Te ţii de cuvânt?

26 fIsaia 7:14b

*

„Fecioara

va rămâne

însărcinată,

va naşte un Fiu

şi-I va pune numele

Emanuel

(Dumnezeu este cu noi).”

*

 

Domnul Şi-a împlinit promisiunea!

Eşti o femeie care se ţine de cuvânt?

Eşti tu bucuroasă că astăzi ţi-ai reînnoit înţelegerea despre importanţa împlinirii promisiunilor spuse?

Mulţumeşti tu Domnului pentru cei din viaţa ta care te-au învăţat să te ţii de promisiunile făcute?

Ai oameni de încredere în jurul tău? Dacă nu ai, vrei să fii tu o femeie de încredere?

Este greu pentru tine să te ţii de ceea ce ai promis?

Este uşor pentru tine să faci promisiuni fără să le împlineşti?

Te străduieşti să împlineşti promisiunile tale?

Cum te vei ruga săptămâna aceasta pentru tine şi promisiunile tale?

Cum ai vrea să se vorbească despre tine în ce priveşte promisiunea pe care o faci?

Cum ai vrea să se vorbească despre caracterul tău?

Ţi-a spus vreodată cineva că eşti o femeie demnă de încredere?

Dumnezeu întotdeauna se ţine de promisiune. Numeri 23:19, ne spune: „Dumnezeu nu este un om ca să mintă, nici un fiu al omului ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini?”

Te-ai rugat vreodată aşa cum scrie în cartea 2 Samuel 7:25 „Acum Doamne, Dumnezeule, fă să rămână în veci cuvântul pe care L-ai rostit asupra robului Tău şi asupra casei lui şi lucrează după cuvântul Tău!”?

Sau ai vrea să te rogi prin versetul din Psalmul 119:38 „Împlineşte-ţi făgăduinţa faţă de robul tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine!”?

Doamne, ajută-mă să mă ţin de cuvânt!

Promisiunea împlinită

24 fIsaia 7:14b

„Fecioara

va rămânea

însărcinată,

va naşte un Fiu

şi-I va pune numele

Emanuel

(Dumnezeu este cu noi).”

 *

Învaţă pe copilul tău sau al altora, că Dumnezeu întotdeauna Îşi ţine promisiunile.

Pentru toată lumea, dar în special pentru copii, promisiunile sunt foarte speciale. Bucuria că ceva bun urmează sau o să se întâmple, este un simţământ special în viaţă. Promisiunile făcute şi împlinite sunt o comoară. Promisiunile făcute şi apoi călcate, pot să devină o tragedie. Ce îl înveţi tu pe copilul tău prin vorbele tale? Când faci ceea ce vorbeşti îl înveţi despre încrederea în promisiunea făcută. Faci tu ceea ce spui? Când promiţi ceva şi uiţi, să ştii că, copilul tău nu uită. O singură promisiune călcată, rămâne în amintirea copilului.

Un copil care creşte într-o casă unde părinţii îşi ţin promisiunile, este mai bine pregătit să se încreadă în promisiunile Tatălui ceresc. Nu putem nega că relaţia noastră cu Dumnezeu a fost influienţată de caracterul părinţilor noştri. Dacă tatăl nu-şi ţine promisiunea, iar mama este plină de lăcomie şi egoism, lupta pentru a rămâne în promisiunea lui Dumnezeu este mai grea. Poate copilul tău să se încreadă în vorbele tale?

Copilul ai cărui părinţi împlinesc promisiunile făcute, se simte în siguranţă, are libertatea să-şi dezvolte încrederea şi devine o persoană de încredere.

Dacă o mamă îşi lasă copilui pentru îngrijire la alţii, este nevoie de o singură întârziere ca în copil să se instaleze frica (că o să fie părăsit). Nu-i promite o oră dacă nu te poţi ţine de program. Este mai bine să-i spui adevărul. Dacă întârzii, nu uita să explici copilului că îl iubeşti. Nu presupune că el înţelege. Când părinţii îşi calcă promisiunile, copilul lor se îndoieşte de importanţa lui în familie. Nu uita lucrurile importante. Lucrurile importante trebuie făcute primele, apoi celelalte. Părinţii care nu sunt consecvenţi în păstrarea promisiunilor, îşi supun copiii riscului de a deveni lipsiţi de respect şi încredere. Copiii se simt ruşinaţi dacă părinţii nu pot să participe la activităţile lor, întârzie sau nu se ţin de promisiuni.

