inima

by

Lumina

Ioan 12:34-41

„Norodul I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Cristosul rămâne în veac. Cum dar zici Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?“ Isus le-a zis: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul. Cine umblă în întunneric nu ştie unde merge. Câtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii.“ Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat şi S-a ascuns de ei. Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, ca să se împlinească vorba pe care o spusese proorocul Isaia: „Doamne cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?“ De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: „Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.“ Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui şi a vorbit despre El.“

 

Domnul a ştiut că noi nu umblam în lumină, de aceea ne porunceşte: „Umblaţi ca unii care aveţi lumina!“ Umbli tu în lumina pe care o ai sau numai vorbeşti despre ea? Eşti tu o fiică a luminii?

Care sunt lucrurile din viaţa ta care nu au fost aduse la lumina lui Cristos?

Ce faci când te cuprinde întunericul?

De ce crezi că Domnul a plecat de la ei şi S-a ascuns de ei?

Cum ţi s-a descoperit braţul Domnului în săptămâna aceasta? Ce ai înţeles şi ce ai crezut din Cuvânt? Cum vei umbla în lumina nouă pe care o ai?

Cine are ochii deschişi, cine înţelege cu inima, se întoarce la Domnul şi este vindecat.

 

Domnul să te ajute să umbli în lumină!

 

by

Dacă…

Ioan 6:1-59

Ioan 6:51

„Dacă mănâncă

cineva

din pâinea aceasta

va trăi în veac.“

 *

Doamne, vreau să mănânc Cuvântul Tău, căci mă satură „ca de nişte bucate grase şi miezoase.“ Nu vreau să uit Legea Ta. Îmi plec inima să împlinesc învăţăturile Tale.

„Învaţă-mă calea orânduirilor Tale, ca s-o ţin până la sfârşit. Dă-mi pricepere ca să păzesc Legea Ta şi s-o ţin din toată inima mea. Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea. Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale şi nu spre câştig. Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta. Doresc să împlinesc poruncile Tale şi să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine.“ Psalmul 119:33-40

„Orânduirile Tale sunt prilejul cântărilor mele în casa pribegiei mele.“

Psalmul 119:54

„Mă gândesc la căile mele şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale.“

Psalmul 119:59

„Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere.“ Psalmul 119:66

„Dacă nu ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea. Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi. Al Tău sunt, mântuieşte-mă, căci caut poruncile Tale. Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea. Poruncile Tale mă fac mai înţeleaptă. Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea!“ Psalmul 119:92-103

Fie Cuvântul Domnului bucurie zilnică pentru tine!

by

Cearta

Ioan 6:52-59

„La auzul acestor cuvinte, Iudeii se certau între ei şi ziceau: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-L mâncăm?“ Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, nu aveţi viaţă în voi înşivă. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, rămâne în Mine şi Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi şi el prin Mine. Astfel este Pâinea, care S-a pogorât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri şi totuşi au murit. Cine mănâncă pâinea aceasta, va trăi în veac.“ Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când îi învăţa pe oameni în Capernaum.“

 

Cearta este o tulburare pentru mine şi pentru alţii.

De ce te cerţi tu? Cine te ceartă pe tine? Ce faci ca să curmi sau să opreşti cearta?

Unii oameni se ceartă pentru adevărul lui Cristos. Îşi caută dreptatea lor cu versete din Biblie. Este bine? Cuvântul lui Cristos trebuie să aducă viaţă, nu moarte. Cearta aduce moarte. Iată ce spune Biblia despre ceartă:

„Ura stârneşte certuri, dar dragostea acopere toate greşelile.“ Proverbe 10:12

„Omul neastâmpărat stârneşte certuri şi pârâtorul dezbină pe cei mai buni prieteni.“ Proverbe 16:28

„Un om mânios stârneşte certuri şi un înfuriat face multe păcate.“ Proverbe 29:22

„Să trăim frumos nu în certuri şi în pizmă (invidie).“ Romani 13:13

„Adu-le aminte să se ferească de certuri de cuvinte.“ 2 Timotei 2:14

„Dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.“ Iacov 3:14

 

Domnul să te păzească de ceartă!

