Este suferinţa parte a planului lui Dumnezeu pentru om?

Ioan 19

Ioan 19:17a 

,,Isus ducându-Şi

crucea…“

Domnul Isus a fost dus înaintea lui Pilat şi a fost condamnat la moarte. El nu a fost vinovat. Nu a avut nici un păcat. A suferit de bunăvoie.

Suferinţa şi durerea nu L-au surprins pe Dumnezeu, nici pe Domnul Isus. A fost parte a planului lui Dumnezeu, căci ceea ce Dumnezeu plănuieşte se întâmplă.

Domnului Isus I s-au întâmplat lucruri rele, la fel cum se întâmplă şi credincioşilor şi tuturor oamenilor. Asta spune Scriptura şi asta experimentăm şi noi în viaţă. Ioan 16:33 ne spune: ,,V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”
Dumnezeu nu a promis lipsa durerii şi a dezamăgirii.

,,El n-a promis doar cerul senin,
Nici flori pe cale fără pelin.
N-a promis soare fără de ploi,
Nici bucurie fără nevoi.
Dar ne-a promis din puterea Sa,
Pe drum lumină că ne va da.
Al său bogat har în încercări
Şi mângâiere în întristări.”

Domnul să-ţi dea puterea, lumina, harul şi mângâierea Lui în suferinţele tale!

Îndrăzneşte prin toate suferinţele tale!

În mâna Olarului

Ieremia 18:2-6 

„Scoală-te şi pogoară-te în casa olarului; acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!” Când m-am pogorât în casa olarului, iată că el lucra pe roată. Vasul pe care-l făcea n-a izbutit, cum se întâmplă cu lutul în mâna olarului. Atunci el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă. „Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta casă a lui Israel? zice Domnul. Iată, cum este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea, casă a lui Israel!”

O familie a plecat într-o excursie în Orient să cumpere ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la căsătorie. Amândorura le plăceau antichităţile şi produsele din argilă, ceramice, în special ceştile de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat: ,,Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos.”
În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească: ,,Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai. Cândva am fost doar un bulgăre de argila roşie. Stăpânul m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: ,,Nu face asta!”, ,,Nu-mi place!” ,,Lasă-mă în pace,” dar el a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe: ,,Încă nu!”. Apoi, ah! Am fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită, învârtită. ,,Opreşte!” Ameţesc! O să-mi fie rău!” am strigat. Dar stăpânul doar a dat din cap şi a spus, liniştit: ,,Încă nu.” M-a învârtit, m-a frământat şi m-a lovit, şi m-a modelat până a obţinut forma care i-a convenit şi apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atâta căldură. Am strigat, am bătut şi am izbit uşa . ,,Ajutor! Scoate-mă de aici!”. Puteam să-l văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele sale în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: ,,Încă nu.” Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie, m-a scos afară şi m-a pus pe raft unde am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine! Ei, aşa este mult mai bine m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi m-a colorat peste tot. Mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. ,,O, te rog, încetează, încetează”, am strigat. EL doar a dat din cap si a spus: ,,Încă nu!” Apoi, deodată, m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte şi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat, am insistat, am strigat, am plans, eram convinsă că nu voi scăpa. Eram gata să renunţ. Chiar atunci, uşa s-a deschis şi EL m-a scos afara şi, din nou, m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat, şi am aşteptat întrebându-mă: ,,Oare ce are de gând să-mi mai facă?” O oră mai târziu mi-a dat o oglindă şi a spus: ,,Uită-te la tine.” Şi m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasă. Sunt frumoasă!!! El a vorbit blând: ,,Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi fărâmiţat. Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald în cuptor şi neplăcut, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevarat. Nu ai fi avut strălucire în viaţă. Dacă nu te-aş fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult fiindcă acea întărire nu ar fi ţinut. Acum eşti un produs finit. Acum eşti ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine.”