Situaţii neprevăzute, vizite neanunţate, boală, probleme financiare, tot felul de schimbări sunt motive care cauzează neîmplinirea promisiunilor. Părinţii nu trebuie să se simtă vinovaţi când se întâmplă astfel de lucruri.

Veghează asupra promisiunilor din inima ta!

Ai o inimă liniştită?

20 f*

Isaia 7:1-9

*

Isaia 7:5a

*

„Nu

te

teme.”

*

 

Ce înseamnă pentru tine că Dumnezeu este suveran?

Cum te ajută acest adevăr în momentele de criză sau în momente de linişte? Îţi aduce mângâiere? Te bazezi tu pe Dumnezeu sau vrei să fixezi, să rezolvi tu, totul?

Ce ai învăţat tu despre încrederea în Dumnezeu care te-ar ajuta să învingi frica?

Ce vei face săptămâna aceasta ca să învingi frica?

 

Copiii Domnului trebuie să trăiască în promisiunile Lui în timp de criză sau în timp de linişte.

Copiii Domnului trebuie să se încreadă în El în timp de criză sau în timp de linişte.

 

Cum este inima ta când ai probleme?

Inima lui Ahaz şi inima poporului a tremurat cum se clatină copacii din pădure când bate vântul.

Unde este atenţia ta? La remedii şi soluţii umane?

Iată ce spune Domnul: „Ia seama, fii liniştit, nu te teme de nimic şi să nu ţi se înmoaie inima” (Isaia 7:4a).

Poţi să asculţi de Domnul? Poţi lua aminte? (Fii atentă!)

Poţi sta liniştită? (Fii calmă!)

Poţi să nu te temi de nimic? (Teme-te de Domnul, încrede-te în El!)

Poţi să nu laşi inima ta să se înmoaie? (Nu-ţi pierde inima!)

Nu te uita la ameninţările altora.

Nu te lăsa impresionată de vorbăria altora, de mândria lor, de lăcomia lor.

Tot ceea ce hotărăşte Domnul se va întâmpla nu ceea ce hotărăşte omul.

 

Ai experimentat măcar o dată în viaţă această încredere şi linişte în Domnul prin problemele vieţii?

 

Doamne, promisiunile Tale îmi liniştesc inima!

 

Lumina Ta

Isaia 2

*

Isaia 2:5

*

„Veniţi

să umblăm

în lumina Domnului.”

*

 

Ce se întâmplă cu noi acum? Dacă suntem ucenicii Lui avem pace în inima noastră de la El.

Îl cunoşti tu pe Cel ce este sursa păcii?

Îl cunoşti tu pe Salvatorul?

În care domenii din viaţa ta nu ai pace?

În relaţii, în durere, la lucru, la biserică, financiar etc? Vei cere tu pacea Lui?

În timp ce aştepţi pacea Lui, umblă în lumina Lui, urmează căile Lui, încrede-te în El. Omul nu te poate ajuta (Isaia 2:22).

Te simţi vinovată că ai părăsit pe Domnul şi ai intrat în alianţe nesănătoase?

Te bazezi tu mai mult pe ajutorul omului decât pe ajutorul Domnului?

Pe ce se bazează lumea? Pe armată? Pe prietenii? Într-o zi totul va cădea.

Încrede-te în Domnul, El nu te va lăsa, nu te va părăsi niciodată.

Domnul va judeca lumea din cauza păcatului, din cauza vorbelor rele şi a faptelor rele. Cum sunt vorbele şi faptele tale? Care păcate sunt nemărturisite şi neiertate?

Este speranţă pentru credincioşi. Nu te teme de condamnare căci vei mânca din rodul faptelor tale. Isaia 3:10 ne spune: „Bine de cel neprihănit! Lui îi va merge bine, căci se va bucura de rodul faptelor lui.”

Vai de cel rău! Domnul va judeca pe conducătorii care duc poporul în rătăcire, calcă în picioare, apasă şi pradă pe cel sărac.

Doamne, aleg să umblu în lumina Ta ca să mă bucur de rodul faptelor mele făcute în ascultare de Tine. Mă încred în Tine, nu în oameni. Mă bazez pe ajutorul Tău.

 

Doamne, inima mea caută lumina Ta!

 

Nu vă temeţi!

