Pe cine te sprijineşti la greu?

16mIsaia 10:20-25

Isaia 10:20b

„Se vor sprijini

cu încredere

pe Domnul,

Sfântul lui Israel.”

*

Nici un om, nici o naţiune nu se poate ridica împotriva Atotputernicului Dumnezeu!

Ziua Domnului este o zi de judecată pentru cei ce aleg să nu creadă şi o zi de salvare pentru cei ce cred.

Cum dovedesc acţiunile tale credinţa ta în promisiunile lui Dumnezeu?

Cum comunici tu altora promisiunile lui Dumnezeu?

Dacă ai primit mântuirea, cum împlineşti porunca Domnului: „Mergeţi şi faceţi ucenici!”? Cu cine împărtăşeşti vestea cea bună?

Domnul întotdeauna are urmaşi care se bazează pe El. Eşti tu unul dintre ei?

Scopul lui Dumnezeu în disciplinare este întotdeauna restaurarea noastră şi nu distrugerea noastră. Orice pedeapsă are un sfârşit. Aceasta este vestea cea bună. Nu te da bătută. Domnul va purta de grijă. Bazează-te pe Domnul. Aşteaptă ajutorul Lui în tăcere, cu umilinţă.

Oare de ce este amintită aici minunea de la Marea Roşie şi îzbânda lui Ghedeon? Pentru că atunci când omeneşte nu este cale de ieşire, Dumnezeu poate transforma imposibilul în posibil.

Oricât ar fi de dificilă situaţia ta, Domnul poate transforma şi restaura totul. În amândouă cazurile Israel a câştigat prin puterea lui Dumnezeu.

Care este atitudinea ta în ce priveşte disciplinarea copiilor tăi? Care este atitudinea ta faţă de nepoţii tăi? Vrei să-i controlezi? Vrei să restaurezi relaţia ta cu ei şi a lor cu Domnul? Crezi că trebuie schimbat ceva în relaţia ta cu copiii tăi: atitudini, metode, motivaţii?

Poate că Domnul nu te foloseşte ca un instrument al mâniei Sale, dar poate că te foloseşte să spui altora adevărul Lui. Cum sună cuvintele tale în casa ta, la locul de muncă? Nu uita că adevărul trebuie spus cu dragoste (Efeseni 4:15).

 

Doamne, dorinţa inimii mele este

să mă sprijinesc pe ajutorul Tău!

 

Pedeapsa cu măsură şi scop

15mIsaia 10:5-19

*

Isaia 10:12b

*

„Voi pedepsi,

zice

Domnul.”

*

 

Cum vezi tu disciplinarea făcută de Domnul în societatea noastră?

Cum vezi nenorocirile, bolile, necazurile, calamităţile naturale, războiul, etc.?

Care crezi că ar trebui să fie reacţia corectă a credincioşilor la pedeapsa Domnului?

Este o diferenţă între credincioşi şi necredincioşi?

Cum ai vrea să te rogi pentru naţiunea ta?

Speranţa pentru istoria omenirii nu se bazează pe puterea omenească care conduce omenirea spre distrugere, ci pe scopul şi planul lui Dumnezeu. Nu contează cât de întunecată pare istoria, Dumnezeu este la lucru. El poate folosi conducătorii lumii pentru că El va avea ultimul cuvânt la tot ce se întâmplă pe planeta noastră, cât şi în cosmosul întreg.

Te încrezi tu în Domnul când eşti pedepsită?

Recunoşti tu că El are dreptate în tot ce trimite în viaţa ta? Crezi tu că El este în control, cunoscând fiecare detaliu din viaţa ta?

Te întorci tu la Domnul cu toată smerenia şi ceri ajutor când ţi-e greu?

Poate chiar acum treci printr-o situaţie foarte grea. Nu te teme! Nu dispera! Dumnezeu ştie tot şi te va ajuta. Pedeapsa Lui este cu măsură şi cu scop. Unele lucruri le vom înţelege doar când Îl vom vedea faţă în faţă. Fii curajoasă! El niciodată nu te va părăsi. Eşti copilul Lui pentru totdeauna.

