Adevarul

by

Căile Mele

175

Isaia 58

Isaia 58:2a „În toate zilele mă întreabă şi vor să afle căile Mele,

ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea

şi n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său.”

*

Problema poporului a fost aşteptarea lor de la Dumnezeu să le răspundă în termenii fixaţi de ei. Aşa credeau şi păgânii. Ei Îl căutau pe Domnul, dar nu voiau schimbarea. Problema adâncă a fost clară şi expusă ca fiind o practicare intensă a unei activităţi religioase fără să fie acompaniată de o responsabilitate morală. Postul ajunsese doar o practică a unui ritual religios. Postul este asociat aici cu ziua ispăşirii când poporul trebuia să se smerească şi să-şi mărturisească păcatul. Nu numai că nu s-au smerit, ci s-au certat, s-au lăsat în voia pornirilor răutăcioase, au asuprit pe alţii şi au fost răi.

1 Ioan 3:17-18, ne spune despre problema primilor creştini: „Dar cine are bogăţiile lumii acesteia şi vede pe fratele său în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu? Copilaşilor să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.”

Ţi se întâmplă să iubeşti numai cu vorba?

Iacov 1:27, ne spune care este religia adevărată: ,,Religiunea curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.”

Care sunt văduvele şi orfanii pe care i-a pus Domnul în viaţa ta?

Care sunt văduvele şi orfanii cercetaţi de tine? Cât de des?

Cum te păstrezi neîntinată de lume?

Când recunoaştem sărăcia noastră înaintea lui Dumnezeu, când vedem păcătoşenia noastră, suntem motivaţi să iubim pe cei nevoiaşi din jurul nostru şi să mulţumim Domnului pentru harul Lui.

 

Doamne, îmi doresc ca inima mea să fie neîntinată de lume!

by

Proverbe 23

23*

Proverbe 23

*

Tată ceresc, ajută-mă să ştiu cum să mă port dacă stau la masă la unul din cei mari; să iau seama ce am înainte; să-mi pun un cuţit în gât, dacă sunt prea lacom; să nu poftesc mâncările lui alese, căci sunt o hrană înşelătoare.

Ajută-mă să nu mă chinui ca să mă îmbogăţesc, să nu-mi pun priceperea în aceasta, căci abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi, şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri.

Nu mănânc pâinea celui ce are ochiul rău şi nu poftesc mâncările lui alese, căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet. „Mănâncă şi bea” va zice el; dar inima lui nu este cu mine. Bucata pe care am mâncat-o, o voi vărsa şi cuvintele plăcute pe care le voi spune, sunt pierdute.

Nu vorbesc la urechea celui nebun, căci el nesocoteşte cuvintele înţelepte.

Nu mut hotarul văduvei şi nu intru în ogorul orfanilor, căci răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina împotriva mea.

Îmi deschid inima la învăţătură şi urechile la cuvintele ştiinţei.

Primesc mustrare, căci am nevoie de disciplinare ca să nu mor în păcatele mele şi  ca să îmi scot sufletul din locuinţa morţilor. Dacă-mi va fi inima înţeleaptă, cei din jur se vor bucura şi se vor veseli, când buzele mele vor spune ce este bine.

Nu îmi pizmuieşte inima pe cei păcătoşi, ci am totdeauna frică de Domnul; căci este o răsplată şi nu mi se va tăia nădejdea.

Ascult, ca să fiu înţelept; îmi îndrept inima pe calea cea dreaptă.

Nu sunt printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibează cu carne, căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.

Ascult pe tatăl meu şi nu nesocotesc pe mama mea, când a îmbătrânit.

Cumpăr adevărul şi nu-l vând. Caut înţelepciunea, învăţătura şi priceperea, căci tatăl celui neprihănit se veseleşte şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură. Să se bucure tatăl meu şi mama ta, să se veselească cea care m-a născut.

Tată ceresc, Îţi dau inima mea şi să găsească plăcere ochii mei în căile Tale.

