inima

by

Oameni umili folositi de Dumnezeu

niciodataIacov 4:6b
*
,,Dumnezeu da har celor smeriti.”
*
*
Te-ai oprit vreodată să te gândeşti cât de mulţi oameni deosebiţi ai lui Dumnezeu provin din medii sociale umile?
Gândeşte-te la următorii oameni:
     1. Iosif a fost sclav şi prizonier.
     2. Moise şi David au fost păstori.
     3. Estera şi Daniel au fost deportaţi şi făceau parte dintr-un neam detestat.
     4. Iosif a fost tâmplar, iar Maria o fată simplă dintr-un sătuc.
     5. Simeon şi Ana au fost profeţi fără mare faimă.
     6. Petru, Iacov şi Ioan au fost pescari.
     7. Dorca a fost croitoreasă.
     Priveşte cum i-a folosit şi i-a înălţat Dumnezeu pe aceşti oameni umili, datorită faptului că ei L-au pus pe Dumnezeu pe primul loc în viaţa lor.
     1. Iosif a devenit al doilea după Faraon în conducerea Egiptului ~Genesa 41:40, 41~
     2. Moise şi David au devenit conducătorii lui Israel ~Exod. 3:9-11; 1 Samuel 16:1, 11-13~
    3. Daniel a devenit prim-ministru în Babilon ~Daniel 2:47-49~, iar Estera împărăteasa Persiei şi a salvat poporul lui Dumnezeu de la pieire ~Estera 8~
     4. Iosif, tâmplarul, a fost ales „tatăl vitreg” al Fiului lui Dumnezeu, iar Maria, mama Lui ~Luca 1:26-35~
    5. Simeon şi Ana au fost folosiţi de Dumnezeu ca să profeţească despre copilul Isus şi să proclame cine este El şi de ce a venit pe pământ ~Luca 2:25-38~
     6. Petru, Iacov şi Ioan au devenit primii ucenici ai lui Isus şi prietenii Lui cei mai apropiaţi. Petru şi Ioan au scris prin inspiraţie divină câteva cărţi ale Bibliei ~Matei 17:1-3~
     7. Dorca a fost înviată din morţi şi mulţi s-au întors la Hristos din această cauză ~Fapt. 9:36-42~
     Şi apoi a fost Isus. Deşi era Fiul lui Dumnezeu, El S-a născut în cele mai umile condiţii, într-o familie săracă şi a fost pus într-o iesle. Nu S-a născut într-un spital vestit şi nici nu a fost aclamat de lume, aşa cum este aclamat un prinţ născut în Anglia. Doar păstorii umili au îngenuncheat lângă ieslea Lui să-I aducă omagiu. Când Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, El nu a trăit într-un palat măreţ precum alţi împăraţi. Odată a spus că vulpile au vizuini, iar păsările cuiburi, dar El nu avea un loc unde să-Si plece capul ~Matei 8:20~. Apoi S-a dat pe Sine în mâinile duşmanilor Săi ca să fie biciuit cu răutate, batjocorit şi scuipat. Apoi i-a lăsat să-L ţintuiască pe o cruce. El, Dumnezeul Atotputernic ~Isaia 9:6~, a permis, smerit, să se întâmple acestea, pentru că El ne-a iubit şi a venit să ne mântuiască.
     În Filipeni capitoul 2 ni ne spune: „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Insuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor… De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult.” ~Filp. 2:5-7, 9~
_________________

 

by

Te laud, Doamne!

2 foriIsaia 12

Isaia 12:1a

„În ziua aceea

vei zice:

„Te laud, Doamne”.”

* 

Cum lauzi tu pe Domnul? Ai bucurie în inima ta?

Pacea şi unitatea duc la bucurie! Domnul dă bucuria! În ziua aceea mânia lui Dumnezeu se va sfârşi şi ne va mângâia pentru că este un Dumnezeu plin de har. Nu pentru că noi merităm, ci pentru că El este salvarea noastră. Ne încredem în El şi nu ne temem.

Câtă bucurie trebuie să fie în inima celui ce laudă pe Domnul!

Inima care a fost atinsă de harul Domnului este o inimă plină de mulţumire şi caută voia Lui.

