S-au dus să-L caute pe Isus

Ioan 6:22-27

„Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie şi că Isus nu se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea. A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu. Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea şi s-au dus la Capernaum să-L caute pe Isus. Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?“ Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acestea şi v-aţi săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea, care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului, căci Tatăl, adică Însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.“

Mulţi oameni Îl caută pe Domnul pentru un câştig material. Domnul îi cunoaşte, dar noi nu-i cunoaştem.

Domnul cunoaşte motivaţia fiecăruia.

Atenţia noastră trebuie să fie asupra noastră, nu asupra altora. Dacă ne ocupăm de alţii şi de motivaţia lor, nu mai avem timp de noi. Lucrarea noastră nu este să-i schimbăm pe alţii, căci numai Domnul poate schimba o inimă.

Lucrarea mea este să mă aduc pe mine în ascultare de Domnul.

De ce Îl caut eu pe Domnul? Ce vreau de la El?

Care este mâncarea pentru viaţa veşnică pe care trebuie să o caut sau pentru care trebuie să lucrez?

Domnul să te ajute să-L cauţi pentru că Îl iubeşti!

Şi nu uita să lucrezi pentru viaţa veşnică!

Binele şi răul

Ioan 5:24-30

„Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă. Adevărat, adevărat vă spun, că vine ceasul şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce-l vor asculta, vor învia. Căci după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine. Şi I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului. Nu vă miraţi de lucrul acesta pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată. Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi, judec după cum aud şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui care M-a trimis.“

 

Îţi este greu să asculţi cuvintele Domnului? Este o promisiune pentru cei ce ascultă: viaţa veşnică.

Dacă alegem să facem lucrarea Domnului avem pace, siguranţă, bucurie.

Cu cât depind mai mult de Domnul, Îl văd la lucru. Nu fac nimic de la mine, numai ce-L văd pe El, ca să înţeleg şi să văd mai clar planul Lui, puterea Lui. Bucuria Lui de a lucra cu Tatăl devine şi bucuria mea.

„Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.“ A face binele înseamnă a alege să vii la Cristos care este sursa vieţii şi să-L urmezi. A face răul înseamnă a alege să respingi lumina şi oferta Domnului.

Doamne, aleg astăzi binele. Aleg astăzi dependenţa totală de Tine!

 

Fie viaţa şi  lucrarea Ta în dependenţă totală de Domnul!

 

Plată pentru semănat şi secerat

Ioan 4:31-42

*

Ioan 4:36

„Cine seceră,

primeşte o plată

şi strânge roadă

pentru viaţa veşnică.“

*

Acum este momentul pentru Domnul să-i înveţe pe ucenici despre lucrarea lui Dumnezeu şi răsplata în viitor pentru lucrul Domnului.

Domnul a spus ucenicilor că secretul inimii pline de bucurie, care-l susţine pe credincios în mijlocul problemelor şi nevoilor de fiecare zi, este împlinirea voii lui Dumnezeu. Ţinta Domnului a fost să sfârşească lucrul început. A semănat sămânţa şi acum urmează secerişul.

O singură femeie aduce la Domnul un sat întreg. Mărturia unei singure persoane aduce oameni la Domnul. Experienţa personală este puternică. Cuvintele unei persoane transformate de Domnul au putere.

Samaritenii au ales să aibă timp pentru Domnul şi credinţa lor a fost onorată de Domnul.

Oamenii care sunt impresionaţi de experienţa altora trebuie să ajungă şi ei la experimentarea credinţei.

Doamne, vreau să fac voia Ta cu bucurie, să seamăn sămânţa şi să aştept recolta cu încredere. Vreau să-mi fac timp pentru alţii şi împreună cu ei să învăţăm să umblăm în voia Domnului.

Domnul să binecuvânteze mărturia ta în lume!

Semănat sau secerat?

Unul seamănă iar altul seceră

Ioan 4:31-42

„În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!“ dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi.“  Ucenicii au început să-şi zică, deci, unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?“ Isus   le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş. Cine seceră, primeşte o plată şi strânge roadă pentru viaţa veşnică, pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp. Căci în această privinţă, este adevărată zicerea: „Unul seamănă, iar altul seceră.“  Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit. Alţii s-au ostenit şi voi aţi intrat în osteneala lor.“ Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.“  Când au venit samaritenii la El L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile. Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că am auzit noi înşine şi ştim că acesta este într-adevăr Cristosul, Mântuitorul lumii.“

 

Care este mâncarea ta preferată?

