Dor de Costache Ioanid

1 specialDor de Costache Ioanid
(La centenarul naşterii 03 dec 1912-03 dec 2012)
*

S-a-nvăpăiat a cer cuvântul scris
Și poezia are alte haine
De când prin stânci, pe buze de abis,
Poetul, pe Horebul interzis,
Urca dezvăluind din ceață…taine.

*

A coborât apoi cu suflet plin
De dragoste, de foc, de duioșie,
Purtând în el și cerul opalin
Și luciul stâncilor, adamantin,
Și toate ni le-a pus în poezie.

*

Columbe de omăt luau apoi
Pe aripi tot nectarul din cuvinte
Şi tainic uguind , în zbor vioi,
Duceau al poeziilor şuvoi
Departe, mai departe de sorginte

*

Şi-am fost înfăşuraţi de-acest fluid
Ca de un vis, de-o tainică colindă,
Iar sufletele-atinse sorb avid
Din stihul cristalin de Ioanid
Cu dragoste cât poate să cuprindă.

*

Curg viu Scripturile din vers în vers
Şi toţi eroii-şi împlinesc destinul
Cuprinşi în acest liric univers,
Marcând ca borne drumul de neşters
Ce leagă pământescul cu divinul.

*

E-atât de bine-aici, în versul lui,
Atât de cald, de luminos, de-„acasă”
C-aş face invitaţie oricui
Dar când privesc în jur şi gazda nu-i,
Aşa un dor adânc de el m-apasă.

*

Dar ştiu că a plecat, suflet candid,
Ca să recite şi în veşnicie,
Şi până-l voi vedea, afirm solid:
Da, poezia este Ioanid
Iar Ioanid rămâne poezie!

*

Vulcan, 05 dec. 2012

Care este problema copiilor de astazi?

Care este problema copiilor de astazi?

 „Nuiaua si certarea dau intelepciunea, dar copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale” (Proverbe 29:15).

CELOR MAI IN VARSTA le place sa judece solemn si aspru tanara generatie.  Foarte des ii auzi pe cei batrani spunand ca cei tineri „nu sunt buni de nimic”, ori ca sunt „sortiti iadului”.  Pentru a-si dovedi spusele, cei in varsta arata spre acesti delicventi juvenili cu parul lung, slampeti, iubitori de lux, nespalati, fumatori de marijuana, in haine de piele, care hoinaresc pe strazile noastre.  Parintii atrag atentia asupra copiilor care au note slabe, folosesc un limbaj vulgar si abunda in lipsa de respect pentru toti cei ce reprezinta autoritatea.  Cu oroare si spaima, generatia care conduce lumea acum se intreaba: „Care este problema atator copii din zilele noastre?”          Raspunsul este simplu: Problema majoritatii copiilor sunt parintii lor.  Copiii sunt produsul caminului care i-a conceput.  In timp ce scoala si biserica ajuta intr-o anumita masura parintii in educarea copiilor, este in primul rand responsabilitatea lor sa-si creasca cum se cuvine copiii.  Dumnezeu a pus aceasta responsabilitate acolo, si ea nu poate fi transferata bisericii sau statului.

Lipsa educatiei

Cand un copil este conceput, existenta sa incepe pentru eternitate.  Speranta a cel putin doua generatii depinde de educarea corecta a unui copil.  Proverbe 22:6 spune: „Invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, si cand va imbatrani, nu se va abate de la ea.”  Parintii trebuie sa inceapa devreme sa dezvolte fortele intelectuale si morale ale sufletului copilului.  Copilaria este perioada speciala pentru aceasta.  Educarea corecta a unui copil nu poate fi supraaccentuata.

Fiecare copil nascut in lume are o natura total depravata.  Isaia 48:8 spune copilului ca: „din nastere ai fost numit razvratit.”   Acel mic copilas care arata asa dulce si inocent vine in lume cu o puternica inclinatie spre rau, cu tendinta spre formarea obiceiurilor rele, dorinta spre o conduita neevlavioasa si determinarea de a se revolta impotriva oricarui fel de autoritate.  Contrar gandirii liberale, el nu se naste alb si pur (Psalmul 51:5).  Inima lui mica este plina de rautate.  Proverbe 22:15 ne spune: „Nebunia este lipita de inima copilului, dar nuiaua certarii o va dezlipi de el.”  De aceea tu nu trebuie sa inveti un copil sa fie rau, sa minta, sa se bata, sa fie lenes, ori sa spuna cuvinte urate.  Tu trebuie sa-l inveti sa nu faca aceste lucruri!

Proverbe 22:6: „Invata pe copil…”   Nu spune sa inveti un adolescent sau un adult.  Copacul se indreapta cand este un mic vlastar, sau calul cand e inca un manz; la fel este si cu copilul.  Nu poti incepe prea devreme, dar poti amana pana este prea tarziu.  Un copil trebuie sa fie castigat de parinti inainte ca el sa implineasca 10 ani.  Daca nu este invatat obedienta, respectul pentru autoritate, importanta religiei si frica de Dumnezeu in acest timp, dupa aceea poate fi prea tarziu pentru realizarea educatiei potrivite.

