Care este problema copiilor de astazi?

 „Nuiaua si certarea dau intelepciunea, dar copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale” (Proverbe 29:15).

CELOR MAI IN VARSTA le place sa judece solemn si aspru tanara generatie.  Foarte des ii auzi pe cei batrani spunand ca cei tineri „nu sunt buni de nimic”, ori ca sunt „sortiti iadului”.  Pentru a-si dovedi spusele, cei in varsta arata spre acesti delicventi juvenili cu parul lung, slampeti, iubitori de lux, nespalati, fumatori de marijuana, in haine de piele, care hoinaresc pe strazile noastre.  Parintii atrag atentia asupra copiilor care au note slabe, folosesc un limbaj vulgar si abunda in lipsa de respect pentru toti cei ce reprezinta autoritatea.  Cu oroare si spaima, generatia care conduce lumea acum se intreaba: „Care este problema atator copii din zilele noastre?”          Raspunsul este simplu: Problema majoritatii copiilor sunt parintii lor.  Copiii sunt produsul caminului care i-a conceput.  In timp ce scoala si biserica ajuta intr-o anumita masura parintii in educarea copiilor, este in primul rand responsabilitatea lor sa-si creasca cum se cuvine copiii.  Dumnezeu a pus aceasta responsabilitate acolo, si ea nu poate fi transferata bisericii sau statului.

Lipsa educatiei

Cand un copil este conceput, existenta sa incepe pentru eternitate.  Speranta a cel putin doua generatii depinde de educarea corecta a unui copil.  Proverbe 22:6 spune: „Invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, si cand va imbatrani, nu se va abate de la ea.”  Parintii trebuie sa inceapa devreme sa dezvolte fortele intelectuale si morale ale sufletului copilului.  Copilaria este perioada speciala pentru aceasta.  Educarea corecta a unui copil nu poate fi supraaccentuata.

Fiecare copil nascut in lume are o natura total depravata.  Isaia 48:8 spune copilului ca: „din nastere ai fost numit razvratit.”   Acel mic copilas care arata asa dulce si inocent vine in lume cu o puternica inclinatie spre rau, cu tendinta spre formarea obiceiurilor rele, dorinta spre o conduita neevlavioasa si determinarea de a se revolta impotriva oricarui fel de autoritate.  Contrar gandirii liberale, el nu se naste alb si pur (Psalmul 51:5).  Inima lui mica este plina de rautate.  Proverbe 22:15 ne spune: „Nebunia este lipita de inima copilului, dar nuiaua certarii o va dezlipi de el.”  De aceea tu nu trebuie sa inveti un copil sa fie rau, sa minta, sa se bata, sa fie lenes, ori sa spuna cuvinte urate.  Tu trebuie sa-l inveti sa nu faca aceste lucruri!

Proverbe 22:6: „Invata pe copil…”   Nu spune sa inveti un adolescent sau un adult.  Copacul se indreapta cand este un mic vlastar, sau calul cand e inca un manz; la fel este si cu copilul.  Nu poti incepe prea devreme, dar poti amana pana este prea tarziu.  Un copil trebuie sa fie castigat de parinti inainte ca el sa implineasca 10 ani.  Daca nu este invatat obedienta, respectul pentru autoritate, importanta religiei si frica de Dumnezeu in acest timp, dupa aceea poate fi prea tarziu pentru realizarea educatiei potrivite.

Textul meu spune foarte clar: „…copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale.”  Un copil nu trebuie crescut in rautate, sau chiar sub influenta unui exemplu negativ, ca sa devina rau.  El trebuie doar sa  fie „lasat de capul lui”.  „Lasat” fara educatia potrivita a parintilor.  Copilul lasat de capul lui, urmeaza impulsurile naturii sale depravate, propria-si mandrie si obstinatie, pentru a-si face parintii de rusine in fata lumii.  Ce neglijare mai mare a responsabilitatii poate exista, decat lasarea unui copil de capul lui?  Tatal ramane mut de confuzie si durere.  Cel mai iubit obiect al afectiunii tandre a mamei aduce lacrimi si teroare ochilor ei.

Fie vointa copiilor, fie inimile parintilor vor trebui frante.  Fara educarea timpurie a copilului, parintele va fi cu inima franta, iar copilul va fi ruinat pentru intreaga viata si eternitate.  Un copil lasat de capul lui va duce spre cele mai triste lacrimi pe care un ochi le poate vreodata varsa!  Rusinea este prea publica pentru a fi ascunsa.  Despre Eli si fiii lui se spune: „fiii lui… s-au facut vrednici de lepadat, fara… ca el sa-i fi oprit”  (1 Samuel 3:13).  Pacatele lor au fost asa de mari incat oamenii din Israel „dispretuiau darurile Domnului” (1 Samuel 2:17).¹  Pacatele fiilor lui David i-au adus acestuia rusine in fata intregului Israel (2 Samuel 13:12; 16:22; 18:33; 1 Regi 1:5-9).