 

by

Pâinea care S-a coborât din cer

Ioan 6:41-51

„Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care S-a pogorât din cer”. Şi ziceau: „Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum dar zice El: „Eu M-am pogorât din cer”? Isus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi. Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. În prooroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.“ Aşa că oricine L-a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine. Nu că cineva a văzut pe Tatăl, în afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl. Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine, are viaţa veşnică. Eu sunt Pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit. Pâinea care se pogoară din cer, este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. Eu sunt Pâinea vie, care S-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac şi pâinea pe care o voi da Eu, este trupul Meu pe care îl voi da pentru viaţa lumii.“

 

Ce înseamnă să cârteşti împotriva Domnului?

Nemulţumirea este un păcat şi acest păcat este contagios. Fugi de nemulţumire!

Eşti mulţumită cu ceea ce ai primit? Cum mulţumeşti Domnului pentru ceea ce ai?

Crezi tu tot ce este scris în Scripturi sau numai anumite lucruri? Crezi tu că Fiul lui Dumnezeu S-a pogorât din cer? Crezi că a fost trimis de Tatăl? Crezi că Domnul Isus L-a văzut pe Tatăl pentru că a fost cu El de la începutul zidirii?

Eşti tu învăţată de Dumnezeu? Te bucuri să-L ai pe Dumnezeu ca învăţător în toate lucrurile vieţii?

 

Dumnezeu să te înveţe ce ai de făcut în toate situaţiile din viaţa ta!

by

Frumuseţe

Ioan 6:22-40

*

Ioan 6:24b

*

„S-au dus

să-L caute pe

Isus.“

*

Cine este Dumnezeu pentru tine? De ce Îl cauţi? Pentru lucruri materiale?

Unde cauţi satisfacţie şi securitate? Care sunt ambiţiile tale?

Unde îţi cheltuieşti energiile, banii, timpul?

Domnul Isus, Pâinea Vieţii, este sursa vieţii veşnice.

Care este hrana ta de bază?

Ce anume te hrăneşte? Ce te satură?

Te satură pe tine prezenţa Domnului, Pâinea Vieţii?

După cine sau după ce însetezi tu?

Curg din tine izvoare de apă vie?

Minunile lui Dumnezeu arată spre Fiul Lui.

Lucrarea lui Dumnezeu este credinţa în Fiul.

Credinţa în Fiul dă satisfacţie şi siguranţă în viaţă.

Numai Cuvântul Domnului care este împlinit în viaţă, va dăinui veşnic.

Adevărata satisfacţie şi siguranţă vin din relaţia omului cu Dumnezeu.

Lucrurile materiale aduc o satisfacţie de scurtă durată.

Cunoşti pe cineva care este mulţumit, fară să fie în voia Domnului?

Care crezi că este astăzi voia Domnului pentru tine?

Voia Domnului este ca să mă hrănesc cu Pâinea Vieţii în fiecare zi.

Isus a zis: „Eu sunt Pâinea Vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată“. Fie acest lucru adevărat în viaţa ta în fiecare zi!

Cine se hrăneşte zilnic cu Pâinea Vieţii dezvoltă o frumuseţe interioară care se vede şi în exterior.

Podoaba ta să fie o inimă curată!

by

S-au dus să-L caute pe Isus

Ioan 6:22-27

„Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie şi că Isus nu se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea. A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu. Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea şi s-au dus la Capernaum să-L caute pe Isus. Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?“ Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acestea şi v-aţi săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea, care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului, căci Tatăl, adică Însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.“

Mulţi oameni Îl caută pe Domnul pentru un câştig material. Domnul îi cunoaşte, dar noi nu-i cunoaştem.

Domnul cunoaşte motivaţia fiecăruia.

Atenţia noastră trebuie să fie asupra noastră, nu asupra altora. Dacă ne ocupăm de alţii şi de motivaţia lor, nu mai avem timp de noi. Lucrarea noastră nu este să-i schimbăm pe alţii, căci numai Domnul poate schimba o inimă.

Lucrarea mea este să mă aduc pe mine în ascultare de Domnul.

De ce Îl caut eu pe Domnul? Ce vreau de la El?

Care este mâncarea pentru viaţa veşnică pe care trebuie să o caut sau pentru care trebuie să lucrez?

Domnul să te ajute să-L cauţi pentru că Îl iubeşti!