Păzeşte pe toţi fiii mei şi pe toţi fraţii mei de femei stricate, căci curva este o groapă adâncă şi străina o fântână strâmtă. Ea pândeşte ca un hoţ şi măreşte între oameni numărul celor stricaţi. Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roşii? Ale celor ce întârzie la vin şi se duc să golească paharul cu vin amestecat; ale celor ce se uită la vin când curge roşu şi face mărgăritare în pahar, când alunecă uşor,  dar pe urmă, muşcă întocmai ca un şarpe şi înţeapă ca o viperă; ale celor a căror ochi se vor uita după femeile altora şi a căror inimă va vorbi prostii; ale celor care sunt ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unui catarg; ale celor care spun: „M-a lovit dar nu mă doare! M-a bătut dar nu simt nimic! Când mă voi trezi? Mai vreau vin!”.

Doamne, păzeşte pe toţi cei credincioşi de băuturi alcoolice şi pofte sexuale neîngăduite şi ajută-i să vadă consecinţele groaznice care îi aşteaptă pe cei neascultători de poruncile Tale.

*

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să fim oameni curaţi,  credincioşi şi ascultători de poruncile Tale!

*

by

Proverbe 14

14a*

Proverbe 14

*

Tată ceresc, ajută-mă să fiu o femeie înţeleaptă care îşi zideşte casa, nu o femeie nebună care o dărâmă cu înseşi mâinile ei.

Umblu cu neprihănire, mă tem de Domnul, nu apuc pe căi strâmbe, nu Te nesocotesc, nu las în gura mea nebunie şi mândrie, ci înţelepciunea.

Binecuvântează dar, viaţa mea şi casa mea cu belşug de roade.

Caut să fiu un martor credincios care nu minte şi nu spune minciuni; mă feresc de batjocură şi de batjocoritori care nu găsesc înţelepciunea chiar dacă o caută, mă depărtez de nebun, căci nu pe buzele lui voi găsi ştiinţa.

Dă-mi înţelepciunea Ta ca să fiu omului chibzuit care vede pe ce cale să meargă, căci nebunia celor nesocotiţi îi înşeală pe ei înşişi.

Mă depărtez de cei nesocotiţi care glumesc cu păcatul, şi mă apropiu de cei fără prihană unde găsesc bunăvoinţă.

Binecuvântează inima mea, căci inima îşi cunoaşte necazurile şi nici un străin nu se poate amesteca în bucuria ei.

Cred că, casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori.

Am citit că multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte; de multe ori chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită şi bucuria poate sfârşi prin necaz; cel cu inima rătăcită se satură de căile lui şi omul de bine se satură şi el de ce este în el; omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. De aceea vreau să fiu înţeleaptă, să mă tem de Tine să mă abat de la rău şi de la îngâmfare.

Înţeleg că cine este iute la mânie face prostii şi omul plin de răutate se face urât; cei proşti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiţi sunt încununaţi cu ştiinţă; cei răi se pleacă înaintea celor buni şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit; săracul este urât chiar şi de prietenul său, dar bogatul are foarte mulţi prieteni; cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. De aceea nu gândesc răul, ca să nu mă rătăcesc, ci binele ca să lucrez cu bunătate şi credincioşie.

Preţuiesc munca, căci oriunde se munceşte este şi câştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. Caut bogăţia care este o cunună pentru cei înţelepţi, căci cei nesocotiţi n-au altceva decât nebunie.

Sunt martorul care spune adevărul să scape suflete, dar cel înşelător spune minciuni.

Mă  tem de Domnul ca să am un sprijin tare în El şi copiii mei să aibă un loc de adăpost la El.

Caut frica de Domnul care este un izvor de viaţă, căci ea ne fereşte de cursele morţii.

Mulţumesc pentru mulţimea poporului Tău care este slava Împăratului şi mă bucur la închinare.

Mă lupt şi mă rog să fiu înceată la mânie ca să am multă pricepere, căci cine se aprinde iute, face multe prostii.

Îmi doresc mult să am o inimă liniştită care este viaţa trupului, căci pizma (invidia) este putrezirea oaselor.