Care a fost mâncarea Domnului?

Unii credincioşi seamănă sămânţa Cuvântului. Alţii culeg roadele. Este o osteneală în amândouă.

Ca şi credincioşi trebuie să lucrăm în echipă. Domnul nu ne cere să lucrăm de unul singur. Care sunt oamenii din echipa ta? Ce faceţi voi? Semănaţi sau seceraţi? În urma lucrului se arată roada (oamenii vin la credinţă şi recunosc că Isus Cristos este Mântuitotul lumii). Vin oameni la Cristos în urma lucrului tău? Cred oamenii că au nevoie de Mântuitorul?

Domnul să te ajute să rămâi în voia Lui şi să împlineşti lucrarea Lui!

Închinarea în Duh şi Adevăr

Ioan 4:1-30

*

Ioan 4:23

„Închinătorii adevăraţi

se vor închina Tatălui

în Duh şi Adevăr.“

*

 

Ce înseamnă să ne închinăm în Duh şi Adevăr?

 

Domnul vrea ca noi să ne închinăm LUI, în Duh şi în Adevăr.

Dumnezeu este Duh, şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în Duh şi Adevăr.

Duhul Sfânt ne ajută şi ne învaţă cum să ne închinăm.

Adevărul este Cuvântul care ne învaţă cum să ne închinăm.

 

Isus este în acelaşi timp Dumnezeu şi om. Numai El poate da viaţa veşnică.Viaţa veşnică pe care o dă El este complet satisfăcătoare. El dă viaţa veşnică celor ce cred.

Recunoaşterea şi mărturisirea păcatelor este necesară ca să fim curaţi.

Avem nevoie de curăţire înainte de închinare, ca să fim ascultaţi şi primiţi de Dumnezeu.

Când nu înţelegi căile Domnului, nu te îndoi. El lasă anumite situaţii în viaţa ta ca să te ajute să vezi anumite păcate la care să renunţi sau anumite consecinţe ca să te fereşti de păcat. Nu fi descurajată. Lucrarea Duhului Sfânt este ca să ne curăţească de păcate şi să rodească în noi lucruri noi cum sunt bunătatea, blândeţea, bucuria, pacea etc.

Domnul Isus împlineşte diferite nevoi. Cele mai mari nevoi ale sufletului sunt dragostea, bucuria, pacea.

 

Cum ai explica tu închinarea în Duh şi în Adevăr? Vii oricum la închinare? Este bine oricum? Ce zici despre uşurătate şi despre reverenţă?

Îţi este greu să recunoşti anumite păcate în viaţa ta? Cât timp stai înaintea Lui ca să-ţi arate păcatele la care trebuie să renunţi? Crezi că înainte de închinare trebuie curăţire de păcate sau rugăciune de mărturisire?

Cum lucrează Duhul Sfânt în viaţa ta?

Care ar fi nevoile tale cele mai mari? Cui ceri ajutor?

Ce ţi-a spus Domnul cu privire la închinarea ta?

Cum te-ai închinat săptămâna aceasta?

 

Doamne, mulţumesc că Tu mă înveţi şi mă ajuţi

să mă închin Ţie în Duh şi Adevăr!

 

Apa Vieţii

Ioan 4:1-14

Ioan 4:14 „Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete. Ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.“

 

Femeia vorbea despre apa de băut, iar Domnul vorbea despre apa vieţii.

Vorbirea noastră trebuie să fie despre lucrurile veşnice în defavoarea lucrurilor trecătoare. Lucrurile trecătoare satisfac pe moment, apoi urmează o dependenţă de lucruri care aduc o fericire oarecare. Sunt şi astăzi oameni dependenţi de radio, sau televizor, sau computer, care nu pot sta în linişte dacă sunt singuri. După ce au obţinut lucrurile dorite, vor altceva ca să-şi satisfacă setea. Setea după lucruri trecătoare este ca un sac fără fund.