Ioan 6:16-21

*

Ioan 6:20

*  

Isus le-a zis:

„Eu sunt,

nu

temeţi!“

*

Învaţă pe copilul tău sau al altora să nu se teamă. În viaţă sunt multe temeri chiar şi pentru cei mici. Ţine-l de mână, îmbrăţişază-l, sărută-l ca să ştie că cineva este lângă el ca să-l apere. Spune-i că Domnul Isus este tot timpul cu el chiar când tu nu eşti. Vorbeşte cu el, ca să ştie ce aştepţi de la el.

Explicarea cu bucurie a puterii lui Dumnezeu într-un tunet, descrierea unui vis urât, câteva lucruri ce ar putea să se întâmple la doctor sau la dentist, alungă din frică.

Memorarea Scripturii (sau citirea) este foarte puternică şi eficientă în alungarea fricii.

Psalmul 56:3 ne spune: „Ori de câte ori mă tem, mă încred în Tine, Doamne.“

Psalmul 118:6 ne spune: „Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic.“

Psalmul 23 trebuie cunoscut de orice copil. Explică-i acest psalm.

Muzica este o altă metodă de combatere a fricii. Învaţă-l pe copil cântări cu mesaj puternic care să-l ajute să se încreadă în Dumnezeu.

Dacă se teme de întuneric lasă o luminiţă mică aprinsă în timpul nopţii.

Dacă se teme de apă, nu discuta despre teamă ci joacă-te cu el în apă, arată-i poze cu apă, spune-i poveşti cu apă…

Citeşte cărţi cu câini şi păianjeni prietenoşi dacă se teme de animale sau insecte.

Nu-l lăsa să vadă filme de groază. Nu-i lăsa pe alţii să-i spună poveşti înfricoşătoare.

Roagă-te mereu şi mereu cu copilul tău. Cere protecţia Domnului împotriva fricii.

Ce faci sau spui tu când ţi-e frică?

Nu te teme, Domnul Isus este în corabia ta!

Pasiune pentru Casa Domnului

Ioan 2:17b  

*

„Râvna

pentru

casa

Ta

mănâncă.“

 *

*

Care este atitudinea ta faţă de Casa Domnului?

Care este atitudinea ta în Casa Domnului?

Iată ce spune psalmistul:

„Doamne, la bunătatea Ta ne gândim în mijlocul Templului Tău. Cât de plăcute sunt locaşurile Tale, Doamne al oştirilor! Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului. Inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu. Până şi pasărea îşi găseşte o casă acolo şi rândunica un cuib unde îşi pune puii…

Ah, altarele Tale, Doamne al oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu! Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta, căci ei tot mai pot să Te laude.

Ferice de cei ce-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea. Când străbat aceştia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare şi ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări. Ei merg din putere în putere şi se înfăţişază înaintea lui Dumnezeu în Sion.

Căci mai mult face o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte. Eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu decât să locuiesc în corturile răutăţii.

Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut.

Domnul dă îndurare şi slavă şi nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.

Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!“ Psalmul 84

Cum te bucuri tu la casa Domnului?

Iubeşte Casa Domnului!

Frică sau încredere

Ioan 19

*

Ioan 19:17a  

*

,,Isus,

*
ducându-Şi

crucea…“

Trebuie să ne ducem crucea!

Învaţă pe copilul tău sau al altora  să aibă curaj şi credinţă în momente grele din viaţă.
Petru, când s-a lepădat de Domnul, a avut o experienţă tristă care l-a apropiat de Domnul.

Învaţă pe copilul tău sau al altora să se aştepte la ceva bun în orice greutate din viaţă. Acest fel de a privi viaţa, face povara mai uşoară. Sunt momente în viaţă când nimic nu pare bun. Atunci avem mare nevoie de încredere în Domnul. Spune copilului: ,,Nu ştim de ce, nu înţelegem de ce se întâmplă aceste lucruri, dar ne încredem în Dumnezeu care are grijă de cei ce suferă.“

Ucenicii Domnului au fost plini de frică şi au uitat înştiinţarea Domnului, atunci când Domnul a fost arestat şi răstignit.
Când crizele vin în viaţa copilului, nu vrei să fie plin de frică, să uite adevărul sau
să-şi piardă credinţa. De aceea începe să-l înveţi de mic să aibă curaj şi credinţă în momentele grele din viaţă.
Evrei 11:1 ne spune: ,,Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.”