Motivul bucuriei este salvarea primită în dar şi iertarea păcatelor. Atenţia celui ce laudă pe Domnul este Domnul Însuşi care nu mai este mânios, ci iertător, gata să mângâie şi să întărească. El dă bucuria salvării. El mă mângâie nu pentru că merit, ci pentru că El este bun.

Un alt motiv al bucuriei este sărbătorirea victoriei lui Dumnezeu. Fără Dumnezeu nu este mântuire, nu este eliberare, nu este împlinire (satisfacţie). Pentru că Dumnezeu lucrează mântuirea, noi putem scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii: dragoste, vindecare, har, (Psalm 116:13). După cum fântâna este simbolul potolirii setei, tot aşa şi Cuvântul (Dumnezeu Însuşi), stâmpără setea sufletului, satisface şi dă bucurie.

Imaginează-ţi un însetat lângă fântână. Fântâna noastră nu seacă niciodată. Cristos nu ne va părăsi niciodată. El întotdeauna ne va împlini setea sufletului nostru şi ne va da bucurie.

Experimentezi tu această împlinire în relaţia ta cu Dumnezeu?

Inima mea este plină de bucuria Domnului!

Doamne, Te laud că potoleşti setea inimii mele!

by

Steagul care aduce pacea şi unitatea

1ghioceiIsaia 11:10-16

Isaia 11:10

„În ziua aceea,

Vlăstarul lui Isai va fi

ca un steag

pentru popoare; neamurile se vor întoarce la El

şi slava va fi locuinţa Lui.”

Crezi că va fi pace şi unitate în lume, în viitor? Cunoşti promisiunile Domnului despre viitor? Ştii ce se va întâmpla cu poporul Domnului?

Ce ştii despre viitorul credincioşilor de pe întreg pământul?

Numai când Domnul Isus va domni va fi cu adevărat pace şi unitate în lume.

 

El „Prinţul Păcii” va aduce şi unitatea nu numai pacea în lume. Sub steagul Lui se vor aduna neamurile. Care este însemnătatea unui steag? Să adune popoarele laolaltă. Numai Dumnezeu poate face acest lucru.

Ce se va întâmpla cu Efraim (Israel) şi Iuda când se vor aduna sub acelaşi steag? Va fi pace! Va fi unitate! Va fi un singur popor din nou, poporul Domnului. Toate barierele vor fi distruse ca poporul Domnului să se întoarcă în ţara lui. Vor fi adunaţi sub autoritatea lui Cristos. Cum îţi imaginezi acest lucru?

Te gândeşti cum se vor aduna toate neamurile la muntele cel sfânt? Te gândeşti cum se vor închina toţi, indiferent de limbă, cultură, religie, educaţie etc.?

Cine este Steagul nostru? Te gândeşti cum vor fi relaţiile noastre când vom fi sub acelaşi steag? Va fi pace şi unitate! Nu vor mai fi războaie. Nu vor fi mai multe religii. Toţi vor fi uniţi sub domnia lui Cristos. Oamenii se vor întoarce la Ierusalim. Dumnezeu va face un drum şi îi va învăţa pe oameni adevărul.

Dacă nu este unitate, trebuie să mă examinez să văd dacă nu cumva am contribuit la lipsa ei. Îţi lipseşte unitatea în familie? Ai relaţii rupte? De ce? Uită-te întâi la tine. Ai contribuit cu ceva la acest adevăr trist? Cum plănuieşti să refaci relaţiile rupte şi să aduci unitatea?

Trăind sub domnia lui Cristos viaţa mea este schimbată. Numai atunci când El domneşte în viaţa mea am pace şi unitate cu adevărat. Ce efect au asupra ta aceste adevăruri?

Doamne, îmi doresc ca inima mea să iubească

pacea şi unitatea!

