Folosul nostru

Ioan 11:46-57

„Dar unii din ei s-au dus la Farisei şi le-au spus ce făcuse Isus. Atunci preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au adunat Soborul şi au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni. Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El şi vor veni Romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.“ Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic. Oare nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod şi să nu piară tot neamul?“ Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el ci fiindcă era mare preot în anul acela, a proorocit că Isus avea să moară pentru neam. Şi nu numai pentru neamul acesta, ci şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi. Din ziua aceea au hotărât să-L omoare. De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre Iudei, ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi. Paştele Iudeilor erau aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim înainte de Paşte ca să se curăţească. Ei căutau pe Isus şi vorbeau unii cu alţii în Templu: „Ce credeţi are să vină la praznic?“ Iar preoţii cei mai de seamă şi Fariseii porunciseră că dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă.“

Unii oameni, chiar credincioşi, sunt prieteni cu fariseii făţarnici.

Cine sunt prietenii tăi? Cum ţi-i alegi? După poziţia lor în societate? După caracterul lor?

Tu ai nevoie de prieteni care să fie lângă tine în vremuri grele. Roagă-te Domnului să pună un zid de protecţie în jurul tău prin prieteni credincioşi care au un caracter frumos. Nu te încrede în cei mari. Ei nu te vor ajuta la nevoie.

Încrederea ta să fie în Domnul. Fă-ţi timp pentru prietenii bune. Relaţiile sunt foarte importante. Domnul ne-a creat pentru relaţii cu El şi cu alţii. Avem nevoie unii de alţii.

Încrede-te în Domnul în situaţii grele!

Legat si dezlegat

Ioan 11:38-45

„Isus S-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt. Mormântul era o peşteră la intrarea căreia era aşezată o piatră. „Daţi piatra la o parte,“ a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.“ Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că dacă vei crede vei vedea slava lui Dumnezeu?“ Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Isus a ridicat ochii în sus şi a zis: „Tată Îţi  mulţumesc că M-ai ascultat. Ştiam că totdeauna Mă asculţi, dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.“ După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!“ Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.“ Mulţi din Iudeii care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.“

Moartea este un lucru care te înfioară. Chiar şi Domnul Isus S-a înfiorat. Nu este uşor să stai lângă un mort. Roagă-te pentru cei care au un mort în familie.

Domnul Isus S-a rugat ca oamenii să creadă.

Când tu faci o lucrare, te rogi pentru ca oamenii să creadă şi să crească în credinţă?

Lucrarea Domnului este să dezlege legăturile celui rău.

Ce legături trebuie să dezlege Domnul în viaţa ta? Dacă eşti legat nu poţi umbla.

Prin lucrarea pe care o facem noi trebuie să ajutăm oamenii să fie liberi de legăturile celui rău.

Cum vei ajuta pe cineva să fie dezlegat din legăturile celui rău?

1. Du-te la mormânt. Recunoaşte problema.

2. Dă piatra la o parte. Mărturiseşte-ţi păcatul.

3. Miroase greu. Păcatul este murdar.

4. Isus a ridicat ochii în sus. Roagă-te.

5. A zis cu glas tare. Proclamă puterea lui Isus şi eliberarea Lui.

6. Dezleagă şi umblă. Umblă prin credinţă.

Domnul să te dezlege de toate legăturile celui rău!

Credinţa şi încrederea

Ioan 11:20-37

*

Ioan 11:26

„Şi oricine

trăieşte şi crede în Mine,

nu va muri niciodată.

Crezi lucrul acesta?“

*

Credinţa trece de la cunoştinţă la încredere în El. Unde este Domnul, este lumină.

Crizele în viaţă sunt oportunităţi care mută credinţa noastră de la teorie la practică.

 

Când eu sufăr şi Domnul suferă împreună cu mine.

Maria şi Marta plângeau după fratele lor, şi Domnul Isus plângea şi El.

 

Credinţa cere acţiune.