Nu asupresc pe sărac ca să nu batjocoresc pe Ziditorul său, ci am milă de cel lipsit ca să cinstesc pe Ziditorul său.

Mă păzesc de răutate, căci cel rău este doborât de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde.

Vreau să am o inimă pricepută în care înţelepciunea se odihneşte.

Întorc spatele la păcat şi caut neprihănirea, căci neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor.

Nu vreau să fiu un slujitor de ocară pe care îl atinge mânia Împăratului, ci un slujitor chibzuit de care Împăratul meu să aibă plăcere.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să ne ajuţi să fim chibzuiţi şi plăcuţi înaintea Împăratului!

14aa

by

Proverbe 12

12*

Proverbe 12

*

Tată ceresc, iubesc mustrarea, iubesc ştiinţa şi mă depărtez de ură şi prostie.

Caut să fiu ,,omul de bine” care capătă bunăvoinţa Domnului şi mă păzesc de răutate. pentru că Tu osândeşti pe cel plin de răutate.

Vreau să rămân statornică şi să nu mă clatin pentru că am rădăcini adânci în Cuvântul Tău.

Ajută-mă să fiu o femeie cinstită care este cununa bărbatului ei, dar cea care-i face ruşine este ca putregaiul în oasele lui.

Îmi doresc ca gândurile mele să fie ancorate în dreptate şi sfaturile mele să nu aibă  înşelăciune; cuvintele mele să nu fie ca nişte curse ca să verse sânge, ci să aducă  izbăvire.

Păzeşte casa mea de rău şi dă-mi pricepere ca să preţuiesc binele şi să mă feresc de răutate, căci cei răi sunt răsturnaţi şi nu mai sunt, dar casa celor neprihăniţi rămâne în picioare!

Este mai bine să fiu într-o stare smerită, de aceea mă feresc de mândrie şi înşelăciune. Nu vreau să dau nimănui o imagine falsă despre mine: nu vreau să creadă cineva că sunt cine nu sunt şi am ceea ce nu am.

Dă-mi o inimă plină de îndurare şi apreciere faţă de toată creaţia Ta. Lucrez ca să am  belşug de pâine şi nu umblă după lucruri de nimic, ca un om fără minte.

Mă păzesc de răutate, căci cel rău pofteşte prada celor nelegiuiţi, dar rădăcina celor neprihăniţi rodeşte.

Caut neprihănirea şi sunt atentă la vorbirea mea, căci în păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă, dar cel neprihănit scapă din bucluc. Tu mă vei răsplăti, căci prin rodul gurii te saturi de bunătăţi şi fiecare primeşte după lucrul mâinilor lui.

Caut înţelepciunea şi mă feresc de calea nebunului, căci calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile; nebunul îndată îşi dă pe faţă mânia, dar înţeleptul ascunde ocara.

Spun adevărul şi fac o mărturisire dreaptă, dar martorul mincinos vorbeşte înşelăciune. Nu vorbesc în chip uşuratic, căci vorbirea uşuratică răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare; buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă.

Mă depărtez de înşelătorie, căci înşelătoria este în inima celor ce cugetă răul, dar bucuria este pentru cei ce sfătuiesc la pace.

Tu mă păzeşti de nenorociri, dar cei răi sunt năpădiţi de rele.

Lucrez cu adevăr ca să Îţi fiu plăcută şi mă păzesc de minciună.

Vreau să fiu omul înţelept care îşi ascunde ştiinţa, dar inima nebunilor vesteşte nebunia.

Ajută-mă să am o mâna harnică şi să stăpânesc peste lucrarea mâinilor mele.

Păzeşte-mă de nelinişte, căci neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte. Trimite la mine oameni care pot să-mi spună vorbe bune şi fereşte-mă de oameni care vorbesc nebunii.

Caut calea cea bună şi o prezint prietenilor mei. Păzeşte-ne de rătăcire pe o cale greşită. Nu ne lăsa să fim rătăciţi de nimeni şi nici noi să nu rătăcim pe alţii.

