Isaia 26:16 „Doamne, ei Te-au căutat când erau la strâmtoare; au început să se roage când i-ai pedepsit.”
Dumnezeu va judeca pe cel rău. Cei răi s-ar putea să primească binecuvântări de la Domnul dar ei nu învaţă să se gândească la măreţia lui Dumnezeu şi la purtarea lor. Până cel rău va întâlni pe Creatorul, pe care L-a respins ca Salvator, cu bună ştiinţă, mai este timp, dar fiecare întârziere face mai grea decizia de a da mâna Dumnezeului dragostei şi eternităţii.
De-a lungul istoriei au fost mulţi tirani care au asuprit Israelul. Unde sunt ei acum? Au murit, au fost pedepsiţi, nimiciţi şi li s-a şters pomenirea.
Dar Dumnezeu a fost de partea poporului Israel. Nu şi-a retras puterea şi prezenţa Lui. Dumnezeu a lărgit teritoriul Israelului, a înmulţit poporul şi Şi-a arătat slava. Când poporul a fost la strâmtorare a strigat către Domnul şi s-au rugat când au fost pedepsiţi. Dumnezeu disciplinează poporul ca să se întoarcă la El. Poporul a recunoscut condiţia lor când erau departe de faţa Domnului: „cum se zvârcoleşte o femeie însărcinată, gata să nască şi cum strigă ea în mijlocul durerilor ei, aşa am fost noi…am zămislit, am simţit dureri şi când să naştem, am născut vânt”.
Nu te uita la cei răi dacă le merge bine, că nu ştii sfârşitul lor.
Ţine minte că Dumnezeu este de partea ta. Nu şi-a retras puterea, nici prezenţa din viaţa ta.
Dacă ajungi la strâmtoare, strigă către Domnul şi roagă-te când eşti pedepsită (disciplinată) din cauza păcatului tău. Recunoaşte condiţia ta când eşti departe de faţa Domnului şi vino iar la El cu pocăinţă.
Cum Îl vezi pe Dumnezeu când eşti la strâmtoare?
Crezi că păcatul are consecinţe, chiar dacă este iertat?
Cum te rogi să nu ajugi departe de faţa Domnului?
Ţi-e greu să recunoşti starea ta şi să te întorci cu pocăinţă la El?
Te interesează mai mult imaginea ta în lume (cum te văd alţii) decât recunoaşterea stării tale şi pocăinţa?
Din acest text şi Psalmul 1 vedem că cei răi, chiar dacă li se acordă har, nu învaţă neprihănirea. Chiar dacă mâna Domnului este ridicată, ei nu o văd; sunt ca pleava pe care o spulberă vântul (uşurătate în vorbire şi fapte), nu pot să stea în adunarea celor neprihăniţi, şi în final vor fi distruşi.
Astăzi este o zi de har. Recunoşti? Înveţi neprihănirea astăzi?
Mâna Domnului este asupra ta astăzi. O vezi? Cum Îi mulţumeşti?
Vezi uşurătate în vorbirea şi purtarea ta? Ce vei face ca s-o eviţi?
Cum se bucură sufletul tău în adunarea celor neprihăniţi?
În contrast cu necredincioşii, cei credincioşi umblă cu Domnul. Ei nu se duc la sfatul celor răi, nu se opresc pe calea celor păcătoşi, nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori ci se bucură de Legea Domnului, Îl aşteaptă pe Domnul, Domnul este plăcerea lor, sufletul lor tânjeste după El, duhul lor suspină după El, sunt sădiţi lângă apă şi aduc roadă, tot ce încep duc la bun sfârşit şi protecţia Domnului este peste ei.
Care atitudini şi fapte te descriu pe tine?
Eşti tu aproape de Domnul aşa încât dorinţele tale să fie şi dorinţele Lui? Sau sistemul tău de valori este mai important?
Alergi la sfatul celor răi? Te opreşti pe calea celor păcătoşi? Stai cu plăcere lângă cei batjocoritori?
Iubeşti Legea Domnului? Duci la bun sfârşit ceea ce începi? Aduci tu roadă?
Domnul netezeşte cărarea dreptului. Este cărarea ta netedă?
Aştepţi tu pe Domnul? În timpul nopţii când nu poţi dormi, doreşte sufletul tău pe Domnul? Caută duhul tău pe Domnul? Te gândeşti la necaz, durere, relaţii rupte, îngrijorare, nevoile zilnice, educaţia copiilor etc., sau Îl chemi pe Domnul în ajutor?
El poate să schimbe căutările tale cu o dorinţă pentru El şi vei fi împlinită şi mulţumită.