Împlinirea noastră se realizează atunci când în adâncul fiinţei noastre este un izvor etern din care ţâşneşte viaţa adevărată. Acolo se găseşte o adâncă mulţumire cu Dumnezeu, cu tot ce El trimite în viaţă, cu încrederea totală în înţelepciunea şi scopurile Lui pentru omul credincios. Cu cât credinciosul bea mai multă „Apă Vie“ (care este Cristos), cu atât are mai multe binecuvântări.

Cum ţi-e vorba? Aleasă? Despre ce vorbeşti? Despre lucrurile cereşti sau numai despre lucruri trecătoare?

Bei tu „apă vie“? Tânjeşte sufletul tău după ea?

Domnul să binecuvânteze vorbirea ta! Cuvintele tale să aducă viaţă! Fie în inima ta un izvor de apă vie care curge şi dă viaţă oriunde ajunge!

 

Bucură-te de Apa Vieţii!

 

Dragostea este Apă Vie

Ioan 4:1-14 

Domnul Isus şi Samariteanca

Ioan 4:14

„Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete. Ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un

izvor de apă,

care va ţâşni în viaţa veşnică.”

*

Domnul a iubit-o pe samariteanca de la fântână aşa cum era, păcătoasă.

Spune copilului tău că îl iubeşti.

Dragostea este cea mai mare nevoie a omului. Casa în care dragostea este condiţionată sau este puţină, sau lipseşte complet, nu este fericită, nici sănătoasă. Copilul învaţă dragostea prin observaţie şi experienţă. Nu-i de ajuns să ştie, ci vrea să audă şi să vadă. Femeia de la fântână nu a fost iubită în cetatea ei (s-a dus singură după apă). Viaţa ei s-a schimbat când L-a întâlnit pe Isus. Domnul a ştiut păcătele ei, dar a iubit-o aşa cum era.

Numai când iubeşti pe cineva aşa cum este, poţi să-l ajuţi.

Domnul Isus ne iubeşte aşa cum suntem. Un copil trebuie să ştie că îl iubeşti chiar dacă este neascultător şi rău. Trebuie să-i spui că nu-i bine ce a făcut rău, dar niciodată să nu-i spui că nu îl iubeşti.

Nu orice părinte are o dragoste mare faţă de copilul lui şi lucrul acesta se vede şi se simte. Nu poate fi ascuns pentru multă vreme. Mulţi copii spun că părinţii nu i-au iubit cu adevărat, nu i-au acceptat şi nu au fost mândri de ei.

Eşti tu dezamăgită pentru că ai vrea copilul tău să fie altfel? Să arate altfel? Seamănă cu cineva din familie care nu-ţi place? Ai vrut să fie fetiţă sau băiat? Crezi că nu-i îndeajuns de deştept? Te deranjează temperamentul lui? Ai resentimente pentru că îţi ia timpul şi energia? S-a născut acest copil înainte de căsătorie? S-a născut cu un handicap? Eşti supărată că din cauza lui nu ai terminat şcoala? Este problema financiară o povoară pentru tine? Eşti supărată pe copil pentru că iubeşte mai mult socrii decât pe părinţii tăi? Iubeşti tu copilul numai când te ascultă şi îţi primeşte sfaturile?

Încearcă să fii onestă. Du-te la Domnul în rugăciune şi cere ajutor. Cere Domnului să pună dragoste în inima ta pentru copilul tău. Începe să iubeşti necondiţionat pe copilul tău şi arată aceasta prin vorbe, acţiuni şi atitudini. Schimbarea poate aduce o nouă atmosferă în casa ta aşa cum a adus şi în oraşul femeii samaritence.

Domnul te iubeşte fără nici o condiţie, odihneşte-te în braţele Lui!

