Inspirational

by

Staţie de salvare sau club?

Matei 28:19

,,Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului  şi al Duhului Sfânt.”

Pe o coastă foarte periculoasă, unde adesea vapoarele eşuau, se afla o mică staţie de salvare. Clădirea nu era mai mare decât o colibă, iar cei ce lucrau acolo aveau doar o barcă, dar erau dedicaţi muncii lor şi supravegheau constant marea. Fără să se gândeascâ la ei înşişi, aceştia ieşeau în larg zi de zi, noapte de noapte, căutându-i pe cei pierduţi. Unii dintre cei salvaţi şi mulţi alţii dintre cei ce locuiau în împrejurimi au dorit să participe la munca de salvare, dăruind din timpul lor, din banii lor şi chiar participând efectiv la muncă. Astfel au fost cumpărate bărci noi, şi noi echipe au fost pregătite. Staţia de salvare se dezvolta.
Unii dintre aceşti noi membrii ai staţiei de salvare au ajuns să fie nemultumiţi de echiparea clădirii. Aşa că au considerat că locul trebuie să fie mai comfortabil pentru cei salvaţi. Au înlocuit vechile paturi cu unele noi, mai bune, au adus mobilă nouă şi au echipat noua clădire. Acum staţia de salvare a ajuns un loc agreabil pentru membrii ei, au decorat-o frumos şi o foloseau ca pe un club. Tot mai puţini membri erau interesaţi de munca de salvare pe mare, aşa ca au angajat echipe care să facă treaba. Decoraţiunile interioare erau toate tipice pentru o staţie de salvare iar în mijloc au păstrat o barcă veche unde avea loc iniţierea noilor membri ai clubului.
Cam în acest timp s-a întâmplat o mare catastrofă pe mare. Un vas mare a naufragiat, iar echipele angajate au adus la staţie o mulţime de oameni uzi, îngheţaţi, pe jumătate înecaţi. Erau murdari, bolnavi, iar unii erau străini. Frumosul club era acum un haos. Imediat comitetul proprietarilor a angajat pe cineva să construiască nişte duşuri afară, unde victimele naufragiilor să fie spălate înainte să fie aduse în club.
La următoare întâlnire a apărut o sciziune între membrii clubului. Majoritatea membrilor doreau să oprească activităţile de salvare ale clubului deoarece erau neplăcute pentru viaţa socială normală a clubului. Un mic număr de membri au insistat asupra scopului iniţial de salvare a clubului şi a faptului că datoria lor era de a salva oameni de la înec. Totuşi, aceştia din urmă au fost învinşi la vot, de aceea li s-a spus să-şi construiască o altă staţie de salvare , dacă vor să salveze vieţi.
Asta au şi făcut.
Pe masură ce au trecut anii, noua staţie a experimentat aceleaşi schimbări ca şi prima staţie. A evoluat şi s-a transformat într-un club, dar totuşi s-a format o altă staţie de salvare, mică de tot.  Istoria a continuat să se repete de la sine, iar dacă vizitezi astăzi acea coastă vei găsi o mulţime de cluburi pe plaja mării.
Naufragiile sunt foarte frecvente în acea zonă, dar majoritatea celor ce naufragiază mor înecaţi.

APLICA ŢIE:
Ca şi ucenici ai lui Cristos, sarcina noastră primară este de a merge să facem alţi ucenici (vezi Matei 28:19).
Cu alte cuvinte, trebuie să mergem şi să salvăm vieţi. Din nefericire, uneori uităm scopul nostru.
De aceea trebuie să ne revizuim atitudinea faţă de salvarea de vieţi. Trebuie să fim împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători (vezi Iacov 1:22)

(anonim?)

by

Cum te mângâie Psalmii când îi citeşti?

Ioan 17


Ioan 17: 21 ,,Mă rog…“

 

Roagă-te prin psalmi.

 

În Tine, Doamne, îmi caut scăparea ca să nu rămân de ruşine niciodată. Scapă-mă în dreptatea Ta, şi izbăveşte-mă. Pleacă-ţi urechea spre mine şi ajută-mi. Fii o stâncă de adăpost pentru mine unde să pot fugi totdeauna.