Psalmi 42:1-5 ,,Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu? Cu lacrimi mă hrănesc zi şi noapte, când mi se zice fără încetare: „Unde este Dumnezeul tău?” Mi-aduc aminte, şi-mi vărs tot focul inimii în mine, când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulţime şi cum înaintam în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţumire ale unei mulţimi în sărbătoare. Pentru ce te mâhneşti, suflete şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.”
Doamne, pune în inima mea dorinţa de a învăţa şi de a umbla în neprihănire!
RASPUNS Inspirat de DUMNEZEU dat de ANNE GRAHAM fiica lui
BILLY GRAHAM
Fiica marelui evanghelist nonagenar, Billy Graham, Anne Graham,
intr-un interviu in emisiunea “Early Show” (Spectacolul matinal), a
fost intrebata de Jane Clayson, cu privire la atacurile din 11
septembrie 2001 si i s-a pus o intrebare la care multi ar fi dat
raspunsuri nesatisfacatoare:
“Cum a putut Bunul Dumnezeu sa lase sa se intimple asa ceva si sa
priveasca atat de nepasator aceasta catastrofa de pe pamantul
Americii?”
Anne Graham, dupa ce a meditat cateva clipe, a dat un raspuns
magistral, a raspuns cu niste replici foarte logice, profunde si
inspirate, nepregatite dinainte (se poate vedea pe videoclipul
inregistrat). Dansa a precizat foarte calm si explicit, precizand
urmatoarele:
“Si eu mi-am pus deseori aceasta intrebare si mi-am gasit urmatoarele
raspunsuri… Cred – nu cred, dar sunt profund convinsa – ca Dumnezeu
a fost si ramane adanc intristat de aceasta, la fel ca si noi, numai
ca noi, de ani de zile, Îi spunem si chiar Ii poruncim sa iasa din
scolile noastre, din guvernul si din vietile noastre, ca ne descurcam
si singuri, fara ajutorul Lui…
Si, fiind El un adevarat gentleman, cred ca pur si simplu S-a dat,
calm, la o parte…Cum de mai indraznim noi oare sa-I cerem
binecuvintarea, mila si protectia Sa, daca Ii cerem sa ne lase in
pace? (În lumina recentelor evenimente, fiind vorba de atacuri
teroriste, atacuri armate in scoli etc.)
Cred ca totul a inceput cind Madeleine Murray O’Hare (doamna care a
cerut ca America sa devina o tara atee si care a fost ucisa, iar
corpul ei a fost gasit recent) a afirmat ca nu dorea nici un fel de
rugaciuni in scolile noastre, iar noi am spus O.K. Cererea ei a fost
aprobata si a devenit lege obligatorie in SUA…
Apoi, cineva a spus ca mai bine nu am citi Biblia in scoli (Biblia
care spune sa nu ucizi, sa nu furi si sa-ti iubesti aproapele ca pe
tine insuti), iar noi am spus O.K..
Apoi, dr. Benjamin Spock a spus ca nu ar trebui sa ne plesnim copiii
atunci cind se poarta urit, pentru ca aceasta le-ar afecta mica lor
personalitate si stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi
am spus ca un expert trebuie sa stie ce vorbeste, asa ca am spus O.K.
Apoi, altcineva a spus ca profesorii si dirigintii nu ar trebui sa ii
disciplineze pe copii atunci cind gresesc. Iar conducatorii de scoli
au spus ca nici un membru al personalului sa nu atinga vreun elev
atunci cind se poarta urit, pentru ca scolile nu au nevoie de
publicitate proasta si in nici un caz de procese. (Totusi, exista o
mare diferenta intre a disciplina si a atinge, a bate, a plesni, a
lovi, a umili, etc.). Iar noi am spus O.K.
Apoi, cine stie ce membru inteligent al consiliului de conducere al
vreunei scoli a spus ca, baietii fiind baieti, vor face dragoste
oricum, deci ar trebui sa le dam fiilor nostri prezervative. Asa, ei
vor putea sa se distreze cit vor, iar noi nu vom trebui sa le spunem
parintilor ca le-au primit de la scoala. Iar noi am spus O.K.
Apoi, unii dintre alesii nostri de virf au spus ca nu conteaza ceea
ce fac in viata lor privata atit timp cit isi fac treaba la slujba.
De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasa de ceea ce face
altcineva, inclusiv presedintele, in viata sa privata, atit timp cit
am o slujba si economia merge bine.
Apoi, niste libertini au cerut sa tiparim cat mai multe reviste cu
femei goale, in semn de respect si apreciere a frumusetii feminine..