Fântâna vieţii

Ioan 4:1-14

„Domnul a aflat că Fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan. Însă Isus nu boteza El Însuşi, ci ucenicii Lui. Atunci a părăsit Iudea şi S-a întors în Galilea.  Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea. A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-mi să beau“, i-a zis Isus. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării. Femeia Samariteană I-a zis: „Cum Tu, Iudeu, ceri să bei de la mine, femeie Samariteancă?“– Iudeii, în adevăr nu au legături cu Samaritenii. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce îţi zice: „Dă-mi să beau,“ tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.“ „Doamne“, I-a zis femeia: „nu ai cu ce să scoţi apă şi fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai, deci, aceasta apă vie? Eşti tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?“ Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta , îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu îi va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.“

 

Viaţa este o călătorie cu multe opriri. Când eşti ostenită, opreşte-te la fântână să te odihneşti şi să-ţi potoleşti setea sufletului tău. Fântâna este adâncă şi ai nevoie de timp ca să scoţi apă. Efortul tău va fi răsplătit căci apa pe care o vei bea îţi va potoli setea. Apa aceasta se va preface într-un izvor de apă care te va susţine în toate călătoriile tale.

 

Domnul să-ţi potolească setea sufletului tău!

 

 

Ţi s-a dat Lumina şi Adevărul

Ioan 3

*

Ioan 3:27

*

„Omul

nu poate primi

decât

ce-i este dat

din cer!“

*

Doamne,

mulţumesc că m-ai iubit aşa de mult că L-ai trimis pe unicul Tău Fiu să moară pentru mine, ca eu să primesc mântuirea prin credinţa în jertfa Lui.

El a adus din cer adevărul, lumina şi viaţa pentru mine.

Creşte în mine dorinţa după lumină şi adevăr!

Fă-mă puternică şi curajoasă în mărturisirea mea despre Fiul, ca alţii să creadă şi să primească viaţa veşnică. Fă să crească Fiul Tău în mine şi eu să mă micşorez. Fereşte-mă de ispita de a-i condamna pe alţii, fă-mă un instrument al salvării Tale! Noi toţi suntem ai Tăi. Salvează-ne, Doamne! Salvează familiile noastre, prietenii noştri, vecinii noştri, colegii noştri. Ai milă, Doamne!

Mulţumesc pentru toate prietenele mele care se roagă regulat, chiar zilnic pentru mine. Mă bucur să mă rog zilnic pentru ele. Vrem să fim o protecţie una pentru alta. Te rog să ne păzeşti de orice competiţie şi dorinţa noastră să fie să Te urmăm pe Tine cu credincioşie, conducând pe alţii la Cristos.

Noi Îl iubim pe Mire, Îi auzim vocea şi bucuria noastră este deplină.

Mulţumim Tată ceresc, pentru părtăşia pe care o avem cu El, Mirele nostru!

Fie bucuria Domnului, tăria ta, în mărturisirea pe care o dai altora despre Cristos!

Bucură-te de Lumină şi Adevăr!

Cine are pe Fiul, are viaţa şi biruinţa!

1 Ioan 5:1-12

,,Oricine crede că Isus este Cristosul, este născut din Dumnezeu; şi oricine iubeşte pe Cel ce L-a născut, iubeşte şi pe cel născut din El.  Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui. Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele; pentru că oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii, este credinţa noastră. Cine este cel ce a biruit lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu? El, Isus Cristos, este Cel ce a venit cu apă şi cu sânge, nu numai cu apă, ci cu apă şi cu sânge; şi Duhul este Cel ce mărturiseşte despre lucrul acesta, fiindcă Duhul este adevărul. (Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceştia trei una sunt.) Şi trei sunt care mărturisesc (pe pământ): Duhul, apa şi sângele şi aceştia trei sunt una în mărturisirea lor. Dacă primim mărturisirea oamenilor, mărturisirea lui Dumnezeu este mai mare; şi mărturisirea lui Dumnezeu este mărturisirea pe care a făcut-o El despre Fiul Său. Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturisirea aceasta în el; cine nu crede pe Dumnezeu, Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său. Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa.“

 

Cunoşti poruncile lui Dumnezeu? Crezi că poruncile lui Dumnezeu sunt grele? Cum păzeşti poruncile lui Dumnezeu?

Ce anume câştigă biruinţă asupra lumii? Cine poate birui lumea?

Cunoşti mărturisirea lui Dumnezeu? Este viaţa ta o viaţă de biruinţă?

Ce înseamnă să ai pe Fiul lui Dumnezeu sau să nu Îl ai?

Ce înseamnă să ai viaţă sau să nu ai viaţă?

 

Credinţa ta să biruiască!

Fiul Tatălui ceresc îţi dă viaţă!