inima

by

A sosit ceasul

Ioan 12:20-33

„Nişte Greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic, s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.“  Filip s-a dus şi a spus lui Andrei, apoi Andrei şi Filip I-au spus lui Isus. Drept răspuns Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului. Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă. Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică. Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti. Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?… Tată izbăveşte-Mă din ceasul acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta. Tată proslăveşte Numele Tău!” Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: „L-am proslăvit şi-L voi mai proslăvi!“  Norodul care stătea acolo şi care auzise glasul a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El.“ Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi. Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ voi atrage la Mine pe toţi oamenii.“ Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară.“

 

Sunt şi astăzi oameni care Îl caută pe Isus. Lor le spune Domnul că trebuie să moară faţă de firea pământească şi să învieze pentru viaţa cu Dumnezeu. Moartea faţă de sine este grea, dar moartea este necesară ca să răsară viaţa.

Ca să aduci roadă, trebuie să îngropi firea pământească. Adevărata slujire nu se face în firea pământească. Renunţarea de sine este o suferinţă. Înţelepciunea se câştigă în şcoala suferinţei. Acceptă suferinţa.

Cine slujeşte Domnului va fi cinstit de Tatăl.

A sosit ceasul să aducem roadă!!!

Domnul să te binecuvânteze ca să aduci multă roadă!

by

O gloată mare

Ioan 12:12-19

„A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!“ Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris: „Nu te teme, fiica Sionului. Iată că Împăratul tău vine călare pe mînzul unei măgăriţe.“ Ucenicii Lui n-au înţeles aceste lucruri de la început, dar, după ce a fost proslăvit Isus şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei le împliniseră cu privire la El. Toţi cei ce fuseseră împreună cu Isus, când îl chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase din morţi, mărturiseau despre El. Şi norodul I-a ieşit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta. Fariseii au zis, deci, între ei: „Vedeţi că nu câştigaţi nimic, iată că lumea se duce după El!“

 

Deşi oamenii strigau „Osana“, erau ignoranţi în ce priveşte persoana şi misiunea Domnului Isus.

Ce anume nu cunoaştem noi despre persoana şi misiunea Domnului?

Putem să spunem ceva cu gura, dar inima şi mintea noastră să nu priceapă.

Ce anume din ceea ce spun sau cânt trebuie adus în armonie cu inima şi mintea mea?

Nici ucenicii n-au făcut legătura dintre aceste evenimente şi profeţiile Vechiului Testament. Cum înţeleg eu Vechiul Testament? Am nevoie de ajutor?

Unul din lucrurile pe care le face Duhul Domnului este să ne facă de cunoscut Vechiul Testament şi să ni-L reveleze pe Cristos chiar şi în Vechiul Testament.

Fie ruga ta: Doamne, vreau ca gura mea să fie în armonie cu inima şi mintea mea, ca Tu să fii onorat.

 

Tu veghează asupra inimii tale!

 

by

Lăcomia

Ioan 12:1-11

*

*

*

Ioan 12:5a  

*

„De ce nu…?“

*

*

*

În contrast cu marea frumuseţe a dragostei Mariei, îl vedem pe Iuda, plin de resentimente şi amărăciune. Este ca un nor negru care pare nepotrivit pe fundalul unui superb răsărit de soare.

Ce urât este răul! Puterea răului, în Iuda, a fost în stare să-şi ridice vocea într-o asemenea atmosferă de devoţiune, o scenă de o splendoare rară.

Iuda a fost dezamăgit că a pierdut aşa mulţi bani pe care i-a poftit în inima lui. “Iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor.“ 1 Timotei 6:10

Cuvintele lui aspre, pline de critică ar fi putut să zdrobească sufletul acestei femei plină de recunoştinţă, dacă Domnul nu i-ar fi luat apărarea. Ba mai mult, Domnul i-a făcut o promisiune că numele ei va fi pomenit pentru totdeauna pentru fapta ei.

Domnul l-a mustrat pe Iuda. Lăcomia acestui trădător a fost mare. El fura de multă vreme din banii grupului de ucenici şi pretindea că se îngrijeşte de săraci. Niciodată nu a ajuns bogat şi nici înălţat. A hotărât să-L vândă pe Domnul pentru că era un trădător. Lăcomia este un păcat, şi Biblia spune că cei lacomi nu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu. Iată câteva versete despre lăcomie:

„Un voievod fără pricepere îşi înmulţeşte faptele de asuprire, dar cel ce urăşte lăcomia îşi lungeşte zilele.“ Prov.28:16

„Ce iese din om aceea spurcă pe om. Căci dinlăuntru, din inima oamenilor ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia…“ Marcu 7:20-22

„Curvia sau orice altfel de necurăţie sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi.“ Efeseni 5:3

„De aceea omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli.“ Coloseni 3:5

Lăcomia orbeşte. Fugi de lăcomie şi aleargă după bunătate! Învinge lăcomia prin dezvoltarea generozităţii care vine dintr-o inimă curată.