Iar noi am spus O.K. Apoi, altcineva a impins acea apreciere un pas
mai departe, publicind fotografii cu copii goi, si inca mai departe,
afisindu-le pe Internet. Iar noi am spus O.K., au dreptul la libera
exprimare. Apoi, industria show-business-ului a spus: hai sa facem
show-uri TV si filme care sa promoveze indepartarea de Dumnezeu,
violenta si sexul ilicit, sa inregistram melodii care sa incurajeze
violurile, drogurile, crimele,sinuciderea si temele satanice. Iar noi
am spus ca nu este decit entertainment-amuzament, nu are efecte
adverse si oricum nu o ia nimeni in serios, asa ca totul a mers
inainte.
Iar acum ne intrebam speriati de ce copiii nostri nu au constiinta,
de ce nu disting binele de rau, de ce nu ii deranjeaza sa ucida pe
straini, pe colegii de clasa sau pe ei insisi.
Probabil ca, daca ne-am gindi mai mult, ne-am da seama de ce.
Cred ca totul se reduce la faptul ca ceea ce vei semana, aceea vei si culege.
Noi Ii spunem lui Dumnezeu: Draga Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea
fetita ucisa in clasa? Iar Dumnezeu raspunde: Dragul meu, Eu am fost
alungat din scoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, cind
voi mi-ati spus sa plec din scoli? E ciudat cum oamenii Il
dispretuiesc pe Dumnezeu, si apoi se intreaba cu naivitate de ce totul
merge tot mai prost. Este ciudat cum de credem tot ceea ce scriu
ziarele, dar noi ne indoim de ceea ce spune Biblia.E ciudat cum de
toti oamenii vor sa mearga in ceruri, desi nu cred, nu gindesc, si nu
spun sau nu fac nimic din ceea ce scrie in Biblie.
Este ciudat cum de unii pot spune: da, eu cred in Dumnezeu si de fapt
sa il urmeaze pe Satana, care, se stie ca, la randul lui, crede si el
in Dumnezeu…
E ciudat cum ne repezim sa judecam, dar nu ne place sa fim judecati. E
ciudat cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail si ele se
raspindesc precum focul salbatic, dar cind incepi sa trimiti mesaje
privindu-L pe Dumnezeu, oamenii se gindesc de doua ori inainte de a le
trimite si altora.
E ciudat cum de tot ceea ce este vulgar, crud si obscen trece liber
prin cyberspatiu, dar orice discutie publica despre Dumnezeu este
impiedicata la scoala si la locul de munca. Este, in sfarsit, ciudat
cum poate fi cineva atit de inflacarat de dragoste pentru Hristos
fiind in acelasi timp un crestin invizibil in timpul saptaminii.”
(Interlocutoarea a mai venit si cu alte argumente, dar ne oprim aici).
a răsturnat pe cei ce locuiau pe înălţimi, El a plecat cetatea îngâmfată; a doborât-o la pământ şi a aruncat-o în ţărână. Ea este călcată în picioare, în picioarele săracilor, sub paşii celor obijduiţi.”
*
Este o cetate îngâmfată a cărei cădere este hotărâtă. Domnul o va doborî la pământ şi o va arunca în ţărână. Mândria, îngâmfarea, trufia, fudulia sunt păcate. Dumnezeu va distruge pe toţi cei care nu renunţă la aceste păcate.
Este mândria cel mai grav, greu, mare, păcat?
Problemele noastre: frica de alţii (cum ne văd) şi resentimentul faţă de critică izvorăsc din mândrie. Ne îngrijorăm despre ce vor zice alţii despre noi şi despre ceea ce o să se întâmple cu noi. Dacă în centrul vieţii noastre este Domnul (nu noi), trăim fără îngrijorări. Acceptăm tot ce ne dă El. Nu avem nimic de ascuns, nu pretindem că suntem alţii, suntem transparenţi.
Mândria este o închinare la sine. Uneori ne consumăm timpul pentru mândria lumii (carieră, bani, frumuseţe fizică etc.). Opusul mândriei este umilinţa. Căutarea umilinţei este cel mai bun lucru (leac), este sănătate fizică şi spirituală. Duhul Sfânt ne ajută să învingem mândria.
Se vorbeşte mult de cele şapte păcate: pofta rea, nestăpânirea, lăcomia, uciderea, mânia, invidia şi mândria. Se spune că mândria le generează pe toate. Tu ce crezi?
Opusul lor este păstrarea curăţiei morale, stăpânirea de sine, mulţumirea, diligenţa, răbdarea, bunătatea şi umilinţa.
Mândria este vrăjmăşie cu Dumnezeu şi cu oamenii. Este competiţie, rebeliune, egoism, bârfă, nemulţumire, invidie, poftă rea, neiertare. Este mândrie când privim pe alţii de sus în jos, este mândrie când privim pe alţii de jos în sus prin bârfă.