Mulţumesc că Tu ai hotărât să mă scapi, căci Tu eşti stânca şi cetăţuia mea.

Izbăveşte-mă din mâna celui rău, din mâna omului nelegiuit şi asupritor. Căci Tu eşti nădejdea mea, în Tine mă încred din tinereţea mea.

Tu eşti binefăcătorul meu.

Nu mă lepăda la vremea bătrâneţii. Când mi se duc puterile nu mă părăsi.

Ajută-mă să vestesc cu gura mea, zi de zi, dreptatea şi mântuirea Ta, şi să spun despre  lucrările Tale cele puternice, căci Tu m-ai învăţat să vestesc minunile Tale.

Te voi lăuda şi voi cânta credincioşia Ta cu bucurie pe buze, cu bucurie în sufletul pe care Tu l-ai izbăvit. (Psalmul 71)

 

Domnul să fie o stâncă de scăpare pentru tine!

 

by

Pustia sau victoria?

Iosua 3: 14

,,Poporul a ieşit din corturi,

ca să treacă Iordanul

şi preoţii care duceau

chivotul legământului

au pornit

înaintea poporului.”

 

Este timpul să mergem mai departe.

Unii dintre noi au stat prea mult în pustie.

Trebuie să trecem Iordanul.

Ca să trecem Iordanul trebuie să căutam sfnţirea.

Să nu fugim de probleme. Noi suntem copiii lui Dumnezeu. Cu credinţă şi încredere să înfruntăm tot ce vine în viaţa noastră.

Vino cu îndrazneală la tronul harului.

Vrăjmaşul pândeşte. El ştie ce poate să facă Dumnezeu.

Ştii tu ce poate să facă Dumnezeu în viaţa ta?

Tu du-te pe cealaltă parte a Iordanului căci acolo este victoria. Nu sta în pustie în faţa Iordanului. Construieşte un monument pentru cei ce vor veni după tine ca să vadă minunile Domnului.

Ce-i înveţi pe copiii tăi? Ce spui altora? Minunile Domnului?

Vorbeşti despre Domnul sau despre politică, mâncare, modă, economie, etc.?

Să ne oprim să hrănim plăcerile trupeşti căci carnea (plăcerile ei) ucide spiritul (Luca 8:23).

Domnul ne cheamă să fim credincioşi nu plini de succese. Cauţi îmbunătăţirea naturii omeneşti? Ce citeşti? Ce cauţi? Cauţi sfinţirea?

Tu du-te mai departe ca să ajungi la victorie!

by

Fiicele Tatălui

1 Ioan 3:1

,,Vedeţi ce

dragoste

ne-a arătat

Tatăl,

să ne numim

copii ai lui Dumnezeu!”

Doamne,

Tu eşti Tatăl tuturor celor ce vin la Tine. Ne bucurăm că suntem fiicele Tale. Venim la Tine cu mulţumire şi recunoştinţă pentru toate binecuvântările cereşti în Cristos.

Tu eşti bun cu noi şi bunătatea Ta ţine în veci. Mulţumim.

Tu eşti drept şi ne înveţi să ne îndreptăm căile. Mulţumim.

Tu eşti sfânt şi ne ajuţi să trăim în curăţie. Mulţumim.

Tu eşti atotputernic şi poţi să ne ajuţi în orice greu. Mulţumim.

Tu ne iubeşti cu o iubire veşnică şi necondiţionată. Mulţumim.

Tu eşti Izbăvitorul şi ne-ai salvat din împărăţia întunericului şi ne-ai aşezat în Împărăţia luminii. Mulţumim.

Tu ai trimis Mângâietorul, L-ai trimis pe Duhul Tău cel Sfânt în inima noastră ca să rodească: dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare, bunătate, facere de bine, credincioşie, blândeţe, înfrânarea poftelor şi umilinţă. Mulţumim.

Tu ne ierţi ori de câte ori cerem iertare şi ne mărturisim păcatele noastre. Mulţumim.

Tu eşti ajutorul nostru şi ne sfâtuieşti cum să biruim în luptele zilnice cu păcatul şi firea pământească. Tu ne înveţi cum să ne îmbrăcăm cu armura Duhului Sfânt ca să fim biruitoare. Mulţumim.

