ochii

by

Nu este datoria noastră să ne facem dreptate!

3aIsaia 13:1-22

Isaia 13:11 „Voi pedepsi, zice Domnul, lumea pentru răutatea ei şi pe cei răi pentru nelegiuirile lor; voi face să înceteze mândria celor trufaşi şi voi doborî semeţia celor asupritori.”

 

Dumnezeu întotdeauna va pedepsi pe duşmani; nu este datoria noastră să ne facem dreptate.

Noi vrem de multe ori să-i pedepsim pe alţii. Biblia ne spune că răzbunarea este a Domnului. El va răsplăti. El are timpul lui pentru orice lucru.

Cum cauţi tu răzbunare când cineva te-a rănit?

Cauţi să rezolvi tu problema?

Ce-i înveţi pe alţii despre răzbunare şi răsplătire?

Ce-i înveţi pe copiii tăi despre răzbunare prin purtarea ta?

Crezi că trebuie să faci o schimbare în atitudinea şi faptele tale?

Dumnezeu îi va judeca pe cei ce te tratează rău. El are viteji şi oştire care luptă pentru aleşii Lui. Dumnezeu a judecat Babilonul, şi ce a spus despre el s-a împlinit. Dumnezeu a pedepsit Babilonul pentru că babilonienii au crezut că ei sunt în control. S-au bazat pe puterea lor, nu L-au respectat pe Dumnezeu, nu s-au temut de El, nu I-au dat slavă. Realizările lor au fost tot ce a contat în ochii lor.  Unde vezi tu că se petrec astfel de lucruri astăzi?

Când oamenii ajung în poziţii de conducere (în familie, în biserică, în diferite companii, în guvern), încep să creadă că ei ştiu, ei pot, ei fac, şi uită să recunoască că totul este darul lui Dumnezeu. Când suntem acolo nu vedem. Avem nevoie de ajutor. Egoismul este mare duşman. Te rogi tu să vezi ce se întâmplă cu tine?

Ai pe cineva care te ajută să vezi unde eşti? Ceri ajutor?

Unde în viaţa ta vezi această atitudine?

Crezi că iei decizii bune? Crezi că te descurci? Crezi că tu poţi rezolva în viaţa ta sau a altora?

Ce faci când oamenii te laudă că ai succes? Al cui este meritul? Recunoşti că Dumnezeu te-a adus acolo?

 

Doamne, păzeşte inima mea de răzbunare şi egoism!

 

by

Am auzit

Isaia 6:8-13

„Am auzit glasul Domnului întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia: „Într-una veţi auzi şi nu veţi înţelege, într-una veţi vedea şi nu veţi pricepe!” Împietreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii, ca să nu vadă cu ochii, să nu audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine şi să nu fie tămăduit.” Şi eu am întrebat: „Până când Doamne?” El a răspuns: „Până când vor rămâne cetăţile pustii şi lipsite de locuitori, până când nu va mai fi nimeni în case şi ţara va fi pustiită de tot, până va îndepărta Domnul pe oameni şi ţara va ajunge o mare pustie. Şi chiar a zecea parte de va mai rămâne din locuitori, vor fi nimiciţi şi ei la rândul lor. Dar, după cum terebintul şi stejarul îşi păstrează butucul din rădăcină când sunt tăiaţi, tot aşa o sămânţă sfântă se va naşte iarăşi din poporul acesta.”

 

Când ţi-a pus Domnul ultima întrebare? Ce te-a întrebat?

Domnul a pus o întrebare lui Isaia. Răspunsul lui a fost lucrarea lui.

Care a fost chemarea lui Isaia? Cum ai descrie-o?

Care este chemarea ta?

Este o onoare sau o povară pentru tine lucrarea la care te-a chemat Domnul?

Când auzim Cuvântul Domnului, inima noastră poate fi deschisă sau împietrită. Cu cât este mai împietrită inima cu atât este mai greu să-L auzim pe Dumnezeu.

