părinţii

by

Promisiunea împlinită

24 fIsaia 7:14b

„Fecioara

va rămânea

însărcinată,

va naşte un Fiu

şi-I va pune numele

Emanuel

(Dumnezeu este cu noi).”

 *

Învaţă pe copilul tău sau al altora, că Dumnezeu întotdeauna Îşi ţine promisiunile.

Pentru toată lumea, dar în special pentru copii, promisiunile sunt foarte speciale. Bucuria că ceva bun urmează sau o să se întâmple, este un simţământ special în viaţă. Promisiunile făcute şi împlinite sunt o comoară. Promisiunile făcute şi apoi călcate, pot să devină o tragedie. Ce îl înveţi tu pe copilul tău prin vorbele tale? Când faci ceea ce vorbeşti îl înveţi despre încrederea în promisiunea făcută. Faci tu ceea ce spui? Când promiţi ceva şi uiţi, să ştii că, copilul tău nu uită. O singură promisiune călcată, rămâne în amintirea copilului.

Un copil care creşte într-o casă unde părinţii îşi ţin promisiunile, este mai bine pregătit să se încreadă în promisiunile Tatălui ceresc. Nu putem nega că relaţia noastră cu Dumnezeu a fost influienţată de caracterul părinţilor noştri. Dacă tatăl nu-şi ţine promisiunea, iar mama este plină de lăcomie şi egoism, lupta pentru a rămâne în promisiunea lui Dumnezeu este mai grea. Poate copilul tău să se încreadă în vorbele tale?

Copilul ai cărui părinţi împlinesc promisiunile făcute, se simte în siguranţă, are libertatea să-şi dezvolte încrederea şi devine o persoană de încredere.

Dacă o mamă îşi lasă copilui pentru îngrijire la alţii, este nevoie de o singură întârziere ca în copil să se instaleze frica (că o să fie părăsit). Nu-i promite o oră dacă nu te poţi ţine de program. Este mai bine să-i spui adevărul. Dacă întârzii, nu uita să explici copilului că îl iubeşti. Nu presupune că el înţelege. Când părinţii îşi calcă promisiunile, copilul lor se îndoieşte de importanţa lui în familie. Nu uita lucrurile importante. Lucrurile importante trebuie făcute primele, apoi celelalte. Părinţii care nu sunt consecvenţi în păstrarea promisiunilor, îşi supun copiii riscului de a deveni lipsiţi de respect şi încredere. Copiii se simt ruşinaţi dacă părinţii nu pot să participe la activităţile lor, întârzie sau nu se ţin de promisiuni.

Situaţii neprevăzute, vizite neanunţate, boală, probleme financiare, tot felul de schimbări sunt motive care cauzează neîmplinirea promisiunilor. Părinţii nu trebuie să se simtă vinovaţi când se întâmplă astfel de lucruri.

Veghează asupra promisiunilor din inima ta!

by

La picioarele Lui

Ioan 12

Ioan 12:3

 „Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ,

a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei

şi s-a umplut casa de mirosul mirului.“

*

Ai văzut vreodată un tablou pictat cu acest subiect – Maria la picioarele Domnului?

Domnul Isus a apreciat mult darul Mariei. Arta este şi ea un dar. Pictura, sculptura, fotografia poate aduce multă bucurie. Nu trebuie să fii artist ca să te bucuri de artă. Dumnezeu Creatorul, primul Artist, a creat o lume a frumuseţilor, a creat omul cu abilitatea de a aprecia ce a făcut El. Părinţii vor ca şi copiii lor să crească în observarea şi aprecierea lucrurilor create, care reflectă frumuseţea lui Dumnezeu. Este bine ca în camerele copiilor să fie cărţi bune şi artă de calitate. Acest lucru le dezvoltă mai târziu gustul pentru artă, literatură şi muzică. Părinţii care sunt artişti au o uşurinţă la acest capitol dar pentru unii părinţi arta este un subiect dificil şi se tem chiar şi de o vizită la un muzeu. Să nu vă lăsaţi intimidaţi – puteţi să învăţaţi odată cu copilul. Contează mult să aveţi o inimă şi o minte deschisă spre învăţătură. Este important să apreciem munca şi creaţia altora.

Bucură-te de creaţia lui Dumnezeu împreună cu copilul tău. Acasă, la ţară, în parc, în pădure, la munte, la mare sau oriunde ai fi, admiră tot ce vezi din creaţia lui Dumnezeu. Tot ce ne înconjoară este darul lui Dumnezeu pentru noi ca să ne bucurăm.

Încurajează-l pe copil să-şi folosească şi el talentele lui şi imaginaţia pentru creaţie. Învaţă-l să aducă un dar Domnului. Acesta va fi un pas mai aproape de Domnul care a creat toate lucrurile bune.

Bucură-te de creaţia lui Dumnezeu şi dă un dar Domnului!

by

Pâinea care S-a coborât din cer

Ioan 6:41-51

„Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care S-a pogorât din cer”. Şi ziceau: „Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum dar zice El: „Eu M-am pogorât din cer”? Isus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi. Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. În prooroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.“ Aşa că oricine L-a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine. Nu că cineva a văzut pe Tatăl, în afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl. Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine, are viaţa veşnică. Eu sunt Pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit. Pâinea care se pogoară din cer, este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. Eu sunt Pâinea vie, care S-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac şi pâinea pe care o voi da Eu, este trupul Meu pe care îl voi da pentru viaţa lumii.“

 

Ce înseamnă să cârteşti împotriva Domnului?

Nemulţumirea este un păcat şi acest păcat este contagios. Fugi de nemulţumire!