Ne păzim de lene şi preţuim munca, căci comoara de preţ a unui om este munca.

Rămânem pe cărarea neprihănirii, căci pe cărarea neprihănirii este viaţa şi pe drumul însemnat de ea nu este moarte.

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să fim harnici şi înţelepţi în vorbire!

 

by

Proverbe 11

11*

Proverbe 11

*

Tată ceresc, iubesc dreptatea, căci cumpăna înşelătoare este urâtă Domnului, dar cântăreala dreaptă Îi este plăcută.

Păzeşte pe roaba Ta de mândrie, căci când vine mândria, vine şi ruşinea; dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.

Caut să rămân în adevăr, căci neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.

Preţuiesc neprihănirea, căci în ziua mâniei, bogăţia nu slujeşte la nimic; dar neprihănirea izbăveşte de la moarte.

Păzeşte-mă de răutate, căci nevinovăţia omului fără prihană îi netezeşte calea, dar cel rău cade prin însăşi răutatea lui; nevinovăţia oamenilor fără prihană îi scapă, dar cei răi sunt prinşi de răutatea lor: la moartea celui rău, îi piere nădejdea şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este nimicită; cel neprihănit este scăpat din strâmtoare şi cel rău îi ia locul.

Pune pe buzele mele cunoştinţa adevărului, căci cu gura lui omul nelegiuit pierde pe aproapele său, dar cei neprihăniţi sunt scăpaţi prin ştiinţă.

Ajută-mă să fiu un om de bine, căci când le merge bine celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură; şi când pier cei răi, toţi strigă de veselie.

Binecuvântez cetatea în care locuiesc, căci cetatea se înalţă prin binecuvântarea oamenilor fără prihană, dar este surpată prin gura celor răi.

Iubesc pe aproapele meu, căci cine defaimă pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi tace.

Păstrez adevărul în inima mea, căci cine umblă cu bârfeli dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat.

Mă rog pentru sfaturi bune, chibzuinţă şi biruinţă, căci când nu este chibzuinţă, poporul cade; dar biruinţa vine prin marele număr de sfetnici.

Nu mă pun chezaş pentru nimeni, căci cui se pune chezaş pentru altul, îi merge rău, dar cine se teme să se pună chezaş este liniştit.

Îmi doresc să fiu o femeie plăcută, căci o femeie plăcută capătă cinste şi cei asupritori capătă bogăţie.

Mă feresc de tulburare, caut mila şi îndurarea, căci omul milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul fără milă îşi turbură însăşi carnea lui.

Tată ceresc, păzeşte-mă de răutate şi înşelăciune, căci cel rău dobândeşte un câştig înşelător, dar cel ce seamănă neprihănirea are o adevărată plată; adevărata neprihănire duce la viaţă, dar cel ce urmăreşte răul găseşte moartea; cei cu inima stricată sunt o scârbă înaintea Domnului, dar cei ce umblă fără prihană Îi sunt plăcuţi.

Cred că cel rău nu va rămâne nepedepsit, dar sămânţa celor neprihăniţi va fi scăpată.

Preţuiesc înţelepciunea şi doresc binele. Mă depărtez de femeia frumoasă şi fără minte care este ca un inel din aur pus în râtul unui porc. Mă rog să fiu eliberată de dorinţe rele şi de mânie.

Iubesc generozitatea, căci unul, care dă cu mâna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decât să sărăcească. Tată, ajută-mă să mă depărtez de zgârcenie, căci sufletul binefăcător va fi săturat şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el. Nu opresc o binecuvântare,  când pot să o dau, ca să nu fiu blestemat de popor, şi doresc pe capul meu să vină binecuvântarea.

Urmăresc binele, ca să câştig bunăvoinţă, căci cine urmăreşte răul este atins de el.

Mă încred în Tine, Doamne, căci cine se încrede în bogăţii va cădea, dar cei neprihăniţi vor înverzi ca frunzişul.