Domnul să te păzească de lăcomie!

by

Inima ta

Ioan 12:1-11

*

Ioan 12:2 

*

„Acolo

I-au pregătit

o cină.

Marta slujea.“

*

În capitolul 11, Marta a strălucit înaintea Domnului prin credinţa şi ascultarea ei.

Cum este astăzi credinţa şi ascultarea ta?

În capitolul 12, Maria dovedeşte prin darul ei preţios dragostea ei fără margini faţă de Domnul şi recunoştinţa pentru ce a făcut Domnul pentru familia ei.

Cum dovedeşti tu astăzi dragostea şi recunoştinţa ta faţă de ceea ce a făcut Domnul pentru tine şi familia ta?

Alte părţi din Scriptură o prezintă pe Maria ca o persoană tăcută, rezervată şi meditativă. Acum ea îşi exprimă dragostea în închinare în prezenţa altora. Aceasta a fost oportunitatea ei să-L onoreze pe Domnul în faţa altora, aducând mângâiere Domnului atunci când era înconjurat de oameni plini de ură, respingere şi critică.

Ce văd cei din jur când se uită la închinarea ta?

Cunoşti pe cineva înconjurat de oameni plini de ură, răutate, critică? Ce mângâiere crezi că îi poţi aduce? Care ar putea fi darul tău pentru acea persoană?

Noi toţi avem nevoie de o vorbă bună, de un dar, de o mângâiere. Să nu uităm să dăruim timp, bani, o vorbă bună, un zâmbet, o mână de ajutor, o încurajare, un dar, o floare, bucurie, încredere, răbdare, atenţie, un sfat bun, o reţetă bună, o vizită, pace, bunătate etc. „Adevărat vă spun că ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.“ Matei 25:40b

Doamne, ajută-mă să am o inimă gata să slujească.

by

De ce?

Ioan 12:1-11

*

Ioan 12:5

*

„De ce nu s-a vândut

acest mir

cu trei sute de lei,

şi să se fi dat săracilor?“

*

Ce zici despre critică şi nemulţumire?

Maria din Betania L-a iubit mult pe Domnul Isus.

Ea a făcut un gest frumos; a adus un dar foarte preţios Domnului ca expresia dragostei ei pentru Domnul, şi El a apreciat-o foarte mult.

Ucenicii nu o acceptă, o necăjesc, o judecă, o condamnă şi o critică. Ei cred că ştiu mai bine ce au alţii de făcut. Nu este vorba de păcat, ci de un gest frumos, neaşteptat.

Respectul este foarte important şi necesar în relaţiile dintre oameni.

Problema ta nu este o scuză pentru purtarea rea sau atitudinea nepotrivită.

Nu te scuza când greşeşti, ci recunoaşte că ai greşit şi că trebuie să te schimbi.

Care este atitudinea ta când cineva face o lucrare cu care tu nu eşti de acord?

Crezi că tu ştii mai bine ce au alţii de făcut? Crezi că tu faci mai bine o lucrare decât alţii? Crezi că ideile şi cunoştinţele tale sunt mai valoroase? Ai curajul să-i înfrunţi pe alţii?

Cum vorbeşti despre lucrarea altuia? Cum îi respecţi pe cei din jur?

Apreciezi tu şi recunoşti valoarea altora pentru care a murit Cristos?

Încurajezi tu pe alţii?

Fie ruga ta: Doamne, mulţumesc că Tu mă ajuţi să-i apreciez, să-i încurajez şi să-i respect pe toţi cei ce sunt în jurul meu.

 

Învaţă respectul în toate relaţiile!

 

 

by

Darul preţios

Ioan 12:1-11

„Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi. Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El. Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei; şi s-a umplut casa de mirosul mirului. Unul din ucenicii săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis: „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor? “ Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea. Dar Isus a zis: „Las-o în pace, căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele. Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.“ O mare mulţime de Iudei au aflat că Isus era în Betania şi au venit acolo nu numai pentru Isus ci ca să-l vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi. Preoţii cei mai de seamă au hotărât  să-l omoare şi pe Lazăr. Căci din pricina lui mulţi Iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.“

 

Întâlnirile în familii sunt frumoase. Relaţiile se întăresc şi părtăşia rămâne de neuitat. Atenţia noastră în orice întâlnire trebuie să fie îndreptată spre Domnul Isus. Chiar dacă nu avem studiu biblic sau rugăciune, prin vorbirea noastră şi prin lucrul nostru trebuie să creştem în trăirea după adevărurile biblice pe care le ştim. Să fim gata în orice vreme să auzim şoapta Duhului Sfânt ca să fim o binecuvântare unii pentru alţii. S-ar putea să fie lângă noi sau printre noi şi oameni ca Iuda Iscarioteanul. Roagă-te Domnului să te păzească de cel rău. Domnul l-a mustrat. Tu ce ai face?

