Dumnezeu

by

Dumnezeu conduce istoria!

6aIsaia 14: 24-32

Isaia 14:24

„Domnul oştirilor a jurat

şi a zis:

„Da, ce am hotărât

se va întâmpla,

ce am pus la cale

se va împlini”.”

*

Victoria este a lui Dumnezeu. El conduce istoria.

Dumnezeu este mângâierea mea, refugiul meu când sunt ameninţată de cel rău. El mă va apăra. Nu trebuie să mă îngrijorez de nimic pentru că El va domni.

Este un singur Dumnezeu, şi El domneşte din ceruri.

Dumnezeu îşi descoperă dragostea faţă de poporul Lui.

Îl caut pe El ca să primesc direcţii clare pe calea credinţei.

Îţi aduce mângâiere faptul că ştii că Dumnezeu are putere să transforme suferinţa în speranţă?

Tăria noastră vine din încrederea noastră în planurile şi scopul pe care-l are Dumnezeu pentru fiecare din noi.

Planurile lui Dumnezeu pentru noi sunt să ne dea un viitor şi o nădejde. El are milă de noi şi nu ne lasă sub asuprirea celui rău la nesfârşit. El hotărăşte marginile, limitele pentru orice lucru în viaţa noastră. Nimeni nu poate face mai mult decât îi permite Domnul.

Cum te încurajează faptul că ştii că planurile lui Dumnezeu nu pot fi oprite de nimeni?

Dacă El vrea să te păzească, nimeni nu-L poate opri. Crezi tu? Eşti sub protecţia Lui?

Nu mă rog ca Dumnezeu să fie de partea mea, ci mă rog ca eu să fiu de partea Lui. Mă rog să am discernământ pe calea credinţei să aleg voia Lui în fiecare zi.

Cum te rogi tu? Care sunt lucrurile pentru care ai încetat să te mai rogi?

Care promisiuni crezi că nu le-a împlinit Domnul în viaţa ta?

Crezi că te-a uitat Dumnezeu? Crezi că cineva Îi încurcă planurile?

Cu cine vei împărtăşi gândurile tale?

Cui vei spune aceste adevăruri? Cui vei cere ajutor?

Ce ai învăţat despre Dumnezeu şi relaţia Lui cu istoria? Cum aplici această cunoştinţă la viaţa ta astăzi?

Doamne, mă rog ca inima mea să stea lângă inima Ta!

by

Toiagul şi nuiaua

5aIsaia 14: 1-23

Isaia 14:5

„Domnul

a frânt

toiagul

celor răi,

nuiaua stăpânitorilor.”

*

 

Dumnezeu va aduce umilire în viaţa celor mândri.

Babilonul va cădea, va fi umilit pentru că Domnul va elibera poporul Său din robie şi îl va face stăpân, nu rob.

Dumnezeu are un plan pentru mine. Are un plan pentru poporul Lui. Poporul Lui se va bucura. Asuprirea va înceta. Dumnezeu ne va izbăvi de sub asuprire şi vom fi stăpâni, nu robi. Va fi odihnă şi pace cu adevărat. Va fi cântare de veselie şi de izbăvire.

Dar pentru împăratul Babilonului, se vesteşte moartea şi cea mai tristă predică de înmormântare. Destinaţia lui finală este locuinţa morţilor. Isaia 14:9-15

Viaţa după moarte este o realitate clară. Există o locuinţă a morţilor.

Moartea nu este ultimul capitol pentru nimeni.

Unde voi petrece veşnicia? Aceasta este marea întrebare!

Care este destinaţia eternităţii tale? Depinde de relaţia ta cu Dumnezeu. Cerul sau iadul? Astăzi mai poţi alege. Astăzi mai este har.

Cei ce se cred mai presus de Dumnezeu, cei ce fură gloria lui Dumnezeu, conducătorii mândri şi aroganţi, vor fi umiliţi de Dumnezeu şi pedepsiţi în locuinţa morţilor.

Dumnezeu smereşte pe cei mândri, dar dă har celor smeriţi.

În care domeniu din viaţa ta este mândrie? De câte ori trebuie să auzi chemarea Domnului la pocăinţă? Mândria şi aroganţa sunt păcate grave. Dumnezeu nu tolerează mândria individului sau a unei naţiuni.