Textul meu spune foarte clar: „…copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale.”  Un copil nu trebuie crescut in rautate, sau chiar sub influenta unui exemplu negativ, ca sa devina rau.  El trebuie doar sa  fie „lasat de capul lui”„Lasat” fara educatia potrivita a parintilor.  Copilul lasat de capul lui, urmeaza impulsurile naturii sale depravate, propria-si mandrie si obstinatie, pentru a-si face parintii de rusine in fata lumii.  Ce neglijare mai mare a responsabilitatii poate exista, decat lasarea unui copil de capul lui?  Tatal ramane mut de confuzie si durere.  Cel mai iubit obiect al afectiunii tandre a mamei aduce lacrimi si teroare ochilor ei.

Fie vointa copiilor, fie inimile parintilor vor trebui frante.  Fara educarea timpurie a copilului, parintele va fi cu inima franta, iar copilul va fi ruinat pentru intreaga viata si eternitate.  Un copil lasat de capul lui va duce spre cele mai triste lacrimi pe care un ochi le poate vreodata varsa!  Rusinea este prea publica pentru a fi ascunsa.  Despre Eli si fiii lui se spune: „fiii lui… s-au facut vrednici de lepadat, fara… ca el sa-i fi oprit”  (1 Samuel 3:13).  Pacatele lor au fost asa de mari incat oamenii din Israel „dispretuiau darurile Domnului” (1 Samuel 2:17).1  Pacatele fiilor lui David i-au adus acestuia rusine in fata intregului Israel (2 Samuel 13:12; 16:22; 18:33; 1 Regi 1:5-9).

Prea des parintii se bazeaza pe altii in indeplinirea responsabilitatilor date de Dumnezeu lor.  Ei asteapta ca invatatorul de scoala duminicala, pastorul, educatorul, ori profesorul din scoala publica sa le educe copiii in locul lor.  Unii parinti isi pleznesc sau bat copiii pentru ca aceasta este mult mai usor decat a-i invata sau educa.  Responsabilitatea de a invata si educa copiii apartine parintilor.  Dumnezeu a pus-o acolo, si acolo va ramane pentru totdeauna.  Deutronom 6:6-7 spune: „Si poruncile acestea, pe care ti le dau astazi, sa le ai in inima ta.   Sa le intiparesti in mintea copiilor tai, si sa vorbesti de ele cand vei fi acasa, cand vei pleca in calatorie, cand te vei culca si cand te vei scula” (comp. cu Geneza 18:17, 19; Deutronom 4:9; 11:18-21, Psalmul 78:1-8).  Efeseni 6:4 declara: „Si voi, parintilor, nu intaratati la manie pe copiii vostri, ci cresteti-i in mustrarea si invatatura Domnului.”        Educarea copiilor cere timp, rabdare si perseverenta.  Copiii trebuie educati pana cand invataturile devin o parte a caracterului lor.  Caracterul contine maniere sociale si culturale.  Ei trebuie invatati cum sa-si dezvolte trupurile si mintile.  Unii parinti au o multime de timp pentru a-si dresa cainii si caii, dar nu gasesc timp liber cand este vorba de educarea copiilor lor.

Copiii nu sunt inzestrati cu capacitatea de a lua decizii corecte fara o educatie corespunzatoare.  Parintii trebuie sa cunoasca bine Biblia pentru a fi capabili sa o impartaseasca eficient copiilor lor.  Tatal si mama ar trebui sa-si avertizeze copiii cu privire la urmarile daunatoare ale sexului premarital si sarcinilor nedorite.  Ei ar trebui sa le explice consecintele daunatoare ale fumatului, abuzului de droguri, furatului si mintitului, vizionatului de filme proaste, citirii de literatura proasta si ascultatul muzicii rock.

O buna parte din parinti isi lasa copiii ca prada Diavolului.  Acesti copii sfarsesc in arest sau puscarie.  Ei se apuca de droguri sau bauturi tari.  Acesti copii neglijati sunt teroarea cartierului in care traiesc.  Ei sunt rusine si dezonoare pentru parintii si bunicii lor.  Cand aud de baieti sau fete care merg la inchisoare pentru incalcarea legii, eu stiu ca in mare parte ei sunt baieti si fete ce nu au fost crescuti in mod corespunzator de parintii lor.  Ma intreb cateodata, cine ar trebui cu adevarat sa mearga in celula inchisorii sau pe scaunul electric?!  Statul ar trebui sa aiba vreo forma de pedeapsa pentru parintii care neglijeaza educarea si invatarea copiilor lor.  Poate ca statul nu pedepseste parintii neglijenti, dar Dumnezeu o va face cu siguranta!

In copilarie, copiii sunt educati fie bine, fie rau.  Acest proces merge inainte si nu poate fi oprit.  Nu exista o prea mare speranta pentru un copil care este educat in rautate.  Ieremia spune: „Sa ne culcam in rusinea noastra, si sa ne invelim cu ocara noastra, caci am pacatuit impotriva Domnului, Dumnezeului nostru, noi si parintii nostri, din tinereta noastra si pana in ziua de azi, si n-am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru” (Ieremia 3:25).  Un copil crescut pe o cale gresita nu se va departa de aceasta nici cand va imbatrani.  Acest copil va frange inimile parintilor sai si-i va „omori cu zile”.  „Un fiu nebun aduce necaz tatalui sau, si amaraciune celei ce l-a nascut”                  (Proverbe 17:25)…

