Este belşug în casa ta?

Ioan 6:1-51

*

Ioan 6:48

*

„Eu

sunt

Pâinea Vieţii…“

*

*

Învaţă pe copilul tău sau al altuia că Domnul are grijă de copiii Lui. Când poporul Domnului a fost în pustie, Domnul le-a dat de mâncare.

Domnul Isus a fost trimis din cer, pentru noi, ca El să fie o hrană spirituală. El a spus: „Eu sunt Pâinea Vieţii“.

Casa sau familia este de obicei sursa pentru hrana fizică dar şi sursa pentru hrana spirituală. În casele credincioşilor este belşug de hrană şi din acest belşug trebuie să învăţăm copilul să dea şi altora. Când dăm altora, Dumnezeu binecuvântează ce rămâne şi avem şi mai mult. Domnul înmulţeşte puţinul credinciosului să ajungă pentru o perioadă mai lungă.

Este belşug în casa ta? Nu trebuie să facem risipă când alţii nu au ce mânca.

Este casa ta o sursă pentru hrana spirituală?

Te bazezi tu doar pe biserică în ce priveşte hrana spirituală?

Îl înveţi pe copil să dea şi altora din ceea ce are (fizic sau spiritual)?

Este casa ta un loc unde cel flămând găseşte hrană (fizică şi spirituală)?

Domnul are grijă de nevoile tale!

Pâinea care S-a coborât din cer

Ioan 6:41-51

„Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care S-a pogorât din cer”. Şi ziceau: „Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum dar zice El: „Eu M-am pogorât din cer”? Isus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi. Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. În prooroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.“ Aşa că oricine L-a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine. Nu că cineva a văzut pe Tatăl, în afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl. Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine, are viaţa veşnică. Eu sunt Pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit. Pâinea care se pogoară din cer, este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. Eu sunt Pâinea vie, care S-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac şi pâinea pe care o voi da Eu, este trupul Meu pe care îl voi da pentru viaţa lumii.“

 

Ce înseamnă să cârteşti împotriva Domnului?

Nemulţumirea este un păcat şi acest păcat este contagios. Fugi de nemulţumire!

Eşti mulţumită cu ceea ce ai primit? Cum mulţumeşti Domnului pentru ceea ce ai?

Crezi tu tot ce este scris în Scripturi sau numai anumite lucruri? Crezi tu că Fiul lui Dumnezeu S-a pogorât din cer? Crezi că a fost trimis de Tatăl? Crezi că Domnul Isus L-a văzut pe Tatăl pentru că a fost cu El de la începutul zidirii?

Eşti tu învăţată de Dumnezeu? Te bucuri să-L ai pe Dumnezeu ca învăţător în toate lucrurile vieţii?

 

Dumnezeu să te înveţe ce ai de făcut în toate situaţiile din viaţa ta!

Frumuseţe

Ioan 6:22-40

*

Ioan 6:24b

*

„S-au dus

să-L caute pe

Isus.“

*

Cine este Dumnezeu pentru tine? De ce Îl cauţi? Pentru lucruri materiale?

Unde cauţi satisfacţie şi securitate? Care sunt ambiţiile tale?

Unde îţi cheltuieşti energiile, banii, timpul?

Domnul Isus, Pâinea Vieţii, este sursa vieţii veşnice.

Care este hrana ta de bază?

Ce anume te hrăneşte? Ce te satură?

Te satură pe tine prezenţa Domnului, Pâinea Vieţii?

După cine sau după ce însetezi tu?

Curg din tine izvoare de apă vie?

Minunile lui Dumnezeu arată spre Fiul Lui.

Lucrarea lui Dumnezeu este credinţa în Fiul.

Credinţa în Fiul dă satisfacţie şi siguranţă în viaţă.

Numai Cuvântul Domnului care este împlinit în viaţă, va dăinui veşnic.

Adevărata satisfacţie şi siguranţă vin din relaţia omului cu Dumnezeu.

Lucrurile materiale aduc o satisfacţie de scurtă durată.

