November 30, 2012 by anatatar

România, La mulţi ani!!!

ROMANIA, LA MULTI ANI!

Simbata Romania implineste 94 de ani de la Marea Unire! Ii spunem la Multi Ani si cerem binecuvintarile lui Dumnezeu peste ea! E bine pentru o natiune sa-si puna soarta in mina lui Dumnezeu si sa-I ceara calauzirea. Mai ales in aceste vremuri tulburi cind natiunea se framinta cu alegerile. E bine ca Romania sa-si aminteasca ca bunastarea ei depinde de Dumnezeu nu de omul muritor. Politicienii, Executivul, legiuitorii nu i-o pot da. Daca Romania a ajuns la 94 de ani si azi e mai libera, mai in siguranta si mai prospera ca nici o data in istoria ei, asta se datoreaza doar dragostei si milei lui Dumnezeu. Si a faptului ca generatiile de dinaintea noastra, cu mult mai simple si sarace ca noi, au fost credincioase lui Dumnezeu si au pastrat si pretuit valorile crestine.

E frumos, deci, sa ne indreptam gindurile catre Dumnezeu in aceste zile. Zilele trecute Uganda a sarbatorit 50 de ani de independenta. A implinit 50 de ani. In 1962 si-a obtinut independenta de sub tutela britanica. La a 50-a aniversare Uganda si-a intors fata spre Dumnezeu, i-a multumit pentru libertate si i-a cerut calauzirea spre viitor. Nu a celebrat cu festivaluri ori celebrari destrabalate. Dimpotriva, presedintele ei, un crestin, a cerut natiunii sa celebreze cei 50 de ani de libertate cu post si rugaciune, marturisirea pacatele, si sa ceara iertarea lui Dumnezeu. Presedintele si-a marturist propriile pacate in public si a dedicat viitorul natiunii lui Dumnezeu. http://www.wnd.com/2012/11/ugandan-president-repents-of-personal-national-sins/print/

Si Romania are nevoie de astfel de lideri politici. In loc de vulgaritate si murdarie morala, curatenie de inima si moralitate. In loc de murdarie in Parlament, sfintenie si motivarea natiunii la curatie morala. In loc de alergare dupa lucrurile materiale, cautarea si alergarea dupa valorile spirituale crestine.

Ne-am gindit potrivit ocaziei sa publicam din nou, asa cum am facut-o acum un an, o Proclamatie rostita de primul presedinte american George Washington in 1789. Este un mesaj spiritual in care Presedintele aminteste Americii ca isi datoreaza libertatea si bunastarea doar lui Dumnezeu, “dadatorul tuturor lucrurilor bune.” Proclamatia din 1789 a stabilit in mod oficial ultima zi de joi a lui noiembrie ca ,,Zi a Multumirii” pentru intreaga natiune americana. Uram si noi Romaniei binecuvintarile lui Dumnezeu, amintindu-i ca fara El nu se poate astepta la un viitor binecuvintat. Supravietuirea multiseculara cu care ne mindrim se datoreaza in primul rind credintei pe care noi si cei de dinaintea noastra au avut-o in Dumnezeu, si respectului deosebit pe care l-au avut fata de valori, in primul rind viata, familia si casatoria. Doar aceste institutii ne pot asigura supravietuirea si in viitor. Bizuinta pe lucrurile trecatoare ori structurile europene nu se pot substitui acestor garantii incercate de timp.

Proclamatia Prezidentiala a Multumirii (1789)

CONSIDERIND ca este datoria fiecarei natiuni sa recunoasca providenta Dumnezeului celui Atotputernic, sa asculte de voia Lui, sa-I fie multumitoare pentru binecuvintarile Lui, si sa Îi implore in umilinta protectia si bunavointa; si avind in vedere ca ambele Camere ale Congresului, prin comitetele lor comune, mi-au cerut sa “recomand poporului Statelor Unite o Zi Publica a Multumirii si Rugaciunii, sa fie tinuta prin rugaciuni din inimi multumitoare pentru multele si evidentele binecuvintari ale Dumnezeului Celui Atotputernic, in special dindu-le oportunitatea sa-si stabileasca in pace o forma de guvernamint pentru siguranta si fericirea proprie;”