Prea des parintii se bazeaza pe altii in indeplinirea responsabilitatilor date de Dumnezeu lor.  Ei asteapta ca invatatorul de scoala duminicala, pastorul, educatorul, ori profesorul din scoala publica sa le educe copiii in locul lor.  Unii parinti isi pleznesc sau bat copiii pentru ca aceasta este mult mai usor decat a-i invata sau educa.  Responsabilitatea de a invata si educa copiii apartine parintilor.  Dumnezeu a pus-o acolo, si acolo va ramane pentru totdeauna.  Deutronom 6:6-7 spune: „Si poruncile acestea, pe care ti le dau astazi, sa le ai in inima ta.   Sa le intiparesti in mintea copiilor tai, si sa vorbesti de ele cand vei fi acasa, cand vei pleca in calatorie, cand te vei culca si cand te vei scula” (comp. cu Geneza 18:17, 19; Deutronom 4:9; 11:18-21, Psalmul 78:1-8).  Efeseni 6:4 declara: „Si voi, parintilor, nu intaratati la manie pe copiii vostri, ci cresteti-i in mustrarea si invatatura Domnului.”        Educarea copiilor cere timp, rabdare si perseverenta.  Copiii trebuie educati pana cand invataturile devin o parte a caracterului lor.  Caracterul contine maniere sociale si culturale.  Ei trebuie invatati cum sa-si dezvolte trupurile si mintile.  Unii parinti au o multime de timp pentru a-si dresa cainii si caii, dar nu gasesc timp liber cand este vorba de educarea copiilor lor.

Copiii nu sunt inzestrati cu capacitatea de a lua decizii corecte fara o educatie corespunzatoare.  Parintii trebuie sa cunoasca bine Biblia pentru a fi capabili sa o impartaseasca eficient copiilor lor.  Tatal si mama ar trebui sa-si avertizeze copiii cu privire la urmarile daunatoare ale sexului premarital si sarcinilor nedorite.  Ei ar trebui sa le explice consecintele daunatoare ale fumatului, abuzului de droguri, furatului si mintitului, vizionatului de filme proaste, citirii de literatura proasta si ascultatul muzicii rock.

O buna parte din parinti isi lasa copiii ca prada Diavolului.  Acesti copii sfarsesc in arest sau puscarie.  Ei se apuca de droguri sau bauturi tari.  Acesti copii neglijati sunt teroarea cartierului in care traiesc.  Ei sunt rusine si dezonoare pentru parintii si bunicii lor.  Cand aud de baieti sau fete care merg la inchisoare pentru incalcarea legii, eu stiu ca in mare parte ei sunt baieti si fete ce nu au fost crescuti in mod corespunzator de parintii lor.  Ma intreb cateodata, cine ar trebui cu adevarat sa mearga in celula inchisorii sau pe scaunul electric?!  Statul ar trebui sa aiba vreo forma de pedeapsa pentru parintii care neglijeaza educarea si invatarea copiilor lor.  Poate ca statul nu pedepseste parintii neglijenti, dar Dumnezeu o va face cu siguranta!

In copilarie, copiii sunt educati fie bine, fie rau.  Acest proces merge inainte si nu poate fi oprit.  Nu exista o prea mare speranta pentru un copil care este educat in rautate.  Ieremia spune: „Sa ne culcam in rusinea noastra, si sa ne invelim cu ocara noastra, caci am pacatuit impotriva Domnului, Dumnezeului nostru, noi si parintii nostri, din tinereta noastra si pana in ziua de azi, si n-am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru” (Ieremia 3:25).  Un copil crescut pe o cale gresita nu se va departa de aceasta nici cand va imbatrani.  Acest copil va frange inimile parintilor sai si-i va „omori cu zile”.  „Un fiu nebun aduce necaz tatalui sau, si amaraciune celei ce l-a nascut”                  (Proverbe 17:25)…

Cea mai mare problema a copiilor de azi este ca tatal si mama sunt prea ocupati cu lucrurile lumii pentru a avea timp sa-si invete si educe proprii urmasi.  Tata trebuie sa se duca la munca, sa repare casa, sa tunda iarba, sa joace golf, sa urmareasca meciul la televizor si sa citeasca ziarul.  Mama trebuie sa curete casa, sa spele rufele, sa mearga la intalnirile de la club, sa faca cumparaturile, sa vorbeasca la telefon si sa barfeasca cu vecinii.  Nu mai este timp pentru copii!  Seara, tata si mama ies pentru a-si petrece noaptea in oras, lasand copiii sa terorizeze cartierul, sau sa se uite la televizor pentru a invata cum se comit infractiuni.  Copiilor mai mari li se permite sa se duca la discoteca sau la „ruga”!  Salile de biliard, cluburile de noapte, discotecile, cinematografele pentru masini, si alte locuri pacatoase inspirate de Diavol, fac in mod fals ceea ce parintii nu au reusit sa faca!