Morala este aceasta: Dumnezeu ştie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face şi ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta, sfânta SA voie. Dacă viaţa pare grea şi eşti lovit, bătut şi împins aproape fără milă; când ţi se pare că lumea se învârteşte necontrolat, când simţi că eşti într-o suferinţă îngrozitoare, când viaţa pare cumplită, fă-ţi un ceai şi bea-l din cea mai drăguţă ceaşcă, aşează-te şi gândeşte-te la cele citite aici şi apoi discută puţin cu OLARUL. ,,Asta îmi este toată misiunea şi rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri – deşi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părţile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea oamenilor prin iubire. De alte gânduri şi rosturi sunt străin.”

Pr. Arsenie Boca

Tu eşti în mâna Olarului!

Mamă scumpă

Mamă scumpă

*
Autor: Valentin Popovici

*
Mamă scumpă, mamă dragă,
Azi e scris în calendare
Să serbeze lumea-ntreagă
Ziua ta de sărbătoare.
*

*
Mamă binecuvântată,
Cu sfială vin la tine,
Să mai simt ca altădată
Mângâierile-ţi senine.
*
Cu petale plângătoare
Din iubirea mea pribeagă
Îţi aduc acum o floare,
Mamă scumpă, mamă dragă.
*
Floare de liliac amară,
Cu dorinţi şi cu suspine,
Cu oftări de sub povară,
Din cărările străine.
*
Şi-n parfumul primăverii,
Să-ţi mai prind în păr o floare:
Cu fiorul revederii,
Şi cu dor, o sărutare.

Dragă şi scumpă măicuţă

Dragă

şi

scumpă

măicuţă,

Aceasta este a şaptezeci şi şasea primăvară în viaţa ta şi mă grăbesc să te binecuvântez. Eşti aşa de departe de mine şi cum aş dori să te îmbrăţişez şi să-ţi spun ce mult te iubesc. Tu eşti un zâmbet şi-o floare, eşti o rază de soare. Mă bucur să te sun şi să-ţi aud vocea şi încurajările tale.
Măicuţă scumpă, tu eşti cea mai mulţumitoare persoană pe care eu o cunosc, deşi ştiu că trăieşti aşa de simplu, la ţară, fără apă şi baie în casă, fără gaz şi aparatură la bucătărie. Tu eşti mulţumită cu viaţa ta, cu ce ţi-a dat Domnul. Şi ce exemplu minunat eşti pentru mine! Ce cadou minunat mi-a dat Domnul prin tine! Am învăţat şi eu de la tine să-mi doresc o viaţă simplă şi mulţumită.
Deşi au trecut mulţi ani, îmi amintesc cu drag cum cântai şi fluierai tu prin ogradă sau prin grădină când lucrai. Aşa ştiai tu să-L lauzi pe Domnul. Oamenii care treceau pe drum se opreau să asculte cântările Domnului. Am învăţat în casa părintească să iubesc cântarea şi rugăciunea. Îmi amintesc că în fiecare dimineaţă şi seară te plecai pe genunchi lângă pat şi te rugai Domnului. Dimineaţa foarte devreme te sculai să pregăteşti mâncare pentru tata căci el pleca uneori la ora patru sau cinci dimineaţa la lucru. Când pleca tata, pleca şi bunicul şi atunci bunica venea la tine cu furca şi caierul de tors. Tu ştiai să ţii fusul în mână şi torceai pentru noi, ca să ne faci haine. M-ai învăţat să croşetez şi să muncesc, dar nu prea mult, căci ai dorit ca noi să mergem la şcoală să avem o viaţă mai uşoară. Era greu la ţară, tare greu şi comuniştii ne luau aproape tot ce aveam. Tu erai mereu la lucru: când cu sapa, când cu furca, când la lucru pe hotar sau la spini la colectiv, ba chiar şi cu coasa alături de bărbaţii din sat că tata pleca la oraş dimineaţa şi se întorcea seara. Lucra şi el ca să câştige pâinea cea de toate zilele pentru cei patru copii.
Cine a crezut că şi eu voi ajunge la fermă cu sapa şi cu furca în mână?!
Şi îmi mai amintesc cum eram prezenţi la biserică la ora nouă. Şi mie îmi place să fiu la biserică înainte de a începe slujba. Ştiu că iubeşti biserica. Ai ajutat mult la lucru la biserică. Îmi amintesc multe lucruri bune pe care le-ai făcut pentru alţii. Tu eşti o slujitoare chiar şi acum, şi o mare binecuvântare pentru mulţi.
Mulţumesc Domnului pentru tine, căci eşti puternică şi curajoasă deşi nu îţi este uşor singură. În acest an se împlinesc 16 primăveri de când tata a plecat la Domnul şi se împlinesc trei primăveri de când fiica ta, Lidia, scumpa mea surioară, a plecat la Domnul după o lungă şi grea suferinţă. Bunul Dumnezeu să te mângâie şi să te păstreze sănătoasă cu trupul, sufletul şi duhul tău.
„Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească!
Domnul să facă să lumineze Faţa Lui peste tine şi să Se îndure de tine!
Domnul să-Şi înalţe Faţa peste tine şi să-ţi dea pacea!” Numeri 6:24  
Te încredinţez în mâna cea bună a Domnului până ne vom vedea. Nădăjduiesc să te văd anul acesta dacă va fi cu voia Domnului.
Te iubesc mult,
ana