Recomand si desemnez ca Joi, Noiembrie DouaZecisiSase, sa fie devotata de cetatenii acestui Stat in onorarea marei si glorioase Fiinte care este Creatorul binevoitor al tuturor lucrurilor bune care au fost, sunt, si vor fi; ca toti sa ne unim in acea zi sa-I dam rugaciunile noastre sincere si umile pentru purtarea de grija plina de dragoste si protectia oamenilor acestei tari inainte de a deveni o natiune; pentru harul mult si evident si interventiile facute de el in razboiul care tocmai s-a terminat; pentru linistea, unitatea, si bunastarea de care toti am avut parte de atunci incoace; pentru ca am putut in liniste si intelegere sa formam Constitutii pentru guvernare in siguranta si fericire, cit si pentru Constitutia nationala care am adaopta-o recent; pentru libertatea civila si religioasa cu care suntem binecuvintati; pentru mijloacele de care dispunem sa obtinem si sa transmitem invataturi folositoare; si, in general pentru toate binecuvintarile, multe si diferite care El in bunavointa Lui a socotit de bine sa ni le dea.

Iar apoi, ca sa ne unim si in umilinta sa facem rugaciuni si cereri cu reverenta catre marele Domn si Stapin al Natiunilor si sa-L rugam sa ierte pacatele natiunii si altele; sa ne imputerniceasca pe toti, in public sau in casele noastre, sa ne facem datoria fata de societate; sa facem din Guvernul National o binecuvintare pentru toti oamenii, fiind in permanenta un Guvern intelep, drept, si de drept, cu legi drepte care sa fie aplicate in intregime si de buna credinta; sa protejeze si sa calauzeasca toate natiunile (in special pe cele care ne-au aratat bunavointa); si sa le binecuvinteze cu stapiniri bune, pace, si intelegere; sa promoveze cunosterea si practicarea adevaratei religii si virtuti, si sa creasca cunostinta intre ele si noi; si, in general, sa acorde intregii umanitati o prosperitate paminteaca cum El o socoteste mai potrivita.

Data si semnata de mine, in orasul New York, in ziua de Trei Octombrie, in Anul Domnului Nostru, O Mie Sapte Sute Optzeci si Noua.

Gaorge Washington, Presedinte

Statele Unite ale Americii

Versiunea Engleza

WHEREAS it is the duty of all nations to acknowledge the providence of Almighty God, to obey His will, to be grateful for His benefits, and humbly to implore His protection and favor; and Whereas both Houses of Congress have, by their joint committee, requested me “to recommend to the people of the United States a DAY OF PUBLIC THANKSGIVING and PRAYER, to be observed by acknowledging with grateful hearts the many and signal favors of Almighty God, especially by affording them an opportunity peaceably to establish a form of government for their safety and happiness:”

NOW THEREFORE, I do recommend and assign THURSDAY, the TWENTY-SIXTH DAY of NOVEMBER next, to be devoted by the people of these States to the service of that great and glorious Being who is the beneficent author of all the good that was, that is, or that will be; that we may then all unite in rendering unto Him our sincere and humble thanks for His kind care and protection of the people of this country previous to their becoming a nation; for the signal and manifold mercies and the favorable interpositions of His providence in the course and conclusion of the late war; for the great degree of tranquility, union, and plenty which we have since enjoyed; for the peaceable and rational manner in which we have been enable to establish Constitutions of government for our safety and happiness, and particularly the national one now lately instituted;- for the civil and religious liberty with which we are blessed, and the means we have of acquiring and diffusing useful knowledge;- and, in general, for all the great and various favors which He has been pleased to confer upon us.