Ce ai putea face tu pentru ca în familia ta să fie înălţat Domnul, nu omul?

Ce ai putea face tu pentru ca în biserica ta să fie înălţat Domnul, nu omul?

Ce ai putea face tu pentru ca în societate să fie înălţat Domnul, nu omul?

Trebuie să schimbi ceva în atitudinea sau vorbirea ta?

Ce crezi că ar trebui făcut ca umilinţa să se vadă în viaţa ta?

 

Doamne, păzeşte inima mea de mândrie!

 

by

Nu este datoria noastră să ne facem dreptate!

3aIsaia 13:1-22

Isaia 13:11 „Voi pedepsi, zice Domnul, lumea pentru răutatea ei şi pe cei răi pentru nelegiuirile lor; voi face să înceteze mândria celor trufaşi şi voi doborî semeţia celor asupritori.”

 

Dumnezeu întotdeauna va pedepsi pe duşmani; nu este datoria noastră să ne facem dreptate.

Noi vrem de multe ori să-i pedepsim pe alţii. Biblia ne spune că răzbunarea este a Domnului. El va răsplăti. El are timpul lui pentru orice lucru.

Cum cauţi tu răzbunare când cineva te-a rănit?

Cauţi să rezolvi tu problema?

Ce-i înveţi pe alţii despre răzbunare şi răsplătire?

Ce-i înveţi pe copiii tăi despre răzbunare prin purtarea ta?

Crezi că trebuie să faci o schimbare în atitudinea şi faptele tale?

Dumnezeu îi va judeca pe cei ce te tratează rău. El are viteji şi oştire care luptă pentru aleşii Lui. Dumnezeu a judecat Babilonul, şi ce a spus despre el s-a împlinit. Dumnezeu a pedepsit Babilonul pentru că babilonienii au crezut că ei sunt în control. S-au bazat pe puterea lor, nu L-au respectat pe Dumnezeu, nu s-au temut de El, nu I-au dat slavă. Realizările lor au fost tot ce a contat în ochii lor.  Unde vezi tu că se petrec astfel de lucruri astăzi?

Când oamenii ajung în poziţii de conducere (în familie, în biserică, în diferite companii, în guvern), încep să creadă că ei ştiu, ei pot, ei fac, şi uită să recunoască că totul este darul lui Dumnezeu. Când suntem acolo nu vedem. Avem nevoie de ajutor. Egoismul este mare duşman. Te rogi tu să vezi ce se întâmplă cu tine?

Ai pe cineva care te ajută să vezi unde eşti? Ceri ajutor?

Unde în viaţa ta vezi această atitudine?

Crezi că iei decizii bune? Crezi că te descurci? Crezi că tu poţi rezolva în viaţa ta sau a altora?

Ce faci când oamenii te laudă că ai succes? Al cui este meritul? Recunoşti că Dumnezeu te-a adus acolo?

 

Doamne, păzeşte inima mea de răzbunare şi egoism!

 