Cea mai mare problema a copiilor de azi este ca tatal si mama sunt prea ocupati cu lucrurile lumii pentru a avea timp sa-si invete si educe proprii urmasi.  Tata trebuie sa se duca la munca, sa repare casa, sa tunda iarba, sa joace golf, sa urmareasca meciul la televizor si sa citeasca ziarul.  Mama trebuie sa curete casa, sa spele rufele, sa mearga la intalnirile de la club, sa faca cumparaturile, sa vorbeasca la telefon si sa barfeasca cu vecinii.  Nu mai este timp pentru copii!  Seara, tata si mama ies pentru a-si petrece noaptea in oras, lasand copiii sa terorizeze cartierul, sau sa se uite la televizor pentru a invata cum se comit infractiuni.  Copiilor mai mari li se permite sa se duca la discoteca sau la „ruga”!  Salile de biliard, cluburile de noapte, discotecile, cinematografele pentru masini, si alte locuri pacatoase inspirate de Diavol, fac in mod fals ceea ce parintii nu au reusit sa faca!

Majoritatea parintilor nu vad pericolele neglijarii copilului.  Niciodata responsabilitatea cresterii corecte a copilului nu a fost asa de mare.  Niciodata nu au renuntat parintii la autoritatea si educatia parentala asa cum renunta in aceasta generatie.  Ambii parinti vor lucra zi si noapte pentru a procura haine la moda, televizor color, masini, si chiar pizza; dar ei nu vor misca un deget in ceea ce priveste morala si educatia spirituala a copiilor lor.  Aceasta este problemacopiilor!

Lipsa unui exemplu

Auzim de multe ori despre copii ca fiind victimele unei influente nesanatoase si a unui anturaj rau.  Aceasta este adevarat pentru ca ii include si pe parintii lor!  Exemplul parental este un factor critic in dezvoltarea corecta a copilului.  Nimic nu face mai ineficient efortul parintilor in educare, decat ipocrizia lor.  Copiii nu vor adopta standarde pe care parintii nu vor sa le puna in practica.

Astazi, de prea multe ori un tata incearca sa-si corecteze fiul prin ceva de genul: „Vreau ca tu sa incetezi  sa-mi mai fumezi tigarile!” sau „Sa nu te mai prind ca bei din tuica mea!” sau „Incetineste!  Vad ca tu conduci la fel de tare ca mine!” sau „Fiule, du-te la biserica si fii baiat cuminte.  Tata o sa stea acasa si o sa citeasca ziarul.  Te rog sa ii spui predicatorului ca tata e bolnav.”

O mama va cauta sa-si corecteze fiica asa: „Te-ai machiat ca o prost crescuta.  Nu mai umbla cu rujul si cosmeticele mele!” sau „Fusta ta e la fel de scurta si stramta ca a mea!  Du-te si schimba-ti-o in minutul asta!” sau „Tortul tau este si mai nereusit decat al meu!  Pur si simplu trebuie sa inveti sa gatesti!” sau „Ai uitat sa citesti in Biblie azi!  Incepi sa uiti la fel ca mine!”

Cei mai multi copii sunt josnici si rai pentru ca ii imita pe cei in varsta.  Ei urmeaza exemplele rele puse inaintea lor de parinti.  Un copil invata mai mult cu ochii decat cu urechile.  El urmeaza exemplul mai mult decat preceptul.  Ezechiel 16:44 spune: „Cum este mama asa si fata!”  Copiii sunt mimi naturali.  Un copil este reflexia parintilor lui.  Manierele, vocabularul, obiceiurile  si opiniile copiilor sunt adesea oglinzi ale parintilor; mai bune sau mai rele.

Parintii care fumeaza marijuana si consuma alcool in exces se pot astepta de la copiii lor sa faca la fel.  Daca copiii ii aud pe mama si pe tata certandu-se, criticandu-se si ridiculizandu-se unul pe altul, se pot astepta ca ei sa urmeze acelasi exemplu.  Daca un om este onest si muncitor, el se poate astepta ca fiul sau sa fie la fel.  Daca o sotie e loiala si supusa sotului ei, ea poate conta pe fiica sa ca va fi la fel.  Daca parintii neglijeaza Biblia si biserica, copiii le vor urma pasii tot drumul pana la iad.  Daca parintii sunt implicati in sex extraconjugal, atunci copiii vor fi implicati in sex premarital!

Parintii culeg ceea ce seamana.  Exista un bun exemplu pe care il putem vedea in viata lui David, regele Israelului.   El a comis adulter si crima in fata copiilor sai si in fata poporului Israel.  El a trait sa vada cum unul din fiii sai si-a violat sora iar altul a comis adulter cu concubinele sale.  David de asemenea a trait sa vada pe unul din fiii lui injunghiindu-l  pe celalalt.  Exemplul rau al lui David a putut fi vazut in fiii lui.  Exista ceva adevar in vechea zicala: „asa tata, asa fiu”.

Lipsa disciplinei

O alta problema a copiilor de astazi este lipsa disciplinei din camin.  Totul in locuintele moderne functioneaza pe baza de intrerupator, cu exceptia copiilor.  Timpurile cu siguranta s-au schimbat de pe vremea cand eram eu copil.  Pe atunci, copiii veneau la biserica si stateau linistiti din cauza strictei discipline administrata de parinti.  In acele zile, nu aveam „incaperi ale copiilor” asa cum au azi bisericile moderne.  In zilele noastre, parintii, ajutati si asistati de bunici, nu-i pot opri pe micuti sa faca istericale in biserica.  Unii parinti nu vin la biserica, ci stau acasa pentru ca nu isi pot controla copiii si le este teama sa nu se faca de rusine in public.