Îl auzi tu pe Dumnezeu? Auzi chemarea Lui? Cum este inima ta?

Isaia a răspuns „da” Domnului înainte de a şti la ce este chemat. Domnul l-a trimis cu un mesaj greu la popor. Întrebarea lui a fost: „Până când?” Tot restul vieţii lui (patruzeci de  ani) a fost mesagerul Domnului (vestind judecata Domnului), având perspectiva şi priorităţile Domnului înaintea ochilor lui.

 

Doamne, vreau să aud glasul Tău şi întrebările Tale pentru mine. Vreau să înţeleg chemarea Ta cu mintea, cu inima şi să spun: „Da, Doamne, iată-mă, trimite-mă.”

 

Doamne, ajută-mă să Te aud şi cu inima!

by

Inima, gura, ochii şi mâinile

Isaia 1

*

Isaia 1:10a

*

„Ascultaţi

*

Cuvântul Domnului.”

*

 

Doamne, vreau să ascult şi să iau aminte când îmi vorbeşti. Mulţumesc că mă hrăneşti şi mă creşti prin Cuvântul Tău. Nu vreau să mă răzvrătesc împotriva Ta. Tu eşti Stăpânul meu şi vreau să Te recunosc în toate căile mele.

Ştiu că fac parte dintr-un neam păcătos, încărcat de fărădelegi, sămânţă de nelegiuiţi, copii stricaţi care au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfântul lui Israel şi I-au întors spatele. Răzvrătirea noastră a atras pedeapsa Ta peste noi şi inima noastră suferă de moarte. Numai Tu poţi da viaţă inimilor noastre. Viaţa noastră este o pustie de multe ori şi străinii noştri ne nimicesc. Păcatul ne-a făcut să ajungem ca o cetate împresurată.

Doamne, caut ce este plăcut înaintea Ta. Când vin la închinare, învaţă-mă să mă înfăţişez cu lucrurile care nu-Ţi spurcă Templul Tău, să aduc daruri care nu sunt o scârbă pentru Tine. Fereşte-mă de orbire spirituală care mi-ar ascunde nelegiuirea unită cu sărbătoarea. Nu vreau ca darurile mele să fie o povară pe care Tu nu o poţi suferi. Nu-Ţi întoarce ochii când îmi întind mâinile spre Tine. Curăţeşte-mi inima şi mâinile. Ajută-mă să iau dinaintea ochilor Tăi faptele mele rele şi să încetez să mai fac răul.

Învaţă-mă să fac binele, să caut dreptatea, să ocrotesc pe cel asuprit, să fac dreptate orfanului, să apăr pe văduvă. Vreau să ascult de Tine ca să fiu binecuvântată.

Ajută-mă să mă feresc de necredincioşie şi ucidere cu limba sau cu fapta. Hoţia şi mita să nu se lege de mine.

Mulţumesc că mă aperi de duşmani. Tu Îţi vei întinde mâna asupra lor şi îi vei depărta de mine. Cred că vei aduce vremuri bune. Vei aduce mântuirea Ta peste mine şi peste casa mea. Ajută-ne să ne întoarcem cu toţii la Tine ca să fim mântuiţi. Nu ne lăsa să Te părăsim prin răzvrătirea şi păcatele noastre ca nu cumva să ajungem la pieire, să nu ajungem la ofilire sau ca un câlţ care arde, piere şi se stinge.

 

Doamne, curăţeşte inima, gura, ochii şi mâinile mele!

 

by

Lumina

Ioan 12:34-41

„Norodul I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Cristosul rămâne în veac. Cum dar zici Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?“ Isus le-a zis: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul. Cine umblă în întunneric nu ştie unde merge. Câtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii.“ Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat şi S-a ascuns de ei. Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, ca să se împlinească vorba pe care o spusese proorocul Isaia: „Doamne cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?“ De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: „Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.“ Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui şi a vorbit despre El.“

 

Domnul a ştiut că noi nu umblam în lumină, de aceea ne porunceşte: „Umblaţi ca unii care aveţi lumina!“ Umbli tu în lumina pe care o ai sau numai vorbeşti despre ea? Eşti tu o fiică a luminii?