by

40 de ani

40 DE ANI, DAR NU ÎN PUSTIE, CI ÎN AMERICA

m. percyPsalmul 91:1, 2, 11
*
 ,,Cel ce stă supt ocrotirea Celui prea Înalt, și se odihnește la umbra Celui Atotputernic,
 zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare, și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred”…
căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale.”
*
Pe data de 11 ianuarie 2013 am sărbătorit 40 de ani de la sosirea noastră în America.
Tata a decis să plece din România din cauza lipsurilor și a nedreptăților care se făceau pe vremea aceea. Și așa a hotărât să plece peste graniță și apoi să ajungă în America; a plecat în anul 1970, iar noi am rămas singuri 3 ani.
Și-a luat la revedere de la noi, ne-am rugat împreună, am plâns împreună și l-am încredințat în mâna tare a Celui care-l poate păzi să ajungă dincolo, și așa a fost – Domnul i-a dat izbândă.
În România, am locuit într-o casă modestă, doar în două camere, fără apă în casă, sau căldură centrală. Am fost 11 persoane, 9 copii și părintii. Domnul a fost bun cu noi și ne-a purtat de grijă, am fost fericiti lîngă Domnul chiar dacă nu am avut multe.
Mi-aduc aminte că într-o zi mama s-a rugat și a spus: „Doamne, ce le voi da copiilor mei de mâncare astăzi?”  Era dupămasa și am auzit o bătaie în geam. Eu eram adolescentă, am deschis geamul și la geam era sora Silvia, o soră văduvă care și-a pierdut sotul la o vârstă foarte tânără. A rămas cu doi copii mici, nu s-a mai căsătorit niciodată, umbla tot timpul în haine negre. Ea a realizat că Domnul i-a dat o chemare, și aceasta era să cerceteze femeile cu multi copii și să le ajute cu ce poate.
Când am deschis geamul ea mi-a înmânat o pâine și un vas de lut cu lapte și cacao. Mămica a dat Slavă Domnului că i-a purtat de grijă.
Domnul ne-a binecuvântat cu o mamă eroină, cu o mamă care a avut o încredere foarte puternică în Dumnezeu, L-a iubit mult pe Domnul. Îmi aduc aminte din copilărie cum cânta sau fluiera sau fredona cântări spre Slava Lui Dumnezeu. Domnul ne-a binecuvântat cu părinti credincioși, care nu au lipsit de la Casa Lui Dumnezeu. Mămica rămânea acasă cu cei mici, iar noi cei mari mergeam cu tăticu la Biserică.
Despărtirea de Biserica penticostală din Timisoara a fost grea; am stat în fata Bisericii, o mamă și 9 copii care și-au luat ,,La revedere”, – toată biserica plângea împreună cu noi.
Am cântat împreună cântarea:
,,Isuse-al meu prieten bun, din zorii tinereții
Cu Tine eu călătoresc pân’ la sfârșitul vieții
Când merg pe-un drum îndepărtat, Tu Doamne ești cu mine
Și fie drumul cât de greu, e-așa ușor cu Tine.”
Și așa a fost, Domnul ne-a păzit și am ajuns cu bine pe meleagurile Americii, în Chicago. A fost o zi însorită, cu cerul albastru și puțină zăpadă pe pământ. Așa am început noi viața în America, unde am fost binecuvântați și ocortiți de Dumnezeul în care ne-am încrezut.
Scumpa noastră măicuţă a plecat la Domnul. Tatăl nostru locuiește în Florida, departe de noi toți, dar am hotărât să-i facem surpriză, și să-i aducem mulțumiri că s-a gândit la noi să avem o viață mai bună și a riscat chiar viața lui pentru noi. Împreună cu doi frați ai mei, unul din California și celălalt din Portland, i-am făcut o vizită tatălui și am petrecut un timp bun vorbind de vremurile din copilărie, și mulțumind Tatălui Ceresc  pentru biruința care ne-a dat-o.
fam. strizu
 Familia Strizu
*
by Mariana Percy (Strizu), fiica cea mai mare.
by

Atunci…

1 floriIsaia 11:6-9

„Atunci lupul va locui împreună cu mielul şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu şi vitele îngrăşate, vor fi împreună şi le va mâna un copilaş; vaca şi ursoaica vor paşte la un loc şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, pruncul de ţâţă se va juca la gura bortei năpârcii şi copilul înţărcat va băga mâna în vizuina basiliscului. Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt; căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă.”

Într-un mod măreţ animalele carnivore vor fi prietenele ierbivorelor şi nu va fi nici un rău pe pământ. În această nouă Împărăţie, animalele nu vor pofti după sânge, vor fi mulţumite cu iarbă şi frunze. Aceasta va dovedi puterea lui Dumnezeu care va porunci animalelor şi ele vor asculta. Cât de mult ne dorim ca, copiii noştri să trăiască într-o lume fără pericole! Societatea noastră este foarte periculoasă.

