Întrebări de Crăciun

3 cristÎntrebãri de Crãciun

*

Autor: Petrică Dugulescu

Când se lasã peste sat umbrele de searã
Doi strãini la poartã bat, adãpost sã cearã
Dar rãmaserã în drum
Tu-i primesti acum?

*

Betleemul împietrit, si-a respins Vlãstarul
Si-ntr-o iesle l-au primit, boul si mãgarul.
Loc la han nu mai era.
Dar în casa ta?

Printre galaxii si sori, îngeri cu solia
Vin sã spunã la pãstori “S-a nãscut Mesia”
Tu te-ai coborât la ei,
Pentru doi sau trei?

Si prin noapte-acei pãstori merg cu bunã veste
Cei dintâi închinãtor, lângã sfânta iesle.
Tu cu câtã grabã vii

Ca sã I te-nchini?

Pe un drum obositor vin cãlare magii
Sã se-nchine Lui cu dor desertând desagii.
Tu ce daruri I-ai adus

Pruncului Isus?

Dar Irod înfuriat dã poruncã mare
Ca la Betleem în sat pruncii sã-i omoare
Nu cumva si tu la fel

Îl urãsti pe El?

Când copii vor veni iarãsi cu colindul,
El un lucru-ar vrea sã stii: sã trãiesti iubindu-L
Si te-ntreabã: Da sau Nu?
Tu ce vei rãspunde?
Oare ce vei spune?

*

Clopoţei

7 cristClopotei

Autor: Costache Ioanid

CLOPOTEI

Cling-cling, clopotei…
Zboara ingeri printre miei,
ingeri printre miei…
De sus, ca un nor,
vin ostiri de duh in zbor,
vin sa spuna
vestea buna,
vestea unui Salvator,
vestea unui Salvator…

Cling-cling, clopotei…
Doamne, Pruncul printre miei,
Pruncul printre miei,
Prin ce-nalt mister
a venit din cer
in pustie
si-n urgie
unde toate plang si pier,
toate plang si pier…

Cling-cling, clopotei…
Doamne, MIELUL printre miei,
PRUNC sfant, Prunc balai,
unde-I PRUNCUL Tau din Rai?
Unde-s oare
crinii-n floare?
Unde-i slava ce-o avea?
Unde-i slava ce-o avea?

Cling…cling, clopotei…
Bate vantul printre miei,
vantul printre miei.
Cu reci fulgi de nea.
Si-n omaturi
cresc alaturi
brazii pentru crucea grea,
brazii pentru crucea grea…

Cling-cling, clopotei…
Canta-n noapte baietei,
canta baietei.
Din cer, singurel,
A venit Emanuel
sa ne-adune
din genune,
sa ne duca-n Rai la EL,
sa ne duca-n Rai la EL.

Te-ai coborât

2 christmasTe-ai coborât

*

Autor: Valentin Popovici

*

Te-ai coborât la noi, Isuse,
Din uimitoarea Ta splendoare,
În grajd, în iesle, fân şi paie,
În întuneric şi răcoare.

*

O, nu-nţelegem ce minune,
Ce taină, trupul Tău ascunde,
C-ai vrut să-Ţi legi nemărginirea
De ani şi ore şi secunde.

Tu n-ai ales palat de aur,
Şi nici a regilor odaie,
Ci Te-ai născut umil în iesle:
Un Dumnezeu culcat în paie!

Cezar August, cu fală mare,
A poruncit recensământul;
Iar Tu ne-arăţi că-ntotdeauna,
Cei blânzi vor moşteni pământul.

Despoţii lumii vin şi astăzi
Cu forţa lor în arsenale;
Iar Tu Te strângi micuţ şi gingaş
În scutecele maicii Tale.

Milionarii de la Bursă
Adună banii în chimire;
Iar Tu, sărac, ne-nveţi secretul,
Că harul e în umilire.

Aşa a fost de când e lumea:
Cine-i bogat are puterea;
Dar Tu, Puternicul lui Iacov,
Smerit, împarţi cu noi durerea.