by

Oameni umili folositi de Dumnezeu

niciodataIacov 4:6b
*
,,Dumnezeu da har celor smeriti.”
*
*
Te-ai oprit vreodată să te gândeşti cât de mulţi oameni deosebiţi ai lui Dumnezeu provin din medii sociale umile?
Gândeşte-te la următorii oameni:
     1. Iosif a fost sclav şi prizonier.
     2. Moise şi David au fost păstori.
     3. Estera şi Daniel au fost deportaţi şi făceau parte dintr-un neam detestat.
     4. Iosif a fost tâmplar, iar Maria o fată simplă dintr-un sătuc.
     5. Simeon şi Ana au fost profeţi fără mare faimă.
     6. Petru, Iacov şi Ioan au fost pescari.
     7. Dorca a fost croitoreasă.
     Priveşte cum i-a folosit şi i-a înălţat Dumnezeu pe aceşti oameni umili, datorită faptului că ei L-au pus pe Dumnezeu pe primul loc în viaţa lor.
     1. Iosif a devenit al doilea după Faraon în conducerea Egiptului ~Genesa 41:40, 41~
     2. Moise şi David au devenit conducătorii lui Israel ~Exod. 3:9-11; 1 Samuel 16:1, 11-13~
    3. Daniel a devenit prim-ministru în Babilon ~Daniel 2:47-49~, iar Estera împărăteasa Persiei şi a salvat poporul lui Dumnezeu de la pieire ~Estera 8~
     4. Iosif, tâmplarul, a fost ales „tatăl vitreg” al Fiului lui Dumnezeu, iar Maria, mama Lui ~Luca 1:26-35~
    5. Simeon şi Ana au fost folosiţi de Dumnezeu ca să profeţească despre copilul Isus şi să proclame cine este El şi de ce a venit pe pământ ~Luca 2:25-38~
     6. Petru, Iacov şi Ioan au devenit primii ucenici ai lui Isus şi prietenii Lui cei mai apropiaţi. Petru şi Ioan au scris prin inspiraţie divină câteva cărţi ale Bibliei ~Matei 17:1-3~
     7. Dorca a fost înviată din morţi şi mulţi s-au întors la Hristos din această cauză ~Fapt. 9:36-42~
     Şi apoi a fost Isus. Deşi era Fiul lui Dumnezeu, El S-a născut în cele mai umile condiţii, într-o familie săracă şi a fost pus într-o iesle. Nu S-a născut într-un spital vestit şi nici nu a fost aclamat de lume, aşa cum este aclamat un prinţ născut în Anglia. Doar păstorii umili au îngenuncheat lângă ieslea Lui să-I aducă omagiu. Când Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, El nu a trăit într-un palat măreţ precum alţi împăraţi. Odată a spus că vulpile au vizuini, iar păsările cuiburi, dar El nu avea un loc unde să-Si plece capul ~Matei 8:20~. Apoi S-a dat pe Sine în mâinile duşmanilor Săi ca să fie biciuit cu răutate, batjocorit şi scuipat. Apoi i-a lăsat să-L ţintuiască pe o cruce. El, Dumnezeul Atotputernic ~Isaia 9:6~, a permis, smerit, să se întâmple acestea, pentru că El ne-a iubit şi a venit să ne mântuiască.
     În Filipeni capitoul 2 ni ne spune: „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Insuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor… De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult.” ~Filp. 2:5-7, 9~
_________________

 

by

Te laud, Doamne!

2 foriIsaia 12

Isaia 12:1a

„În ziua aceea

vei zice:

„Te laud, Doamne”.”

* 

Cum lauzi tu pe Domnul? Ai bucurie în inima ta?

Pacea şi unitatea duc la bucurie! Domnul dă bucuria! În ziua aceea mânia lui Dumnezeu se va sfârşi şi ne va mângâia pentru că este un Dumnezeu plin de har. Nu pentru că noi merităm, ci pentru că El este salvarea noastră. Ne încredem în El şi nu ne temem.

Câtă bucurie trebuie să fie în inima celui ce laudă pe Domnul!

Inima care a fost atinsă de harul Domnului este o inimă plină de mulţumire şi caută voia Lui.

Motivul bucuriei este salvarea primită în dar şi iertarea păcatelor. Atenţia celui ce laudă pe Domnul este Domnul Însuşi care nu mai este mânios, ci iertător, gata să mângâie şi să întărească. El dă bucuria salvării. El mă mângâie nu pentru că merit, ci pentru că El este bun.

Un alt motiv al bucuriei este sărbătorirea victoriei lui Dumnezeu. Fără Dumnezeu nu este mântuire, nu este eliberare, nu este împlinire (satisfacţie). Pentru că Dumnezeu lucrează mântuirea, noi putem scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii: dragoste, vindecare, har, (Psalm 116:13). După cum fântâna este simbolul potolirii setei, tot aşa şi Cuvântul (Dumnezeu Însuşi), stâmpără setea sufletului, satisface şi dă bucurie.

Imaginează-ţi un însetat lângă fântână. Fântâna noastră nu seacă niciodată. Cristos nu ne va părăsi niciodată. El întotdeauna ne va împlini setea sufletului nostru şi ne va da bucurie.

Experimentezi tu această împlinire în relaţia ta cu Dumnezeu?

Inima mea este plină de bucuria Domnului!

Doamne, Te laud că potoleşti setea inimii mele!

by

Atunci…

1 floriIsaia 11:6-9

„Atunci lupul va locui împreună cu mielul şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu şi vitele îngrăşate, vor fi împreună şi le va mâna un copilaş; vaca şi ursoaica vor paşte la un loc şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, pruncul de ţâţă se va juca la gura bortei năpârcii şi copilul înţărcat va băga mâna în vizuina basiliscului. Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt; căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă.”