Pacea şi securitatea vin de la „Prinţul Păcii” care va veni  a doua oară şi va împărăţi. Nici o îngrijorare, nici o pagubă, nici un rău nu va fi căci „pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă”.

Cunoştinţa de Dumnezeu aduce pace.

Care este sentimentul pe care-l trăieşti când auzi că Isus este „Prinţul Păcii”?

Cum aduce Domnul Isus pace între tine şi Dumnezeu?

Cum aduce Domnul Isus pace între tine şi alţii?

 

Doamne, umple inima mea de pace!

by

Pacea şi rădăcina ei

1 lacrimiaraIsaia 11:1-9

Isaia 11:1

„Apoi o Odraslă

va ieşi

din tulpina lui Işai

şi un Vlăstar

va da

din rădăcinile lui.”

*

Când Domnul Isus se va întoarce a doua oară, toată creaţia va fi restaurată şi adusă la forma originală pe care Dumnezeu a intenţionat-o de la început. El va transforma lumea noastră radical. Pacea şi armonia vor fi noua ordine mondială.

Pacea este de trei feluri: pacea cu Dumnezeu, pacea interioară şi pacea cu alţii.

Când am o relaţie bună cu Dumnezeu am pace cu El. Pacea cu El îmi dă pace în sufletul meu. Singurul mod de a avea pace cu Dumnezeu este să cred că mânia lui Dumnezeu a lovit în Domnul Isus Cristos, nu în mine. El a plătit pentru păcatele mele. Ai pace cu Dumnezeu?

Pacea sufletului nu înseamnă cu nu am probleme şi stres. Este un sentiment de siguranţă că sunt în mâna Tatălui. Este binecuvântarea de a fi copil al Domnului.

Urmez eu planul Domnului? Stau eu în legătură cu El?

Când am pace înlăuntrul meu am pace şi cu alţii. Una o determină pe alta. Pacea cu alţii este ca o stradă cu două sensuri. Câteodată trebuie să ne încredem în Dumnezeu ca să fie pace în anumite relaţii. Numai El poate transforma pe alţii, noi nu putem.

Îţi dă pace relaţia ta cu Dumnezeu? Îl crezi? Recunoşti că El a plătit pentru tine, pentru păcatele tale? Te-ai împăcat cu El? Este El Domnul şi Salvatorul tău?

Ai pace înlăuntrul tău? Depinde pacea ta de circumstanţe sau problemele vieţii? Dacă nu ai pace, verifică-ţi relaţia ta cu Domnul. Stai în legătură cu El.

Ai pace în relaţiile tale? Este pace în familia ta? Ai pace în relaţiile de la biserică? Sau la lucru? Sau cu vecinii? Cu cine trebuie să faci pace? Cum plănuieşti să faci pace? Biblia ne spune să trăim în pace cu toţi oamenii (cât atârnă de noi). Dacă ţi-ai făcut partea ta, încrede-te în Domnul pentru ajutor. Nu-i datoria noastră să schimbăm oamenii. Dumnezeu schimbă oamenii. Într-o zi El va aduce pacea în întreaga lume.

 

Doamne, umple inima mea de pace!

 

by

Odrasla lui Işai

22mIsaia 11:1-9

Isaia 11:1

„Apoi o Odraslă

va ieşi

din tulpina lui Işai

şi un Vlăstar

va da

din rădăcinile lui.”

* 

Care sunt calităţile care Îl fac diferit pe Domnul Isus (Odrasla lui Işai), de toţi conducătorii lumii?

Înţelepciune, pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. Înţelepciunea şi priceperea sunt puteri ale minţii.

Înţelepciunea este puterea de a vedea lucrurile, priceperea este puterea de a vedea diferenţele şi a lua decizii bune.

Duh de sfat înseamnă puterea de a sfătui, de a trage concluzii drepte. Duh de tărie înseamnă puterea de a pune în practica concluziile bune.

Cunoştinţă înseamnă aici înţelegerea adevărului şi aplicarea lui în viaţă. Frica de Domnul este motivaţia corectă în purtare, care dovedeşte ascultarea de Tatăl, loialitate şi voia Lui. Plăcerea Domnului Isus a fost frica de Tatăl. Judecata Lui nu se va baza pe aparenţe nici pe erezii.