Eşti mulţumită cu ceea ce ai primit? Cum mulţumeşti Domnului pentru ceea ce ai?

Crezi tu tot ce este scris în Scripturi sau numai anumite lucruri? Crezi tu că Fiul lui Dumnezeu S-a pogorât din cer? Crezi că a fost trimis de Tatăl? Crezi că Domnul Isus L-a văzut pe Tatăl pentru că a fost cu El de la începutul zidirii?

Eşti tu învăţată de Dumnezeu? Te bucuri să-L ai pe Dumnezeu ca învăţător în toate lucrurile vieţii?

 

Dumnezeu să te înveţe ce ai de făcut în toate situaţiile din viaţa ta!

by

Învaţă pe copil

Ioan 4:43-54

 *

Ioan 4:46

*

„În Capernaum

era un slujbaş împărătesc,

al cărui fiu

era bolnav.“

*

Când un părinte rămâne singur cu toate responsabilităţile trebuie să ţină minte că disciplina continuă. Copilul se joacă adesea cu părinţii, ca să facă ce vrea el.

Nu încerca să compensezi lipsa unui părinte cu daruri, bani, timp mult la televizor sau computer, lucruri scumpe etc.

Învaţă pe copil să aibă o atitudine sănătoasă faţă de părintele lipsă. Păstrează o poză la vedere pentru el. Vorbeşte despre amintirile frumoase ca familie.

Nu aştepta să-şi asume responsabilităţile adulţilor. Nu spune „de acum tu eşti femeia sau bărbatul în casă“. Nu-l împinge în faţă la responsabilităţile adulţilor, dar nici nu-l ţine înapoi fiind prea protectoare.

Lasă-l să vadă în continuare credinţa ta în Dumnezeu, roagă-te cu el, citeşte Biblia, citeşte la culcare, roagă-te la masă, mergeţi la biserică, dăruiţi din puţinul vostru (Domnul va binecuvânta ce rămâne). Cântaţi Domnului.

Chiar dacă-i mult de lucru, caută momente să râzi şi să zâmbeşti cu copilul tău. Găseşte timp de discuţii cu el.

Cum ai vorbi tu despre amintirile frumoase?

Cum ai vrea să vadă alţii credinţa ta?

Nu uita că Domnul este tăria ta, ajutorul tău, înţelepciunea ta, mângâierea ta, orice s-ar întâmpla.

Domnul să binecuvânteze familia ta!

by

Închinătorii adevăraţi

Ioan 4:15-30

„Doamne“, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot?“ „Du-te“, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici.“ Femeia I-a răspuns: „Nu am bărbat. “ Isus i-a zis: „Bine ai zis că nu ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai avut şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.“ „Doamne“, I-a zis femeia, „văd că eşti prooroc. Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta, şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.“ „Femeie“, i-a zis Isus, „crede-mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta nici în Ierusalim. Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi, noi ne închinăm la ce cunoaştem căci mântuirea vine de la iudei. Dar vine ceasul  şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh, şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.“ „Ştiu“, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia, (căruia I se zice Cristos). Când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.“ Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.“ Atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi nici unul nu I-a zis: „Ce cauţi?“ sau „Despre ce vorbeşti cu ea?“ Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi le-a zis oamenilor: „Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Cristosul?“ Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El.“

 

Când stai de vorbă cu Domnul spune-i situaţia din familia ta. El ştie cine este soţul tău. El cunoaşte dorinţa ta de a avea un timp de închinare în familie.

El vede dacă tu cauţi o închinare în duh şi adevăr.

Te rogi regulat pentru soţul tău? Cum te rogi pentru soţul tău?

Te rogi şi împreună cu el? Cum este închinarea în casa ta?

Domnul se bucură de cei ce Îl aşteaptă pe Mesia! Îl aştepţi tu pe Mesia?

Fie închinarea ta în Duh şi Adevăr primită înaintea Domnului!

by

Pe cine hrăneşti?

Ioan 21:15-17

 *

Ioan 21:15b  

*

,,Paşte

mieluşeii

Mei.“

*

 

Domnul Isus a spus lui Petru (şi le spune tuturor credincioşilor) să aibă grijă de copiii lui Dumnezeu (mieluşeii, oiţele şi oile).

În sensul real al cuvântului, învăţătorul de la şcoala duminicală îl hrăneşte pe copilul tău împreună cu tine. În vacanţe toată responsabilitatea este a familiei. Este totodată şi o oportunitate să-l ajuţi în dezvoltarea personalităţii lui. Viaţa trece repede şi copiii cresc. Nu-i avem decât pentru o vreme.

Copilul vede dacă citeşti Biblia ca să faci o temă sau pentru că Îl iubeşti pe Dumnezeu.

Câteva minute pe zi petrecute cu copilul şi Biblia vor ajunge o prioritate în viaţa copilului.

Spune-i copilului tău sau al altora că tot ce spune Biblia este adevărat.

Isus este prietenul copiilor. Încurajează copilul să vorbească cu Domnul ca şi cum ar vorbi cu părinţii.

Fii creativă cu copilul, mai ales în vacanţe. Vorbeşte şi cu alte mame şi fii deschisă la învăţături noi şi bune.

 

Domnul să te găsească credincioasă în lucrarea încredinţată.

Hrăneşte ,,micuţul mieluşel“ cu Cuvântul Domnului.

 

Domnul să te ajute să iubeşti Cuvântul care te hrăneşte!

Domnul să te ajute să-i hrăneşti şi pe alţii!

 

Cuvântul Domnului este o hrană adevărată!