Nu vă temeţi!

Ioan 6:16-21

*

Ioan 6:20

*  

Isus le-a zis:

„Eu sunt,

nu

temeţi!“

*

Învaţă pe copilul tău sau al altora să nu se teamă. În viaţă sunt multe temeri chiar şi pentru cei mici. Ţine-l de mână, îmbrăţişază-l, sărută-l ca să ştie că cineva este lângă el ca să-l apere. Spune-i că Domnul Isus este tot timpul cu el chiar când tu nu eşti. Vorbeşte cu el, ca să ştie ce aştepţi de la el.

Explicarea cu bucurie a puterii lui Dumnezeu într-un tunet, descrierea unui vis urât, câteva lucruri ce ar putea să se întâmple la doctor sau la dentist, alungă din frică.

Memorarea Scripturii (sau citirea) este foarte puternică şi eficientă în alungarea fricii.

Psalmul 56:3 ne spune: „Ori de câte ori mă tem, mă încred în Tine, Doamne.“

Psalmul 118:6 ne spune: „Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic.“

Psalmul 23 trebuie cunoscut de orice copil. Explică-i acest psalm.

Muzica este o altă metodă de combatere a fricii. Învaţă-l pe copil cântări cu mesaj puternic care să-l ajute să se încreadă în Dumnezeu.

Dacă se teme de întuneric lasă o luminiţă mică aprinsă în timpul nopţii.

Dacă se teme de apă, nu discuta despre teamă ci joacă-te cu el în apă, arată-i poze cu apă, spune-i poveşti cu apă…

Citeşte cărţi cu câini şi păianjeni prietenoşi dacă se teme de animale sau insecte.

Nu-l lăsa să vadă filme de groază. Nu-i lăsa pe alţii să-i spună poveşti înfricoşătoare.

Roagă-te mereu şi mereu cu copilul tău. Cere protecţia Domnului împotriva fricii.

Ce faci sau spui tu când ţi-e frică?

Nu te teme, Domnul Isus este în corabia ta!

O noapte furtunoasă

Ioan 6:16-21

„Când s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării. S-au suit într-o corabie şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase şi Isus tot nu venise la ei. Sufla un vânt puternic şi marea era întărâtată.

După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-se de corabie. Şi s-au înfricoşat. Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeţi!“ Voiau, deci, să Îl ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.“

 

Orice furtună aduce noaptea în viaţa noastră. Noaptea este mai greu să faci orice lucru. Bătăliile cele mai grele se dau noaptea. Puterea celui rău se desfăşoară şi se dezlănţuie mai bine în întuneric.

Cred ca ai fost şi tu la mare şi ai văzut o furtună. Sau, cel puţin, ai văzut o furtună la televizor!? Sau poate că ai văzut o furtună în viaţa ta. Când vine furtuna, cerul se întunecă, vântul suflă cu putere şi ai nevoie de un adăpost sigur. Nu te poţi lupta cu furtuna! Poţi să vâsleşti bine, dar frica poate să te încurce. Ai nevoie de ajutor.

Când suflă un vânt puternic şi marea vieţii tale este întărâtată, cheamă-L pe Isus în barca vieţii tale. El vine şi potoleşte furtuna. Numai El poate porunci unei furtuni! Cu El ajungi la mal cu bine.

 

Domnul să conducă corabia ta ca să ajungă cu bine la liman!

 

Mărturia şi mărturisirea

Ioan 5:31-38

„Dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată. Este un Altul, care mărturiseşte despre Mine şi ştiu că mărturisirea pe care o face El despre Mine este adevărată. Voi aţi trimis la Ioan şi el a mărturisit pentru adevăr. Nu că mărturia pe care o primesc Eu vine de la un om, dar spun lucrurile acestea ca să fiţi mântuiţi. Ioan era lumina care este aprinsă şi luminează, şi voi aţi vrut să vă veseliţi câtăva vreme la lumina lui. Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, tocmai lucrările acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre mine că Tatăl M-a trimis. Şi Tatăl care M-a trimis, a mărturisit El Însuşi despre Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată glasul, nu I-aţi văzut deloc faţa. Şi Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe care L-a trimis El.“

Domnul Isus a vorbit despre autoritatea Lui să dea viaţă şi să judece. Oamenii nu au crezut în autoritatea Domnului pentru că au căutat slava lor mai mult decât slava lui Dumnezeu. Unii oameni refuză să vină la Domnul şi nu vor să aibă viaţă.