Copiii de astazi fac ceea ce generatia mai in varsta ar fi facut daca nu ar fi fost disciplinati.  Generatia tanara nu a fost tinuta in frau asa cum au fost generatiile trecute.  In loc sa fie „atinsi” sau „plezniti” pentru a fi supusi parintilor, generatia actuala este victima psihologiei de felul: „trateaza cu bunatate,” „fa cum vrei”.  Mai degraba decat sa pedepseasca copilul pentru neascultare, parintii de astazi incearca sa-l mituiasca cu bomboane, daca va fi „bun”.

Parintii dau copiilor prea multa libertate.  Ei sunt prea permisivi.  Niciodata parintii prea permisivi nu vor ajunge sa fie respectati cand copiii vor creste.  „…Copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale.”  Multi copii au nevoie sa-si auda parintii spunand un „nu” hotarat.  Cand semanam o disciplina si un exemplu gresit in mintea copiilor, va trebui sa culegem consecintele negative.  Si aceasta e ceea ce facem chiar acum!  Noi culegem bogata recolta de copii imorali, chiulangii, hipioti, tineri rebeli care urasc Biblia.

Biblia ii invata pe parinti sa-si disciplineze copiii pentru fapte rele.  Ea ofera patru motive pentru aceasta: (1) Pentru ca ii iubim:  „Cine cruta nuiaua, uraste pe fiul sau, dar cine-l iubeste, il pedepseste indata.”  (Proverbe 13:24); (2) Pentru ca ei au nevoie de aceasta: „Nebunia este lipita de inima copilului, dar nuiaua certarii o va dezlipi de el.” (Proverbe 22:15); (3) Pentru ca le va imbunatati comportamentul: „Nuiaua si certarea dau intelepciunea, dar copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale.” (Proverbe 29:15); (4) Pentru ca disciplina este o modalitate de scapare a sufletelor copiilor din iad: „Nu cruta copilul de mustrare, caci daca-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri.  Lovindu-l cu nuiaua, ii scoti sufletul din locuinta mortilor.” (Proverbe 23:13-14).

Disciplinarea potrivita nu trebuie sa ia niciodata forma abuzului.  Nu-ti pierde cumpatul si nu-ti lovi copilul in cap sau in organele vitale.  „Parintilor, nu intaratati pe copiii vostri, ca sa nu-si piarda nadejdea” (Coloseni 3:21).  Dar nu va fie frica sa-i „atingeti” la „locul pe care stau jos”.  „Atingeti-i” corespunzator, asa incat copiii sa raspunda si sa le para rau pentru conduita lor gresita.  Disciplinarea copiilor mai mari poate fi interzicerea unor privilegii.

Copilul trebuie facut sa inteleaga justetea disciplinarii.  Cand disciplina este corecta si este administrata consecvent, nu va dura mult pana cand copilul te va imbratisa si va recunoaste ca a meritat bataie.  El va fi mai sigur de dragostea si preocuparea ta sincera fata de el decat inainte de a-l disciplina.

Nu doar ca unii din parinti esueaza in administrarea disciplinei, ci sunt hotarati sa nu permita nimanui s-o aplice.  Sorina poate fi mai rea decat „Izabela”, sau Ion poate fi un pericol pentru societate, dar ar fi bine ca nimeni sa nu indrazneasca macar sa sugereze ca nu sunt perfecti.  Ceilalti copii sunt cei ce creeaza toate problemele.  Vai de biserica ce indrazneste sa disciplineze asa un tanar pentru conduita nepotrivita.  Vai de invatatorul care „atinge” asa un copil!  Vai de politistul ce trebuie sa aresteze pe unul din acesti delicventi minori rasfatati de parinti!  Parintii vor raspunde cu alibiuri, amenintari, mita si cautiune.

Lipsa dragostei

O alta problema a copiilor de astazi este ca ei nu sunt iubiti de parintii lor.  Nici o fiinta din univers nu cere si nu are nevoie de dragoste mai mult decat copiii.  Biblia invata aceasta: „sa ne iubim unii pe altii” (1 Ioan 3:11).  Mai invata si ca: „dragostea, deci, este implinirea Legii” (Romani 13:10).  Parintii iubitori produc copiii iubitori.  Copilul nu va fi niciodata prea mare pentru ca parintele sa inceteze sa-i arate afectiune.

Imi place micul semn care spune: „Ti-ai imbratisat copilul azi?”  Este bine pentru parinti sa le spuna copiilor: „Scumpule, tata si mama te iubesc mult.  Suntem mandri ca Dumnezeu ne-a binecuvantat cu un copil ca tine.  Suntem onorati sa te avem in familia noastra!”

Intotdeauna lasa-ti copiii sa stie ca ii iubesti si vrei sa ii ajuti.  Chiar si in disciplinare aminteste-ti de dragoste!  Dumnezeu ii educa doar pe cei pe care ii iubeste: „Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc. Fii plin de ravna dar, si pocaieste-te!” (Apocalipsa 3:19).  Ce bun exemplu pentru parinti!

