Pentru cine cânţi?

Isaia 5

Isaia 5:1a

„Voi cânta Preaiubitului meu.”

 

                        Doamne,

vreau să-Ţi cânt o cântare.

Tu eşti Preaiubitul sufletului meu pentru că mă consideri o mlădiţă aleasă şi curăţită ca să aduc roadă. Mulţumesc pentru protecţia Ta căci mă înconjuri cu mâna Ta cea puternică şi mă aperi. Tu ai făcut totul pentru mine ca să pot aduce roadă, de aceea, Te rog să nu mă laşi să aduc roadă sălbatică (în firea mea pământească) ci roada Duhului Sfânt, viaţă care curge din Viţă (Domnul Isus). Nu vreau să ajung să fiu călcată în picioare din pricina mea, nici pustiită, ci, curăţită de spini şi mărăcini (roada firii pământeşti), udată cu ploaia de sus. Nu mă lăsa sub apăsarea celor răi. Fereşte-mă de lăcomie, de beţie spirituală (să cred că sunt bine când nu sunt), de petreceri şi plăcerile lumii, de ospeţele şi muzica lumii, căci nu vreau să ajung la foamete, sete, robie şi moarte.

Mă îndrept spre smerenie căci Tu dobori privirile trufaşe.

Tu eşti Cel Sfânt! Tu eşti Cel înălţat! Tu faci dreptate!

Imi păzesc gura de minciună, mă depărtez de batjocură, caut să deosebesc binele de rău, întunericul de lumină, amărăciunea de dulceaţă.

Nu mă lăsa să mă cred înţeleaptă în ochii mei, nici să mă socotesc pricepută, ci, să caut să fiu cu faţa curată şi să respect pe cei nevinovaţi.

Doamne, ajută-mă să-mi păzesc gura mea pentru ca nici un cuvânt să nu ardă pe nimeni, ci, să aducă vindecare şi mângâiere tuturor din jurul meu. Aminteşte-mi să nu nesocotesc Legea Ta şi să nu dispreţuiesc Cuvântul Tău.

Tu eşti Steagul meu! Tu eşti Biruitorul! Tu vii în ajutorul meu!

Vreau să fiu unul din cei iubiţi de Tine care nu obosesc nici nu şovăiesc, nu dorm şi nici nu dormitează, ci, împlinesc Cuvântul Tău, luptând lupta cea bună a credinţei.

Tu mă aperi când sunt în furtună! Nu voi vedea întunericul nici strâmtorarea căci Lumina va alunga norii întunecaţi.

 

Cântarea de laudă din inima mea este pentru Împăratul!

 

 

Cum te rogi pentru înţelepciune?

„Mare putere are

rugăciunea

fierbinte

a celui neprihănit!”

Iacov 5:14b

 

Doamne, îmi doresc să fiu o femeie înţeleaptă. Cer de la Tine înţelepciune, căci înţelepciunea care vine de sus este curată, paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică (Iacov 3:17).

Tată, ajută-mă să-mi amintesc ce este şi ce face înţelepciunea în cartea Proverbelor lui Solomon:

Proverbe 3:18 „Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă şi cei ce o au sunt fericiţi”.

Proverbe 3:16 „În dreapta ei este viaţă lungă, în stânga ei bogăţie şi slavă”.

Proverbe 3:17 „Căile ei sunt nişte căi plăcute şi toate cărările ei sunt nişte cărări paşnice”.

Proverbe 3:24 „Când te vei culca vei fi fără teamă şi când vei dormi somnul îţi va fi dulce”.

Proverbe 3:26 „Căci Domnul va fi nădejdea ta şi El îţi va păzi piciorul de cădere”.

Proverbe 4:6 „N-o părăsi şi ea te va păzi, iubeşte-o şi te va ocroti!”

Proverbe 4:12 „Când vei umbla, pasul nu-ţi va fi stânjenit şi când vei alerga, nu te vei poticni”.

Proverbe 2:10-12 „Căci înţelepciunea va veni în inima ta şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău. Chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvântări stricate”.

Proverbe 3:23 „Atunci vei merge cu încredere pe drumul tău şi piciorul nu ţi se va poticni”.

Proverbe 4:8 „Înalţ-o şi ea te va înălţa, ea va fi slava ta, dacă o vei îmbrăţişa”.

Proverbe 1:5 „Să asculte dar şi înţeleptul şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput şi va căpăta iscusinţă”.