And also, that we may then unite in most humbly offering our prayers and supplications to the great Lord and Ruler of Nations and beseech Him to pardon our national and other transgressions; – to enable us all, whether in public or private stations, to perform our several and relative duties properly and punctually; to render our National Government a blessing to all the people by constantly being a Government of wise, just, and constitutional laws, discreetly and faithfully executed and obeyed; to protect and guide all sovereigns and nations (especially such as have shown kindness unto us); and to bless them with good governments, peace, and concord; to promote the knowledge and practice of true religion and virtue, and the increase of science among them and us; and, generally to grant unto all mankind such a degree of temporal prosperity as he alone knows to be best.

GIVEN under my hand, at the city of New York, the third day of October, in the year of our Lord, one thousand seven hundred and eighty-nine.

Signed: George Washington
Source: The Massachusetts Centinel, Wednesday, October 14, 1789

(Alianţa Familiilor din România)

November 29, 2012 by anatatar

În prezenţa TA

Isaia 6

Isaia 6:3b

„Sfânt,

sfânt,

sfânt

este Domnul oştirilor!”

Doamne, vreau să stau în prezenţa sfinţeniei Tale ca să Te văd şi să recunosc păcatele mele pentru care să fiu iertată. În umilinţă vreau să recunosc că sunt pierdută fără de Tine. Mulţumesc că datorită Domnului Isus sunt iertată. El a murit pentru păcatele mele. Mulţumesc că îmi curăţeşti gura şi inima şi mă pregăteşti pentru lucrarea Ta.

Mulţumesc că mi Te descoperi, mă ierţi şi mă foloseşti în lucrarea Ta.

Mă bucur că am o viziune. Mă bucur că am iertarea Ta şi mi-ai dat o misiune.

Dumnezeul Cel sfânt, ne cheamă la o viaţă separată de lume şi în unitate cu El. El fixează standardul pentru gândirea noastră, pentru purtarea noastră, care este foarte diferit de standardele societăţii în care trăim.

Cine îţi fixează ţie standardele: Domnul sau societatea?

Recunoşti tu că Domnul împărăţeşte (este pe scaunul de domnie)?

Crezi că S-a dat o Jertfă pentru tine?

Dacă nu crezi, de ce nu crezi? Nu pierzi nimic, doar câştigi dacă alegi să crezi.

Dacă tu crezi, cum Îi mulţumeşti?

Chemarea lui Dumnezeu nu este numai pentru cei angajaţi de biserică sau pentru cei ce au o slujbă în biserică. Fiecare are o chemare! O viaţă pusă de o parte pentru Domnul, pentru gloria Lui, este chemarea fiecărui credincios.

Ce anume în viaţa ta trebuie curăţit ca să auzi chemarea Lui?

Cum este închinarea ta? Cum este cântarea ta? Cânţi Domnului sau cânţi despre Domnul?

Doamne, în închinarea mea ajută-mă să văd (recunosc) sfinţenia Ta, ca să mă închin cu umilinţă şi respect, cu bucurie şi în adevăr.

Doamne, umple inima mea cu cântare despre sfinţenia Ta!

November 28, 2012 by anatatar

La mulţi ani, România!!!

Mulţi

Ani,

România!!!

Mama…Poveste scrisă

de Dan Puric

Intr-o zi, asteptand sa vina liftul la parterul unui hotel am vazut, intr-un tarziu, cum, in pragul usilor automate care se deschideau, a aparut faptura blanda a unui copilas de o mare frumusete. In spate, discreta ca o umbra, mama lui.

Dar, vai, la prima miscare pe care a facut-o, mi-am dat seama ca pustiul suferea de un handicap. Se misca greu, cu o incordare a intregului sau trupusor ce facea ca aerul sa se crispeze. Isi indrepta ochii rugatori spre mama sa si apoi, simtind sprijinul, indrazni sa paseasca. Dar pasul acela era cat o Golgota, nu pentrul sufletul lui, inca nestiutor, cat pentru biata sa mama.

Si astfel, de acolo, din lift am vazut cum a coborat dragostea absoluta a mamei pentru copilul ei. Zeci de brate invizibile se intindeau in jurul lui ca aerul sa nu-l sfarame, sau ca privirea curioasa a celor din jur sa nu-i raneasca sufletul mai mult decat o facuse viata. Il apara parca, mangaindu-l incontinuu.