My Precious Sister Lidia

Astăzi,

se împlinesc

trei ani

de când sora mea

Lidia

a plecat la Domnul.

Am sunat-o pe mama azi dimineaţă şi ea plângea de dor după ea. Mă rog ca Domnul să mângâie pe toţi cei ce au pierdut pe cineva drag din familie.

Sometimes I still hear the sound of your voice.
I wish you were still here with us, but you had no choice.
I know an Angel held you as your body said goodbye.
But that doesn’t stop my heart from breaking.
I miss you and sometimes I cry.
It is hard to believe that you are really gone,
Our hearts are broken and our spirits moan.
,,She was to young”, I’ve heard people say,
,,Why did she, have to die this way?”
I try not to be angry, I kneel and I pray,
Asking God to be with us, as we face each day.
I always try to give Mom a call and a kiss,
To make up for a daughter, she will always miss.
I understand everyone’s emptiness and their sorrow too,
Because, ,,My precious sister Lidia, we all miss you“.
I know you are happy in Heaven above,
You are in Christ presence
Surrounded by the angels and all their love.
But today on earth, my heart still grieves,
Because you are no longer here to talk with me.
I will look toward heaven, for I know I will see
A star that will suddenly glow big and bright,
It will be a remembrance of my sister smiling to me.

Ţi-a spus Domnul să ai grijă de cineva?

Ioan 19:18-30

Ioan 19:27 

,,Apoi a zis ucenicului (Ioan):

,,Iată mama ta.“ 

Şi din ceasul acela,

ucenicul a luat-o la el acasă.“

Planul lui Dumnezeu pentru noi implică grija altruistă faţă de alţii.

Domnul Isus, în cea mai grea suferinţă, acolo pe cruce, a auzit nevoia tâlharului. Acolo, la cruce, a avut grijă şi de mama Lui, dând-o în grija lui Ioan.
Domnul s-a îndurat şi de soldaţii care-L batjocoreau, cerând iertare pentru ei.

Când noi suntem în suferinţă, suntem aşa de ocupaţi cu noi, cu problemele noastre că nu mai vedem nevoile altora. Domnul ne aminteşte să fim atenţi la nevoile altora.
De cine trebuie să ai tu grijă? Pentru cine trebuie să te rogi?
Cine te necăjeşte? Cui trebuie să acorzi îndurare? Te îndeamnă Domnul să faci ceva pentru alţii? Cum răspunzi Domnului?

Eşti tu prea ocupată cu suferinţa ta?