Într-un mod măreţ animalele carnivore vor fi prietenele ierbivorelor şi nu va fi nici un rău pe pământ. În această nouă Împărăţie, animalele nu vor pofti după sânge, vor fi mulţumite cu iarbă şi frunze. Aceasta va dovedi puterea lui Dumnezeu care va porunci animalelor şi ele vor asculta. Cât de mult ne dorim ca, copiii noştri să trăiască într-o lume fără pericole! Societatea noastră este foarte periculoasă.

Pacea şi securitatea vin de la „Prinţul Păcii” care va veni  a doua oară şi va împărăţi. Nici o îngrijorare, nici o pagubă, nici un rău nu va fi căci „pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă”.

Cunoştinţa de Dumnezeu aduce pace.

Care este sentimentul pe care-l trăieşti când auzi că Isus este „Prinţul Păcii”?

Cum aduce Domnul Isus pace între tine şi Dumnezeu?

Cum aduce Domnul Isus pace între tine şi alţii?

 

Doamne, umple inima mea de pace!

by

Despre Dragoste

DESPRE  DRAGOSTE

love1 Ioan 4:8b

*

,,Dumnezeu

*

este

*

Dragoste.”

*

*

Cine ar putea oare cuprinde acest subiect, să-l dezvolte şi mai ales să aibă pretenţia că a reuşit să spună tot? Ce înseamnă ea, şi de fapt cu ce se confundă cel mai adesea? Definiţii găsim în toate dicţionarele, în toate limbile şi până la urmă trebuie să recunoaştem că este ceva bun, pozitiv. În linii mari numim dragostea ca fiind atracţia dintre oameni, după multiple criterii. Se întâmplă ca aceasta să fie ireversibilă, fără răspunsul cel puţin identic al celeilalte părţi şi atunci se naşte ceea ce noi definim suferinţa. Este cam ceea ce experimentăm noi în relaţiile interumane.

Totodată, în felul cum vedem noi lucrurile, avem de multe ori impresia că doar anumite categorii de oameni sunt capabile să iubească. Şi mai credem, pe bună dreptate că unii oameni nu merită deloc să fie iubiţi având în vedere derapajul lor de la normele comportamentale. Cu aceste elemente facem aprecieri şi ne încadrăm în societate. Totul se rezumă la simţurile noastre.

Oare despre ce fel de dragoste vorbeşte Domnul nostru când ne dă „o porunca nouă”? Este vorba de vreun omonim sau de sărăcia vocabularului?

Un prim text care vine să confirme diferenţa, este cel din Gen. 6,vers.2, când fiii lui Dumnezeu au văzut cum erau fetele oamenilor şi ca urmare, le-au luat de neveste. În total contrast, Isaac în cap. 24 din prima carte, îşi primeşte nevasta din mâna lui Dumnezeu şi apoi a iubit-o. (vers.67) În primul exemplu, lucrarea omului a stârnit mânia lui Dumnezeu, urmarea fiind potopul, în cel de-al doilea promisiunea merge mai departe prin Isaac şi Rebeca.

Următoarea treaptă o găsim scrisă în Levitic 19, vers. 18., reluată de Domnul în predica de pe munte şi de apostolul Pavel în  epistola către Romani. Moise spune  poporului  să nu se răzbune şi nici să nu fie supărat pe fiii lui Israel. În acest context el adaugă ceva peste puterile lor. Dacă trebuie să renunţe la revanşă, şi să le treacă chiar şi supărarea, de-acum el le cere să-i şi iubească, şi nu oricum ci ca pe ei însuşi. E mult prea mult, mai ales că sunt şi nevoiţi să trăiască în condiţii de călătorie. Şi, peste toate acestea, nimic de negociat pentru că Domnul vorbeşte. Ce fel de dragoste pot ei să ofere? Cât de mult se iubeau ei pe sine pentru a valorifica o grilă la superlativ? Dacă celelalte porunci erau cât de cât „omeneşti” pentru că ţineau de un anumit statut personal de înţelegere şi educaţie, această aplicaţie nu-şi are corespondent în priceperea lor. Pentru că este precursoarea renunţării definitive la „eu”, pentru că este imaginea iubirii fără limite a unui Dumnezeu deja sângerând, pentru că „sine”-ul lui Dumnezeu este vărsat în Fiul omului, evreii scoşi din Egipt nu s-au putut împăca deloc cu acest tip de iubire. Pentru Isaac şi Rebeca a fost suficient să ridice ochii ca să intre în „da-ul” lui Dumnezeu, în timp ce poporul a nesocotit toate poruncile până la lecţia babiloniană.