Si, nu stiu de ce, in clipa aceea am avut revelatia ca asa trebuia iubit si acest popor roman de o frumusete rara, dar handicapat de o istorie mizerabila.

M-am gandit instantaneu ca numai dragostea materna, cu dimensiunea ei absoluta ce putea iubi neclintit in fata istoriei potrivnice, ne mai poate ridica din tragedia prezenta.

Dragostea de mama are ceva din dragostea lui Dumnezeu catre om, este acea “dragoste care nu cade niciodata”.

Oare, astfel de mame nu sunt in fond niste martiri anonimi, ce zilnic isi ascund jertfa in tresaririle tacute ale fiintei?

Si, de ce oare, m-a dus gandul ca la o prabusire dureroasa in gol, la poporul roman ?

Pesemne ca am fost rapit de amintirea acelui biet preot de tara care, in timp ce neamul romanesc gemea sub piroanele criminale ale comunismului ce-ncerca sa-i zdrobeasca atata trupul cat si fiinta, indraznea sa spuna :”Ideologiile nu sunt bune pentru ca nu au mama”.

Am citit candva o mica povestioara. Se spune ca, intr-o companie comerciala, un om tanar si cumsecade a murit. Mare a fost durerea colegilor sai, cand au vazut ce s-a intamplat, dar mai mare a fost surprinderea cand au aflat, nu se stie cum, ca sufletul bietului om, ajunsese in iad.

Iar povestea spune mai departe cum, revoltati, acestia s-au dus pana la portile Iadului ca sa-l scoata de acolo. Dar, cu toate rugamintile si eforturile, nu au reusit.

Apoi a venit directorul companiei, care s-a dus la randul sau sa-i roage pe cei care ii rapisera sufletul bietului om, sa-l elibereze. Dar totul a fost zadarnic.

Disperati, in cele din urma, oamenii au apelat la episcopul locului, sa-ncerce sa faca ceva. Dar si in fata acestuia, portile Infernului au ramas inchise. Si astfel, peste toata aceasta nedreptate, zilele treceau fara speranta, adancind durerea celor care il iubeau.

Pana cand, intr-o dimineata, in fata portii Iadului, cu pasi marunti, garbovita parca de o durere care-i tinea inima ca intr-un cleste, aparu o batranica.

-“Tu, cine mai esti?”rasuna vocea, o voce inspaimantatoare coborata ca un trasnet din neantul Infernului.

Necutremurata de nimic, decat de propria-i durere, batrana raspunse:

_”Sunt mama lui. Lasati-ma sa intru! “

Si abia atunci, ca prin minune, portile Iadului s-au deschis, s-au deschis pentru intaia oara iar mama a intrat acolo ca sa-si salveze fiul.

Niciun copil din lume nu a crescut vreodata atat de mult fata de mama lui, incat sa poata sa nu-i spuna mama. Ce sfanta ierarhie!

De cand am fost mic si pana-n ultima ei clipa, mama imi dadea un sfat:

-“Dragul mamei, nu-ti arata inima oricui!”

Si nu stiu de ce, atunci cand imi spunea adevarul acesta, frumosii ei ochi albastri, erau strafulgerati pentru o clipa de o indefinita tristete. Parca ar fi vrut sa ma apere pentru tot restul vietii, si realiza ca nu putea.

Dureroasa fatalitate, ce o facea sa-si traiasca viata din inabusite strangeri de inima, infinite griji ce-i marcau necrutator fiinta.

O asiguram instinctiv ca totul o sa fie bine. Ca apoi, pe ascuns, sa ma arunc in valurile vietii. Iar viata, imi cerea sa nu imi ascund inima si abia atunci, destinul indiferent o lovea cu tarie, zdrobind-o.

Prabusit, dezamagit cumplit de tradarile vietii, ma-ntorceam in mica ei garsoniera.