Şi nu uita să lucrezi pentru viaţa veşnică!

by

Aşteptări

Ioan 6:1-15

 „După aceea, Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei. O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. Isus S-a suit pe munte şi şedea acolo cu ucenicii Săi. Paştele, praznicul iudeilor, erau aproape. Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi i-a zis lui Filip: „De unde vom cumpăra pâini ca să mănânce oamenii aceştia?“ Spunea lucrul acesta ca să-i încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă. Filip I-a răspuns: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei nu ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele“. Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon  Petru, I-a zis: „Este aici un băieţel, care are cinci pâini de orz şi doi peşti, dar ce sunt acestea la atâţia?“ Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să şadă jos.“ În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii. Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos. De asemenea, le-a dat şi din peşte cât au voit. După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.“ Le-au adunat deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu fărâmiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi. Oamenii aceia când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este proorocul cel aşteptat în lume.“ Isus fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.“

Dacă te duci după Isus, de ce te duci? Ce aşteptări ai de la Domnul? Aştepţi de la El să-ţi resolve toate lucrurile sau aştepţi de la El să te schimbe după inima Lui?

Domnul ne încearcă uneori ca să ne înveţe să gândim bine şi să acţionăm corect. El ştie că suntem fireşti dar suntem în şcoala Lui şi creştem în cunoştinţă şi înţelepciune.

Fillip s-a dovedit foarte firesc. „Noi nu avem!“ este lozinca multora.

Andrei vine cu o soluţie. „Avem“ spune el.

Cauţi tu soluţii spre rezolvarea cazului sau te plângi „că nu se poate“ sau „nu avem“?

Domnul să te facă o bună observatoare şi împlinitoare a nevoilor celor din jurul tău!

Domnul să-ţi dea cunoştinţa şi înţelepciunea Lui!

by

Doamne, dă-mi…

Ioan 4:15-24 

*

Ioan 4:15

„Doamne,

dă-mi

această

apă…“

*

Femeia a cerut apă de la Domnul chiar dacă nu a înţeles bine despre ce fel de apă este vorba.

Ce ceri tu de la Domnul? Sau aştepţi până înţelegi totul ca să ceri ceva?

Când femeia şi-a deschis inima pentru oferta Domnului, abia atunci Domnul a început să-i reveleze marea ei nevoie.

Când noi ne deschidem pentru oferta Domnului, abia atunci Domnul începe marea lucrare de schimbare în noi.

Deşi Domnul a cunoscut trecutul păcătos al acestei femei, nu a condamnat-o ci i-a arătat dragoste, oferindu-i apa vieţii.

Te uiţi tu cu dispreţ la oamenii care trăiesc în păcat sau îi iubeşti şi te rogi pentru ei?

Domnul a vrut să o ajute pe femeia aceasta.

Eşti tu gata să ajuţi pe cineva oferindu-i Evanghelia?

Să nu fii descurajată dacă după ce te-ai întors la Domnul vin diferite circumstanţe în viaţa ta, care îţi arată anumite păcate la care să renunţi. Domnul foloseşte multe căi ca să ne arate cum să îndreptăm ce este strâmb. Să nu te întristezi dacă te vezi astăzi mai păcătoasă decât ieri. Duhul Domnului te ajută să te maturizezi.

După ce Domnul a ajutat-o pe femeie să înţeleagă că este păcătoasă, a mers mai departe să o înveţe ce este închinarea.

Închinarea trebuie să devină centrul vieţii noastre.

Pentru femeia aceasta era o mare confuzie în ce priveşte închinarea. Şi pentru noi astăzi este la fel. Ne întrebăm care este adevărata închinare. Închinarea nu este un ritual. Închinarea în duh înseamnă închinare de la Duhul Sfânt. Închinarea în adevăr implică sinceritatea inimii dar şi cunoaşterea şi ascultarea de Dumnezeu, revelat în persoana Domnului Isus, care este Adevărul din Scriptură.

 

Fie inima ta deschisă mereu pentru oferta Domnului!

by

Dragostea este Apă Vie

Ioan 4:1-14 

Domnul Isus şi Samariteanca

Ioan 4:14

„Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete. Ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un

izvor de apă,

care va ţâşni în viaţa veşnică.”