Moise a scris despre Domnul, dar oamenii nu au vrut să cerceteze Scripturile. Ioan Botezătorul a mărturisit despre Domnul Isus, dar oamenii nu au primit mărturia Lui.

Cercetezi tu Scripturile? Crezi tu ce citeşti? Eşti mulţumită să ştii adevărul sau vii la Domnul după ajutor ca să trăieşti ceea ce citeşti şi să trăieşti în dependenţă de El?

Doamne, vin la Tine, ca să Te caut. Îmi însetează sufletul după Tine. Vreau să-Ţi văd puterea şi slava. Vreau să Te binecuvântez toată viaţa mea şi în Numele Tău să îmi  ridic mâinile pentru că Tu eşti ajutorul meu. Eu sunt plină de veselie la umbra aripilor Tale. Vreau să vestesc bunătatea şi mântuirea Ta. Ajută-mă să trăiesc adevărul pe care îl citesc în Sfintele Scripturi.

Tu eşti nădejdea mea, în Tine mă încred.

 

Domnul să te ajute să depui mărturie pentru adevăr!

Sănătos în Ziua Sabatului

Ioan 5:1-15

„După aceea era un praznic al iudeilor şi Isus S-a suit la Ierusalim. În Ierusalim lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare, numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare. În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei. Căci un înger al Domnului se pogora, din când în când, în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi, care se pogora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut. Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani. Isus, când l-a văzut zăcând, şi fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?“ „Doamne“, I-a răspuns bolnavul, „nu am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa şi până să mă duc eu, se pogoară altul înaintea mea.“ „Scoală-te“, i-a zis Isus, „ridică-ţi patul şi umblă.“ Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat. Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: „Este ziua Sabatului. Nu îţi este îngăduit să îţi ridici patul.“ El le-a răspuns: „Cel ce m-a făcut sănătos, mi-a zis: „Ridică-ţi patul şi umblă.“ Ei l-au întrebat: „Cine este omul acela, care ţi-a zis:„ridică-ţi patul şi umblă?“ Dar cel vindecat nu ştia cine este, căci Isus se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela. După aceea Isus l-a găsit în templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.“ Omul acela s-a dus şi a spus iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos.“

 

Lumea noastră este o lume bolnavă spiritual. Parcă niciodată nu a fost aşa multă boală. Nu toţi aşteaptă să fie vindecaţi.

Domnul vrea ca noi să fim sănătoşi spiritual.

Boala cea mai gravă este boala sufletească pentru că oamenii nu văd că sunt bolnavi de aceea nici nu caută sănătatea. Cum putem şti că suntem bolnavi spiritual? Noi nu ştim întotdeauna, dar Domnul ştie. Vocea Lui mă întreabă (te întreabă) mereu şi mereu: „Vrei să fii sănătoasă?“

Te plângi că nu ai pe nimeni care să te înţeleagă?

Eşti gata să faci ce îţi spune Domnul?

O mulţime de bolnavi zăceau lângă scăldătoare. Nu petrece timp cu cei ce aleg să zacă pe la scăldători. Alege să pleci dintre cei bolnavi (spiritual). Du-te cu cei sănătoşi (spiritual). Petrece timp cu cei sănătoşi (spiritual).

 

Fie umblarea ta (între cei sănătoşi) binecuvântată de Domnul!

 

L-a rugat pe Isus să vină

Ioan 4

Ioan 4:47b

„L-a rugat pe Isus

să vină

şi

să tămăduiască

pe fiul lui.“

*

Doamne Isuse,

Mulţumesc pentru izvorul de apă vie pe care l-ai pus în mine. Numai el poate potoli setea sufletului meu. Fă-l să curgă din belşug, ca oamenii care vor veni să vadă, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi să se închine Ţie în duh şi adevăr.