Mama se facea ca nu-mi vede rana adanca ce ma-ngenunchease. Imi facea de mancare, apoi imi intindea masa avand grija sa am in farfurie bucatile cele mai bune.

-“Lasa, dragul mamei, ca trece si asta!”

Inima mea se refacea incet-incet, oblojita de invizibile si tandre mangaieri.

N-aveam de unde sa stiu ca, vindecat, plecand apoi, inima ei ramanea cuprinsa de un suvoi de tristete, coplesita de singuratati.

Se spune ca in “realitatea de Rai” oamenii aveau trupul acoperit de haina de har a inimii. Si atunci, oamenii isi vorbeau de la inima la inima. Ce minune facuse Dumnezeu, cand spusese ca “totul o sa fie la vedere!”

Dar, ce cumplit ca acest “totul”a fost distrus, mai apoi, prin pacat. Si atunci, de rusine, se spune ca inima s-a ascuns in trup.

“Trei inimi ai in tine, muritorule!” spun sfintii, “Cea a lui Dumnezeu, cea a sufletului tau si cea de carne si sange prin care curge viata . Si toate trei bat dimpreuna. Dar atunci cand in tine, inima Domnului nu mai bate, sa stii ca esti in moarte sufleteasca.

Dar eu, simt ca langa inima lui Dumnezeu, mai este o inima …cea a mamei.

Iar cand aceasta nu mai bate…esti singur!

November 27, 2012 by anatatar

Jertfa mulţumirii

“Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţumiri şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Preaînalt. Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!”

PSALM 50, 14-15

“Domnul a zis lui Moise: … „Să-Mi ridici un altar de pământ, pe care să-ţi aduci arderile de tot şi jertfele de mulţumire, oile şi boii.”

EXOD 20(22;24)

OMULUI NEEDUCAT îi lipsește sentimentul mulțumirii. Acest sentiment trebuie cultivat și învățat încă din anii copilăriei. E e o stare pe care omul n-o primește pe cale naturală, el trebuie s-o deprindă, să învețe și să conștientizeze, să cântărească pentru ce anume și cum trebuie să aducă mulțumiri. Continue reading →

November 27, 2012 by anatatar

Succes sau credincioşie?

Isaia 6

Isaia 6:3b

„Sfânt,

sfânt,

sfânt

este

Domnul oştirilor!”

Recunoaşterea sfinţeniei lui Dumnezeu îl determină pe credincios să trăiască pentru Domnul nu pentru el.

Datoria noastră este să repetăm mesajul Domnului cu grijă şi credincioşie ca cei ce aud să poată răspunde. Ca şi profetul Isaia, trebuie să vorbim şi noi generaţiei noastre care are inima împietrită. Dumnezeu va judeca pe cei vinovaţi (violenţă, nedreptate, neascultarea de poruncile lui Dumnezeu). Judecata Domnului pentru păcatul nemărturisit este inevitabilă. Mânia lui Dumnezeu va cădea peste cei ce în mod repetat resping sfinţenia lui Dumnezeu, resping Cuvântul lui Dumnezeu şi resping pocăinţa. Dumnezeu împietreşte inima celor ce refuză să asculte.

Este vreun domeniu în viaţa ta unde ai refuzat mereu învăţătura Domnului?

Care este pericolul pentru o inimă impietrită?

Cum vei cere Duhului Sfânt ajutor astăzi? Nu-ţi împietri inima! Nu întoarce spatele harului minunat al lui Dumnezeu! Crezi că această avertizare e serioasă?

Acest capitol se termină cu o promisiune care aduce nădejde. Va fi o sămânţă sfântă. Vor fi oameni care vor sta în prezenţa Celui Sfânt şi se vor pocăi. Distrugerea celor răi va face posibilă o nouă viaţă. Isaia în mijlocul dezastrului L-a văzut pe Domnul pe tron. Cei ce vin în prezenţa Celui Sfânt sunt iertaţi (curăţiţi) şi pot să audă chemarea Domnului.