Practică umilinţa ca să învingi mândria. Este o alegere pe care trebuie să o facem. Alege să ierţi, să iubeşti, să dai, să te pocăieşti, să cauţi pacea şi armonia etc.
Temperamentul te duce la conflicte. Mândria te ţine acolo.
Mândria este cauza tuturor problemelor în viaţă. Mândria ne face artificiali, umilinţa ne face reali.
Umilinţa aduce pace interioară. Ce cauţi: mândria sau umilinţa?
Cum ai descrie tu cetatea lui Dumnezeu? Cum ai descrie tu o minte sănătoasă?
Ce înseamnă să ai o minte sănătoasă şi care sunt beneficiile ei?
O minte sănătoasă este o minte ancorată în Dumnezeu, o minte structurată prin cunoştinţa atributelor lui Dumnezeu, o minte care nu se mută dintr-un loc în altul, o minte fixată pe ţintă. Este o nouă reorientare de percepţie a lumii. Cheia este încrederea în Dumnezeu, trăirea într-o permanentă conştienţă a puterii Prinţului Păcii.
Beneficiile unei minţi sănătoase sunt pace şi încredere.
În Filipeni 4:6-8 vedem o minte sănătoasă: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu prin rugăciuni şi cereri cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Cristos Isus. Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.”
De ce crezi că formarea şi dezvoltarea unei minţi sănătoase care se încrede în Domnul este necesară şi de ajutor? Ce vei face tu ca să dezvolţi o minte sănătoasă? Te vei ruga? Va fi atenţia ta la Dumnezeu? Vei căuta să păstrezi în minte adevărul? Vei citi Biblia cu voce tare, proclamând puterea Cuvântului peste tine? Te vei înconjura cu oameni credincioşi care te ajută să rămâi pe cale? Vei cânta laudă şi mulţumire?
Ai tu această pace descrisă mai sus? Este multă agitaţie în viaţa ta? L-ai marginalizat pe Prinţul Păcii în viaţa ta? Unde ai nevoie de pace în viaţa ta? În toate domeniile vieţii? În toate relaţiile? În toate locurile?
Pacea vine de la Dumnezeu. Nu este lipsa conflictelor sau a problemelor. Nu are nimic de a face cu circumstanţele vieţii, ci numai cu relaţia cu Dumnezeu. El este sursa stabilităţii şi securităţii pentru cei credincioşi care aleg să se împace cu El.
Cum primim pace? Când atenţia noastră e la El? Când inima noastră bate pentru El? Când El este în centrul atenţiei noastre? Astăzi?
Dumnezeu ne dă putere ca să avem o viziune corectă despre lume şi circumstanţele vieţii.
Să ne încredem în El, Stânca veacurilor. El netezeşte calea Lui sub paşii noştri.
Doamne, inima mea este plină de pace şi încredere în Tine!
„Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu; pe Tine Te voi înălţa! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate; planurile Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioşie. Căci ai prefăcut cetatea (Babilon) într-un morman de pietre, cetăţuia cea tare într-o grămadă de dărâmături; cetatea cea mare a străinilor este nimicită şi niciodată nu va mai fi zidită.”
Cei răscumpăraţi vor cânta o cântare în acea zi. În contrast cu cetatea în ruină a oamenilor răi, cetatea sfântă, cetatea cea tare „Dumnezeu”, ne dă mântuirea. Zidurile cetăţii nu sunt de piatră, ci mântuirea va fi un zid şi o întăritură pe care nimeni nu o poate distruge. Este protecţie perfectă pentru cel neprihănit şi credincios. Lucrarea lui Dumnezeu de răscumpărare, este mai puternică şi mai sigură decât orice sistem de siguranţă omenesc sau orice mijloc de apărare. Cei care vor păstra credinţa adevărată vor intra pe porţi în cetatea care nu este proiectată, nici zidită de mâini omeneşti. Cei drepţi, cei credincioşi, care se încred în Dumnezeu pentru provizie şi salvare, vor intra. Cei ce se laudă cu meritele lor nu vor intra.
Cui dai credit pentru realizările tale? Recunoşti că tot ce eşti şi tot ce ai este de la El?
El este cetatea noastră acum şi în viitor. În prezenţa Lui suntem în siguranţă şi putem să ne bucurăm în laudă şi închinare.
Te gândeşti mereu cum va fi în acea zi?
Este Dumnezeu o cetate tare pentru tine, un loc unde găseşti protecţie, provizie, pace, siguranţă?
Cum păstrezi credinţa cea adevărată?
Te încrezi în Dumnezeu pentru nevoile zilnice?
Te încrezi în Dumnezeu pentru viitor?
Biruieşti problemele zilei prin laudă şi închinare?
Inima mea spune: Dumnezeu este Cetatea mea de adăpost!
ANA TATAR ANDRAS 