Domnul să te ajute să ai curaj şi credinţă în vremuri grele!

Încrederea ta să fie neclintită şi

încredinţarea ta să fie puternică!

Psalmul 91

Ioan 17

Ioan 17:20a   

,,Şi mă rog…“

Doamne,
mă bucur să stau sub ocrotirea Celui Prea Înalt şi să mă odihnesc la umbra Celui Atotputernic. Zic despre Domnul: ,,El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!“

Da, El mă scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei. El mă va acoperi cu penele Lui şi mă va ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui.

Nu trebuie să mă tem nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua-n amiaza mare, pentru că mă tem de Tine, Apărătorul meu. O mie să cadă alături de mine, şi zece mii la dreapta mea, eu sunt în grija Ta. Voi privi cu ochii şi voi vedea răsplătirea celor răi.

Vreau să zic: ,,Domnul este locul meu de adăpost!“ şi fac din Cel Prea Înalt turnul meu de scăpare. De aceea, nu vreau să mă tem că o nenorocire mă va ajunge, că o urgie se va apropia de cortul meu.

Doamne, Te iubesc şi-Ţi mulţumesc că mă vei izbăvi, mă vei ocroti, mă vei ajuta să cunosc Numele Tău. Când Te voi chema, îmi vei răspunde. Vei fi cu mine în strâmtorare. Mă vei izbăvi şi eu Te voi proslăvi. Mă vei sătura cu viaţă lungă şi-mi vei arăta mântuirea Ta (Psalmul 91).

Domnul este Izbăvitorul tău!

Cum te mângâie Psalmii când îi citeşti?

Ioan 17


Ioan 17: 21 ,,Mă rog…“

 

Roagă-te prin psalmi.

 

În Tine, Doamne, îmi caut scăparea ca să nu rămân de ruşine niciodată. Scapă-mă în dreptatea Ta, şi izbăveşte-mă. Pleacă-ţi urechea spre mine şi ajută-mi. Fii o stâncă de adăpost pentru mine unde să pot fugi totdeauna.

Mulţumesc că Tu ai hotărât să mă scapi, căci Tu eşti stânca şi cetăţuia mea.

Izbăveşte-mă din mâna celui rău, din mâna omului nelegiuit şi asupritor. Căci Tu eşti nădejdea mea, în Tine mă încred din tinereţea mea.

Tu eşti binefăcătorul meu.

Nu mă lepăda la vremea bătrâneţii. Când mi se duc puterile nu mă părăsi.

Ajută-mă să vestesc cu gura mea, zi de zi, dreptatea şi mântuirea Ta, şi să spun despre  lucrările Tale cele puternice, căci Tu m-ai învăţat să vestesc minunile Tale.

Te voi lăuda şi voi cânta credincioşia Ta cu bucurie pe buze, cu bucurie în sufletul pe care Tu l-ai izbăvit. (Psalmul 71)

 

Domnul să fie o stâncă de scăpare pentru tine!

 

Două experienţe spirituale

„Mare putere

are

rugăciunea fierbinte

a celui neprihănit!”

Iacov 5:14b

 

În toată călătoria ta în calitate de credincios, vei avea numai două feluri de experienţe spirituale. Unul este blând, minunat, şi plăcut. Celălalt poate fi neclar, uscat, întunecat şi  dezolant. Dumnezeu ni-l dă pe primul pentru a ne câştiga; pe al doilea ni-l dă pentru a ne curăţi.

La început te tratează ca şi cum ai fi un copil. Apoi, începe să te trateze ca şi cum ai fi un om puternic. În primul fel, experienţa spirituală este dependentă foarte mult de ceea ce poţi simţi în exteriorul tău. (Te simţi atras de experienţele plăcute, exterioare; de fapt poţi ajunge să fii dependent de ele). Dar celălalt fel de experienţe creştine îi cer credinciosului să nu-i mai pese de simţămintele exterioare. Mai degrabă trebuie să cunoască lupta împotriva propriilor pasiuni, şi să aibă o voinţă, care este în acord deplin cu Domnul.. aceasta este ocupaţia pe care ar trebui să o avem fiecare.