Crezi că pe Dumnezeu îl interesează succesul tău sau credincioşia ta?

Crezi că te califici pentru chemarea Domnului?

Spui tu „da” la chemarea Lui, oricare ar fi ea?

Crezi că tu (sau alţii) trebuie să alegi ce să faci pentru Domnul?

El are o lucrare unică pentru tine. Care este răspunsul tău? Iată-mă, trimite-mă?

Cea mai mare transformare în viaţa unui om este cea care se petrece în prezenţa Celui Sfânt!

Cum te va ajuta acest adevăr ca să trăieşti astăzi? Vei căuta prezenţa Celui Sfânt?

Mesagerii Domnului trebuie să fie credincioşi adevărului chiar şi când mesajul este respins.

Ce ai învăţat despre sfinţenia lui Dumnezeu şi care este răspunsul tău la sfinţenia Lui?

Doamne, păzeşte inima mea de împietrire!

November 26, 2012 by anatatar

Am auzit

Isaia 6:8-13

„Am auzit glasul Domnului întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia: „Într-una veţi auzi şi nu veţi înţelege, într-una veţi vedea şi nu veţi pricepe!” Împietreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii, ca să nu vadă cu ochii, să nu audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine şi să nu fie tămăduit.” Şi eu am întrebat: „Până când Doamne?” El a răspuns: „Până când vor rămâne cetăţile pustii şi lipsite de locuitori, până când nu va mai fi nimeni în case şi ţara va fi pustiită de tot, până va îndepărta Domnul pe oameni şi ţara va ajunge o mare pustie. Şi chiar a zecea parte de va mai rămâne din locuitori, vor fi nimiciţi şi ei la rândul lor. Dar, după cum terebintul şi stejarul îşi păstrează butucul din rădăcină când sunt tăiaţi, tot aşa o sămânţă sfântă se va naşte iarăşi din poporul acesta.”

Când ţi-a pus Domnul ultima întrebare? Ce te-a întrebat?

Domnul a pus o întrebare lui Isaia. Răspunsul lui a fost lucrarea lui.

Care a fost chemarea lui Isaia? Cum ai descrie-o?

Care este chemarea ta?

Este o onoare sau o povară pentru tine lucrarea la care te-a chemat Domnul?

Când auzim Cuvântul Domnului, inima noastră poate fi deschisă sau împietrită. Cu cât este mai împietrită inima cu atât este mai greu să-L auzim pe Dumnezeu.

Îl auzi tu pe Dumnezeu? Auzi chemarea Lui? Cum este inima ta?

Isaia a răspuns „da” Domnului înainte de a şti la ce este chemat. Domnul l-a trimis cu un mesaj greu la popor. Întrebarea lui a fost: „Până când?” Tot restul vieţii lui (patruzeci de ani) a fost mesagerul Domnului (vestind judecata Domnului), având perspectiva şi priorităţile Domnului înaintea ochilor lui.

Doamne, vreau să aud glasul Tău şi întrebările Tale pentru mine. Vreau să înţeleg chemarea Ta cu mintea, cu inima şi să spun: „Da, Doamne, iată-mă, trimite-mă.”

Doamne, ajută-mă să Te aud şi cu inima!

November 25, 2012 by anatatar

Sfinţenia şi slujirea

Isaia 6

Isaia 6:3b

„Sfânt,

sfânt,

sfânt

este Domnul oştirilor!”

Înţelegi şi recunoşti tu harul Domnului?

Recunoaşterea sfinţeniei lui Dumnezeu ne ajută să vedem clar păcatul nostru.

Este ca o oglindă curată în care privim şi vedem clar murdăria noastră. În oglinda aceasta vedem cum cade orice mască, orice făţărnicie, orice spoială.

Care este standardul cu care te compari: sfinţenia lui Dumnezeu sau opiniile oamenilor?

