunoscut pe Radu Mureşan. El a fost un ucenic al Domnului care a fost credincios până la moarte. Domnul să mângâie pe toţi cei ce au pierdut pe cineva drag din familie.

 

Doamne, ajută-mă să rămân credincioasă până la moarte!

 

Experienţa sau Cuvântul?

Ioan 21:18-25

 *

Ioan 21:19b 

*

,,Vino

după

Mine.“

*

 

Experienţa sau Cuvântul? După mine (după capul meu), sau după Domnul?

Nu putem aştepta de la alţii să aibă aceeaşi experienţă cu Domnul, ca şi noi.

Experienţa noastră nu este un model pentru alţii.

Cuvântul lui Dumnezeu este baza, nu experienţa personală.

Lucrările sunt diferite, personalităţile sunt deosebite. Ioan a fost foarte diferit de Petru. Petru a fost un om de acţiune, impulsiv, foarte curajos, iar Ioan a fost meditativ, tăcut, intuitiv, cu discernământ, mulţumit.

Poate că Domnul te cheamă să stai lângă El pentru o vreme. Eşti tu mulţumită cu atât? Ai tu bucurie în inimă când eşti în prezenţa Domnului?

În prezenţa Domnului se petrece cea mai mare schimbare.

Acolo ne pregăteşte Domnul pentru venirea Lui.

Domnul Isus a trăit pe pământ fără a păcătui. A murit, a fost îngropat, a înviat, S-a înălţat la cer, şi acum ne aşteaptă pe noi, pregătindu-ne locul în Împărăţia Lui. Noi experimentăm încă aici pe pământ viaţa Lui, bucuria Lui, pacea Lui, planul Lui, cerul Lui, eternitatea Lui. Aceasta este împlinirea supremă pentru fiecare credincios.

Aştepţi tu revenirea Domnului Isus?

Te bucuri tu că ai un viitor şi o nădejde?

Îţi doreşti tu mai mult cerul decât pământul?

 

Tu bazează-te pe Cuvântul lui Dumnezeu!

 

 

Oportunităţi

Te rogi tu pentru oportunităţi de a vorbi Cuvântul?

Ioan 21:1-14

*

Ioan 21:3a 

*

,,Simon Petru

a zis:

Mă duc să prind

peşte.“

*

 

Crezi tu că ,,lucrarea“ sau „faptele bune“ sunt esenţiale în viaţa de creştin?

Sau crezi că numai credinţa este esenţială?

Care sunt aşteptările Domnului în ce priveşte ,,lucrarea“ fiecărui creştin?

Noi nu primim mântuirea în baza lucrării sau faptelor bune, ci faptele bune sunt dovada unei vieţi schimbate de Domnul Isus.

Dacă eu sunt un credincios, lucrarea mea cuprinde trei ţinte:

1. Să ajut oamenii să vadă nevoia lor de Dumnezeu (pescuirea).

2. Să-i hrănesc cu Cuvântul.

3. Să fiu un exemplu de urmaş al Domnului.

Caută oameni; roagă-te pentru oportunităţi să le vorbeşti oamenilor despre nevoia lor.

Hrăneşte-te cu Cuvântul ca să ai din belşug să dăruieşti mai departe la alţii.

Urmează-L pe Domnul cu credincioşie, indiferent de preţul pe care trebuie să-l plăteşti.

Cauţi tu oameni pierduţi ca să-i aduci la Cristos?

Te rogi tu pentru oportunităţi de a vorbi Cuvântul?

Este Cuvântul o hrană pentru tine?

Ai curaj să vorbeşti altora despre Cristos?

Cauţi tu pacea în relaţii? Respecţi pe alţii?

Te lupţi pentru adevărul tău sau Îl urmezi pe Domnul cu credincioşie?

Care este preţul plătit de tine în lucrare?

 

Domnul să-ţi dea bucuria de a lucra împreună cu El!

 

Cristos a inviat!

Ioan 20

Ioan 20:9b 

,,După Scriptură,

Isus

trebuia

să învieze din morţi!“

 

Cum te bucuri de învierea Domnului? Cât de recunoscătoare eşti Domnului pentru iertarea păcatelor şi viaţa veşnică? Cum Îi mulţumeşti că a murit în locul tău?

Deşi este o zi de durere pentru ceea ce s-a întîmplat în ,,vinerea mare”, o zi în care ne amintim cât de mult a suferit Domnul pentru noi, totuşi este şi o zi de bucurie căci Domnul Isus este viu în vecii vecilor.

Învaţă pe copilul tău sau al altora că Domnul Isus a înviat din morţi. Învierea Domnului este foarte importantă. 1 Corinteni 15:14 spune: ,,Dacă nu a înviat Cristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică; şi zadarnică este şi credinţa voastră.“

Credinţa noastră este că Isus Cristos s-a născut (după Scripturi), a trăit fără păcat, a murit pentru păcatele noastre, a fost îngropat (după Scripturi) şi a înviat a treia zi (după Scripturi).

Învaţă pe copil să se bucure de învierea Domnului.

Cea mai mare bucurie pentru mine în copilărie a fost sărbătoarea Naşterii Domnului şi sărbătoarea Invierii Domnului. Nu era aşa mare diferenţă între sărbători, amândouă erau la fel de importante. Astăzi sărbătoarea Învierii Domnului este nesemnificativă în multe familii şi biserici. (Diavolul a furat sărbătorile noastre.)

În fiecare an, de Paşte, aveam rochiţă nouă şi mergeam la adunare. Tot satul era în sărbătoare. Primăvara, cu frumuseţea ei, ne ajuta să ne bucurăm de viaţa care răsărea pretutindeni.

În biserică, textul despre înviere şi cântările aduceau aşa mare bucurie că nu pot uita niciodată aceste amintiri. Ziua întâi a săptămânii este foarte importantă pentru mine, deoarece îmi aminteşte mereu şi mereu de învierea Domnului.

Isus e viu, e viu cu adevărat!

Cristos a înviat! Adevărat c-a înviat!

Sărbătoreşte cu drag Învierea Domnului!