Cunoşti pe cineva care este mulţumit, fară să fie în voia Domnului?

Care crezi că este astăzi voia Domnului pentru tine?

Voia Domnului este ca să mă hrănesc cu Pâinea Vieţii în fiecare zi.

Isus a zis: „Eu sunt Pâinea Vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată“. Fie acest lucru adevărat în viaţa ta în fiecare zi!

Cine se hrăneşte zilnic cu Pâinea Vieţii dezvoltă o frumuseţe interioară care se vede şi în exterior.

Podoaba ta să fie o inimă curată!

Lucrarea pe care o cere Dumnezeu

Ioan 6:28-40

„Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?“ Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.“„Ce semn faci Tu, deci, I-au zis ei, „ca să-l vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu? Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer.“ Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer. Căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer şi dă lumii viaţă.“ „Doamne“, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine.“ Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flamânzi niciodată şi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată. Dar v-am spus că M-aţi şi văzut şi tot nu credeţi. Tot ce-mi dă Tatăl, va ajunge la Mine şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară, căci M-am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. Şi voia Celui ce M-a trimis, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi. Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El, să aibă viaţa veşnică şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.“

 

Care crezi că este lucrarea pe care o aşteaptă Domnul de la tine? Cunoşti voia Domnului?

Voia Domnului este ca să cunosc lucrarea Lui, să cred şi să nu pierd nimic din ce mi-a dat El.

De la cine aştepţi tu hrană spirituală? Foamea şi setea după Domnul, după neprihănire, nu pot fi împlinite de nici o persoană de pe pământ. Unde alergi tu să umpli golul din inima ta?

Domnul nu izgoneşte pe nimeni ci primeşte pe toţi cei ce vin la El. Nicăieri pe paginile Scripturii nu găsim un om care a venit la Domnul şi nu a fost primit. Domnul nu are favoriţi! El iubeşte pe toată lumea, a murit pentru toţi. Problema nu este la El, ci la mine, dacă eu cred sau nu. Cine crede are viaţă veşnică. Crezi tu?

Domnul să te ajute să nu pierzi nimic din ce ţi-a dat El!

Doamne-ascultă ruga mea!

Doamne-ascultă ruga mea!
*
*
Psalmul 25:1-2a
*
,,La Tine, Doamne,
îmi înalţ sufletul.
În Tine, Dumnezeule,
mă încred.”
*
*
Doamne, Tatăl meu din ceruri, vin acum în faţa Ta
Şi Te rog să iei aminte azi, la rugăciunea mea….
Cercetează-mă Părinte, lasă Duhul Tău cel Sfânt
Ca o blândă adiere să m-atingă prin Cuvânt!
Dă-mi înţelepciune Doamne, voia Ta s-o împlinesc,
Să Te laud, să Îţi cânt, să Te-ador, să-Ţi mulţumesc,
Dă-mi cuvinte să-Ţi pot spune dorul inimii din piept
Să mă-nalţ pe căi de vise…să Te caut…să Te aştept!
Sufletul sfios tresaltă…plânge slova nerostită
Cănd m-atingi cu mâna Ta şi mă simt din nou iubită,
Se revarsă ca un râu cântul împletit din har…
Tu asculţi….deci toată truda ştiu că nu e în zadar!
Vulcan-26-07-2012
Mary

S-au dus să-L caute pe Isus

Ioan 6:22-27

„Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie şi că Isus nu se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea. A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu. Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea şi s-au dus la Capernaum să-L caute pe Isus. Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?“ Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acestea şi v-aţi săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea, care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului, căci Tatăl, adică Însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.“

Mulţi oameni Îl caută pe Domnul pentru un câştig material. Domnul îi cunoaşte, dar noi nu-i cunoaştem.

Domnul cunoaşte motivaţia fiecăruia.

Atenţia noastră trebuie să fie asupra noastră, nu asupra altora. Dacă ne ocupăm de alţii şi de motivaţia lor, nu mai avem timp de noi. Lucrarea noastră nu este să-i schimbăm pe alţii, căci numai Domnul poate schimba o inimă.