Perioadele de secetă sunt folosite de Dumnezeu, pentru binele tău. Da, este adevărat că în astfel de perioade, cele cinci simţuri ale tale sunt deposedate de plăcerea lor şi se sfârşeşte progresul şi pietatea exterioară. Află că în astfel de vremuri, fie vei ajunge să abandonezi rugăciunea, şi poate o bună parte a umblării creştine, fie vei ajunge la o stare de alinare, care nu are nimic de-a face cu simţămintele exterioare. Întotdeauna, în perioade de secetă spirituală, există un văl care ascunde relaţia cu El; este un timp în care nu ştim ce vrea să facă. Dacă am şti întotdeauna ce face, (atunci când lucrează asupra omului nostru exterior şi când lucrează asupra omului nostru interior), am deveni foarte încrezuţi. Dacă am şti ce face, ne-am imagina că ne descurcăm foarte bine, nu-i aşa? Am putea chiar să considerăm că ne-am apropiat foarte mult de Dumnezeu.

O astfel de concluzie ar fi imediat spre regresul nostru.

Dependenţa de circumstanţele exterioare, dependenţa întregii înţelegeri spirituale de simţămintele exterioare – toate acestea trebuie să plece. Cum? Prin secetă spirituală! Domnul foloseşte terenurile aride, deşerturile. Fermierul seamănă într-un anotimp şi seceră în altul; la fel este şi Dumnezeu.

La timpul Lui îţi dă putere în faţa ispitei.  Adesea această putere o primeşti când te aştepţi mai puţin. Care sunt roadele unui credincios, care continuă să-L caute pe Domnul în asemenea perioade de secetă?

Dacă supravieţuieşti şi continui să-L cauţi cu umilinţă, care este rezultatul la care te aştepţi?   Vei cunoaşte darul de a persevera, care are multe roade şi avantaje. Încet, încet te vei sătura de lucrurile acestei lumi, şi dorinţele vieţii tale trecute îşi vor pierde câte puţin din putere; se vor forma unele noi, îndreptate către Domnul. De asemenea, vei învăţa să reflectezi şi să-ţi îndrepţi atenţia asupra unor lucruri faţă de care nu prezentai nici un interes în trecut.

Când vei fi pe punctul de a comite vreun rău, vei simţi adânc în lăuntrul tău o avertizare, o avertizare care te va reţine de la a face răul acela.

Va fi spulberat ataşamentul faţă de plăcerea aceea pământească, sau te vei depărta repede de situaţia aceea sau de la conversaţia aceea, sau orice altceva, care te trage înapoi.

Vei abandona lucruri ale vieţii în legătură cu care conştiinţa nu te deranjase înainte  niciodată.     Când vei greşi, sperând că nu prea tare, te vei simţi mustrat foarte tare.

Va creşte în tine o determinare şi o dispoziţie pentru suferinţă şi pentru a face voia lui Dumnezeu.

De asemenea, se va forma o înclinaţie tot mai mare pentru lucrurile sfinte, (probabil chiar şi o uşurinţă de a trata cu natura sinelui, cu pasiunile şi chiar cu duşmanul care te aşteaptă).

Vei învăţa să-ţi recunoşti  propria  natură şi s-o dispreţuieşti.

Fără această pricepere adâncă chiar revelaţie – toate celelalte încercări de a ajunge „spiritual” sunt fără succes.

Vei experimenta o mare stimă faţă de Dumnezeu, mult mai tare decât faţă de celelalte creaturi. Vei fi foarte determinat să nu pleci din prezenţa Sa, pentru că părăsirea Lui, abandonarea Lui, va fi în ea însăşi cea mai mare suferinţă şi cea mai mare pierdere. Vei avea în tine pace. O încredere în suveranitatea lui Dumnezeu şi chiar o detaşare de toate  celelalte lucruri.

      Toate acestea pot fi rezultatul perseverenţei într-o rugăciune care este uscată şi aridă. Nu vei simţi aceste lucruri când te rogi, ci mai târziu, poate mult mai târziu – la timpul Lui – când El şi numai El consideră că este timpul potrivit pentru ca aceste atribute să apară. Toate lucrurile pe care le-am menţionat, şi multe altele, sunt ca lăstarii care cresc din acest copăcel al rugăciunii spirituale.

Vei abandona acest tufiş, doar pentru că pare a fi uscat, sau pentru că nu este prea mult rod în el, sau pentru că lăstarii par să fie atât de mici, sau pentru că se pare că nu va fi niciodată o recoltă? Dragul meu, fii constant, perseverează. Din aceasta, sufletul tău va avea câştig.

(Ghidul Spiritual de Michael Molinos)