Este un fapt cunoscut ca majoritatea parintilor nu-si iubesc copiii asa cum ar trebui!  Noi traim intr-un timp cand chiar si parintii sunt „fara dragoste fireasca” (2 Timotei 3:3).  In prea multe cazuri copiii sunt conceputi in desfrau si se nasc in lume nedoriti.  Auzim mult despre „sarcini nedorite” si despre copii pe care parintii i-au abandonat.  Nou-nascutii sunt abandonati in camere de motel, statii de autobuz si tren, pe treptele caselor, pe marginea drumului sau in containere de gunoi.  Ei sunt neglijati si uitati pentru ca stau in calea placerilor lumesti.  Copiii care cresc lipsiti de dragoste, in general nu au dragoste nici pentru parintii lor, nici pentru altcineva.  De ce sunt atatea delicte comise de tineri si delicventa juvenila este la apogeu?  De ce se intreaba autoritatile ce ar trebui sa faca cu toti adolescentii escroci?  De ce in timpul noptii copiii hoinaresc pe strazile oraselor noastre?  De ce baieti si fete fug de acasa?  De ce se drogheaza asa multi copii?  Care este problema reala?  In cele mai multe cazuri aceasta se datoreaza lipsei dragostei parintilor fata de copii!  Chiar si un animal stie cand il iubesti, iar un copil are cu mult mai mult discernamant decat un animal!

Ce se poate face cu privire la infractiunile comise de adolescenti?  Bastonul politistului si celula inchisorii nu vor rezolva problema.  Nici „interdictia de a iesi din casa dupa ora noua”, nici scolile de corectie, nici orfelinatele.  Petrecerile sau divertismentul sponsorizat de vreo biserica nu sunt solutii.  Avem nevoie de parinti care sa-si iubeasca copiii, care isi vor face timp sa-i invete ce e bine si rau, care sa ii invete Biblia si care sa ii disciplineze atunci cand gresesc.  Avem nevoie de parinti care sa fie un bun exemplu inaintea copiilor lor si care cu regularitate sa mearga cu ei la biserica, la „scoala duminicala”.  Jos cu psihologia moderna seaca ce Il respinge pe Dumnezeu si Biblia si ne spune ca noi nu ar trebui sa ne disciplinam copilul!

Concluzie

Tinerii si tinerele nu pot invinovati generatia mai in varsta pentru toate problemele lor.  Acesti hipioti si huligani sunt responsabili de propria purtare.  Ei nu sunt obligati sa ii urmeze pe cei mai in varsta atunci cand acestia gresesc.  Tinerii s-au adus pe ei insisi in acest mod de viata „hippy”, si sunt responsabili pentru purtarea lor inaintea lui Dumnezeu.  „Asa ca fiecare din noi are sa dea socoteala despre sine insusi lui Dumnezeu” (Romani 14:12).

Este timpul pentru tinerii acestor zile sa se hotarasca sa-si canalizeze vietile pe un curs productiv.  Este timpul ca ei sa alunge ipocrizia si pretinsa fericire hippy.  A venit timpul pentru ei sa se intoarca la Dumnezeu si la Biblie pentru a avea ajutor in planurile lor de viata.  Este timpul ca ei sa asculte Evanghelia.

 

„Pocaiti-va, si credeti in Evanghelie!”

(Marcu 1:15).

Traducere de Aurel Miclea jr.

http://www.abaptistvoice.com/Romana/articole/care%20este%20problema%20copiilor.htm

De n-ai fi Tu,…

De n-ai fi Tu, Isus, Lumină
În viaţa mea, pe-acest pământ
Aş fi un bulgăre de tină
Şi-o limbă fără de cuvânt!

*

De n-ai fi Tu, un veşnic Soare
Să luminezi în noaptea grea
Cum aş putea cunoaşte oare
Din mii de drumuri, calea Ta?

*

De n-ai fi plin de bunătate
Să mă veghezi din cer, de sus,
Atâtea vânturi ce vor bate
M-ar doborî, Iubit Isus!

*

De n-ai fi Medic Minunat
Să mă atingi cu Braţul Tău
Aş fi şi azi îngenunchiat
De suferinţi, pe drumul greu…

*

Dar Tu, Isuse eşti Iubire,
Şi har, şi pace şi alin…
Ţi-aduc din suflet mulţumire,
Te laud…Te slăvesc…mă-nchin!

*

Vulcan-04-08-2013
Mary

by Maria Luca

O, ce bine-i langa Domnul

O, ce bine-i lângă Domnul,
Să-i simţi dragostea fierbinte,
Să ai pace, bucurie,
Să trăieşti în armonie,
Să şti că-i al tău Părinte.

*

Bine este în tăcere,
Să-i asculţi vocea măreaţă,
Când cu dragoste îţi spune,
Sunt cu tine-n astă lume,
Nu te teme, ai speranţă.

*

Când cu Domnul eşti pe cale,
Biruinţă ai mereu,
El te face cap, nu coada,
Cei din jur, toţi au să vadă,
Ce bine-i cu Dumnezeu.

*

Bine este lângă Domnul,
Tot timpul în părtăşie,
Lui să-i spui în rugăciune,
Ce la oameni nu poţi spune,
Îţi dă sfântă bucurie.

*

Fii slăvit, o Doamne mare,
Pentru a Ta credincioşie,
Ce promiţi Tu împlineşti,
Aratând că ne iubeşti,
Laudă Ţie, mare eşti.
Amin

Ica Drăgoi 5.08.2013

Cum să te porți dacă ești fiica unui tată creștin dur și aspru?