Binecuvântează casa mea şi fereşte-ne de tulburare, căci cine îşi turbură casa va moşteni vânt şi nebunul va fi robul omului înţelept!

Binecuvântează rodul meu, căci rodul celui neprihănit este un pom de viaţă şi cel înţelept câştigă suflete.

Mulţumesc pentru răsplata pe care o ai pentru mine, căci cel neprihănit este răsplătit pe pământ; cu cât mai mult cel rău şi păcătos!

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

ca să fim înţelepţii care câştigă suflete!

 

by

Proverbe 4

proverbs 4Proverbe 4

Tată ceresc, ascult învăţătura Ta şi iau aminte, ca să pricep. Tu îmi dai sfaturi bune şi nu lepăd învăţătura Ta.

Când eram încă un copil la tatăl meu şi prunc gingaş la mama mea, ei mă învăţau atunci, şi-mi ziceau: „Păstrează bine în inima ta cuvintele noastre, păzeşte învăţăturile şi vei trăi!”

Tată ceresc, ajută-mă să dobândesc înţelepciune şi pricepere; să nu uit cuvintele gurii Tale şi nu mă abate de la ele; să nu părăsesc înţelepciunea căci ea mă va păzi; să o iubesc şi ea mă va ocroti!

Vreau să înţeleg începutul înţelepciunii, să dobândesc înţelepciunea şi cu tot ce am, să dobândesc priceperea; s-o înalţ şi ea mă va înălţa; ea va fi slava mea, dacă o voi îmbrăţişa. Ea îmi va pune pe cap o cunună plăcută, mă va împodobi cu o strălucită cunună împărătească.

Tată ceresc, Te ascult, primesc cuvintele Tale ca anii vieţii mele să se  înmulţiască.

Arată-mi calea înţelepciunii şi povăţuieşte-mă pe cărările neprihănirii.

Binecuvântează-mă când voi umbla, ca pasul să nu-mi fie stânjenit; şi când voi alerga, să nu mă poticnesc.

Ajută-mă să ţin învăţătura, să n-o las din mână; s-o păstrez, căci ea este viaţa mea; să  nu intru pe cărarea celor răi şi să nu umblu pe calea celor nelegiuiţi, ci să mă feresc de ea; să  nu trec pe ea, ci s-o ocolesc trecând înainte!

Păzeşte-mă de cei răi, căci ei nu dorm, dacă n-au făcut răul; le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă; ei mănâncă pâine nelegiuită şi beau vin stors cu sila.

Păstrează-mă pe calea celor neprihăniţi, căci cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.

Păzeşte-mă de calea celor răi, căci calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni.

Tată ceresc, iau aminte la cuvintele Tale, îmi plec urechea la vorbele Tale! Îmi doresc să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii mei, ci să le păstrez în fundul inimii mele, căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor.

Tată ceresc, ajută-mă să-mi păzesc inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii; să izgonesc neadevărul din gura mea şi să depărtez viclenia de pe buzele mele; ochii mei să privească drept şi pleoapele mele să caute drept înaintea Ta; cărarea pe care merg să fie netedă şi toate căile mele să fie hotărâte; să nu mă abat nici la dreapta, nici la stânga şi să mă feresc de rău.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să luăm aminte la învăţăturile Tale!

 

by

Vestea Cea Bună (8)

1love*

Isaia 52:7

„Ce frumoase sunt pe munţi, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului:

„Dumnezeul tău împărăţeşte!”

 *

Care este motivaţia corectă când împărtăşim vestea bună cu alţii?

  1. Dragostea lui Dumnezeu pentru noi dovedită prin faptul că a pregătit un Salvator ne motivează să spunem şi altora vestea bună. Ioan 3:16 ne spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El, să nu piară ci să aibă viaţă veşnică”.
  2. Dragostea noastră faţă de Dumnezeu şi dorinţa de a-I aduce slavă ne motivează să spunem şi altora vestea bună (Matei 22:37; Ioan 14:15,21). Noi Îl iubim pe Dumnezeu când suntem recunoscători pentru harul Lui pentru noi (1 Ioan 4:9-11,19). Dumnezeu este glorificat când arătăm altora caracterul şi lucrările Lui (Psalmul 36:5). Dumnezeu este glorificat când ascultăm de poruncile Lui (Matei 28:19). Dumnezeu este glorificat când spunem altora despre măreţia harului Său (Psalmul 29:1).
  3. Dragostea pentru oameni şi dorinţa de a prezenta viaţa veşnică tuturor oamenilor ne motivează să spunem altora vestea cea bună (Matei 22:39).