Lucrarea mea este să mă aduc pe mine în ascultare de Domnul.

De ce Îl caut eu pe Domnul? Ce vreau de la El?

Care este mâncarea pentru viaţa veşnică pe care trebuie să o caut sau pentru care trebuie să lucrez?

Domnul să te ajute să-L cauţi pentru că Îl iubeşti!

Şi nu uita să lucrezi pentru viaţa veşnică!

Temerile tale

Ioan 6:1-21

*

Ioan 6:20  

*

Isus le-a zis:

„Eu sunt,

nu vă temeţi!“

*

Care sunt temerile tale?

Domnul Isus are putere să ajute oamenii în problemele lor. Cheamă-L pe Domnul în problema ta. El te sfătuieşte să nu te temi.

Credincioşii trebuie să dea hrană spirituală altora. Trebuie să dai şi să primeşti hrană bună (Cuvântul) ca să ajungi să nu te temi. Ce fel de hrană dai tu altora?

Domnul Isus este Stăpân peste furtunile vieţii. Crezi tu că Domnul are grijă de barca ta? Crezi tu că El este Stăpânul peste furtunile vieţii tale?

Dumnezeu poate face ceva din nimic. Crezi tu lucrul acesta? Încercările sunt lucruri normale în viaţă. Fii curajoasă! Dumnezeu este credincios şi te ajută. El este cu tine!

Fiecare încercare are un scop. Domnul vine la tine într-un mod pe care de multe ori nu îl aştepţi şi poate nici nu-l observi. De multe ori prezenţa Lui se descoperă în timpul rugăciunii. Roagă-te mereu şi mereu, şi iar roagă-te mereu!

Domnul va aduce barca ta la limanul pe care l-a hotărât El.

Rugăciunea este vitală în viaţa credinciosului.

Aduci tu înaintea Domnului în rugăciune toate problemele tale?

Te rogi şi pentru problemele altora? Cum îi ajuţi pe oameni în problemele lor?

Iubeşti tu rugăciunea? Cât timp pe zi te rogi? Te rogi regulat? Ai un program sau o listă de rugăciune?

Isus a zis: „Eu Sunt, nu vă temeţi!“ Crede Cuvântul Lui!

Domnul Isus este Stăpân peste furtunile vieţii tale!

Nu vă temeţi!

Ioan 6:16-21

*

Ioan 6:20

*  

Isus le-a zis:

„Eu sunt,

nu

temeţi!“

*

Învaţă pe copilul tău sau al altora să nu se teamă. În viaţă sunt multe temeri chiar şi pentru cei mici. Ţine-l de mână, îmbrăţişază-l, sărută-l ca să ştie că cineva este lângă el ca să-l apere. Spune-i că Domnul Isus este tot timpul cu el chiar când tu nu eşti. Vorbeşte cu el, ca să ştie ce aştepţi de la el.

Explicarea cu bucurie a puterii lui Dumnezeu într-un tunet, descrierea unui vis urât, câteva lucruri ce ar putea să se întâmple la doctor sau la dentist, alungă din frică.

Memorarea Scripturii (sau citirea) este foarte puternică şi eficientă în alungarea fricii.

Psalmul 56:3 ne spune: „Ori de câte ori mă tem, mă încred în Tine, Doamne.“

Psalmul 118:6 ne spune: „Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic.“

Psalmul 23 trebuie cunoscut de orice copil. Explică-i acest psalm.

Muzica este o altă metodă de combatere a fricii. Învaţă-l pe copil cântări cu mesaj puternic care să-l ajute să se încreadă în Dumnezeu.

Dacă se teme de întuneric lasă o luminiţă mică aprinsă în timpul nopţii.

Dacă se teme de apă, nu discuta despre teamă ci joacă-te cu el în apă, arată-i poze cu apă, spune-i poveşti cu apă…

Citeşte cărţi cu câini şi păianjeni prietenoşi dacă se teme de animale sau insecte.