Majoritatea parintilor nu vad pericolele neglijarii copilului.  Niciodata responsabilitatea cresterii corecte a copilului nu a fost asa de mare.  Niciodata nu au renuntat parintii la autoritatea si educatia parentala asa cum renunta in aceasta generatie.  Ambii parinti vor lucra zi si noapte pentru a procura haine la moda, televizor color, masini, si chiar pizza; dar ei nu vor misca un deget in ceea ce priveste morala si educatia spirituala a copiilor lor.  Aceasta este problemacopiilor!

Lipsa unui exemplu

Auzim de multe ori despre copii ca fiind victimele unei influente nesanatoase si a unui anturaj rau.  Aceasta este adevarat pentru ca ii include si pe parintii lor!  Exemplul parental este un factor critic in dezvoltarea corecta a copilului.  Nimic nu face mai ineficient efortul parintilor in educare, decat ipocrizia lor.  Copiii nu vor adopta standarde pe care parintii nu vor sa le puna in practica.

Astazi, de prea multe ori un tata incearca sa-si corecteze fiul prin ceva de genul: „Vreau ca tu sa incetezi  sa-mi mai fumezi tigarile!” sau „Sa nu te mai prind ca bei din tuica mea!” sau „Incetineste!  Vad ca tu conduci la fel de tare ca mine!” sau „Fiule, du-te la biserica si fii baiat cuminte.  Tata o sa stea acasa si o sa citeasca ziarul.  Te rog sa ii spui predicatorului ca tata e bolnav.”

O mama va cauta sa-si corecteze fiica asa: „Te-ai machiat ca o prost crescuta.  Nu mai umbla cu rujul si cosmeticele mele!” sau „Fusta ta e la fel de scurta si stramta ca a mea!  Du-te si schimba-ti-o in minutul asta!” sau „Tortul tau este si mai nereusit decat al meu!  Pur si simplu trebuie sa inveti sa gatesti!” sau „Ai uitat sa citesti in Biblie azi!  Incepi sa uiti la fel ca mine!”

Cei mai multi copii sunt josnici si rai pentru ca ii imita pe cei in varsta.  Ei urmeaza exemplele rele puse inaintea lor de parinti.  Un copil invata mai mult cu ochii decat cu urechile.  El urmeaza exemplul mai mult decat preceptul.  Ezechiel 16:44 spune: „Cum este mama asa si fata!”  Copiii sunt mimi naturali.  Un copil este reflexia parintilor lui.  Manierele, vocabularul, obiceiurile  si opiniile copiilor sunt adesea oglinzi ale parintilor; mai bune sau mai rele.

Parintii care fumeaza marijuana si consuma alcool in exces se pot astepta de la copiii lor sa faca la fel.  Daca copiii ii aud pe mama si pe tata certandu-se, criticandu-se si ridiculizandu-se unul pe altul, se pot astepta ca ei sa urmeze acelasi exemplu.  Daca un om este onest si muncitor, el se poate astepta ca fiul sau sa fie la fel.  Daca o sotie e loiala si supusa sotului ei, ea poate conta pe fiica sa ca va fi la fel.  Daca parintii neglijeaza Biblia si biserica, copiii le vor urma pasii tot drumul pana la iad.  Daca parintii sunt implicati in sex extraconjugal, atunci copiii vor fi implicati in sex premarital!

Parintii culeg ceea ce seamana.  Exista un bun exemplu pe care il putem vedea in viata lui David, regele Israelului.   El a comis adulter si crima in fata copiilor sai si in fata poporului Israel.  El a trait sa vada cum unul din fiii sai si-a violat sora iar altul a comis adulter cu concubinele sale.  David de asemenea a trait sa vada pe unul din fiii lui injunghiindu-l  pe celalalt.  Exemplul rau al lui David a putut fi vazut in fiii lui.  Exista ceva adevar in vechea zicala: „asa tata, asa fiu”.