Ne bucurăm să petrecem timp în prezenţa Ta ca să ne umpli de puterea Duhului Sfânt ca să putem trăi viaţa de credinţă.

Vrem să trăim fără regrete.

Cum să trăim fără regrete?

  1. Discreţie! Să nu spunem lucruri despre alţii în absenţa lor pe care nu le putem spune în prezenţa lor.
  2. Rugăciune! Să fim în duhul rugăciunii cât se poate de mult, pentru orice lucru, orice relaţie sau persoană şi să ne rugăm pentru înţelepciune.
  3. Cuvântul Domnului! Să-l citim zilnic şi să medităm la ceea ce ne spune Domnul.

 

Tu eşti fiica Tatălui!

by

Testul zilei

Genesa Geneza 22:1-2

,,După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam şi i-a zis: „Avraame!” „Iată-mă” a răspuns el. Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune Eu.”

A venit ziua testului pentru Avraam. Dumnezeu i-a cerut pe fiul lui, pe singurul lui fiu, pe care-l iubea, pe Isaac.

Avraam L-a cunoscut pe Dumnezeu. Nu a fost în confuzie în ce priveşte cerinţa lui Dumnezeu deşi Dumnezeu niciodată nu a cerut jertfe umane.

Cum poţi să deosebeşti vocea lui Dumnezeu de alte voci?

Ce faci când Dumnezeu îţi cere ceva ieşit din comun?

Avraam a crezut pe Dumnezeu şi s-a bazat pe El. Inima lui a ales ascultarea de Dumnezeu.

Fiecare zi este o zi de testare a credinţei prin lucruri mici sau mari. Cui slujeşti astăzi? Ce spune credinţa ta despre relaţia ta cu Dumnezeu?

Vine o zi specială a testului când Dumnezeu îţi cere să îi dai Lui ce ai tu mai drag.

Ce ai tu mai drag pe lume?

Uită-te unde merg banii, timpul şi energiile tale, şi vei vedea interesul tău.

Îi vei da lui Dumnezeu ce ai tu mai drag?

Viaţa creştină este o renunţare treptată la lucrurile pământeşti. Dumnezeu ne învaţă lepădarea de sine, purtarea crucii şi slujirea.

Este acest lucru o coroană de spini?

Numai prin spini se ajunge la victorie! Fără luptă nu-i cunună!

Credinţa şi ascultarea lui Avraam au adus binecuvântare nu numai pentru el ci pentru întreaga omenire.

Ce va aduce ascultarea mea? Cum va lucra credinţa în inima mea?

Luptă-te lupta cea bună a credinţei!

Ascultă vocea Lui!

 

 

by

Dezlegarea fabulei

DEZLEGAREA FABULEI
Cred că sunteți în eroare, amândoi v-ați aruncat
Pe păstorul nostru care e un baci adevărat.
Îl cunosc și-mi este prieten, știu ce multă jertfă pune,
Știu că-și paște turma mică în cea mai bună pășune.
Le dă apă din fântână, nu le dă apă de ploaie,
Le-ngrijește, le păzește, nicicând … n-o face de oaie.
E păstorul bun ce-i gata să-și dea viața pentru ele,
Chiar de multe ori își puse la bătaie a sa piele.
Oile pe nume-și cheamă, ele îi cunosc și glasul,
Îl urmează îndeaproape, țin cu el oriunde pasul.
Le iubește, le e prieten, nu le e deloc dușman,
Când furtunile se-arată, el le scoate la liman.
El le ține împreună într-o strânsă unitate,
Căci cel rău cu-ncrâncenare vrea mereu a le desparte.
Le hrănește și le-adapă, deși greutăți înfruntă
Și ca supliment de hrană, el din fluier chiar le cântă.
Drama, însă, nu-i a oii, căci ea n-are de ce plânge,
Ea-și urmează cursul vieții pân’ suflarea i se stinge,
Dar cum oile-s bătrâne și nu pot să zămislească,
Turma mică de la stână n-are cum să se-nmulțească.
Drama e a mea și-a voastră, cei din turmele mai mari,
Ce-am plecat din turma mică la alți baci, poate mai tari,
Lăsând stâna părăsită și pe baci cu patru oi,
Să se zbată-n lipsuri grele, în dureri și în nevoi.
Ne grăbim să dăm cu parul în băciuții de la munte
Când cu toții e nevoie să-nvățăm a lua-aminte.
Mult respect pentru-acești oameni ce se dăruiesc total
Și sunt, evident, ca baciul, lucrători fără egal.
Cum se vede, doar altoiul e metoda ce rămâne
Pentru-a crește turma mică pân’ ce rasa nu-i apune.
Și la stânele bogate, unde-i rost de zămislire,
Folosesc pentru-nmulțire și metoda de-altoire.
Căci și capra, și berbecul, lupul, vulpea chiar și ursul
Sunt chemați în Turma Mare, nu doar oile și baciul.
Pentru toți e Harul mare, care schimbă a lor fire;
Iată în cuvinte simple, ce-nțeleg prin altoire.
Mor, mor, mor
Moș Martin
Victor Martin
by