Când credinţa mea creşte, Domnul este glorificat.

 

Care este relaţia între credinţă şi gloria lui Dumnezeu?

Cum creşte credinţa ta?

Cum vezi crizele din viaţa ta?

Când Îi spui Domnului problema ta, o laşi la picioarele Lui? Îi spui tu ce să facă?

Ce este mort în viaţa ta şi trebuie adus la Domnul ca să primească viaţă?

Isus a zis: „Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?“

Doamne, dă-mi o credinţă care Îţi aduce Ţie glorie!

 

Doamne, arată-mi astăzi gloria Ta!

 

 

Iată cât de mult…

Iată cât îl iubea de mult!

Ioan 11:20-37

„Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieşit înainte; iar Maria şedea în casă. Marta I-a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Dar şi acum ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu îţi va da.“ Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.“ „Ştiu,“ I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.“ Isus i-a zis: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?“ „Da Doamne,“ I-a zis ea, „cred că Tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.“ După ce a spus aceste vorbe, s-a dus şi a chemat în taină pe soră-sa Maria şi i-a zis: „A venit Învăţătorul şi te cheamă.“ Maria cum a auzit s-a sculat iute şi s-a dus la El. Căci Isus nu intrase încă în sat ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. Iudeii care erau cu Maria în casă şi o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt ca să plângă acolo.“ Maria când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.“ Isus când a văzut-o plângând, pe ea şi pe Iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui şi S-a tulburat. Şi a zis: „Unde l-aţi pus?“ „Doamne“ I-au răspuns ei, „vino şi vezi.“ „ Isus plângea. Atunci Iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!“ Şi unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?“

 

Ai spus vreodată „dacă…?“  Dacă ar fi fost altfel, dacă aş fi făcut altfel, dacă aş fi zis altfel etc.

Acest mod de-a gândi nu ne ajută să rezolvăm problema. Avem o lucrare de făcut: „să credem”. Dacă nu credem, pierim; dar noi credem, aşa că avem viaţa.

Cine crede iubeşte pe Domnul şi este iubit de Domnul.

Crezi tu că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu care trebuia să vină în lume?

Cum vei trăi prin credinţă săptămâna aceasta?

Ştii tu cât de mult te iubeşte Domnul?

 

Iată, cât de mult te iubeşte Domnul!

 

Tăcerea lui Dumnezeu

Ioan 11:1-19

*

Ioan 11:4b  

„Boala aceasta nu este spre moarte,

ci spre slava lui Dumnezeu,

pentru ca Fiul lui Dumnezeu

să fie proslăvit prin ea.“

 *

Ce este gloria lui Dumnezeu?

Domnul Isus are puterea asupra vieţii şi asupra morţii.

Bolile, întârzierile şi dezamăgirile pot fi o oportunitate pentru gloria lui Dumnezeu.

Când Domnul întârzie şi nu îmi răspunde imediat la rugăciune, înseamnă că El are un scop. Întârzierile Lui sunt bune.

Tăcerea lui Dumnezeu este un semn de dragoste.

Gloria lui Dumnezeu este revelată adesea în întârzieri.

Dacă noi suntem în voia lui Dumnezeu, nu suntem în pericol.

Când văd gloria lui Dumnezeu îmi recunosc păcatele.

Cum ai putea astăzi experimenta gloria lui Dumnezeu?

Crezi că ai putea vedea gloria lui Dumnezeu şi în lucrurile bune şi în cele rele?

Ce vei face tu săptămâna aceasta ca să vezi gloria lui Dumnezeu?

Ai ajuns vreodată să spui: „Vai de mine că sunt o păcătoasă?!“  În prezenţa Domnului ne vedem aşa cum suntem. Este bine să ne vedem păcatul şi să ne lăsăm de el. Domnul este glorificat când eu părăsesc păcatul.

 

Fie ruga ta: Doamne, arată-mi astăzi gloria Ta!