Ai tu o familie de prieteni care vizitează casa ta? Cine este în centrul atenţiei? Voi sau Domnul? Sunteţi o binecuvântare unii pentru alţii? Cum? Care este darul tău preţios pentru prietenii tăi? Care este darul tău preţios pentru Domnul?

 

Inima ta este darul tău cel mai preţios pentru Domnul!

 

by

Lazăr a murit

Ioan 11

*

Ioan 11:14

*

„Atunci

Isus

le-a spus

pe faţă:

„Lazăr a murit”.“

*

*

Cum răspunzi la întrebările unui copil despre moarte?

Discuţia despre moarte, cu un copil, este foarte limitată. Evitarea subiectului sau născocirea unor poveşti despre moarte poate fi mai gravă decât adevărul. Este bine să dai copilului o informaţie corectă potrivită cu vârsta lui. Vorbeşte simplu şi clar. Ascultă întrebările copilului cu atenţie şi nu folosi fraze religioase. Nu-i spune mai mult decât poate cuprinde cu mintea lui. Dacă-i spui copilului că moartea e ca şi cum ai dormi, poate trezi în el frica. Unii copii se sperie şi nu mai vor să meargă la culcare. De altă parte, dacă spunem că cel care a murit este acum un înger, răspunsul nu este biblic.

Cel mai bun răspuns pe care un părinte creştin poate să-l dea copilului este acesta: toţi cei ce Îl iubesc pe Domnul Isus, când mor merg la El.

Încurajează copilul să vorbească despre ce gândeşte, despre ceea ce s-a întâmplat, ca să poţi corecta dacă e nevoie.

Într-un fel natural povesteşte despre cel plecat (amintiri frumoase), uitaţi-vă la poze ca să ştie că morţii nu sunt uitaţi.

Nu uita să spui că într-o zi Domnul Isus, care l-a înviat pe Lazăr, va învia pe cei dragi.

Dacă treci pe lângă un cimitir şi te întreabă ce este acolo, spune-i adevărul.

*

Poţi tu spune: căci pentru mine a trăi este Cristos şi a muri e un câştig?

Nu te teme de moarte căci te vei întâlni cu Cristos!

by

Credinţa

Ioan 11

Ioan 11:27

*

„Da, Doamne,“

a zis Marta,

„cred că Tu eşti Cristosul,

Fiul lui Dumnezeu

care trebuia să vină în lume.“

*

Marta ne dă un bun exemplu. În loc să continue cu negativismul se mută pe tărâmul credinţei. Marta cum a auzit că a venit Domnul Isus S-a dus să-L întâlnească. Marta s-a ridicat deasupra durerii şi a fost gata să primească de la Domnul tot ce El îi dădea. În contrast cu ea, se pare că Maria, sora ei suferea prea tare, că a trebuit să fie chemată să-L întâlnească pe Domnul. Şi când a venit, nu a putut face nimic, ci s-a prăbuşit la picioarele Lui în plâns. În Luca 10:42 şi Ioan 12:3-8 Maria este exemplul pe care să-l urmăm. Aici Marta ne impresionează cu credinţa ei. De multe ori vedem şi în poporul Domnului oameni cu slăbiciuni, ceea ce ne dovedeşte că trebuie să ne închinăm numai Domnului care este perfect şi numai El este modelul perfect.

Cum vrei tu să trăieşti atunci când un dezastru loveşte casa ta? Ca Maria sau ca Marta?

Domnul l-a înviat pe Lazăr. Cred că el nu a mai crezut că viaţa este a lui, ci i-a fost dăruită. Şi trebuie trăită spre gloria lui Dumnezeu pe care a văzut-o pe faţa lui Cristos. Aşa este şi o experienţă spirituală când o persoană fiind „moartă în fărădelegi şi păcate“ aude şi ascultă vocea Domnului Isus Cristos şi experimentează puterea dătătoare de viaţă a Duhului Sfânt. La început este de ajuns să primească viaţa veşnică, dar curând descoperă obiceiurile vechi care-i încurcă umblarea cu Cristos. Aude din nou vocea Domnului care eliberează din lanţurile păcatului, şi pas cu pas renunţă la obiceiurile vechi, ca să trăiască o viaţă nouă cu Cristos. Viaţa trebuie trăită prin credinţă.