Cine mângâie pe alţii, va fi mângâiat şi el la nevoie.
Mângâierea pe care o dăm altora este pe măsura unităţii noastre cu Cristos.

Planul lui Dumnezeu este să pui toată suferinţa la crucea Lui.

Pune toată suferinţa ta la crucea Domnului!

Tu fii atentă şi la nevoile altora!

Ştii cum să te porţi când moare cineva?

Ioan 19:25-30

,,Lângă crucea lui Isus stătea mama Lui şi sora mamei Lui, Maria nevasta lui Cleopa, şi Maria Magdalena. Când a văzut Isus pe mamă-Sa, şi lângă ea, pe ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei sale: ,,Femeie, iată fiul tău!“ Apoi, a zis ucenicului: ,,Iată mama ta!“ Şi din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă.
După aceea, Isus care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: ,,Mi-e sete.“. Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oţet, şi I l-au dus la gură. Când a luat Isus oţetul a zis: ,,S-a isprăvit!“ Apoi şi-a plecat capul, şi şi-a dat duhul.“

Cel mai greu lucru este să vezi moartea copilului tău. Roagă-te pentru cei care au un mort în familie.
Sunt momente în viaţă când omul este singur cu el însuşi, şi trebuie să decidă dacă acceptă ceea ce i-a dat Dumnezeu sau dacă se războieşte cu Dumnezeu; dacă se distruge pe el şi pe cei din jur. Sunt oameni care nu şi-au revenit niciodată după moartea unui copil sau a unui membru din familie.
Cum te pregăteşti pentru ziua necazului?
Eu mă gândesc că trebuie să accept orice vine în viaţa mea şi mă rog pentru ajutorul Domnului.
Domnul a dat ajutor mamei Lui când a zis lui Ioan ,,Iată mama ta“. Chiar dacă a ştiut Maria cine este Fiul ei, că este Fiul lui Dumnezeu, cred că a fost foarte greu pentru ea.
Domnul să te ajute să-ţi preţuieşti părinţii, atât cei trupeşti cât şi cei spirituali, şi să-i ajuţi!

Tu roagă-te pentru cei ce trec prin greu!

Tu pregăteşte-te pentru ziua necazului!

Cunoşti planul Domnului pentru viaţa ta?

Ioan 19:18-30

Ioan 19:21b  

,,Nu scrie

,,Împăratul Iudeilor“

ci scrie că El a zis:

,,Eu sunt Împăratul Iudeilor.“

Ţi-ai dorit vreodată să ai o hartă pentru drumul vieţii tale?
Ai vrut vreodată să ai un plan scris pentru fiecare zi din viaţa ta?

De multe ori în viaţă umblăm fără nici un plan.
De multe ori nu reflectăm la viaţa noastră.
De multe ori nu-L întrebăm pe Domnul care este planul Lui pentru noi.

Domnul are un plan divin pentru mine. Îl cunosc? Urmez eu planul Lui?

Ce anume are valoare veşnică în viaţă? Ce anume are valoare veşnică din ceea ce fac eu?

Planul lui Dumnezeu pentru credincios implică alegerea confruntărilor şi bătăliilor care merită atenţie. Lucrurile care merită atenţie sunt: respectul în relaţii şi faţă de autoritate, închinarea şi biserica, un trup curat (fără adicţii).

Care sunt bătăliile pe care le duci tu? Pentru ce îţi cheltuieşti tu energiile, timpul, banii, etc.? Te frământă gândul că alţii nu fac ce este bine?
Ce altceva îţi fură energia şi timpul? Cine?

Pilat a fost un om slab. A ales să se lupte pentru o inscripţie (,,Isus din Nazaret, Împăratul Iudeilor“), dar a cedat în faţa Adevărului, lăsându-L să fie răstignit.

Care sunt lucrurile mărunte care îţi ocupă mintea şi viaţa, în defavoarea Adevărului?
La care bătălii trebuie să renunţi?

Alege astăzi bătăliile tale! Alege-le pe cele care au valoare veşnică.