 

 

Lazăr din Betania

Ioan 11:1-19

„Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. Maria era aceeea care a uns pe Domnul cu mir şi I-a şters picioarele cu părul ei şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti, este bolnav.“ Dar Isus când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.“ Şi Isus iubea pe Marta, şi pe sora ei, şi pe Lazăr. Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era; şi în urmă le-a zis ucenicilor: „haideţi să ne întoarcem în Iudea.“ „Învăţătorule,“ I-au zis ucenicii, „acum de curând căutau Iudeii să te ucidă cu pietre şi te întorci în Iudea?“ Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentru că vede lumina lumii acesteia, dar dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentru că nu are lumina în el.“ După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar mă duc să-l trezesc din somn.“ Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.“ Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn. Atunci Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit.“ „Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum haideţi să mergem la el.“ Atunci Toma, zis Geamanul a zis celorlalţi ucenici: „Haideţi să mergem şi noi să murim cu El!“ Când  a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt. Şi fiindcă Betania era aproape de Ierusalim cam la cincisprezece stadii, mulţi din Iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mângăie pentru moartea fratelui lor.“

 

Este aşa de multă suferinţă şi boală în societatea noastră. Spitalele sunt pline de bolnavi. De multe ori nu ştim cum să ne raportăm la ei. Nu ştim ce să spunem. De multe ori suntem greşiţi în afirmaţiile noastre. Dacă ai ocazia să stai lângă un bolnav, cel mai bun lucru este să citeşti din Biblie sau să te rogi. Credinţa este esenţială. Crede până în ultima clipă că Domnul poate face o minune.

Este şi mai greu când cineva moare. Cuvintele noastre nu pot aduce mângâiere.

Roagă-te pentru cei bolnavi şi pentru cei ce au pierdut pe cineva drag.

Pregăteşte-te pentru vremuri grele. Boala şi moartea vin şi în viaţa ta. Este un lucru normal pe care Domnul l-a lăsat pe pământ.

Cum vei mângâia tu pe cei în suferinţă?

 

Fii o mângâiere pentru cei ce au pierdut pe cineva din familie.

 

Aruncăm cu pietre?

Ioan 10:32-42

,,Isus le-a zis: ,,V-am arătat multe lucrări bune, care vin de la Tatăl Meu, pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?“  Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.“  Isus le-a răspuns: „Nu este scris în legea voastră: „Eu am zis sunteţi dumnezei?“  Dacă legea a numit dumnezei pe aceia cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, — şi Scriptura nu poate fi desfiinţată,­­– cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta, pentru că am zis: ,,Sunt Fiul lui Dumnezeu! Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu sunt în Tatăl. “ La auzul acestor vorbe, căutau iarăşi să-L prindă;  dar El a scăpat din mâinile lor. Isus S-a dus iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan la început. Şi a rămas acolo. Mulţi veneau la El şi ziceau: „Ioan nu a făcut nici un semn, dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta era adevărat. Şi mulţi au crezut în El în locul acela.“

 

Aruncă cineva în tine cu pietre (vorbe grele) pentru că faci o lucrare?

Arunci tu cu pietre în alţii care fac o lucrare?

Cine hotărăşte dacă lucrarea e bună sau nu?

Lucrarea bună aduce credinţa în inima celor care Îl caută pe Domnul.

Cine crede, ajunge să cunoască că Tatăl este în Fiul şi Fiul este în Tatăl. Cei doi sunt una. Când noi lucrăm cu Tatăl şi cu Fiul, cei ce cred, ajung să cunoască adevărul.

Nu te teme de cei ce vor să te prindă sau să-ţi întindă curse. Domnul te va scăpa din mâinile lor. Mulţi vor vedea şi vor crede.

 

Alege credinţa în Dumnezeu în orice vreme!