Noi credem că Mesia va stăpâni având aceste calităţi. Va fi plăcerea Tatălui, nu va lua ochii oamenilor ca să fie aprobat şi acceptat. Ca dreptatea (judecata) să fie absolută este nevoie de cunoaştere absolută pe care numai Mesia o poate avea. Nimic nu-L va lua prin surprindere.

 

Conducătorii lumii nu sunt în stare să apere pe cei săraci şi nevoiaşi.

„El (Domnul) va judeca pe cei săraci cu dreptate şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării.” Pentru că lumea este ostilă faţă de Mesia şi-i apasă pe cei săraci, pământul va fi lovit. Puterea Lui este aşa de mare că prin Cuvântul gurii Lui şi prin suflarea gurii Lui va omorî pe cel rău. Neprihănirea şi credincioşia Domnului vor învinge în lupta cu cel rău. Pacea va triumfa.

Ţi-ai dori aceste calităţi? Sau care dintre aceste calităţi ţi le-ai dori?

Eu mi-aş dori înţelepciune, pricepere, duh de sfat şi de tărie, cunoştinţă şi frică de Domnul, judecată dreaptă, neprihănire şi credincioşie.

Domnul să te binecuvânteze cu aceste calităţi!

 

Doamne, dă-mi o inimă înţeleaptă, pricepută,

care Te cunoaşte şi are frica de Domnul!

 

by

Nu dispera

1 roseNu dispera în ceasul de-ncercare!
Doar grâul e ales spre-a fi cernut.
TU n-ai să pieri ca pleava dusă-n zare,
când eşti suflare sfântă şi nu lut.
*
Priveşte norul martorilor mare.
E drum îngust dar bătătorit.
Răcneşte leul fioros de tare,
dar aminteşte-ţi că-i înlănţuit!
*
Nu vezi tu peste valul de-nnorare
cununa biruinţei strălucind?
E scris că cel ce rabdă până moare
acela numai fi-va mântuit.
*
Şi Domnul a trecut prin suferinţe
şi a răbdat ocară şi dispreţ,
de-aceea este Domnul biruinţei
comoara cerului, cea mai de preţ.
*
În seceta-ncercării, tu ascultă
cum clipoceşte apa de izvor.
De n-ar fi încercări, de n-ar fi luptă,
n-ar fi cununa pentru-nvingător.
*
O, nu dori în ceasul de-ncercare
chiar veac de-ţi pare, să ajungi să mori!
Te-aşteaptă răsplătirea cea mare:
Cununa vieţii, cea de-nvingător.

*

by Tatiana Topciu

by

A Valentine’s Lesson from a Husband Who Botched It

2 loveAlright, husbands, here we go. Today’s the big day. It’s time to muster our level best and not drop the ball on Valentine’s Day.

It’s not too late to make plans, or give them an upgrade — though it might be hard work scrambling at the last minute.

Even so, sometimes our best of Valentine’s intentions go awry. And when we botch it, at least we should try to learn something from it.

Here’s what John Piper learned (perhaps among other things) from botching a Valentine’s dinner. He told the story one Easter Sunday in the sermon “Irrevocable Joy.” (The Scripture text is the words of Jesus in John 16:22: “You have sorrow now, but I will see you again and your hearts will rejoice, and no one will take your joy from you.”)

Noël and I went downtown for a special Valentine’s Day dinner last February 14. It was one of the many dates I have botched over the 20 years of our marriage. The restaurant I had chosen especially for her was closed. It was cold as we walked around trying to find another one. We wound up at a fast food place in the center of the city sitting by a window overlooking 8th Street.We sat there looking around at this great city. The street was dark and almost deserted. There was trash in the gutter. The little street level shops seemed worn and chintzy. The few people walking around gave the appearance that made you wonder whether more cocaine might be sold that night than chow mein and egg rolls.

The glitzy hotel facades looked pretty weak against the darkness — like they were hoping against hope that rich people would want to come down and spend some time here. The magnificent new lighting of the Norwest Bank building that gives a fairyland flavor to the Minneapolis skyline sheds no light on the streets beneath. The doors were locked.