Mulţumesc, Tată, că Tu mă ajuţi să-mi amintesc că:

Înţelepciunea cântăreşte toate opţiunile şi apoi ia decizii,

Înţelepciunea dă echilibru în toate domeniile vieţii (lucru, bani, timp, sănătate, familie, relaţii, vorbă, gândire, mâncare, cărţi etc.),

Înţelepciunea cunoaşte priorităţile şi le practică.

Mi-aş dori să-mi deschid gura numai dacă am ceva bun de spus

 şi să spun cu înţelepciune, blândeţe, smerenie şi dragoste.

 

Domnul să te-ajute să fii o persoană înţeleaptă!

Ce cântare ai în inimă azi?

Luca 1:46-55

Cântarea Mariei

 

„Şi Maria a zis: Sufletul meu măreşte pe Domnul şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo toate neamurile îmi vor zice fericită pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este Sfânt şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. El a arătat putere cu braţul Lui, a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor, i-a răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie şi i-a înălţat pe cei smeriţi. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale. A venit în ajutorul robului Său, Israel, căci şi-a adus aminte de îndurarea Sa, cum făgăduise părinţilor noştri, faţă de Avraam şi sămânţa lui în veac.”

Cum te rogi când eşti bucuroasă?

Cum cânţi despre Mântuitorul tău?

Cum măreşte sufletul tău pe Domnul?

Crezi că Dumnezeu priveşte spre starea smerită a robilor Săi?

Te numesc cei din jur fericită pentru că văd minunile celui Atotputernic în viaţa ta?

Cum ţi-a arătat Domnul puterea braţului Său în săptămâna trecută?

Ai văzut pe cei puternici răsturnaţi de pe scaunul lor de domnie?

Ai văzut pe cei smeriţi înălţaţi?

Cum îţi exprimi recunoştinţa pentru ajutorul şi îndurarea Domnului faţă de familia ta?

 

Sufletul meu măreşte pe Domnul, Mântuitorul meu!

Ce este înfrânarea poftelor?

                                      Roada Duhului este

înfrânarea poftelor

 Ioan 14:26  

,,Dar Mângâitorul, adică Duhul Sfânt,

pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu,

vă va învăţa toate lucrurile

şi vă va aduce aminte

de tot ce v-am spus Eu.”

*

,,Duhul Sfânt vă va învăţa.” Duhul Sfânt rodeşte. Roada Duhului este înfrânarea poftelor sau stăpânirea de sine.

Stăpânirea de sine mă ajută să experimentez dragostea, bucuria şi pacea. Nu-i de ajuns să vreau dragoste, bucurie, pace, răbdare, bunătate, facere de bine, credincioşie, blândeţe, ci trebuie şi să le experimentez în viaţa de fiecare zi.

Stăpânirea de sine ca roadă a Duhului Sfânt îmi dă harul să nu fac nimic în firea pământească (supărare, mânie, iuţime, asprime, vorbe rele, minciună, etc.). Numai Duhul Sfânt mă poate ajuta să fac viaţa celor din jur mai uşoară, nu mai grea şi aceasta prin stăpânirea de sine.

Stăpânirea de sine mă ajută să rămân în credincioşie, să nu cedez la lene şi egoism care sunt aşa de uşoare.

Stăpânirea de sine mă ajută să rămân în blândeţe.

Stăpânirea de sine este atât de puternică, atât de esenţială în viaţa de creştin ca şi piatra în fundaţia unei clădiri. Este controlul puterii voinţei în prezenţa Duhului Sfânt.

Roada Duhului Sfânt, stăpânirea de sine implică stăpânirea dorinţelor şi a poftelor, pasiunilor, impulsurilor a tot ce este fizic, senzual, sexual, a tot ce vedem, auzim, atingem, gândim sau tânjim. Este o bătălie continuă între fire şi duh. Pentru biruinţa Duhului Sfânt trebuie să cerem ajutorul Domnului şi să ne încredem în El. Depindem de El pentru că noi nu avem stăpânire de sine în firea noastră pământească.

Stăpânirea de sine se referă de obicei la exercitarea controlului apupra trupului care este Templul Duhului Sfânt. În acest templu, ,,Preotul” este Duhul Sfânt care controlează, disciplinează, stăpâneşte, comandă şi spune ,,Nu “ firii pământeşti.

Trebuie să ne aducem trupul nostru în ascultare de Cristos. Cel mai mare duşman al omului este firea pământească.

Stăpânirea de sine este abilitatea de a spune ,,Nu” firii pământeşti.