Lipsa disciplinei

O alta problema a copiilor de astazi este lipsa disciplinei din camin.  Totul in locuintele moderne functioneaza pe baza de intrerupator, cu exceptia copiilor.  Timpurile cu siguranta s-au schimbat de pe vremea cand eram eu copil.  Pe atunci, copiii veneau la biserica si stateau linistiti din cauza strictei discipline administrata de parinti.  In acele zile, nu aveam „incaperi ale copiilor” asa cum au azi bisericile moderne.  In zilele noastre, parintii, ajutati si asistati de bunici, nu-i pot opri pe micuti sa faca istericale in biserica.  Unii parinti nu vin la biserica, ci stau acasa pentru ca nu isi pot controla copiii si le este teama sa nu se faca de rusine in public.

Copiii de astazi fac ceea ce generatia mai in varsta ar fi facut daca nu ar fi fost disciplinati.  Generatia tanara nu a fost tinuta in frau asa cum au fost generatiile trecute.  In loc sa fie „atinsi” sau „plezniti” pentru a fi supusi parintilor, generatia actuala este victima psihologiei de felul: „trateaza cu bunatate,” „fa cum vrei”.  Mai degraba decat sa pedepseasca copilul pentru neascultare, parintii de astazi incearca sa-l mituiasca cu bomboane, daca va fi „bun”.

Parintii dau copiilor prea multa libertate.  Ei sunt prea permisivi.  Niciodata parintii prea permisivi nu vor ajunge sa fie respectati cand copiii vor creste.  „…Copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale.”  Multi copii au nevoie sa-si auda parintii spunand un „nu” hotarat.  Cand semanam o disciplina si un exemplu gresit in mintea copiilor, va trebui sa culegem consecintele negative.  Si aceasta e ceea ce facem chiar acum!  Noi culegem bogata recolta de copii imorali, chiulangii, hipioti, tineri rebeli care urasc Biblia.

Biblia ii invata pe parinti sa-si disciplineze copiii pentru fapte rele.  Ea ofera patru motive pentru aceasta: (1) Pentru ca ii iubim:  „Cine cruta nuiaua, uraste pe fiul sau, dar cine-l iubeste, il pedepseste indata.”  (Proverbe 13:24); (2) Pentru ca ei au nevoie de aceasta: „Nebunia este lipita de inima copilului, dar nuiaua certarii o va dezlipi de el.” (Proverbe 22:15); (3) Pentru ca le va imbunatati comportamentul: „Nuiaua si certarea dau intelepciunea, dar copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale.” (Proverbe 29:15); (4) Pentru ca disciplina este o modalitate de scapare a sufletelor copiilor din iad: „Nu cruta copilul de mustrare, caci daca-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri.  Lovindu-l cu nuiaua, ii scoti sufletul din locuinta mortilor.” (Proverbe 23:13-14).

Disciplinarea potrivita nu trebuie sa ia niciodata forma abuzului.  Nu-ti pierde cumpatul si nu-ti lovi copilul in cap sau in organele vitale.  „Parintilor, nu intaratati pe copiii vostri, ca sa nu-si piarda nadejdea” (Coloseni 3:21).  Dar nu va fie frica sa-i „atingeti” la „locul pe care stau jos”.  „Atingeti-i” corespunzator, asa incat copiii sa raspunda si sa le para rau pentru conduita lor gresita.  Disciplinarea copiilor mai mari poate fi interzicerea unor privilegii.

Copilul trebuie facut sa inteleaga justetea disciplinarii.  Cand disciplina este corecta si este administrata consecvent, nu va dura mult pana cand copilul te va imbratisa si va recunoaste ca a meritat bataie.  El va fi mai sigur de dragostea si preocuparea ta sincera fata de el decat inainte de a-l disciplina.

Nu doar ca unii din parinti esueaza in administrarea disciplinei, ci sunt hotarati sa nu permita nimanui s-o aplice.  Sorina poate fi mai rea decat „Izabela”, sau Ion poate fi un pericol pentru societate, dar ar fi bine ca nimeni sa nu indrazneasca macar sa sugereze ca nu sunt perfecti.  Ceilalti copii sunt cei ce creeaza toate problemele.  Vai de biserica ce indrazneste sa disciplineze asa un tanar pentru conduita nepotrivita.  Vai de invatatorul care „atinge” asa un copil!  Vai de politistul ce trebuie sa aresteze pe unul din acesti delicventi minori rasfatati de parinti!  Parintii vor raspunde cu alibiuri, amenintari, mita si cautiune.