Dă bucurie semănătorului şi secerătorului, binecuvântează munca lor!

Vindecă fetele şi feciorii noştri, ca toţi împreună în casele noastre să lăudăm Numele Tău.

Doamne, Tu eşti Salvatorul nostru şi al întregii lumi.

Ne bucurăm de Cuvântul Tău şi vrem ca El să fie sănătatea şi viaţa noastră în fiecare zi.

Mulţumim că vrei să fim sănătoşi şi în trupurile noastre, de aceea Te rugăm să ne ajuţi să avem grijă de „templul Duhului Tău cel Sfânt“ în fiecare zi, împlinind nevoile lui cum ştim mai bine. Învaţă-ne cum să venim la Tine, cum să ne rugăm când ajungem în boală şi durere.

Mulţumim că Tu eşti singurul care potoleşti setea sufletului nostru.

Fie în inima ta un izvor de apă vie din care curge viaţă spre alţii!

Credinţa

Ioan 4:43-54

 *

Ioan 4:50b

*

„Şi omul acela

a crezut

cuvintele pe care i le spusese Isus

şi a pornit la drum.“

*

Slujbaşul acesta L-a chemat pe Domnul Isus acasă la el ca să-i vindece copilul. Domnul Isus a vrut să-i crească credinţa zicându-i: Nu vin cu tine, du-te singur, copilul tău trăieşte. Slujbaşul a crezut şi a plecat acasă singur, fără Domnul.

De multe ori cerem şi noi ceva, dar nu credem ceea ce ne spune Domnul Dumnezeu, şi rostim mereu şi mereu aceleaşi rugăciuni.

Domnul Dumnezeu vrea ca noi să credem înainte de a vedea.

În familiile noastre astăzi, vrem să vedem credinţa reală crescând. Vrem să vedem cum Dumnezeu răspunde la credinţa reală.

Se vede în casa ta răspunsul la rugăciunea făcută cu credinţă?

Pentru care rugăciune crezi tu că aşteaptă Domnul de la tine credinţă şi ascultare?

Avraam a crezut pe Dumnezeu când i-a cerut un lucru foarte greu.

Ce cere Domnul Dumnezeu de la tine? Cum umbli tu: prin credinţă sau prin vedere?

Opusul credinţei este frica. Dacă alegi frica nu poţi rezolva problema. Frica paralizează. Fugi de frică! Cum? Alergând după credinţă.

Alege astăzi credinţa!

Domnul să-ţi mărească credinţa ta!

Semănat sau secerat?

Unul seamănă iar altul seceră

Ioan 4:31-42

„În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!“ dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi.“  Ucenicii au început să-şi zică, deci, unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?“ Isus   le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş. Cine seceră, primeşte o plată şi strânge roadă pentru viaţa veşnică, pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp. Căci în această privinţă, este adevărată zicerea: „Unul seamănă, iar altul seceră.“  Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit. Alţii s-au ostenit şi voi aţi intrat în osteneala lor.“ Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.“  Când au venit samaritenii la El L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile. Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că am auzit noi înşine şi ştim că acesta este într-adevăr Cristosul, Mântuitorul lumii.“

 

Care este mâncarea ta preferată?

Care a fost mâncarea Domnului?

Unii credincioşi seamănă sămânţa Cuvântului. Alţii culeg roadele. Este o osteneală în amândouă.

Ca şi credincioşi trebuie să lucrăm în echipă. Domnul nu ne cere să lucrăm de unul singur. Care sunt oamenii din echipa ta? Ce faceţi voi? Semănaţi sau seceraţi? În urma lucrului se arată roada (oamenii vin la credinţă şi recunosc că Isus Cristos este Mântuitotul lumii). Vin oameni la Cristos în urma lucrului tău? Cred oamenii că au nevoie de Mântuitorul?

Domnul să te ajute să rămâi în voia Lui şi să împlineşti lucrarea Lui!