…Ne-ai învăţat ce-i umilinţa
Şi ce înseamnă ascultare,
Când ai venit la noi, Isuse,
Un copilaş la Întrupare.

Ce frumoasă

11 cristCe frumoasa…

*

Autor: Costache Ioanid

*

Ce frumoasă e copilăria
şi ce calde amintiri rămân
când se strâng copiii să citească
despre Pruncul cel născut pe fân!
*
Ce frumos e să asculţi Cuvântul
cum vegheau păstorii-ntr-un ungher
şi cum îngeri albi au dat de veste
despre Fiul cel venit din Cer!
*
Ce frumos e să asculţi cum magii
urmăreau o stea ca un fluid
şi cum ea, în fruntea caravanei,
îi ducea spre satul lui David!
*
Ce plăcute-s cântecele sfinte
ce mereu în inimi stăruiesc,
“Steaua sus răsare”…”O, ce veste…”
“Stea curată…” “Îngerii vestesc…”
*
Ce frumoasă e copilăria
şi ce fericit te simţi mereu
când pricepi că ai un rost în lume
şi că ai în Cer un Dumnezeu!

A căzut o stea

10 cristA căzut o stea…

*

Autor: Costache Ioanid

*

A căzut o stea,
steluţă de nea,
pe urechea mea,
şi mi-a povestit,
până s-a topit,
basmul unui vis,
pe care l-am scris,
— pentru cei mărunţi,
nu pentru cărunţi —.
Şi steluţa mea
astfel povestea:

“Mări, se făcea
şi se năzărea…
prin vâlcele sumbre
şoptitoare umbre…
Şi-auzeai cum gem
lângă Betleem
oile, stând ghem,
câinii când şi când,
vitele pe rând,
molcom rumegând.

Iar colo în şură
peste-ngrăditură
se uitau, pleoştite
şi nedumerite,
caprele zburlite.
Se-ndesau amarnic
către cel comarnic,
pe-un mieluţ să-L vadă
în ieslea de zadă,
pe-un mieluţ plăcut
cum n-au mai văzut
să fi fost născut
într-un aşternut
bun doar de… păscut.
Şi Cel miel curat
plângea-nsomnurat,
cu părul inele
şi cu gene grele.

Numai biet măgarul
ce purta samarul
pricepu tot rostu´:
— “Ăsta… nu-i de-al nostru!…
Ochii doar mi-arunc
şi pricep că-i prunc,
copil de păstori
sau de călători…

Atunci ţapii, ciutele
şi caprele slutele,
cu toate cornutele,
capul şi-l dădură
mai fără măsură
peste-ngrăditură.
Sprinten ca o coarbă,
mestecând în barbă
un firuţ de iarbă,
ţapul de îndată
s-a urcat pe-o roată
şi-a sărit buimac
sus pe-un bulumac,
vrând fără ruşine
să vadă mai bine
omenescul fiu.
Iar un ied zglobiu
behăia mereu:
— Neneee… vreau şi eeeu…

Numai Dumănica
n-a-nţeles nimica.
Şi-a cuprins-o frica.

Şi atunci măgarul
ce purta samarul,
cum sta mai deoparte,
spuse, ca din carte:
— Ei, sunt multe-n lume!
Să le ştii anume,
va să fii umblat
ţări în lung şi-n lat,
ape-n curmeziş,
culmi de munţi pieptiş,
fiare să răpui…
precum eu făcui!…
Şi-apoi nu-i oricine
un măgar ca mine!
V-am mai spus, îmi pare,
să sunt de neam mare:
că eu în Sihar
am un unchi măgar
la un cărturar.
Şi că, după tată,
— ştie lumea toată —
mi se trage viţa
chiar din măgăriţa
ce-o purta în ham
însuşi Balaam!
Deci, mai din bătrâni,
mai umblând prin stâni,
multe am în sac!
Dar… mai bine tac,
poate nu vă plac.