Biserica Maranata Vulcan's avatarBiserica Penticostală Maranata Vulcan

Întrebare:

Aș vrea să vă întreb asupra unui subiect destul de sensibil – relațiile între tineri și părinți. Dacă un tată pretinde supunere și se poartă dur, mai ales când îi greșește fata lui mai tânără în credință, acel om poate fi credincios? Chiar dacă cineva ar avea copii necredinciosi, indiferent de vârsta lor, nu ar trebui să-i câștige prin exemplul personal? Vă rog să îmi spuneți dacă învățătura tatălui meu e sănătoasă. Eu sunt tânără, studentă și sunt mai impulsivă din fire. Aici semăn cu tata, dar el e pocăit de mulți ani și, totuși, când am o părere diferită de a lui sau greșesc, el nu mi-L arată pe Cristos. Îmi vorbește dur, îmi aruncă reproșuri, spune că sunt răzvrătită, se uită mânios la mine și chiar mă mai lovește. El consideră că e pocăit dacă citește Biblia, se roagă, mai învață și pe alții, dar când sunt…

View original post 2,471 more words

Cel dintâi şi Acelaşi

1 destinIsaia 41:1-4

Isaia 41:4

„Cine a făcut şi a împlinit aceste lucruri?

Acela

care a chemat neamurile

de la început,

Eu, Domnul, Cel dintâi şi Acelaşi

până în cele din urmă veacuri.”

 *

Dumnezeu pune câteva întrebări popoarelor: Cine a ridicat de la răsărit pe acela pe care îl cheamă să calce pe urmele Lui? Cine îi supune neamuri şi împăraţi? Cine le face sabia praf şi arcul o pleavă luată de vânt? Cine a făcut şi a împlinit aceste lucruri?

Domnul, Cel dintâi şi Acelaşi până în cele din urmă veacuri, a ales pe împăratul Cir ca să-şi împlinească planurile. Ce ştii tu despre împăratul Cir? Acest împărat a permis tuturor popoarelor pe care le-a cucerit să-şi păstreze tradiţiile culturale şi religioase.

Dumnezeu a spus acest adevăr (cu o sută de ani înainte) şi s-a împlinit. Sfântul lui Israel are puterea să ducă la bun sfârşit tot ceea ce a promis. El, Cel suveran, conducătorul întregii istorii pregăteşte paşii tuturor conducătorilor ca să umble în planurile Lui şi pregăteşte evenimentele care aduc sfârşitul tuturor lucrurilor.

Ca şi în trecut, avem şi noi astăzi şi veşti bune şi veşti rele. Copiii Domnului nu sunt imuni la problemele lumii, la probleme în relaţii, la probleme în economie sau dezastre naturale. Totuşi, copiii Domnului au siguranţa prezenţei lui Dumnezeu în orice situaţie. Vestea cea bună este Dumnezeul descris în Isaia 41, Atotputernic şi Răscumpărător.

Cine este adevăratul Stăpân al istoriei? Cine este Autorul şi Conducătorul istoriei? Cine a condus toate evenimentele istoriei? Este totul controlat? De cine?

Toate puterile omeneşti, toţi conducătorii, toate ideologiile, toate valorile, toate priorităţile, trebuie să se plece înaintea Stăpânului istoriei!

Dumnezeu ne cere să păstrăm linişte când El vorbeşte. În tăcere putem să medităm la puterea, înţelepciunea şi bunătatea lui Dumnezeu. Dacă nu tăcem, ne răzvrătim.

Ce facem când ne merge bine? Uităm de umilinţă şi modestie? Avem puţin timp cu Dumnezeu? Avem puţin respect faţă de Cuvânt?

Ce facem când suntem în probleme? Ne împotrivim Domnului sau ne punem viaţa în mâinile Lui? Cum ne gândim la puterea şi bunătatea Lui?

Trebuie să veghem asupra atitudinilor noastre pentru că noi suntem tot timpul în prezenţa lui Dumnezeu.

Doamne, cred că Tu eşti Cel dintâi şi Acelaşi, Cel suveran, Cel Sfânt, Cel atotoputernic. Tu eşti conducătorul istoriei. Vreau să păstrez liniştea când Tu vorbeşti ca să meditez la puterea, înţelepciunea şi bunătatea Ta. Cred că Tu plănuieşti bine pentru toţi cei ce cred în Tine şi Îţi duci la îndeplinire toate planurile Tale.

Mulţumesc că mă ajuţi să rămân în umilinţă şi modestie, să iubesc Cuvântul Tău şi să veghez asupra gândurilor, atitudinilor, faptelor şi vorbelor mele.

 

Doamne, inima mea se bucură că Tu ai un plan cu viaţa mea!

 

Destinul tău

11 destinIsaia 41:1-7

Isaia 41:4

„Cine a făcut

şi a împlinit aceste lucruri?

Acela care a chemat neamurile de la început,

Eu, Domnul, Cel dintâi şi Acelaşi până în cele din urmă veacuri.”

 *

Te rog să fii sinceră şi să-mi spui:

Crezi că s-a întâmplat acest lucru în viaţa ta (alege orice lucru din viaţa ta) sau este aşa pentru că Dumnezeu a hotărât aşa? Crezi că este o coincidenţă sau este providenţa lui Dumnezeu?

Crezi că aşa este istoria omenirii, a unei persoane sau crezi că fiecare lucru, oricât de mic, este hotărât de Dumnezeu? Crezi că eşti norocoasă sau binecuvântată?