Baciul pacalit de vulpe

BACIUL
PĂCĂLIT
DE VULPE
                     (Fabulă)
Motto
Orice asemănare
cu personaje reale,
din viață, …
nu este
întâmplătoare
Într-un sat de lângă munte, unde-i joc și veselie,
Cântă cucul pe fântână în „Grădina lui Ilie.”
Un păstor ce-avea o turmă dintr-o rasă autohtonă,
O hrănea cu iarbă grasă și cu apă din fântână.
Însă turma lui cea mică nu sporea la numărare
Și avea păstorul nostru chiar o mare supărare.
Se gândea că vine vremea și se tânguia cu jale,
C-a lui turmă va dispare din motive naturale.
A-ncercat metode multe, însă toate au fost rele,
Chiar și-aceea a lui Iacov, când a pus în jgheab  nuiele.
An de an privea cum turma nu creștea prin înmulțire,
Deci concluzia e clară: este bai la zămislire.
Într-o zi, păzindu-și turma, se plimba pe o alee
I-a venit deodată-n minte o magnifică idee:
„Ca să înmulțesc șeptelul, de nu pot prin zămislire,
Mi-aș putea atinge țelul printr-o simplă altoire.”
A-ncercat întâi cu lupii ce trăiau în acea zonă,
Căci credea în reușită, fiind de rasă autohtonă.
A-nceput cu lămurirea și chiar au venit vreo doi,
Dar, așa precum se știe: lupii-aveau blană de oi.
Deci altoiul nu prinsese, fiindcă lupii și-au schimbat,
Numai părul, dar năravul și l-au pus la conservat.
Și în loc să umple stâna cu o rasă altoită,
Lupii au plecat degrabă cu-o oiță rătăcită.
Supărat, băciuțul nostru, a vizat altă jivină,
Fiind convins că reușita îi va fi de-acum deplină.
S-a gândit să altoiască și la minte și la port,
O familie vulpească, nu din sat, ci din import.
A plecat în Dolj bădia și-a adus cu mult elan
Un vulpoi cu o vulpiță și un vulpișor de-un an.
Însă blana lor cea deasă n-avea părul auriu,
Ci era un soi aparte, avea tenul tuciuriu.
I-a plasat la altă stână, cumpărată special,
Pentru-ai pregăti în școală, de-altoire în final.
I-a-ngrijit,  le-a dat mâncare pentru-atinge metanoia,
El credea într-o schimbare: vulpea va fi precum oaia.
Nu trecu prea multă vreme și-a venit înc-un ciopor
Cinci familii de Vulpescu au adus la stână spor.
Toți cu blană tuciurie, de același neam și soi,
Pregătiți de baciul nostru pentru rol de port-altoi.
După muncă-ndelungată, baciul mult s-a bucurat,
Căci tot neamul lui Vulpescu, s-a lăsat de i-a scăldat.
Blana neagră, tuciurie, prin minune, s-a albit,
Baciul, fericit, crezuse că altoiu-a reușit.
După nu prea multă vreme, când se realiză osmoza,
Se produse, vai, minune, la stână metamorfoza.
Însă nu a vulpii-n oaie, cum era de așteptat,
Ci-n friptură și copane a găinilor din sat.
Baciul fu chemat îndată la mai marele comunei,
Ce-i aduse acuzarea c-a scăpat frâiele stânei.
Vinovat este el, singur, pentru marea lui idee,
Ce-a făcut ca să dispară rasa de galinacee.
Supărarea îl cuprinse și, pe loc, la reședință
Chemă vulpile viclene și le băgă în ședință.
Să te ții mustrări, reproșuri, rușinări date cu carul,
Rugăminți de îndreptare, altfel li se-nchide zarul.
Vulpile, adânc pătrunse, se-ndreptară negreșit,…
În direcții neștiute, nimeni nu le-a mai zărit.
Însă nu cu laba goală, ci cu sacul plin de bani,
Căci vândură stâna bacii la doi veri de-a lor … vulpani.
Epilog
Rămânând cu-o stână lipsă, chiar după-acest moment,
Baciul spuse că renunță la așa experiment,
Fiindcă vulpea nu se schimbă și în viitorii ani,
Cât trăiește, niciodată, nu se-ncurcă cu … vulpani.
Moș Martin, fabulistul
Victor Martin
by