Când vezi sfinţenia lui Dumnezeu te schimbi, nu mai eşti acelaşi om niciodată. Cine-L vede pe Domnul, aude chemarea Lui. Chemarea Lui este la slujire. Ca să slujesc, El îmi dă:

– o vedere profundă a sfinţeniei Lui

– puterea de a vedea păcatul meu

– curăţire de păcate

– dorinţa de a sta în umilinţă

– ocazia să răspund chemării Lui zi de zi.

Auzi tu chemarea lui Dumnezeu?

Întrebarea este aceeaşi: „Cine va merge cu mesajul Domnului”?

Cum vei răspunde? Vei spune tu: „Iată-mă, trimite-mă!”?

Dumnezeu vorbeşte prin Cuvânt, prin oameni evlavioşi, prin diferite evenimente, circumstanţe, ca să auzim.

Eu nu mă calific pentru lucrarea lui Dumnezeu. Întotdeauna va fi mai înaltă decât puterile mele, pentru ca să se vadă lucrarea Lui nu a mea.

Înainte de a vorbi despre Dumnezeu (misiune, lucrare), credinciosul are nevoie de curăţire şi inimă nouă.

Crezi că înainte de lucrare, Domnul trebuie să atingă buzele „cu un cărbune aprins”?

Ţi-a atins Domnul vreodată buzele? Ai avut vreodată buze arse de foc?

Dacă ai avea buze arse, crezi că ai putea face ce vrei tu cu buzele tale?

Doamne, dă-mi o inimă nouă!

November 24, 2012 by anatatar

Îţi mulţumesc

Iti multumesc

Parinte sfant din slavi divine,
Ma-ntorc sa-Ţi aduc multumire,
De harul Tau, de-a Ta iubire,
Ce-ai revarsat-o peste mine.

Mi-ai dat viata, sanatate,
Putere ca sa trec prin toate
Mi-ai dat bucate-ndestulate
Si haruri noi, nemeritate.

Iţi multumesc iubite Tata
De dragostea-Ti nemasurata,
De sfanta-Ti mila revarsata,
De pacea care mi-a fost data.

Iţi multumesc Parinte Sfant
Pentru ploaie, pentru vant,
Pentru-al vietii sfant Cuvant,
Pentru botezuri in Duh Sfant.

Iti multumesc pentru-ncercari,
Pentru multele-mi dureri,
Pentru ocari si defaimari,
Si-atatea binecuvantari.

De Duhul Sfant mangaietor,
Balsam si leac alinator,
De sprijin si de ajutor,
Prin care-ai fost ocrotitor.

Chiar pentru bolta instelata,
Si pentru nopaptea-ntunecata,
Caci Tu, nu ma uiti niciodata,
Fiindca esti Doamne, al meu Tata.

Ma-ntorc umil sa-Ti multumesc,
O, Dumnezeule ceresc!
Caci doar prin Tine eu traiesc,
Parinte Scump, Îţi multumesc!
Amin
Marioara Coman – Petrosani
12.01.2010

November 24, 2012 by anatatar

Mulțumirea, o stare de care trebuie să ne deprindem!

“căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos care mă întăreşte.“

…………………… FILIPENI, 4: 9-13

Odată cineva a fost rugat să-și prezinte o zi din viața sa de creștin. Dar nu toate zilele noastre sunt roz și încurajatoare. Dar persoana la care mă refer a răspuns cum nu se putea mai “bine”, cu clipe fericite de dimineața până seara târziu, deși a avut de muncă, pe alocuri din greu, la bucătărie, în casă, la câmp și la animale, dar și la jobul unde mergea în mod regulat, însă parfumul care l-a extras în mărturisire a fost presărat de cântări și de rugăciuni de mulțumire înaintea Domnului pentru toate lucrurile prin care a trecut.

Dar se știe că atunci când nu ne place ceva, sarcinile care ne stau în față, mâncarea, forfota sau ambientul, munca sau oamenii de care avem parte, cel mai probabil, suntem animați de sentimente de nemulțumire și disconfort. E adevărat că la încheierea zilei, înainte de culcare, e posibil să putem mulțumi sincer Domnului pentru toate lucrurile din acea zi, la global.