*

Cum mă pregătesc să duc mai departe vestea cea bună?

Trebuie să cunosc Evanghelia (cele patru adevăruri: adevărul despre Dumnezeu, despre păcat, despre Isus Cristos şi despre răspunsul omului). Trebuie să învăţ să prezint Evanghelia foarte simplu, aşa ca fiecare om să poată pricepe vorbirea mea.

Trebuie să ascult ce spun alţii ca să observ oportunităţile (de a vorbi despre  cele patru adevăruri) pe care le trimite Domnul în viaţa mea.

Trebuie să practic în familie, cu prietenii, cu credincioşii din biserică până sunt confortabilă cu prezentarea mea.

Trebuie să mă rog pentru mine şi pentru cei pierduţi.

Trebuie să iau o hotărâre că voi trăi o viaţă curată, voi citi şi voi asculta Cuvântul, voi avea părtăşie cu fraţii şi relaţii cu cei pierduţi (ca să le pot prezinta Evanghelia).

 Doamne, inima mea

este gata să prezinte Evanghelia la cei ce nu o cunosc!

Mă bucur că Dumnezeu împărăţeşte!

Dorinţa inimii mele este

să-L cunosc pe El şi să-L fac de cunoscut celor din jur!

by

Vestea Cea Bună (2)

1cIsaia 52:7

„Ce frumoase sunt pe munţi, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului:

„Dumnezeul tău împărăţeşte!”

*

Vestea cea bună, Evanghelia, Îl prezintă pe Dumnezeu. Noi Îl vestim pe Dumnezeu.

1. Adevărul despre Dumnezeu:

Dumnezeu este Creatorul care are toată autoritatea asupra creaţiei Lui (Genesa 1:1)

Lui îi datorăm faptul că trăim (Fapte 17:25).

Noi întotdeauna suntem în mâinile Lui şi sub privirea Lui (Psalm 139:7-12)

Suntem creaţi ca să ne închinăm Lui şi să-I slujim (Matei 4:10).

Noi trăim ca să-I dăm slavă Lui (Romani 11:36).

Noi suntem absolut dependenţi de Dumnezeu, Creatorul nostru, El are toate drepturile asupra noastră.

Crezi că eşti creată de Dumnezeu?

Crezi că aparţii lui Dumnezeu?

Crezi că El este Stăpânul şi Lui îi datorezi faptul că trăieşti?

Crezi că eşti sub privirea Lui tot timpul?

De ce te-a creat Dumnezeu?

Te bucură faptul că eşti dependentă de Dumnezeu?

Psalm 19 ne spune; „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit, dar răsunetul lor străbate tot pământul şi glasul lor merge până la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui. Şi soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz: răsare la un capăt al cerurilor şi îşi isprăveste drumul la celălalt capăt; numic nu se ascunde de căldura lui.”

Psalmul 100:2a ne spune: „Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem!”

 Doamne, inima mea se bucură că am un Creator!

 

by

Mângâiere în ceasul greu

1c*

Isaia 50:1-52:12

Isaia 51:12a

„Eu,

Eu

vă

mângâi.”

*

Pentru cei credincioşi, suferinţa este calea către gloria lui Dumnezeu.

Dacă Îl cunoaştem pe Dumnezeu, în necazurile şi în crizele vieţii ştim la cine să apelăm.

Cei ce-L ascultă pe Domnul primesc putere şi tărie de la El când trec prin suferinţă.

Cei ce suferă în prezent vor primi răsplată în eternitate.