Dumnezeul nostru suveran este arhitectul întregii istorii omeneşti. Fiecare eveniment are un scop în lume. Nici un om nu poate să-şi controleze destinul.

Ceea ce pentru poporul Domnului a fost profeţie, pentru noi este istorie. Ceea ce a vorbit Dumnezeu, s-a împlinit. Împăratul Cir a venit în istorie cum a fost profeţit, şi Dumnezeu i-a dat naţiunile în mâna lui. Dumnezeu i-a permis să cucerească popoarele. Dumnezeu i-a spus să elibereze pe robii proveniţi dintre iudei. Împăratul Cir a fost folosit de Dumnezeu, chiar dacă nu era iudeu, şi a recunoscut că nu prin puterea lui a ajuns mare, ci Dumnezeu i-a dat putere şi stăpânire.

Nimic în viaţa mea nu este o coincidenţă. Nu pot să mă laud că am făcut bine. Puterea mea de a face binele vine de la Dumnezeu.

Dumnezeu ridică popoare sau oameni ca să împlinească planurile Lui.

În momente de frică unde te uiţi?

Te întorci către alţii? Întorci spatele lui Dumnezeu?

Când nu mai credem în Dumnezeu, credem în orice altceva, în toate lucrurile posibile.

Dacă eu cred că Dumnezeu are planurile Lui cu mine, cum este gândirea mea diferită faţă de cei ce nu cred? Cum gândesc despre viaţa mea, despre evenimente, despre ceea ce se întâmplă în lume?

Care este scopul pentru care Dumnezeu te-a ridicat pe tine?

Care este răspunsul tău la planul Domnului?

Domnul are un scop şi un plan pentru viaţa fiecăruia.

Cât de mult colaborezi tu cu Dumnezeu pentru planurile Lui?

Doamne, eu cred că Tu ai un plan minunat pentru viaţa mea, pentru că eu sunt copilul Tău şi Tu mă iubeşti. Cred că destinul meu este să înving prin furtunile vieţii şi să-mi păstrez credinţa şi curăţia până la sfârşit. Cred că Tu eşti Domnul, Cel dintâi şi Acelaşi până în cele din urmă veacuri. Îmi pun încrederea în Tine că mă vei ajuta să ajung cu bine la destinaţie (cerul).

Doamne, inima mea se bucură că Tu ai un plan cu viaţa mea!

Cât de mare este Dumnezeul tău? (15)

10 bigSpun batranii ca pe vremuri
In ce tara nu mai stiu
Ar fi vietuit pe vremuri
Un crestin giuvaergiu.

Care-n orice intamplare
Si la bine si la greu,
El zicea intotdeauna:
“Mare este Dumnezeu!”

Peste tara-ceea insa
Crud cu sufletul hain
Imparat din intamplare
Era tocmai un pagan.

Care auzind crestinul
Domnului c-aduce slava
Incepu sa-i poarte-n suflet
URA, crancena grozava.

Intr-o zi-l chema la sine
Si cu gandul de misel
Din imparatescu-i deget
Scoase un frumos inel

Si-aratandu-i cu-ngamfare
Ii dadu pe loc porunci:
“Sa-l iei, sa-l cureti
Si-n trei zile sa-l aduci!”

“Am sa-l curat imparate”
Zice iute omul meu
Fara a uita sa zica:
“Mare este Dumnezeu”

Sub motiv ca vrea sa-l puna
In cutia sa,inelul
Imparatul s-a dus iute
Intr-o camera miselul.

Si scotandu-i piatra scumpa
Ce sclipea orbita-n zare
A deschis apoi fereastra
Si pe loc zvarlit-o-n mare

Ia fost dat apoi cutia
Cu inelul de pret greu
Si si-a spus:”O sa se vada
Cat de mare-i Dumnezeu!”

Omul a luat cutia
Si-ajungand la el acasa
A lasat cutia-nchisa
Si s-a asezat la masa

Apoi si-a vazut de treaba
Cum stia sa-si vada el
Fara sa se mai gandeasca
La minunea de inel.

Dar a treia zi luandu-l
Din cutie ca sa-l stearga
Vazand piatra ca lipseste
Il cuprinse jale mare

Planse mult, pe urma zise:
“Mare este Dumnezeu
Dar cand o afla-mparatul
Nu stiu ce m-oi face eu!”

Tocmai in clipa ceea insa
Veni nevasta lui batrana
Cu o piatra lucitoare
In imbatranita-i mana:

“Ia te uita!” zise dansa
“Taind pestele pe vatra
Ca sa-ti fac la pranz o ciorba
Am gasit aceasta piatra!”

“Ah” a suspinat batranul
“Nu degeaba tot spun eu
La tot pasul si-n tot locul:

Piatra ce-ai gasit-o-n peste
Este cu adevarat
A inelului pe care
L-am luat de la-mparat!”

Apoi curatind inelul
Puse piatra-n locul ei
Si se duse la-mparatul
Glasuindu-i cu temei:

“Imparate-aduc inelul
Ruginise tare greu,
Dar l-am curatit oglina
Mare este Dumnezeu!”

“Cum putusi gasi tu piatra”
Imparatul striga tare
“Cand a fost de mine scoasa
Si pe loc zvarlita-n mare?”

Povesti giuvaergiul
Tot ce el avea de spus
Zise iar smerita-i vorba
Ridicand privirea-n sus:

“Mare este Dumnezeu
Slava Lui, in veci Amin”
Si-auzind asa paganul
Se facu pe loc crestin!
*
Amin

anonim?