I got the eerie feeling that this exploding downtown, this urban pearl and pride of the upper Midwest, with all its upscale shops and classy hotels and stunning skyscrapers, is built on sand. I got the sinking feeling in my stomach that the millions and millions of dollars that have been poured into downtown Minneapolis could, with just the slightest turn of popular displeasure, become a billion dollar boondoggle — a dark, sleazy, dirty downtown slum where nobody wants to be.

The Fragility of This Life and World

Piper continues,

I mention this just to illustrate how even the big enterprises of our life and culture are very fragile. We plan and we save and we build, and things look good and successful, and then it starts to collapse. And we can’t believe it. Nobody comes to shop. Nobody rents the office space. Retailers begin to leave. The streets are deserted. The hotels can’t pull the conventions. Restaurants close. The pushers move in. The gangs take over. And pretty soon the unthinkable has happened. The pearl is ruined. The Timberwolves don’t stay. The new convention center can’t fill its schedule. And all that’s left is cheap sleaze and empty buildings.It has happened elsewhere. It could happen here. And it can happen in your own life. We are very fragile. Not much is sure and firm and solid in our lives. That’s why this word from Jesus is very precious to me. “No one will take your joy from you.” You’ve heard of unconditional guarantees — warranties that seem too good to be true? Have you ever heard of any product that says: “In this you will find pleasure and no one will take your pleasure from you”? If you read that on some box or bottle, you would smirk and call it marketing ballyhoo.

But that’s what Jesus says. Minneapolis may come “a-tumblin’ down,” and all the money be lost and the dreams be dashed, but, “No one will take your joy from you.”

by David Mathis

by

When An Earthly Husband Images Our Heavenly Groom

1 loveValentine’s Day is here. It’s a day when our society encourages couples to take the extra steps to show their love for one another. Give flowers. Give chocolates. Go out to dinner. Celebrate love.

Some of you reading this right now are lonely. Some have been abused or hurt deeply by a spouse. Some may be single without an earthly spouse. But all of us as Christians together have a heavenly husband, and oh how great is our Groom’s love toward us!

Scripture is full of the love of God — the cross being the supreme expression of that unfathomable love.

The LORD your God is in your midst, a mighty one who will save; he will rejoice over you with gladness; he will quiet you by his love; he will exult over you with loud singing. (Zephaniah 3:17)

I don’t know about you, but one of my biggest stumbling blocks in life is believing that God really does love me and that he is pleased with me. This constant insecurity I live with has been difficult on my marriage. At times, it drives me to lay down expectations my earthly husband was never intended to meet. On other occasions, it has driven me to doubt his love and his sincerity, not because of anything he has done, but because my doubt of God’s love is transferred as doubt of my husband’s.

And then there are all the times that I try to earn my husband’s love because I just can’t seem to get it in my head that this dear man genuinely loves me unconditionally, without exception. His love has never depended on how I looked, how much I weighed, or what I had achieved in or out of the home. He just loves me.

God in his grace and providence gave me a husband who knows my doubting and has diligently reminded me of God’s love over the years. He has even endured my mocking and scoffing as time and again he would quietly and gently relate: Jesus loves you, Luma.

One day in particular, about ten years ago, I insisted that those were trivial meaningless words thrown around in our superficial evangelical society. My wise husband, who knows that thinking is one of my gifts, asked me if I would be willing to spend one full day meditating on that statement Jesus loves you, Luma. I did. God, in his great mercy and love in Christ Jesus, has slowly made that statement blossom in my heart and mind little by little since that time.

I tend to be a more utilitarian woman, eschewing flowers and chocolates. But God has been using my husband over the years to soften me. Tulips are my favorite flowers, and I have began buying them for myself and letting my husband know that I would rejoice to receive them. I have also started enjoying chocolate. Not that these are marks of my “arrival” at anything, only the evidences of the personal softening of my heart — a heart which too often has doubted the love of Jesus.

Embracing the gospel has freed me to trust the love of my earthly husband, who has always been good to speak to me the love of our heavenly husband.

The dinner, the flowers, and the chocolate may or may not be there, but it really doesn’t matter. The best Valentine’s gift I could ever receive is a husband who is constantly reminding me, Jesus loves you, Luma.

As someone who has lived a life of doubt in that statement, I want to encourage you today. No matter where you are in this life, or what circumstance you are dealing with regarding earthly love, meditate on this: Jesus loves you.

God shows his love for us in that while we were still sinners, Christ died for us. (Romans 5:8)

by Luma Simms