Închinătorii adevăraţi

Ioan 4:15-30

„Doamne“, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot?“ „Du-te“, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici.“ Femeia I-a răspuns: „Nu am bărbat. “ Isus i-a zis: „Bine ai zis că nu ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai avut şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.“ „Doamne“, I-a zis femeia, „văd că eşti prooroc. Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta, şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.“ „Femeie“, i-a zis Isus, „crede-mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta nici în Ierusalim. Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi, noi ne închinăm la ce cunoaştem căci mântuirea vine de la iudei. Dar vine ceasul  şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh, şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.“ „Ştiu“, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia, (căruia I se zice Cristos). Când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.“ Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.“ Atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi nici unul nu I-a zis: „Ce cauţi?“ sau „Despre ce vorbeşti cu ea?“ Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi le-a zis oamenilor: „Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Cristosul?“ Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El.“

 

Când stai de vorbă cu Domnul spune-i situaţia din familia ta. El ştie cine este soţul tău. El cunoaşte dorinţa ta de a avea un timp de închinare în familie.

El vede dacă tu cauţi o închinare în duh şi adevăr.

Te rogi regulat pentru soţul tău? Cum te rogi pentru soţul tău?

Te rogi şi împreună cu el? Cum este închinarea în casa ta?

Domnul se bucură de cei ce Îl aşteaptă pe Mesia! Îl aştepţi tu pe Mesia?

Fie închinarea ta în Duh şi Adevăr primită înaintea Domnului!

Fântâna vieţii

Ioan 4:1-14

„Domnul a aflat că Fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan. Însă Isus nu boteza El Însuşi, ci ucenicii Lui. Atunci a părăsit Iudea şi S-a întors în Galilea.  Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea. A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-mi să beau“, i-a zis Isus. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării. Femeia Samariteană I-a zis: „Cum Tu, Iudeu, ceri să bei de la mine, femeie Samariteancă?“– Iudeii, în adevăr nu au legături cu Samaritenii. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce îţi zice: „Dă-mi să beau,“ tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.“ „Doamne“, I-a zis femeia: „nu ai cu ce să scoţi apă şi fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai, deci, aceasta apă vie? Eşti tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?“ Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta , îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu îi va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.“

 

Viaţa este o călătorie cu multe opriri. Când eşti ostenită, opreşte-te la fântână să te odihneşti şi să-ţi potoleşti setea sufletului tău. Fântâna este adâncă şi ai nevoie de timp ca să scoţi apă. Efortul tău va fi răsplătit căci apa pe care o vei bea îţi va potoli setea. Apa aceasta se va preface într-un izvor de apă care te va susţine în toate călătoriile tale.

 

Domnul să-ţi potolească setea sufletului tău!

 

 

Este dat din cer!

Ioan 3:22-36

*

Ioan 3:27

*

„Omul

nu poate primi

decât

ce-i este dat

din cer.“

Ioan a fost mulţumit cu „cine este el“ şi cu „ce face el.“

Ioan a fost mulţumit cu ceea ce i-a fost dat din cer.

Ioan a slujit prin puterea Duhului Sfânt, totuşi a avut o putere limitată. El a recunoscut că poate boteza numai cu apă dar Domnul Isus poate boteza cu Duhul Sfânt. Toate lucrurile, fără limită au fost date Domnului Isus.

Ioan a fost de pe pământ, Domnul Isus a venit din cer.

A fost greu pentru Ioan să uite momentul minunat când L-a botezat pe Domnul, când a auzit vocea lui Dumnezeu spunând despre Fiul:  „Acesta este Fiul Meu prea iubit în care Îmi găsesc toată plăcerea.“  Cred că ori de câte ori a văzut un porumbel şi-a amintit de porumbelul care s-a aşezat pe umărul Domnului Isus.

Totul în viaţă se invârte în jurul Domnului Isus!

Sau, totul în viaţă se învârte în jurul meu?

Unde este atenţia mea? La mine sau la Domnul?

A fost Ioan invidios pe Domnul Isus pentru că misiunea Lui devenea tot mai populară?

Cum explici tu atitudinea lui Ioan?

Dacă te uiţi la Ioan care calitate din viaţa lui ţi-ai dori s-o ai?

Ce a spus Ioan despre Domnul Isus?

Ce spui tu despre Domnul?

Care este ţinta vieţii tale?

Fie inima ta mulţumită cu ce ai primit!