Reţeta anului

1 Corinteni 16:14

,,Tot

ce

faceţi,

să

fie

făcut

cu

dragoste!”

Se iau douăsprezece luni, se curăţă bine de amărăciune, stress, mândrie, invidie, egoism, formalism si frică.
Se împarte fiecare lună in 28-31 de zile, pentru ca provizia să ajungă exact un an.
Se cântareşte munca şi liniştea, adăugându-se chibzuinţa şi harul. Se cerne cu abilitate, iubire şi voinţă, înţelepciune, îngăduinţă, frecându-se cu sinceritate, tandreţe, graţie si alint. Se uneşte răbdarea cu bunăvoinţa, muzica şi buna dispoziţie.
Se împătureşte cu înţelegere şi speranţă, se pudrează cu sacrificii, se presară puţin farmec, dăruire şi receptivitate.
Se acoperă cu amabilitate, gingăşie şi mult bun simt.
Se îndulceşte cu multă toleranţă, optimism, veselie şi umor.
Se aromează cu blândeţe, bunătate, concesii şi acurateţe sufletească.
Tapetată cu afectivitate şi preţuire, se coace la caldura inimii, cu dragoste din belşug. Se flambează cu puritate, stimă şi respect.
Preparatul se serveşte zilnic, cu buchete de fericire, ornat cu surprize, învelit în învioratoarea şi inepuizabila credinţă in Dumnezeu!”
“Poftă buna!!!”
(anonim?)


by

Lepădare de sine sau îmbunătăţire?

Luca 9:23  

,,Apoi (Isus) a zis tuturor:

„Dacă voieşte cineva să vină după Mine,

să se lepede de sine,

să-şi ia crucea în fiecare zi

şi să Mă urmeze.”

 

Luca 9:23  ,,And He (Jesus) said to them all: If any man will come after Me (the criteria for Discipleship), let him deny himself (not asceticism as many think, but rather that one denies one’s own will-power, self-will, strenght, and ability, depending totally on Christ), and take up his cross (the benefits of the Cross, looking exclusively to what Jesus did there to meet our every need) daily (this is so important, our looking to the Cross; that we must renew our Faith in what Christ has done for us, even on a daily bases, for Satan will ever try to move us away from the Cross as the Object of our Faith, which always spells disaster), and follow Me ( Christ can be followed only by the Believer looking to the Cross, understanding what it accomplished, and by that means alone (Romani 6:3-5, 11, 14; 8:1-2, 11; 1 Corinteni 1:17-18, 21, 23; 2:2; Galateni 6:14; Efeseni 2:13-18; coloseni 2:14-15)).”

Ce trebuie să facă cel ce vrea, cel ce doreşte, să-L urmeze pe Domnul Isus?

Ce este lepădarea de sine?

Ce înseamnă să luăm crucea?

De ce să luăm crucea în fiecare zi?

Ce înseamnă să-L urmăm pe Domnul Isus?

Este lepădarea de sine o listă de reguli prin care renunţăm la plăcerile (nu păcatele) noastre zilnice? Tot ce este confortabil, este păcat?