Evrei 12:1b „Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru.”

 

Doamne, dă-mi o inimă smerită

care primeşte disciplinarea Ta!

 

Dragostea şi disciplina

14mIsaia 10:5-19

*

Isaia 10:12b

*

„Voi pedepsi,

zice

Domnul.”

*

 

Cum ai explica tu dragostea lui Dumnezeu când disciplinează?

Cum înţelegi versetele de mai jos?

Psalmul 94:12-13 „Ferice de omul pe care-l pedepseşti Tu, Doamne, şi pe care-l înveţi din Legea Ta, ca să-l linişteşti în zilele nenorocirii, până se va săpa groapa celui rău.”

Proverbe 23:13-14 „Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua nu va muri. Lovindu-l cu nuiaua îi scoţi sufletul din locuinţa morţilor.”

Evrei 12:7-11 „Suferiţi pedeapsa. Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? …nu trebuie cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor şi să trăim?…Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui. Este adevărat că orice pedeapsă deocamdată pare o pricină de întristare şi nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii.”

Apocalipsa 3:19 „Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, şi pocăieşte-te!”

*

Care sunt principiile pe care le-ai învăţat din aceste versete?

El ne disciplinează să rămânem pe calea Lui, în voia Lui.

El vrea să ne transforme tot mai mult în asemănare cu El.

Este spre binele nostru să fim disciplinaţi.

*

Cum ai vrea să fie răspunsul tău la disciplina bună şi plină de dragoste a lui Dumnezeu?

Eu aş dori să rămân calmă şi liniştită pentru că El ştie ce-i mai bine pentru mine.

Cum se vede disciplinarea copiilor în casa ta? Cum reflectă ea învăţătura Domnului?

 

Doamne, fie inima mea calmă şi liniştită când mă disciplinezi!

 

Dumnezeu pedepseşte mândria şi aroganţa

13mIsaia 10:5-19

*

Isaia 10:12b

„Voi

pedepsi,

zice

Domnul.”

*

În versetele 13-14 din cartea Isaia capitolul 10, se vede mândria şi aroganţa împăratului Asiriei care aminteşte de nouă ori persoana lui prin cuvintele: puterea mea, înţelpciunea mea, eu sunt priceput, eu am împins, eu am jefuit, eu sunt viteaz, eu am dat jos, eu am pus mâna, eu am strâns.

De câte ori pomeneşti persoana ta într-o conversaţie?

Totul se învârte în jurul tău?

Cine îţi dă putere să duci la bun sfârşit lucrările tale?

Dumnezeu era în control, nu împăratul Asiriei care a crezut că el este în controlul situaţiei din poporul Domnului.

Dumnezeu foloseşte adesea oameni ca să-şi împlinească planurile Lui.

Pe cine foloseşte Domnul în situaţia ta ca să-ţi atragă atenţia? Pe soţul tău? Pe copil sau pe vecin? Un străin?

Îi permiţi tu Domnului să te disciplineze? Te superi? Te răzvrăteşti? Arunci responsabilitatea pe alţii?

Cum te disciplinează pe tine Domnul, astăzi?

Uneori Dumnezeu foloseşte răul sau oameni răi ca să ne disciplineze.

Care este reacţia ta când se întâmplă aşa, în viaţa ta?

În care domeniu din viaţa ta crezi că ai nevoie de disciplinare?

Când Dumnezeu disciplinează pe copiii Lui o face cu dragoste. Numele lui Dumnezeu ne spun despre felul cum judecă El răul.

Care dintre Numele Lui Dumnezeu te mângâie, te întăreşte, te încurajează, te disciplinează? Ce înseamnă Numele lui Dumnezeu pentru tine?

Doamne, păzeşte inima mea de mândrie şi aroganţă!

Battles of faith

Suveranitatea lui Dumnezeu

12mIsaia 10:5-19

*

Isaia 10:12b

*

„Voi pedepsi,

zice

Domnul.”

*

 

Când te gândeşti la Dumnezeu, care este primul lucru care îţi vine în minte?