*

Domnul a iubit-o pe samariteanca de la fântână aşa cum era, păcătoasă.

Spune copilului tău că îl iubeşti.

Dragostea este cea mai mare nevoie a omului. Casa în care dragostea este condiţionată sau este puţină, sau lipseşte complet, nu este fericită, nici sănătoasă. Copilul învaţă dragostea prin observaţie şi experienţă. Nu-i de ajuns să ştie, ci vrea să audă şi să vadă. Femeia de la fântână nu a fost iubită în cetatea ei (s-a dus singură după apă). Viaţa ei s-a schimbat când L-a întâlnit pe Isus. Domnul a ştiut păcătele ei, dar a iubit-o aşa cum era.

Numai când iubeşti pe cineva aşa cum este, poţi să-l ajuţi.

Domnul Isus ne iubeşte aşa cum suntem. Un copil trebuie să ştie că îl iubeşti chiar dacă este neascultător şi rău. Trebuie să-i spui că nu-i bine ce a făcut rău, dar niciodată să nu-i spui că nu îl iubeşti.

Nu orice părinte are o dragoste mare faţă de copilul lui şi lucrul acesta se vede şi se simte. Nu poate fi ascuns pentru multă vreme. Mulţi copii spun că părinţii nu i-au iubit cu adevărat, nu i-au acceptat şi nu au fost mândri de ei.

Eşti tu dezamăgită pentru că ai vrea copilul tău să fie altfel? Să arate altfel? Seamănă cu cineva din familie care nu-ţi place? Ai vrut să fie fetiţă sau băiat? Crezi că nu-i îndeajuns de deştept? Te deranjează temperamentul lui? Ai resentimente pentru că îţi ia timpul şi energia? S-a născut acest copil înainte de căsătorie? S-a născut cu un handicap? Eşti supărată că din cauza lui nu ai terminat şcoala? Este problema financiară o povoară pentru tine? Eşti supărată pe copil pentru că iubeşte mai mult socrii decât pe părinţii tăi? Iubeşti tu copilul numai când te ascultă şi îţi primeşte sfaturile?

Încearcă să fii onestă. Du-te la Domnul în rugăciune şi cere ajutor. Cere Domnului să pună dragoste în inima ta pentru copilul tău. Începe să iubeşti necondiţionat pe copilul tău şi arată aceasta prin vorbe, acţiuni şi atitudini. Schimbarea poate aduce o nouă atmosferă în casa ta aşa cum a adus şi în oraşul femeii samaritence.

Domnul te iubeşte fără nici o condiţie, odihneşte-te în braţele Lui!

by

Este dat din cer!

Ioan 3:22-36

*

Ioan 3:27

*

„Omul

nu poate primi

decât

ce-i este dat

din cer.“

Ioan a fost mulţumit cu „cine este el“ şi cu „ce face el.“

Ioan a fost mulţumit cu ceea ce i-a fost dat din cer.

Ioan a slujit prin puterea Duhului Sfânt, totuşi a avut o putere limitată. El a recunoscut că poate boteza numai cu apă dar Domnul Isus poate boteza cu Duhul Sfânt. Toate lucrurile, fără limită au fost date Domnului Isus.

Ioan a fost de pe pământ, Domnul Isus a venit din cer.

A fost greu pentru Ioan să uite momentul minunat când L-a botezat pe Domnul, când a auzit vocea lui Dumnezeu spunând despre Fiul:  „Acesta este Fiul Meu prea iubit în care Îmi găsesc toată plăcerea.“  Cred că ori de câte ori a văzut un porumbel şi-a amintit de porumbelul care s-a aşezat pe umărul Domnului Isus.

Totul în viaţă se invârte în jurul Domnului Isus!

Sau, totul în viaţă se învârte în jurul meu?

Unde este atenţia mea? La mine sau la Domnul?

A fost Ioan invidios pe Domnul Isus pentru că misiunea Lui devenea tot mai populară?

Cum explici tu atitudinea lui Ioan?

Dacă te uiţi la Ioan care calitate din viaţa lui ţi-ai dori s-o ai?

Ce a spus Ioan despre Domnul Isus?

Ce spui tu despre Domnul?

Care este ţinta vieţii tale?

Fie inima ta mulţumită cu ce ai primit!