Să ne pedepsim prin suferinţa pusă peste noi prin reguli şi opresiuni pământeşti? Ne sfinţeşte suferinţa sau sângele lui Cristos? Suntem sfinţiţi prin ceea ce facem noi sau prin ceea ce a făcut Cristos? Suferinta nu face sfânt pe nimeni?

Este multă suferinţă în lume, dar lumea nu este mai sfântă prin suferinţa ei.

Trebuie să vorbim despre lepădare de sine sau despre o îmbunătăţire a caracterului nostru? Este lepădarea de sine o renunţare la bazarea pe abilităţile noastre omeneşti, pe talente, educaţie, tărie, posesiuni materiale, intelect, cunoştinţă…etc.?

Te bazezi pe ce poţi face tu sau te bazezi pe ceea ce a făcut Domnul Isus la cruce?

Ce cruce trebuie să purtăm? Crucea lui Cristos?

Crucea lui Cristos îmi aduce aminte de credinţa mea şi obiectul credinţei mele. Am nevoie să îmi amintesc acest lucru în fiecare zi. Trebuie să-mi aţintesc ochii la Domnul Isus şi să-L las pe Duhul Sfânt să îmi reînnoiască credinţa în fiecare zi.

Lumea spirituală este prea puternică şi noi nu putem învinge prin puterile noastre.

Dacă ochii noştri sunt aţintiţi la Cristos, obiectul credinţei noastre, vom vedea beneficiile crucii lui Cristos. Care sunt beneficiile, binecuvântările şi privilegiile crucii lui Cristos? Salvarea (mântuirea), curăţirea păcatului, viaţa veşnică, pacea, bucuria, promisiunile Lui, etc.

Cum urmăm pe Domnul Isus? Cum ne identificăm cu moartea lui Cristos? Ce înseamnă că am fost răstignită cu Cristos şi trăiesc dar nu mai trăiesc eu ci Cristos trăieşte în mine?

Galateni 2:20 ,,Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.”

Galateni 2:20 ,,I am crucified with Christ (as the Foundation of all Victory; Paul, here, takes us back to Romans 6:3-5): nevertheless I live (have new life); yet not I (not my own strength and ability), but Christ liveth in me (by virtue of me dying with Him on the Cross, and being raise with Him in Newness of life): and the life which I now live in the flesh (my daily walk before God) I live by the faith of the Son of God (the Cross is ever the Object of my Faith), who loved me, and gave Himself for me (which is the only way that I could be Saved).

 

Trăieşte prin credinţa în ceea ce a făcut Cristos!

 

by

Două experienţe spirituale

„Mare putere

are

rugăciunea fierbinte

a celui neprihănit!”

Iacov 5:14b

 

În toată călătoria ta în calitate de credincios, vei avea numai două feluri de experienţe spirituale. Unul este blând, minunat, şi plăcut. Celălalt poate fi neclar, uscat, întunecat şi  dezolant. Dumnezeu ni-l dă pe primul pentru a ne câştiga; pe al doilea ni-l dă pentru a ne curăţi.

La început te tratează ca şi cum ai fi un copil. Apoi, începe să te trateze ca şi cum ai fi un om puternic. În primul fel, experienţa spirituală este dependentă foarte mult de ceea ce poţi simţi în exteriorul tău. (Te simţi atras de experienţele plăcute, exterioare; de fapt poţi ajunge să fii dependent de ele). Dar celălalt fel de experienţe creştine îi cer credinciosului să nu-i mai pese de simţămintele exterioare. Mai degrabă trebuie să cunoască lupta împotriva propriilor pasiuni, şi să aibă o voinţă, care este în acord deplin cu Domnul.. aceasta este ocupaţia pe care ar trebui să o avem fiecare.