Dumnezeu îi înconjoară pe cei ce sunt ai Lui pe dinainte şi pe dinapoi ca să-i protejeze şi să-i conducă la bucuria salvării lor.

Psalmul 139:1-6 ne spune: „Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii când stau jos şi când mă scol şi de departe îmi pătruzi gândul. Ştii când umblu şi cînd mă culc şi cunoşti toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul. Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine. O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele; este prea înaltă ca s-o pot prinde.”

Te cheamă Dumnezeu să fii trează la o înţelegere mai profundă a adevărului Său care aduce mângâiere în ceasul greu?

Ce vei face ca să asculţi cu grijă la şoapta Domnului?

Dumnezeu poate să schimbe întristarea în bucurie!

Psalmul 30:11-12 ne spune: „Tu mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale şi m-ai încins cu bucurie, pentru ca inima mea să-Ţi cânte şi să nu stea mută. Doamne, Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!”

Doamne, cred că Tu poţi schimba întristarea din inima mea în bucurie!

by

Apropiaţi-vă de Mine

natureIsaia 48

Isaia 48:16a

*

„Apropiaţi-vă

de Mine

şi

ascultaţi!”

*

 

Oare de ce ne spune Dumnezeu să ne apropiem de El? Pentru că ne-am îndepărtat?

Cum s-au depărtat israeliţii de la mărturisirea de credinţă?

Cum ne depărtăm noi de la mărturisirea de credinţă?

Trăim noi o viaţă contradictorie? Este ipocrizie în închinarea noastră?

Spunem cu gura, dar ceea ce gândim nu poate ajunge la inimă?

Dacă ştim că un lucru este rău, de ce nu ne putem lăsa de el?

Vedem şi înţelegem noi adevărul sau numai vorbim despre lucruri bune?

Dumnezeu a spus despre poporul Israel că este împietrit, că grumazul lui este un drug din fier şi are o frunte de aramă. Nu vrea să mărturisească lucrările Domnului.

Cu toate acestea Dumnezeu este îndelung răbdător şi nu îl nimiceşte. Vrea să lucreze în viaţa lor de dragul Numelui Lui.

Ce crezi că ar zice Dumnezeu despre tine?

Ce crezi că ar zice Dumnezeu despre creştinii de azi? Spunem şi noi că Domnul este Sfânt în ziua de duminică şi apoi în timpul săptămânii uităm?

Harul e darul nemeritat. Astăzi mai este har dacă îl primesc. Dumnezeu vrea să lucreze în viaţa mea.

El nu ne pedepseşte pentru nelegiuirile noastre, ci ne iartă şi ne dă o nouă şansă în fiecare zi.

Domnul dă un mesaj foarte clar poporului în versetul 16a „Apropiaţi-vă de Mine şi ascultaţi!”

Care este mesajul Domnului pentru tine? Cum răspunzi?

Aflarea păcii în viaţa mea depinde de prezenţa (aflarea) lui Dumnezeu în viaţa mea. Îl caut eu pe Dumnezeu mai întâi? Chem eu pe Domnul în viaţa mea?

Doamne, mesajul Tău pentru mine astăzi este o chemare la ascultare şi apropiere de Tine. Vreau să Te ascult şi să Te urmez fără ipocrizie. Ajută-mă să iubesc prezenţa Ta care mă schimbă şi mă împuterniceşte să trăiesc viaţa de credinţă.

Mulţumesc pentru harul Tău, pentru favoarea Ta pe care mi-o dai în fiecare zi ca să Te cunosc şi să trăiesc spre slava Numelui Tău. Vreau să mărturisesc lucrările Tale cele minunate şi iartă-mă că uit mereu care este datoria mea aici pe pământ. Doamne Isuse, Tu ai murit pentru păcatele mele şi m-ai salvat pentru ca eu să trăiesc în ascultare de legile şi poruncile Tale în fiecare zi. Păzeşte-mă de făţărnicie şi încăpăţânare, căci nu doresc să trăiesc după poftele firii pământeşti, ci după Adevărul Tău.

Doamne, fereşte inima mea de ipocrizie!