Cei mai mulţi se gândesc la dragostea, harul, bunătatea şi pacea Lui. Puţini se gândesc la mânia sau la dreptatea Lui.

Cum împăcăm suveranitatea lui Dumnezeu cu responsabilitatea omului? Nu se exclud una pe alta. Ele lucrează împreună.

Asiria n-a recunoscut suveranitatea lui Dumnezeu. A crezut că şi poporul Domnului este ca celelalte popoare.  A crezut că ea, Asiria, este în control. A crezut că ea, Asiria, este conducătoarea lumii care subjugă popoarele.

Credinţa, dacă nu e bazată pe adevăr, nu ajută.

De ce oare a folosit Dumnezeu o naţiune păgână să pedepsească pe poporul Lui?

Totuşi Dumnezeu i-a pus un hotar pentru că El vrea să restaureze, să reabiliteze, să aducă înapoi la El pe copiii Lui.

Cei care împlinesc judecata lui Dumnezeu, dacă nu sunt şi supuşi Lui, vor fi pedepsiţi. Domnul are autoritate asupra întregii Sale creaţii, şi are acelaşi standard de moralitate şi de credinţă pentru întreaga creaţie.

Faptul că suntem folosiţi de Dumnezeu, nu ne dă dreptul să uităm să ne umilim înaintea Lui.

El ne alege; suntem instrumente în mâna Lui, de aceea să fim smerite şi responsabile.

Ce atitudine ai tu când te foloseşte Dumnezeu într-o lucrare?

Te mândreşti cu talentele tale, cu capacitatea ta mintală sau cu bogăţia ta?

 

Doamne, pune în inima mea credinţa şi umilinţa!

Doamne, recunosc suveranitatea Ta

şi

îmi asum responsabilitatea pentru tot ce fac.

 

Dacă vei veni…

Dacă vei veni…

dacă*

Doamne dacă vei veni, într-o zi de luni,

Şi de starea mea de-atuncea va fi-ntre furtuni,

Pune doar o picătură din ce-a curs pe cruce

Ca să pot pleca spre Tine, şi să pot ajunge.

*

Şi de marţi Tu vei decide, să mă duci în Slavă,

De voi fi în vreo strâmtoare, sau necaz, ceva,

Curmă a mea suferinţă, ia-i pe toţi din cale

Şi mă poartă-n susul Tău, neprivind în vale.

*

Miercuri Tată de vei da, startul către Cer

Pleacă-Ţi ochiul spre Arad, unde eu mai sper

Că vei nimici-ndoiala, celor ce mai greu

Înţeleg că lumea asta-i, fără Dumnezeu.

*

Joi sunt gata să Te-aştept, dis-de-dimineaţă

Voi lăsa ca bucuria limpede pe faţă

Să o vadă pe de-antregul, toţi de lângă mine

Să-şi răspundă abia acuma, cum, de ce, de cine?

*

Chiar şi vineri de va fi, Sfănta Întâlnire

Sigur pe pământ lăsa-voi, păcătoasa-mi fire.

Agăţat apoi de-un înger, cu trupu-mi schimbat

Voi păşi în sala-n care, Mirele-i un Miel, junghiat.

*

Sâmbătă să dorm mai mult, mi-e a mea plăcere,

Dar Te-aştept chiar şi-n odihnă, presărat prin gene,

Îmi voi umple-ntreaga zi, fixându-mi privirea

Pe Cerul din care creştinii, aşteaptă, Răpirea.

*

Mai este o zi, o zi de Sabat, de sărbătoare,

Când Domnul nostru petrece cu noi, în adunare.

Inutil ca să spun că-mi doresc El atunci ca să vină

Când toţi împreună vom fi, la-nchinarea divină.

*

Noi nu ştim nici ziua nici ceasul când Tu vei veni,

Dar ştim de „curând-ul” ce ni L-ai spus din profeţii.

Rămânem o Doamne în aşteptare, cu bucurie

Ca să-Ţi refaci Universul, cu noi aşezaţi, în Armonie.

*

Gilu Florea

Arad-Şega

30 ian 2013