Alege astăzi planul lui Dumnezeu!

Dacă din vreascul îngheţat

 

 

 

 

Dacă…

*

Dacă din vreascul îngheţat în glob de-nmormântare,
Au ieşit muguri diafani, şi-a înviat o floare…
Cum să nu iasă din mormânt Cel ce-a creat pământul?
Cum să nu fie-nvingător, Isus Hristos, Cuvântul?
*
Dacă de sub troiene reci, din gerul ce omoară,
Pădurile-nfloresc din nou în strai de primăvară…
Cum să nu iasă din mormânt, în haina frumuseţii,
Chiar de sub lespedea cea grea, Stăpânitorul vieţii?
*
Dacă prin sloi şi pietre reci, îşi scoate firicelul,
Înlăcrimat într-un potir, prin bulgări – ghiocelul…
Cum să nu iasă din mormânt, din peştera sihastră,
Isus Hristos, Cel ce-a creat frumoasă lumea noastră?
*
Dacă în fiecare zi la orizont răsare
Din întunericul cel gros în zare mândrul soare…
Cum să nu iasă din mormânt, Cel ce ne-a dat lumina?
Să nu ne-arate slava Lui Cel ce-a creat retina?
*
Dacă din stinse galaxii, închise în zăbrele,
Se-aprind pulsarii izbucnind în mii şi mii de stele…
Cum să nu iasă din mormânt, din ale morţii ghiare,
Cel Ce-i al lumii Creator, cu slava-I orbitoare?
*
Dacă din larve fără chip, din gropi întunecoase,
Pot să se nască fluturaşi cu aripi mlădioase…
Cum să nu-i scoată din mormânt, Isus cu-a Sa putere,
Pe toţi ai Săi, biruitori, în ziua de-nviere!

Valentin Popovici

Care sunt trăirile tale când se vorbeşte despre răstignirea Domnului?

Ioan 19:18-24

,,Acolo a fost răstignit; şi împreună cu El au fost răstigniţi alţii doi, unul deoparte şi altul de alta, iar Isus la mijloc. Pilat a scris o însemnare, pe care a pus-o deasupra crucii; şi era scris: ,,Isus din Nazaret, Împăratul Iudeilor.“ Mulţi din Iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate. Era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte. Preoţii cei mai de seamă ai Iudeilor i-au zis lui Pilat: ,,Nu scrie: ,,Împăratul Iudeilor“. Ci scrie că El a zis: ,,Eu sunt Împăratul Iudeilor. “ Pilat a răspuns: ,,Ce am scris, am scris!“ Ostaşii, după ce L-au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n-avea nici o cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos. Şi au zis între ei: ,,Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie.“ Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: ,,Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.“ Iată ce au făcut ostaşii.“

Crucea sau răstignirea Domnului Isus este unul dintre răspunsuri la multele întrebări despre suferinţă. Moartea prin răstignire era o suferinţă foarte grea.
Răstignirea este un subiect discutat de obicei la sărbătoarea Paştelor.
Deşi am ştiut toată viaţa despre răstignire, cred că nu înţeleg în întregime acest lucru.
Cum înţelegi tu răstignirea? Care sunt trăirile tale când se vorbeşte despre răstignirea Domnului?
Ostaşii împărţeau hainele Domnului. Cum se poate purta cineva în felul acesta faţă de Unul care moare?
Dacă tu ai fi la cruce, ce ai face?
Domnul a fost dezbrăcat de slava cerească pentru ca să poată purta păcatele mele şi ale tale; a fost străpuns pentru fărădelegile mele şi ale tale. Când Adam şi Eva au fost îmbrăcaţi cu haine din pielea unui animal (după ce au căzut în păcat), a fost nevoie de o jertfă pentru haina lor. A fost nevoie de jertfa Domnului ca să mă îmbrace pe mine şi pe tine în neprihănirea Lui.

Isus cel răstignit este Împăratul tău!

Mulţumesc că ai murit în locul meu!