Cât de mare este Dumnezeul tău? (14)

9 bigIsaia 40:12-31

Isaia 40:31

,,Dar cei ce se încred în Domnul

îşi înnoiesc puterea.”

Cât de mare este Dumnezeul tău?

Cum se vede că Te încrezi în El? Prin vorbele tale? Prin acţiunile tale? Ai putere cu Dumnezeu în rugăciune şi cu oamenii în slujire? Ce văd cei din casa ta în viaţa ta? Ce înţeleg ei despre Dumnezeul tău când se uită la felul în care tu îi tratezi?

Ce ştie copilul tău despre măreţia şi puterea lui Dumnezeu?

Învaţă pe copilul tău sau al altora să se încreadă în puterea Domnului şi să mulţumească Domnului pentru că are grijă de noi. Citeşte psalmi de mulţumire la sfârşitul zilei.

Citeşte şi memorează Psalmul 100 ,,Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului! Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui. Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem. Noi suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui. Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele. Căci Domnul este bun, bunătatea Lui ţine în veci şi credincioşia Lui din neam în neam.”

Încurajează pe copil să recunoască binecuvântările Domnului când tu citeşti din Biblie.

Cel mai puternic model este exemplul tău. Copilul te va imita pe tine şi va folosi cuvintele tale. În casă, la telefon, la cumpărături copilul va auzi vorbele tale şi le va repeta. Dacă te vei ruga înainte de masă, copilul va învăţa să fie recunoscător pentru mâncare.

Practica este mama învăţăturii. Ajută-l să repete cuvântul ,,mulţumesc” ori de câte ori e posibil, până va deveni un răspuns natural. Să nu fii frustrată dacă copilul uită. Nu fă scene de isterie. Ai răbdare. Laudă-l şi spune-i că acest cuvânt este aşa de frumos. Învaţă copilul să mulţumească altora pentru darurile primite de la ei. Mulţumind celor din jur pentru daruri, va dezvolta mulţumirea în el şi pentru darurile Domnului.

Roagă-te Domnului să dezvolte în copilul tău o inimă generoasă şi mulţumitoare. Încrederea în Dumnezeu ne dă o inimă mulţumită. Când ne încredem în El, primim putere.

Dacă învaţă să fie mulţumitor îşi va concentra atenţia asupra Domnului şi asupra altora în loc să fie egoist. Va ajunge să fie o mărturie pentru mulţi şi o bucurie pentru inima ta.

Oamenii mulţumitori sunt foarte plăcuţi şi aduc bucurie în jurul lor.

Spune ,,mulţumesc” de multe ori pe zi!

 

Doamne, inima mea este plină de încredere şi mulţumire!

 

Cât de mare este Dumnezeul tău? (13)

8 bigIsaia 40:12-31

Isaia 40: 18

„Cu cine voiţi

să asemănaţi pe Dumnezeu?

Şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna?”

Cât de mare este Dumnezeul tău?

Ce ştie copilul tău despre măreţia şi puterea lui Dumnezeu?

Învaţă pe copilul tău sau al altora că Dumnezeu este Cel mai mare. El dă putere celui obosit şi îl ajută să nu cadă. Spune copilului că Dumnezeu este aşa de puternic că poată să ţină toate stelele ca să nu cadă. Noi mulţumim Domnului că are grijă de noi şi ne dă odihnă când suntem obosiţi.

Copilul trebuie să ştie că inima omului nu este mulţumitoare. Oamenii se îngrijorează pentru viaţa lor în loc să se încreadă în Dumnezeu pentru nevoile zilnice.

Dumnezeu este foarte mare, are toată puterea în cer şi pe pământ, poate să ne ajute, şi noi trebuie să-i mulţumim cu bucurie.

Oamenii nu se nasc cu mulţumirea pe buze. Niciodată un copil nu va spune mamei că este recunoscător pentru nopţile nedormite. Nu va spune tatălui său că este frumos din partea lui că îi schimbă scutecul.

Mulţumirea se învaţă. Fără învăţătură, copilul tău va deveni un egoist care nu va recunoaşte contribuţia lui Dumnezeu sau a celor din jur în viaţa Lui. Cu multă răbdare copilul tău va învăţa să fie recunoscător şi mulţumitor. Este o plăcere să fii în jurul unui om cu o inimă generoasă şi va trebui să explici copilului cum să devolte o inimă generoasă şi mulţumitoare.

Dacă nu ai început încă, acum este momentul să-l instruieşti pe copilul tău.

Trebuie să-l înveţi pe copil ce spune Dumnezeu despre mulţumire ca nu cumva să creadă că este un lucru care ţine de cultura ţării. Dumnezeu aşteaptă de la copiii Lui să fie mulţumitori. Tot ce avem în viaţă vine din mâna Domnului. El are grijă de noi. Nemulţumirea este păcat. Este ca şi cum am zice că Dumnezeu nu are grijă de noi.

Citeşte versete din Biblie despre mulţumire. Memorează câteva versete.

Efeseni 5:20 ,,Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Cristos.”

1 Tesaloniceni 5:18 ,,Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, cu privire la voi.”

Domnul să te ajute să fii o persoană mulţumită cu viaţa pe care ţi-a dat-o.

 

Doamne, inima mea este plină de mulţumire!