Un mieluţ bălai
prinse iute grai:
— Haide, moş Asine,
zi-ne încă, zi-ne!
Că eu tare-aş vrea
să aflu ceva.
Uite, ieri, un baci
povestea dibaci
că i-a spus un vraci
despre un prooroc
tot de prin Iudeea
(de-i zicea… Miheea)
care-a scris răvaş
că-n acest oraş
are să se nască
Odrasla cerească,
Marele Păstor
şi Izbăvitor,
carele va şti
şerpii birui!
Şerpii birui!…
Oare-aşa va fi?

Iar cel întrebat
zise apăsat:
—Da!… E-adevărat.
D-apoi ştiţi voi oare,
când va fi El mare,
cine-L va purta
pe spinarea sa
ca pe-un heruvim,
în Ierusalim?
— Păi… nu ştim! nu ştim!
— Să vă spun atunci.
(Că voi sunteţi prunci…)
Cel ce-L va purta
pe spinarea sa
va fi… un asin…
de ştiinţă plin
ca un cărturar,
ca un fariseu!
(Poate-oi fi chiar eu!…)
Eu, de mă-ntâlnesc
cu-acel Fiu ceresc,
iute-L şi ghicesc.

Şi tăcură toate
vitele mirate.

Numai Dumănica
n-a-nţeles nimica.
Şi-o cuprinse frica…

Atunci o oiţă
cu ochi de crăiţă,
cu glăscior sfiit,
astfel a grăit:
— Eu eram odată
pe-o iarbă-nspicată.
Şi-am văzut în zare
un chip ca de soare
ce zbura aproape
şi striga pe ape
că Isus Păstorul
şi Izbăvitorul
va fi dus pe uliţi
prejmuit de suliţi,
blând şi fără glas
în al morţii ceas,
precum mergem noi
noatine şi oi…
Că va fi hulit
şi batjocorit,
pe lemn ţintuit.
Că-n ceasul de sânge
norii se vor strânge,
munţii se vor frânge,
îngerii vor plânge…

— Asta nu se poate!
se porniră toate.
— Voi sări să-L apăr,
din coarne să scapăr!
zise din proţap
inimosul ţap!
— Dar nici noi, berbecii,
n-om sta ca dovlecii!
Coarnele le-om face
sfredel de bărdace,
foarfec de cojoace,
pentru cel ce-ar fi
şi ar îndrăzni
Pruncu-a-L necăji!
Fie om duşman
sau şarpe viclean!
— Eu… (îmi ştiţi amarul)
glăsui măgarul,
…numai o copită
bine potrivită
în acel zevzec,
şi-apoi pot să plec,
că tot dau în sec…

Dar atunci deodată
o capră tărcată
a rămas mirată,
cu gura căscată,
cu ochii ţintiş
către-acoperiş,
de unde, furiş,
dintr-un ascunziş,
cobora pieziş,
cobora în jos
şarpe veninos,
cu luciri sticloase,
cu limbile scoase,
cu trupul molatec,
cu ochi de jăratec,
iscodind sălbatic.

Iute bieţii boi
se dau înapoi.
Capre, ţapi şi miei
se bagă sub ei.
Tremură-n proţap
inimosul ţap,
legănând în barbă
firul lui de iarbă.
Iar sărman măgarul,
ce purta samarul,
privea tulburat,
cu capul plecat,
pe genunchi lăsat
şi dând în vileag
coada ca un steag
ca semn înălţat
că se dă mâncat…

Numai Dumănica
nu ştia nimica.
Dormea mititica…

Şarpele venea
şi se cobora.
Ceata tremura
măgarul gemea.

Dar atunci… Minune!
Cine-o poate spune?
Toţi privesc grămadă
la ieslea de zadă
unde Bălăiorul
a întors căpşorul,
ochii Și-a deschis,
ca din zări de vis.
Că în ei juca
Şi în ei sclipea
blândă mângâiere…
dar şi o putere!
Flori de busuioc…
dar şi-un arc de foc
săgetând pe loc!

Şarpele se-opreşte
şi înmărmureşte,
neputând să-L vadă,
neputând să şadă.
Bate-ncet din coadă.
Parcă se înnoadă,
parcă se deznoadă…
Apoi, zdup! grămadă
drept sub o cireadă
păgubaş de pradă.