Deşi pleacă de la iubirea pentru aproape, nivelul de dragoste pentru vrăşmaşi, din Matei 5, 43-48 este incandescent. Este de altfel condiţia desăvârşirii. Este altceva. Acelaşi cuvânt dar o altă semnificaţie. Să iubeşti pe vrăşmaşi. Aşa direct, fără ocolişuri. Vers. 44 parcă ne plasează într-o altă dimensiune. Să faci bine celui care te urăşte când noi nu suntem în stare să facem bine nici măcar celor care le suntem indiferenţi. Poate mai reuşim să întoarcem cu vreo răsplată, binele pe care alţii ni-l fac. Asta în cazul fericit când socotim că nu ne sunt datori.

Ne distribuim noi pe noi după un scenariu bine pus la punct dar cu o lipsă totală de conţinut. Nu ne aplaudă nimeni. Suntem la vers.46-47, şi nici nu vrem să plecăm de acolo pentru că este comod şi nu dă bătăi de cap. Cerem în schimb mereu lui Dumnezeu să ne mărească dragostea pentru El şi Imparatia Lui, (si nu este rau) dar uitam ca manifestarea acesteia implica renuntarea noastra la pasivitate si intrarea pe teren. Dragostea de acest tip se toarna, conditia este sa avem vase goale la noi. Iar acestea se obtin privind in stanga si dreapta noastra si citind cu inima 1Corinteni 13.

Cu dragostea pornita din simturile noastre, falimentul este asigurat.

Efeseni cap. 5 -2 face parte din motivarea noastra. O jertfa de bun miros-lui Dumnezeu.

 

Gilu Florea

Arad-Sega

9 februarie 2013

by

În ziua aceea

17mIsaia 10:26-34

Isaia 10:27

„În ziua aceea

se va lua povara lui

de pe umărul tău

şi jugul lui

de pe gâtul tău.”

 

Ce ai învăţat despre felul cum Dumnezeu foloseşte oameni şi naţiuni ca să-şi împlinească planurile Lui? Cum cunoşti scopul lui Dumnezeu pentru tine şi familia ta?

Deşi Asiria a distrus naţiunile una câte una, nu a făcut decât ce i-a permis Dumnezeu. A acţionat sub controlul Tatălui Ceresc, care i-a spus când să se oprească şi când va cădea.

Nimic nu se face fără voia Domnului. Nimic nu se întâmplă în viaţa unui om sau într-o naţiune fără planul şi voia Domnului.

Viaţa este planificată de Dumnezeu. Este asta o mângâiere pentru tine?

Nimic în familia mea nu este scăpat de sub controlul Tatălui. Crezi tu acest lucru?

Poţi să stai liniştită şi mulţumită cu planul Domnului pentru tine şi casa ta?

Care este cea mai mare greutate pentru tine? Cu ce te lupţi?

În cine te încrezi pentru prezent? În cine sau în ce te încrezi pentru viitor? Care sunt lucrurile pentru care te uiţi la oameni în loc să te uiţi la Atotputernicul Dumnezeu?

Numai El poate lua povara de pe umărul tău. Numai El poate lua jugul de pe gâtul tău.

Crezi tu că inima conducătorilor lumii este în mâna lui Dumnezeu? Cum reflectă inima ta acest adevăr?

Dumnezeu niciodată nu şi-a călcat promisiunile ci le-a împlinit. Crezi tu promisiunile Lui?

Faptul că ştii că Dumnezeu este suveran îţi aduce odihnă?

Poţi spune: „Eu ştiu cine ţine în mâna Lui viitorul meu!”?

Cu cine vei împărtăşi acest adevăr?

Mă rog Domnului să găseşti mângâiere în acest adevăr.