Care sunt lucrurile din viaţa ta care nu au fost aduse la lumina lui Cristos?

Ce faci când te cuprinde întunericul?

De ce crezi că Domnul a plecat de la ei şi S-a ascuns de ei?

Cum ţi s-a descoperit braţul Domnului în săptămâna aceasta? Ce ai înţeles şi ce ai crezut din Cuvânt? Cum vei umbla în lumina nouă pe care o ai?

Cine are ochii deschişi, cine înţelege cu inima, se întoarce la Domnul şi este vindecat.

 

Domnul să te ajute să umbli în lumină!

 

by

Dacă…

Ioan 6:1-59

Ioan 6:51

„Dacă mănâncă

cineva

din pâinea aceasta

va trăi în veac.“

 *

Doamne, vreau să mănânc Cuvântul Tău, căci mă satură „ca de nişte bucate grase şi miezoase.“ Nu vreau să uit Legea Ta. Îmi plec inima să împlinesc învăţăturile Tale.

„Învaţă-mă calea orânduirilor Tale, ca s-o ţin până la sfârşit. Dă-mi pricepere ca să păzesc Legea Ta şi s-o ţin din toată inima mea. Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea. Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale şi nu spre câştig. Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta. Doresc să împlinesc poruncile Tale şi să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine.“ Psalmul 119:33-40

„Orânduirile Tale sunt prilejul cântărilor mele în casa pribegiei mele.“

Psalmul 119:54

„Mă gândesc la căile mele şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale.“

Psalmul 119:59

„Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere.“ Psalmul 119:66

„Dacă nu ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea. Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi. Al Tău sunt, mântuieşte-mă, căci caut poruncile Tale. Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea. Poruncile Tale mă fac mai înţeleaptă. Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea!“ Psalmul 119:92-103

Fie Cuvântul Domnului bucurie zilnică pentru tine!

by

Unde se uită ochii tăi?

Ioan 21:20-25

 *

Ioan 21:19b

*

  ,,Vino

după

Mine.”

 Domnul Isus i-a zis lui Petru: ,,Tu vino după Mine!“

Tu pe cine urmezi? Cine este modelul tău? Cine îţi dă putere şi avânt în viaţă? Unde se uită ochii tăi?

Lucrarea lui Cristos nu este o competiţie. Petru a vrut să ştie care este lucrarea lui Ioan şi Domnul i-a zis: ,,Ce-ţi pasă ţie” de altul?

Atenţia ta să fie asupra ta, nu asupra altuia. Dumnezeu are o lucrare unică pentru fiecare credincios. Fiecare lucrare este importantă. Ceea ce are El pentru mine, nu este şi pentru tine. Ceea ce are Domnul pentru alţii, nu este treaba mea. Treaba mea este să-L urmez pe Domnul în lucrarea pe care El mi-a dat-o. Darurile mele, primite de la El, şi planurile Lui duc la o lucrare bună.

Unde este atenţia ta? La ceea ce fac alţii sau la ceea ce ţi-a spus Domnul să faci?

Te compari tu cu alţii în lucrare?

Lucrarea lui Ioan a fost să scrie Evanghelia, epistolele şi Apocalipsa. Aceste cărţi au rămas peste veacuri ca hrană eternă pentru toţi credincioşii care citesc Cuvântul lui Dumnezeu.

Petru a avut o altă lucrare.

Lucrarea credinciosului este esenţială în viaţa de credinţă.

Doamne, Îţi mulţumesc pentru lucrarea pe care mi-ai dat-o să o fac. Mă bucur mult că am înţeles că trebuie să Te urmez pe Tine.

Domnul să te ferească de competiţie în lucrarea Lui!

Tu urmează-L pe Domnul!