 

Credincioasă Adevărului

Ioan 6:60-71

„Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot, cine poate să o sufere?“ Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte? Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus Eu, sunt duh şi viaţă. Dar sunt unii din voi care nu cred.“ Căci Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred şi cine era cel ce avea să-L vândă. Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.“ Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El. Atunci Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?“ „Doamne“ I-a răspuns Simon Petru „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. Şi noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Cristosul, Sfântul lui Dumnezeu.“ Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuşi unul din voi este un drac“, vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, căci el avea să-L vândă, el, unul din cei doisprezece.“

 

Ai fost vreodată dezamăgit de învăţătura Domnului? Ai spus vreodată „vorbirea aceasta este prea de tot”? Te-ai poticnit vreodată?

Noi suntem foarte slabi şi uneori nu înţelegem, ba chiar cădem. Să ne amintim că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt duh şi viaţă. Cuvântul lui Dumnezeu are putere să ne ridice şi să ne restaureze. Trebuie să credem. Cine nu alege credinţa, alege trădarea. Unde să mergem dacă nu la Domnul? El are cuvintele vieţii veşnice!

Ai ajuns tu la cunoştinţa că Domnul Isus este Cristosul, Sfântul lui Dumnezeu?

Cât de credincioasă eşti Adevărului?

Domnul să te ajute să fii statornică pe cale

 şi credincioasă adevărului!

Dacă…

Ioan 6:1-59

Ioan 6:51

„Dacă mănâncă

cineva

din pâinea aceasta

va trăi în veac.“

 *

Doamne, vreau să mănânc Cuvântul Tău, căci mă satură „ca de nişte bucate grase şi miezoase.“ Nu vreau să uit Legea Ta. Îmi plec inima să împlinesc învăţăturile Tale.

„Învaţă-mă calea orânduirilor Tale, ca s-o ţin până la sfârşit. Dă-mi pricepere ca să păzesc Legea Ta şi s-o ţin din toată inima mea. Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea. Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale şi nu spre câştig. Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta. Doresc să împlinesc poruncile Tale şi să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine.“ Psalmul 119:33-40

„Orânduirile Tale sunt prilejul cântărilor mele în casa pribegiei mele.“

Psalmul 119:54

„Mă gândesc la căile mele şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale.“

Psalmul 119:59

„Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere.“ Psalmul 119:66

„Dacă nu ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea. Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi. Al Tău sunt, mântuieşte-mă, căci caut poruncile Tale. Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea. Poruncile Tale mă fac mai înţeleaptă. Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea!“ Psalmul 119:92-103

Fie Cuvântul Domnului bucurie zilnică pentru tine!

Cearta

Ioan 6:52-59

„La auzul acestor cuvinte, Iudeii se certau între ei şi ziceau: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-L mâncăm?“ Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, nu aveţi viaţă în voi înşivă. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, rămâne în Mine şi Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi şi el prin Mine. Astfel este Pâinea, care S-a pogorât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri şi totuşi au murit. Cine mănâncă pâinea aceasta, va trăi în veac.“ Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când îi învăţa pe oameni în Capernaum.“

 

Cearta este o tulburare pentru mine şi pentru alţii.

De ce te cerţi tu? Cine te ceartă pe tine? Ce faci ca să curmi sau să opreşti cearta?

Unii oameni se ceartă pentru adevărul lui Cristos. Îşi caută dreptatea lor cu versete din Biblie. Este bine? Cuvântul lui Cristos trebuie să aducă viaţă, nu moarte. Cearta aduce moarte. Iată ce spune Biblia despre ceartă:

„Ura stârneşte certuri, dar dragostea acopere toate greşelile.“ Proverbe 10:12

„Omul neastâmpărat stârneşte certuri şi pârâtorul dezbină pe cei mai buni prieteni.“ Proverbe 16:28

„Un om mânios stârneşte certuri şi un înfuriat face multe păcate.“ Proverbe 29:22

„Să trăim frumos nu în certuri şi în pizmă (invidie).“ Romani 13:13

„Adu-le aminte să se ferească de certuri de cuvinte.“ 2 Timotei 2:14

„Dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.“ Iacov 3:14

 

Domnul să te păzească de ceartă!