Lipsa dragostei

O alta problema a copiilor de astazi este ca ei nu sunt iubiti de parintii lor.  Nici o fiinta din univers nu cere si nu are nevoie de dragoste mai mult decat copiii.  Biblia invata aceasta: „sa ne iubim unii pe altii” (1 Ioan 3:11).  Mai invata si ca: „dragostea, deci, este implinirea Legii” (Romani 13:10).  Parintii iubitori produc copiii iubitori.  Copilul nu va fi niciodata prea mare pentru ca parintele sa inceteze sa-i arate afectiune.

Imi place micul semn care spune: „Ti-ai imbratisat copilul azi?”  Este bine pentru parinti sa le spuna copiilor: „Scumpule, tata si mama te iubesc mult.  Suntem mandri ca Dumnezeu ne-a binecuvantat cu un copil ca tine.  Suntem onorati sa te avem in familia noastra!”

Intotdeauna lasa-ti copiii sa stie ca ii iubesti si vrei sa ii ajuti.  Chiar si in disciplinare aminteste-ti de dragoste!  Dumnezeu ii educa doar pe cei pe care ii iubeste: „Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc. Fii plin de ravna dar, si pocaieste-te!” (Apocalipsa 3:19).  Ce bun exemplu pentru parinti!

Este un fapt cunoscut ca majoritatea parintilor nu-si iubesc copiii asa cum ar trebui!  Noi traim intr-un timp cand chiar si parintii sunt „fara dragoste fireasca” (2 Timotei 3:3).  In prea multe cazuri copiii sunt conceputi in desfrau si se nasc in lume nedoriti.  Auzim mult despre „sarcini nedorite” si despre copii pe care parintii i-au abandonat.  Nou-nascutii sunt abandonati in camere de motel, statii de autobuz si tren, pe treptele caselor, pe marginea drumului sau in containere de gunoi.  Ei sunt neglijati si uitati pentru ca stau in calea placerilor lumesti.  Copiii care cresc lipsiti de dragoste, in general nu au dragoste nici pentru parintii lor, nici pentru altcineva.  De ce sunt atatea delicte comise de tineri si delicventa juvenila este la apogeu?  De ce se intreaba autoritatile ce ar trebui sa faca cu toti adolescentii escroci?  De ce in timpul noptii copiii hoinaresc pe strazile oraselor noastre?  De ce baieti si fete fug de acasa?  De ce se drogheaza asa multi copii?  Care este problema reala?  In cele mai multe cazuri aceasta se datoreaza lipsei dragostei parintilor fata de copii!  Chiar si un animal stie cand il iubesti, iar un copil are cu mult mai mult discernamant decat un animal!

Ce se poate face cu privire la infractiunile comise de adolescenti?  Bastonul politistului si celula inchisorii nu vor rezolva problema.  Nici „interdictia de a iesi din casa dupa ora noua”, nici scolile de corectie, nici orfelinatele.  Petrecerile sau divertismentul sponsorizat de vreo biserica nu sunt solutii.  Avem nevoie de parinti care sa-si iubeasca copiii, care isi vor face timp sa-i invete ce e bine si rau, care sa ii invete Biblia si care sa ii disciplineze atunci cand gresesc.  Avem nevoie de parinti care sa fie un bun exemplu inaintea copiilor lor si care cu regularitate sa mearga cu ei la biserica, la „scoala duminicala”.  Jos cu psihologia moderna seaca ce Il respinge pe Dumnezeu si Biblia si ne spune ca noi nu ar trebui sa ne disciplinam copilul!

Concluzie

Tinerii si tinerele nu pot invinovati generatia mai in varsta pentru toate problemele lor.  Acesti hipioti si huligani sunt responsabili de propria purtare.  Ei nu sunt obligati sa ii urmeze pe cei mai in varsta atunci cand acestia gresesc.  Tinerii s-au adus pe ei insisi in acest mod de viata „hippy”, si sunt responsabili pentru purtarea lor inaintea lui Dumnezeu.  „Asa ca fiecare din noi are sa dea socoteala despre sine insusi lui Dumnezeu” (Romani 14:12).

Este timpul pentru tinerii acestor zile sa se hotarasca sa-si canalizeze vietile pe un curs productiv.  Este timpul ca ei sa alunge ipocrizia si pretinsa fericire hippy.  A venit timpul pentru ei sa se intoarca la Dumnezeu si la Biblie pentru a avea ajutor in planurile lor de viata.  Este timpul ca ei sa asculte Evanghelia.

„Pocaiti-va, si credeti in Evanghelie!”

(Marcu 1:15).

Traducere de Aurel Miclea jr.

http://www.abaptistvoice.com/Romana/articole/care%20este%20problema%20copiilor.htm