Perioadele de secetă sunt folosite de Dumnezeu, pentru binele tău. Da, este adevărat că în astfel de perioade, cele cinci simţuri ale tale sunt deposedate de plăcerea lor şi se sfârşeşte progresul şi pietatea exterioară. Află că în astfel de vremuri, fie vei ajunge să abandonezi rugăciunea, şi poate o bună parte a umblării creştine, fie vei ajunge la o stare de alinare, care nu are nimic de-a face cu simţămintele exterioare. Întotdeauna, în perioade de secetă spirituală, există un văl care ascunde relaţia cu El; este un timp în care nu ştim ce vrea să facă. Dacă am şti întotdeauna ce face, (atunci când lucrează asupra omului nostru exterior şi când lucrează asupra omului nostru interior), am deveni foarte încrezuţi. Dacă am şti ce face, ne-am imagina că ne descurcăm foarte bine, nu-i aşa? Am putea chiar să considerăm că ne-am apropiat foarte mult de Dumnezeu.

O astfel de concluzie ar fi imediat spre regresul nostru.

Dependenţa de circumstanţele exterioare, dependenţa întregii înţelegeri spirituale de simţămintele exterioare – toate acestea trebuie să plece. Cum? Prin secetă spirituală! Domnul foloseşte terenurile aride, deşerturile. Fermierul seamănă într-un anotimp şi seceră în altul; la fel este şi Dumnezeu.

La timpul Lui îţi dă putere în faţa ispitei.  Adesea această putere o primeşti când te aştepţi mai puţin. Care sunt roadele unui credincios, care continuă să-L caute pe Domnul în asemenea perioade de secetă?

Dacă supravieţuieşti şi continui să-L cauţi cu umilinţă, care este rezultatul la care te aştepţi?   Vei cunoaşte darul de a persevera, care are multe roade şi avantaje. Încet, încet te vei sătura de lucrurile acestei lumi, şi dorinţele vieţii tale trecute îşi vor pierde câte puţin din putere; se vor forma unele noi, îndreptate către Domnul. De asemenea, vei învăţa să reflectezi şi să-ţi îndrepţi atenţia asupra unor lucruri faţă de care nu prezentai nici un interes în trecut.

Când vei fi pe punctul de a comite vreun rău, vei simţi adânc în lăuntrul tău o avertizare, o avertizare care te va reţine de la a face răul acela.

Va fi spulberat ataşamentul faţă de plăcerea aceea pământească, sau te vei depărta repede de situaţia aceea sau de la conversaţia aceea, sau orice altceva, care te trage înapoi.

Vei abandona lucruri ale vieţii în legătură cu care conştiinţa nu te deranjase înainte  niciodată.     Când vei greşi, sperând că nu prea tare, te vei simţi mustrat foarte tare.

Va creşte în tine o determinare şi o dispoziţie pentru suferinţă şi pentru a face voia lui Dumnezeu.

De asemenea, se va forma o înclinaţie tot mai mare pentru lucrurile sfinte, (probabil chiar şi o uşurinţă de a trata cu natura sinelui, cu pasiunile şi chiar cu duşmanul care te aşteaptă).

Vei învăţa să-ţi recunoşti  propria  natură şi s-o dispreţuieşti.

Fără această pricepere adâncă chiar revelaţie – toate celelalte încercări de a ajunge „spiritual” sunt fără succes.

Vei experimenta o mare stimă faţă de Dumnezeu, mult mai tare decât faţă de celelalte creaturi. Vei fi foarte determinat să nu pleci din prezenţa Sa, pentru că părăsirea Lui, abandonarea Lui, va fi în ea însăşi cea mai mare suferinţă şi cea mai mare pierdere. Vei avea în tine pace. O încredere în suveranitatea lui Dumnezeu şi chiar o detaşare de toate  celelalte lucruri.

      Toate acestea pot fi rezultatul perseverenţei într-o rugăciune care este uscată şi aridă. Nu vei simţi aceste lucruri când te rogi, ci mai târziu, poate mult mai târziu – la timpul Lui – când El şi numai El consideră că este timpul potrivit pentru ca aceste atribute să apară. Toate lucrurile pe care le-am menţionat, şi multe altele, sunt ca lăstarii care cresc din acest copăcel al rugăciunii spirituale.

Vei abandona acest tufiş, doar pentru că pare a fi uscat, sau pentru că nu este prea mult rod în el, sau pentru că lăstarii par să fie atât de mici, sau pentru că se pare că nu va fi niciodată o recoltă? Dragul meu, fii constant, perseverează. Din aceasta, sufletul tău va avea câştig.

(Ghidul Spiritual de Michael Molinos)