Doamne, mângâie inima mea!

by

Pe cine te sprijineşti la greu?

16mIsaia 10:20-25

Isaia 10:20b

„Se vor sprijini

cu încredere

pe Domnul,

Sfântul lui Israel.”

*

Nici un om, nici o naţiune nu se poate ridica împotriva Atotputernicului Dumnezeu!

Ziua Domnului este o zi de judecată pentru cei ce aleg să nu creadă şi o zi de salvare pentru cei ce cred.

Cum dovedesc acţiunile tale credinţa ta în promisiunile lui Dumnezeu?

Cum comunici tu altora promisiunile lui Dumnezeu?

Dacă ai primit mântuirea, cum împlineşti porunca Domnului: „Mergeţi şi faceţi ucenici!”? Cu cine împărtăşeşti vestea cea bună?

Domnul întotdeauna are urmaşi care se bazează pe El. Eşti tu unul dintre ei?

Scopul lui Dumnezeu în disciplinare este întotdeauna restaurarea noastră şi nu distrugerea noastră. Orice pedeapsă are un sfârşit. Aceasta este vestea cea bună. Nu te da bătută. Domnul va purta de grijă. Bazează-te pe Domnul. Aşteaptă ajutorul Lui în tăcere, cu umilinţă.

Oare de ce este amintită aici minunea de la Marea Roşie şi îzbânda lui Ghedeon? Pentru că atunci când omeneşte nu este cale de ieşire, Dumnezeu poate transforma imposibilul în posibil.

Oricât ar fi de dificilă situaţia ta, Domnul poate transforma şi restaura totul. În amândouă cazurile Israel a câştigat prin puterea lui Dumnezeu.

Care este atitudinea ta în ce priveşte disciplinarea copiilor tăi? Care este atitudinea ta faţă de nepoţii tăi? Vrei să-i controlezi? Vrei să restaurezi relaţia ta cu ei şi a lor cu Domnul? Crezi că trebuie schimbat ceva în relaţia ta cu copiii tăi: atitudini, metode, motivaţii?

Poate că Domnul nu te foloseşte ca un instrument al mâniei Sale, dar poate că te foloseşte să spui altora adevărul Lui. Cum sună cuvintele tale în casa ta, la locul de muncă? Nu uita că adevărul trebuie spus cu dragoste (Efeseni 4:15).

 

Doamne, dorinţa inimii mele este

să mă sprijinesc pe ajutorul Tău!

 

by

Pedeapsa cu măsură şi scop

15mIsaia 10:5-19

*

Isaia 10:12b

*

„Voi pedepsi,

zice

Domnul.”

*

 

Cum vezi tu disciplinarea făcută de Domnul în societatea noastră?

Cum vezi nenorocirile, bolile, necazurile, calamităţile naturale, războiul, etc.?

Care crezi că ar trebui să fie reacţia corectă a credincioşilor la pedeapsa Domnului?

Este o diferenţă între credincioşi şi necredincioşi?

Cum ai vrea să te rogi pentru naţiunea ta?

Speranţa pentru istoria omenirii nu se bazează pe puterea omenească care conduce omenirea spre distrugere, ci pe scopul şi planul lui Dumnezeu. Nu contează cât de întunecată pare istoria, Dumnezeu este la lucru. El poate folosi conducătorii lumii pentru că El va avea ultimul cuvânt la tot ce se întâmplă pe planeta noastră, cât şi în cosmosul întreg.

Te încrezi tu în Domnul când eşti pedepsită?

Recunoşti tu că El are dreptate în tot ce trimite în viaţa ta? Crezi tu că El este în control, cunoscând fiecare detaliu din viaţa ta?

Te întorci tu la Domnul cu toată smerenia şi ceri ajutor când ţi-e greu?

Poate chiar acum treci printr-o situaţie foarte grea. Nu te teme! Nu dispera! Dumnezeu ştie tot şi te va ajuta. Pedeapsa Lui este cu măsură şi cu scop. Unele lucruri le vom înţelege doar când Îl vom vedea faţă în faţă. Fii curajoasă! El niciodată nu te va părăsi. Eşti copilul Lui pentru totdeauna.

Evrei 12:1b „Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru.”

 

Doamne, dă-mi o inimă smerită

care primeşte disciplinarea Ta!