Nu-l lăsa să vadă filme de groază. Nu-i lăsa pe alţii să-i spună poveşti înfricoşătoare.

Roagă-te mereu şi mereu cu copilul tău. Cere protecţia Domnului împotriva fricii.

Ce faci sau spui tu când ţi-e frică?

Nu te teme, Domnul Isus este în corabia ta!

O noapte furtunoasă

Ioan 6:16-21

„Când s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării. S-au suit într-o corabie şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase şi Isus tot nu venise la ei. Sufla un vânt puternic şi marea era întărâtată.

După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-se de corabie. Şi s-au înfricoşat. Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeţi!“ Voiau, deci, să Îl ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.“

 

Orice furtună aduce noaptea în viaţa noastră. Noaptea este mai greu să faci orice lucru. Bătăliile cele mai grele se dau noaptea. Puterea celui rău se desfăşoară şi se dezlănţuie mai bine în întuneric.

Cred ca ai fost şi tu la mare şi ai văzut o furtună. Sau, cel puţin, ai văzut o furtună la televizor!? Sau poate că ai văzut o furtună în viaţa ta. Când vine furtuna, cerul se întunecă, vântul suflă cu putere şi ai nevoie de un adăpost sigur. Nu te poţi lupta cu furtuna! Poţi să vâsleşti bine, dar frica poate să te încurce. Ai nevoie de ajutor.

Când suflă un vânt puternic şi marea vieţii tale este întărâtată, cheamă-L pe Isus în barca vieţii tale. El vine şi potoleşte furtuna. Numai El poate porunci unei furtuni! Cu El ajungi la mal cu bine.

 

Domnul să conducă corabia ta ca să ajungă cu bine la liman!

 

A mulţumit lui Dumnezeu

Ioan 6:1-15

*

Ioan 6:11a

„Isus a luat

pâinile,

a mulţumit

lui Dumnezeu…“

 *

Domnul Isus a mulţumit pentru mâncare.

Învaţă să mulţumeşti pentru mâncare. În povestirea noastră, masa nu a fost întinsă şi nimeni nu s-a plâns de meniu sau de felul în care au fost serviţi. Nimeni n-a vorbit de rău pe cei ce au slujit ci doar atât: „au mâncat şi s-au săturat.“ Au fost la mâncare în jur de cinci mii de bărbaţi, adară de femei şi copii, şi au fost ordonaţi, aşezaţi şi disciplinaţi.

În unele case timpul la masă nu este un timp plăcut. Unul sare să ia primul, altul face figuri că nu-i place mâncarea, altul se ridică de la masă sau face alte lucruri.

Povestea noastră ne ajută să facem câţiva paşi.

Trebuie să plănuim. Băieţelul din povestire a venit pregătit, a adus mâncarea.

Trebuie să avem un loc (la masă, nu în pat, nu la televizor) pregătit (farfurii, şerveţele, tacâmuri, pahare).

Trebuie să stăm pe scaun (nu în picioare, într-un picior, nu culcat), fiecare la locul lui.

Trebuie să mulţumim Domnului pentru mâncare. Prin aceasta recunoaştem că toate lucrurile vin de la Dumnezeu şi El este Musafirul nostru nevăzut la masă.

Împărţirea mâncării se face în mod ordonat. Este bine să ne respectăm la masă. Dacă nu suntem serviţi şi avem ocazia ca noi să ne punem în farfurie, trebuie să avem grijă să nu umplem farfuriile cu mâncare pe care n-o putem consuma.

După mâncare trebuie strânsă masa şi făcut curăţenie. Dacă se poate, să ajute toată lumea sau pe rând.

Nimeni nu se ridică de la masă să facă altceva decât după terminarea mesei.

Timpul la masă trebuie să fie plăcut. Copiii trebuie să înveţe, ei nu ştiu cum să se poarte. Bunele maniere spun ceva despre Dumnezeul nostru.

Cum mulţumeşti tu pentru mâncare?

 

Domnul să fie la masa ta şi să binecuvânteze darurile de mâncare!