Iar toţi cei din şură
stau şi tac din gură
şi privesc amarnic
ieslea de comarnic
şi privesc umil
tainicul Copil.

Doar abia târziu
prind a îngâna
unul altuia:
— Oare nu cumva?…
— Oare nu cumva??…

Dar steluţa mea,
mări se topea…
basmul contenea…

*

Ce drum

3 christmasCe drum!

*

Autor: Costache Ioanid

Ce drum sub zari de peruzele!
Ce vis de ne’nteles pribeag!
sa mergi cu ochii catre stele,
privind cum una dintre ele
ti-arata calea spre Cel Drag!…

*
sa simti ca zbori printre planete
deasupra vailor pustii,
deasupra lumilor deserte
spre ingerestile concerte,
spre vesnicele simfonii!

*
sa vezi o stea sub bolti senine
venita din nemarginiri
ca sa te cheme chiar pe tine
din lumea asta de suspine
in tara vesnicei iubiri!

*
si-apoi sa te-nfiori deodata,
privind c-un simtamant suprem
cum steaua s-a oprit si, iata,
acum lumina ei ti-arata
un Prunc divin din Betleem!

Dependent(ă) de Dumnezeu?

dependent

Dependent(ă) de droguri sau de altceva?

Săptămâna trecută la studiul biblic, una dintre surori ne-a spus ce fericiţi sunt copiii ei de când Domnul a adus o mare eliberare în viaţa ei. A fost dependentă de droguri şi familia ei a suferit foarte mult. A încercat să biruiască această adicţie participând la multe programe de recuperare dar numai când a început într-un mod serios relaţia ei cu Dumnezeu, a fost eliberată din această închisoare. Dumnezeu m-a cercetat prin această minune pe care El a făcut-o şi am înţeles că sunt oameni lângă noi, în bisericile noastre, care se confruntă cu diferite dependenţe. Este multă apăsare în poporul Domnului. Oamenii sunt chinuiţi de păcate şi nefericiţi. Ei doar sunt prezenţi fizic la întâlnirile noastre dar nu experimentează puterea lui Dumnezeu. Bucuria mântuirii nu se vede pe faţa lor. Ei nu ştiu ce-i de făcut. Cine se roagă pentru aceşti oameni? Cine îi invită la studiul bibliei şi la rugăciune? Cine-i provoacă să ia credinţa în serios, să se roage cu credinţă, să trăiască Cuvântul pe care-l cunosc, să-L urmeze pe Domnul? Cine-i îndeamnă să caute să cunoască Puterea Braţului Domnului? Numai păstorul?

Astăzi o altă soră din grupul de studiu biblic ne-a spus că pentru soţul ei care este păstor, luna decembrie este cea mai grea, pentru că vin la el după ajutor foarte multe persoane disperate. Mulţi vor să se sinucidă. Şi eu am crezut că este luna cea mai plină de pace şi bucurie căci sărbătorim Naşterea Domnului Isus Cristos care este Prinţul Păcii.

M-am hotărât să cer cititorilor de pe blogul meu ajutor în rugăciune în această lună, pentru toţi cei ce sunt singuri, divorţaţi, disperaţi, dependenţi de anumite lucruri rele, păcătoase etc.

Este luna cadourilor. Vrei să faci un cadou cuiva prin rugăciunile tale? Vei dărui din timpul tău pentru cei în nevoie?

Te cheamă Domnul să te rogi pentru cei singuri?

Te cheamă Domnul să te rogi pentru văduve şi orfani?

Te cheamă Domnul să te rogi pentru vecinii tăi?

Pe cine a pus Domnul în viaţa ta în luna aceasta şi îţi cere să-i faci un bine prin rugăciune? Ce te costă să te rogi pentru cineva?

Pe măsură ce umbli în credinţă, Domnul îţi va descoperi o nouă lucrare la care El te cheamă şi îţi acordă ajutorul Lui.

Doamne, ajută-ne pe fiecare să biruim orice greu şi orice păcat prin puterea Duhului Sfânt şi dă-ne harul să experimentăm bucuria eliberării.