Fii pozitivă! Primeşte tot ce îţi dă Domnul!

Trăieşte prin credinţă!

Domnul să te binecuvânteze cu o credinţă mare!

by

Binecuvântare în încercare

Ioan 11

*

Ioan 11:40

„Isus a zis:

Nu ţi-am spus că

dacă

vei crede

vei vedea

slava lui Dumnezeu?“

*

Credinţa este descrisă adesea în Scripturi ca o viziune a caracterului lui Dumnezeu şi ca o încredere completă în dragostea Lui aşa încât în orice lucru, bun sau rău, se vede o oportunitate a binecuvântării Domnului. Această credinţă nu va fi dată de ruşine.

Dacă vedem o criză financiară, o boală, o moarte, o nenorocire etc., venind de la Domnul ca o binecuvântare, El o să lucreze. Fără încercări nu sunt binecuvântări. Când nu ne uităm după o binecuvântare în încercare, (mergem fără credinţă) suferinţa este în zadar, fără nici o roadă.

Domnul nu S-a grăbit să rezolve problema, ci a aşteptat „timpul Tatălui.“  Numai când suntem în voia Tatălui vine binecuvântarea. Este important, când ne grăbim, să nu ignorăm voia Tatălui şi să mergem înainte de timp, ca să arătăm latura noastră umană sau să cedăm la presiunea umană. Domnul Isus nu a cedat niciodată la presiunea celor din jur, nu S-a grăbit, nu S-a îngrijorat, ci în fiecare zi, în fiecare împrejurare a făcut lucrarea pe care I-a dat-o Tatăl.

Să ne rugăm şi noi ca Domnul să ne călăuzească paşii, la noi reacţii şi atitudini, să nu urmăm deciziile şi acţiunile noastre. Graba strică treaba!

Eşti câteodată prea grăbită şi vrei să rezolvi o situaţie (în natura umană căzută) fără rugăciune? Roagă-te chiar şi pentru o decizie minoră!

 

Uită-te după o binecuvântare în orice încercare!

 

by

Nu aşa, nu-i bine, Tată…

,,Nu așa, nu-i bine, Tată …”

„Iosif i-a zis tatălui său: «Nu aşa, tată, căci acela este cel întâi-născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui.»“ (Geneza 48.18)

„În vremea aceea, Isus a luat cuvântul şi a zis: «Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, Te laud, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale!»“ –  (Matei 11.25-26)

„Nu aşa, nu-i bine, tată!“
Zise Iosif sus şi tare
Căci i se părea ciudată
A lui Iacov comportare.

N-ar fi vrut nicicum să-i lase
Mâinile încrucişate,
Căci nu Efraim, Manase,
El fusese primul frate!

Nu ştia că cel mai mare
Nu-i întâiu-ajuns în lume:
Cerul alte reguli are
Soarta omului s-o-ndrume…

Dar, în timpul vieţii Sale,
Domnul nostru-a spus odată:
„Văd ce Tu-ai găsit cu cale
Şi Te laud, Sfinte Tată!“

*****

„Nu aşa! Ah, nu, Părinte!…“
Mi-a sunat la fel protestul
Când, în vreun cuptor fierbinte,
M-a pus Tata să-mi dau testul.

Am spus: „Nu aşa! Nu-i bine!…“
Când priveam cu jind la semeni
Şi-mi părea, printre suspine,
Bun şi rău c-ar fi fraţi gemeni.

„Tu, cosor lipsit de milă,
Nu aşa! Stai, nu se cade!
Tai mlădiţa cea sterilă?…“
„Da, s-aduci mai multe roade!…“

„Nu aşa! Nu este bine!…“
Am rostit în gând sau şoaptă
Când credeam că se cuvine
Să am soartă mult mai dreaptă.

„Doamne, nu se potriveşte
Să-mi presari cu spini cărarea!…“
Dar, azi ştiu: sub cruce creşte
Pom ce-aduce-ncoronarea.

„E corect? Nu mi se pare!
Să-mi faci ţăndări o comoară?…“
Dar, ce bincuvântare
M-aştepta în prag afară!…

Stau, cu fruntea aplecată,
Lângă tronul Slavei Tale:
Dă-mi Tu har, iubite Tată,
S-accept ce găseşti cu cale

Şi nicicând să nu pot spune:
„Nu aşa! Nu este bine!…“,
Ci să cred că lucruri bune
Vin mereu doar de la Tine…

Ticu Moisa – Bucureşti, 29 iulie 2012

Posted on August 11, 2012 by barzilaiendan