Fie ca Prinţul Păcii să dăruiască pace tuturor celor ce trec prin greu!!!

Tu fii dependent(ă) de Dumnezeu!!!

Nu te teme!

19 fIsaia 7:1-9

*

Isaia 7:5a

*

„Nu

te

teme.”

Care sunt temerile tale? De cine sau de ce îţi este frică? Din cauza cui ţi se urcă tensiunea? Ce sau cine te ţine trează în timpul nopţii? Pentru ce suferi? Pentru tine sau pentru alţii?

Te temi că va trebui să îngrijeşti pe cineva drag?

Ţi-e frică de o cădere financiară? Te temi că o să-ţi pierzi slujba?

Te gândeşti ce preţ vei plăti pentru că Îl urmezi pe Cristos?

Ţi-e teamă că o să te cheme Domnul într-o lucrare pe care nu vrei să o faci?

Te îngrijorezi că îmbătrâneşti şi ţi se schimbă forma şi frumuseţea trupului?

Ţi-e frică pentru copiii tăi că nu vor alege binele?

Ahaz a vrut să rezolve el problemele ţării. Nu a crezut promisiunile lui Dumnezeu. Ahaz nu a fost un împărat bun. A întors spatele lui Dumnezeu şi a cerut ajutor omului (împăratul Asiriei). Ochii lui au fost aţintiţi asupra problemelor din ţară nu asupra Celui ce poate ajuta în probleme.

În care domenii din viaţa ta nu crezi promisiunile lui Dumnezeu?

Ai întors tu spatele lui Dumnezeu când ţi-a spus să faci un lucru?

Ce lucru ţi-a spus Domnul să faci şi nu vrei să-l faci?

Unde se uită ochii tăi: la probleme sau la Domnul?

Oamenii credincioşi trec prin greutăţi ca şi ceilalţi oameni. Diferenţa este că cei credincioşi au pe Domnul cu ei în orice vreme, pe când cei necredincioşi sunt singuri.

Care sunt greutăţile tale acum, şi cum te ajută Domnul?

Putem să ne încredem în Domnul sau putem avea soluţiile noastre la problemele vieţii.

Care sunt problemele tale acum? Ce înseamnă să supravieţuieşti sau să ai speranţă?

Ce faci tu în problemele vieţii? Unde alergi?

Doamne, vreau să-mi pun toată încrederea în Tine şi să nu mă tem de nimic.

Doamne, păzeşte inima mea de frică!

Cauţi prezenţa Domnului?

 

18 fIsaia 6

*

Isaia 6:3

*

„Sfânt,

Sfânt,

Sfânt

este Domnul oştirilor.”

*

Doamne,

mi-aş dori să Te văd şezând pe scaunul de domnie. Isaia Te-a văzut pe un scaun de domnie foarte înalt. M-aş bucura să văd poalele mantiei Tale umplând Templul (şi templul vieţii mele) cu prezenţa Ta. Aş vrea să strig şi eu cu serafimii: sfânt, sfânt, sfânt eşti, Doamne al  oştirilor! Cred că inima mea s-ar zgudui în prezenţa Ta. Aş spune şi eu ca şi Isaia: vai de mine! Sunt pierdută, sunt o femeie cu buze necurate. Am nevoie de atingerea Ta ca să fiu curăţită. Tu ai un cărbune şi pentru buzele mele. Tu poţi să îndepărtezi nelegiuirile mele de la mine. Tu poţi să ispăşeşti păcatul meu.

Doamne, vreau să-Ţi aud glasul. Te rog să-mi vorbeşti.

Unde mă trimiţi? Care este mesajul pe care vrei să-l duc mai departe?

Ajută-mă să-Ţi spun: iată-mă, trimite-mă!

Nu mă lăsa să am o inimă împietrită, o ureche surdă, un ochi rău sau orb. Nu mă lăsa să fiu tare de urechi, să îmi astup ochii, să nu înţeleg cu inima şi să fiu nepricepută.

Ajută-mă să vestesc mesajul Tău chiar dacă este în pustiu sau lipsă, oameni mulţi sau puţini, căci Tu ai oameni pe care vrei să-i salvezi.

Deschide-mi ochii ca să Te văd, Doamne,

Şi fă-mi urechea să Te asculte.

Inima îmi zice din partea Ta: ,,Caută faţa Mea!” şi faţa Ta, Doamne, o caut!

Îţi spune Domnul să cauţi faţa Lui?

Cum cauţi tu faţa Domnului?

Ţi-ai dori să-L vezi pe Domnul? Tânjeşte inima ta după prezenţa Lui?

Doamne, dă-mi o inimă care caută prezenţa şi sfinţenia Ta!

 

Păcatul şi sfinţenia

17 fIsaia 6:3

*

„Sfânt,

Sfânt,

Sfânt

este

Domnul oştirilor.”

*

Învaţă pe copilul tău sau al altora, ce este păcatul, cum să recunoască şi să mărturisească păcatul. Inima lui Isaia a fost plină de bucurie când a fost iertat de păcat. Dumnezeu l-a ajutat să vadă că El este Sfânt. În prezenţa lui Dumnezeu (care este fără păcat), Isaia a putut să vadă păcatul lui. Dumnezeu este bun în toate timpurile şi iartă pe păcătoşi. Recunoaşterea păcatului nu este un lucru natural, uşor, normal. Răspunsul natural este negarea sau învinovăţirea altora. Învaţă pe copil să explice ce a făcut rău (am spart un geam), apoi să spună „îmi pare rău” şi „te rog iartă-mă”. Iartă şi disciplinează după gravitatea faptului. Evită reacţiile care pot aduce frica sau nemărturisirea răului în viitor. Nu fă să pară mai grav decât este, pentru că va urma o altă greşeală în curând. Nimeni nu are copii perfecţi. Tu vrei binele copilului tău şi doreşti ca el să recunoască că a păcătuit (greşit), că trebuie rezolvată problema (păcatul), că nu trebuie să mintă (păcat), nici să ascundă realitatea. Învaţă pe copilul tău să spună mai des (ori de câte ori e nevoie), „îmi pare rău că am greşit” şi „te rog, iartă-mă”. Odată cu încurajările tale vei descoperi că va spune „am fost nervos”, „am fost egoist”, urmate de recunoaşterea lucrurilor care ar putea fi îndreptate: „trebuia să fiu mai răbdător”, „trebuia să mă gândesc şi la alţii”. Această purtare va dezvolta în copil un model de ascultare de părinţi şi de Dumnezeu.

Acţiunile tale vor învăţa copilul. Dacă tu eviţi să recunoşti păcatul sau responsabilităţile tale, dacă te scuzi când întârzii, dacă eşti iritată, neprietenoasă, geloasă, copilul te observă. Cea mai bună învăţătură pentru copil este modelul părintelui.

Foloseşte exemple din Scriptură ca să explici ce este păcatul. De exemplu: Adam a aruncat vina pe Eva (Genesa 3:12), Moise a fost încăpăţânat (Exod 3:11-4:17), David nu a folosit puterea lui spre a face bine altuia şi a pierdut încrederea poporului (2 Samuel 11:2-5), Iona a fost nervos (Iona 1-4), Petru a făcut o promisiune şi a călcat-o (Marcu 14:29-30, 72), Pavel a recunoscut păcatul lui (Romani 7:15-24). Folosind Biblia îl ajuţi pe copil să vadă răspunsul Domnului la păcatul omului. Viaţa de fiecare zi ne ajută să vorbim despre păcat, mărturisire şi iertare. Când vorbeşti despre iertarea altora şi ceri altora iertare, copilul va înţelege că păcatul este serios, grav. Va ajunge să înţeleagă că are nevoie de Domnul mai mult decât de un prieten, va ajunge să înţeleagă că are nevoie de un Salvator din păcat şi din robia păcatului. Nu amâna rezolvarea problemei pe mâine.

Doamne, iartă-mi păcatele şi binecuvântează inima mea!